Munca - activitate umana

Definita in sens generic, munca este o activitate umana constienta, organizata si utila prin care se asigura producerea de bunuri materiale si spirituale. Nevoia de a munci se intemeiaza pe urmatoarele tipuri de argumente

biologic - munca reprezinta principala activitate prin care se asigura supravietuirea speciei umane (asigurarea hranei si a conditiilor de viata);

social - munca este o datorie fata de societate si reprezinta principalul mijloc de realizare a progresului unei societati;

psihologic - munca este o activitate prin care individul isi pune in valoare aptitudinile, talentul si creativitatea, isi exprima intreaga personalitate;

religios - munca reprezinta o obligatie morala prin care individul este recunoscator gratiei divine.

In societatea moderna, principalele asteptari ale indivizilor in legatura cu munca sunt urmatoarele:

imbunatatirea statutului social;

oportunitatea de a stabili relatii semnificative cu ceilalti - munca este o activitate sociala prin care individul comunica, interactioneaza;

imbunatatire imaginii de sine, dezvoltarea unei identitati psihologice securizante;

libertatea de a alege un stil de viata, organizarea timpului si a activitatilor.

In acelasi timp, lipsa unei activitati specifice unui loc de munca produce o serie de efecte de disconfort psihologic. Din aceasta perspectiva, se pot identifica o serie de efecte negative semnalate de indivizii aflati in situatia de somaj (cf. Jahoda, 1987):

pierderea reperelor temporale in desfasurarea activitatilor de zi cu zi: cei care nu au un loc de munca au dificultati in organizarea timpului si in planificarea activitatilor;

sentimentul excluderii sociale, cauzat de absenta unor obiective in derularea activitatilor;

restrictionarea comunicarii sociale, prin absenta efectelor socializatoare ale mediului de lucru;

pierderea statutului social si a identitatii sociale.

In toate epocile istorice si in toate culturile, oamenii au desfasurat activitati care sa le asigure supravietuirea, dar atitudinea fata de munca a fost influentata de valorile sociale, economice, religioase si de practicile existente la un moment dat in societate. Astfel, atitudinea fata de munca a cunoscut de-a lungul timpului diverse interpretari, de la considerarea ca activitate destinata doar anumitor categorii sociale (de exemplu, sclavii) sau ca pedeapsa pentru cei care incalcau normele morale si sociale, pana la valorizarea ca principalul mijloc de exprimare a personalitatii individului.

In Romania perioadei comuniste, conceptul de munca a fost puternic ideologizat, conducand la pierderea adevaratului sens al acestuia. Egalitatea in recompensarea unor munci inegale a condus la scaderea responsabilitatii individuale, a initiativei si a calitatii muncii, creand astfel atitudini pasive fata de munca.

Tranzitia catre economia de piata a produs schimbari in structurile socio-economice (aparitia firmelor cu capital privat, restructurarea marilor intreprinderi, construirea unui rol mai activ al sindicatelor etc.) insotite de cresterea ratei somajului cauzat de restructurarile si disponibilizarile masive din industrie. Toate acestea au influentat reprezentarile indivizilor despre munca. Schimbarea atitudinii fata de munca este, insa, rezultatul unui proces complex, care vizeaza schimbarea mentalitatii si care se formeaza in timp. Scoala joaca un rol important in acest sens, prin valorile transmise si prin atitudinile pe care le cultiva prin intermediul diferitelor arii curriculare.