Tipuri de activitati de sprijin in cadrul orientarii carierei

In mod traditional, se pot identifica trei tipuri de activitati in cadrul orientarii carierei: auto-explorarea, explorarea mediului si dezvoltarea independentei in luarea deciziei. In situatia actuala va trebui insa adaugata si o a patra activitate: dezvoltarea identitatii culturale. In societatea actuala, suntem confruntati cu o imbunatatire continua si crescanda a mijloacelor de comunicare si de transport, cu schimburile internationale, economia globala si migratia. Aceasta duce la o situatie in care tot mai multi oameni isi parasesc mediul traditional si se indreapta spre noi orizonturi. Depasirea frontierei culturale traditionale si parasirea propriului mediu sunt fenomene care se intalnesc la nivel local, national si international.

Ne indreptam spre o societate multiculturala, in care programele educationale vor primi grupuri mai mari de studenti netraditionali si in care profesiile vor putea fi exercitate de persoane care nu au o pregatire traditionala. Aceasta tendinta este subliniata si de disparitia modelelor sociale si culturale dominante. Oamenii vor fi mai putin dispusi sa renunte la propria identitate si se vor astepta, dimpotriva, la o recunoastere mai clara a acesteia.

Drept urmare, mai multi oameni ca oricand se vor confrunta cu problema identitatii culturale. Noua tendinta catre un mediu multicultural va avea un impact puternic asupra fortei de munca si a carierelor. In viata profesionala se pot intalni, fara indoiala, oameni cu o pregatire diferita, in situatii in care nu ne astepam sa-i intalnim. Pentru a putea coopera cu aceste persoane trebuie sa intelegem problema identitatii culturale si sa fim constienti de propria noastra identitate culturala. O buna cooperare este esentiala nu numai pentru bunastarea societatii, ci si pentru succesul si satisfactia in cariera personala.

Ce activitati sunt incluse in orientarea carierei?

Autoexplorarea

Aceasta activitate este efectuata in jurul a doua tipuri de sprijin: (i) ajutorul pentru gasirea unor informatii despre diferite calitati personale care sunt relevante pentru deciziile in privinta carierei si (ii) facilitarea dezvoltarii unei conceptii realiste si pozitive de sine. Activitatile cele mai importante pentru autodezvoltare sunt programele care ajuta la cresterea respectului de sine, la clarificarea valorilor, la eliberarea de stereotipurile legate de gen si de prestigiu.

Autoexplorarea ar trebui sa fie o activitate permanenta de-a lungul intregii cariere scolare. Aceasta ar trebui sa inceapa in scoala primara si sa continue in gimnaziu. In cele mai multe cazuri, aceasta trebuie insa sa continue. Acordarea sprijinului se incheie in momentul in care adolescentul a ajuns la un nivel de maturitate care ii permite sa faca optiuni independente in domeniul carierei si sa se auto-evalueze corespunzator.

In scoala primara, autoexplorarea ar trebui sa faca parte din activitatile educationale referitoare la cariera si sa fie realizata, in principal, de profesori in cadrul activitatilor obisnuite de la clasa.

o      o Inaintea varstei de 9 ani, trebuie sa se acorde o atentie deosebita activitatilor ce vizeaza renuntarea la stereotipurile legate de gen si prestigiu (de exemplu, sa se descopere ca distributia traditionala a rolurilor intre barbati si femei nu este intotdeauna aceeasi in diverse grupuri sociale, ca activitatile manuale continua sa joace un rol important in societatea moderna, ca fetele pot sa dea rezultate foarte bune in activitati considerate adesea masculine etc.)

o      o In acelasi timp, este foarte importanta dezvoltarea unei imagini pozitive despre propria persoana. Aceasta presupune sa se descopere si sa se admita ca fiecare persoana este buna la anumite activitati si nu la fel de buna la altele. Recunoasterea diferentelor dintre persoane si incercarea de a dezvolta sentimentul ca fiecare poate juca un rol in societate sunt importante pentru binele nostru, al tuturor. Elevii trebuie sa aiba o imagine clara a punctelor lor forte si a celor slabe. Punctele slabe au nevoie de o atentie speciala. Copiii, dupa cum se stie, isi dezvolta foarte repede o idee buna despre punctele lor forte. Dar nu se intampla acelasi lucru si cu punctele slabe. Profesorii si asistentii sociali ar trebui sa fie constienti de faptul ca feedback-ul direct asupra punctelor slabe nu este o abordare corespunzatoare pentru a-i ajuta pe copii. Prea mult feedback negativ poate duce la o situatie in care copilul sa isi dezvolte o imagine negativa de sine. Este mai bine sa se ofere elevilor situatii supravegheate pentru testarea realitatii, care sa le permita sa traga singuri concluzii in legatura cu punctele lor slabe si forte. Fiecare copil trebuie sa aiba posibilitatea de a descoperi ambele aspecte. De asemenea, trebuie sa fie capabili sa se compare cu colegii lor de generatie si sa isi gaseasca locul in ierarhia grupului.

o      o Copiii trebuie sa aiba posibilitatea de a-si evalua calitatile in scopul dezvoltarii unei imagini realiste de sine. Aceasta trebuie sa se realizeze prin activitati de joaca, discutii de grup si comparatii.

In gimnaziu, autoexplorarea continua, deoarece, la aceasta varsta, elevii intra in perioada preadolescentei. In acest stadiu de dezvoltare, copiii intra intr-o perioada de instabilitate datorate modificarilor fizice. Multi tineri adolescenti dezvolta sentimente negative si un respect de sine scazut.

o      o Elevii trebuie sa isi dezvolte o imagine de sine noua, pozitiva si realista, esentiala pentru dezvoltarea unor planuri de cariera realiste si mature. De fapt, trebuie sa se acorde din nou atentie tuturor activitatilor de sprijin efectuate in scoala primara. Acestea trebuie sa se concentreze mai mult asupra aspectelor esentiale, ce constituie cheia luarii deciziilor legate de cariera. Aceasta inseamna o analiza mai sistematica a inteligentei, aptitudinilor, deprinderilor, talentelor, caracteristicilor personale, intereselor, valorilor, motivatiei, aspiratiilor etc. La sfarsitul gimnaziului, elevii trebuie sa aiba o imagine clara a profilului lor. Cunoasterea corecta a propriului profil si intelegerea modului in care se deosebesc si in care sunt vazuti de altii sunt esentiale. Elevii au nevoie de acestea deoarece vor trebui sa faca alegeri fundamentale in domeniul carierei.

o      o In acelasi timp, activitatile trebuie sa aiba in vedere evitarea stereotipurilor legate de gen si de prestigiu.

o      o In perioada adolescentei trebuie sa se ofere oportunitati ample pentru testarea acuratetei imaginii despre sine. Este preferabil ca acest lucru sa se faca in situatii lipsite de amenintari, cum ar fi vizite neoficiale, contacte cu persoane care pot servi ca model, participarea la activitati profesionale organizate in comunitatea locala sau la scoala, stagii de pregatire etc.

Auto-explorarea se finalizeaza in anii superiori de liceu, la varsta de 15-16 ani. Elevii trebuie sa stie deja ca oamenii se dezvolta continuu si ca este esentiala o reevaluare continua a acestora. Sprijinul primit anterior trebuia sa le asigure deprinderile si cunostintele necesare pentru a efectua, ori de cate ori este nevoie, o astfel de auto-evaluare. Programele de orientare pentru adolescentii mari trebuie sa tina seama de faptul ca acestia si-au modificat relatiile cu adultii si colegii de generatie. In acest stadiu de dezvoltare, adolescentii au tendinta de a aprecia foarte mult sprijinul primit din partea colegilor de generatie. Pentru ei, a fi pe placul grupului de prieteni este mai important decat a primi aprobarea parintilor sau a adultilor. Normele si valorile grupului de prieteni reprezinta o alternativa fata de cele ale familiei. Desi standardele familiei raman in continuare importante, acestea sunt evaluate prin comparatie cu normele grupului de prieteni. Relatia cu parintii si ceilalti adulti este marcata de lupta pentru identitate si independenta. In acest proces de crestere, atitudinile adultilor care permit dezvoltarea personala par mai potrivite decat pozitiile de autoritate dura. Acceptarea, sprijinul si libertatea conduc la un mai mare respect de sine si la o relatie imbunatatita cu adultii. Influenta adultilor, inclusiv a consilierilor, se exercita mai bine oferind modele, decat prin directive autoritare.

Dezvoltarea identitatii culturale

Aceasta activitate consta in sprijinul acordat pentru a se intelege problema identitatii culturale si contributiile la dezvoltarea propriei identitati culturale.

Nu este vorba numai de grupurile care pot fi considerate minoritati culturale in cadrul unei comunitati mai mari. Este vorba si de membrii grupului majoritar. Acestia trebuie sa devina constienti de propria identitate culturala, sa inteleaga si sa respecte existenta altor grupuri culturale.

Conceptul de minoritate culturala trebuie inteles intr-un sens foarte larg. Orice grup care este distinct fata de majoritatea comunitatii este considerat o minoritate. Diferenta poate sa se datoreze unei largi varietati de ratiuni de ordin etnic, situatiei socio-economice (de exemplu, cei extrem de saraci si cu o educatie precara fata de clasa celor cu studii superioare) sau diferentelor religioase etc.

Toti membrii unui grup, chiar si cei apartinand unui grup majoritar, au o anumita modalitate de a se identifica cu grupul de care apartine. Din punct de vedere teoretic, exista patru tipuri de identificare cu grupul:

Identificarea negativa fata de propria cultura si identificarea pozitiva cu cealalta cultura. Aceasta este o persoana considerata a fi asimilatoare.

Identificarea pozitiva fata de propria cultura si negativa fata de cealalta cultura. Acestia sunt separationistii.

Identificarea pozitiva fata de propria cultura si tot pozitiva fata de alte culturi. Acestia sunt integrationistii.

Identificarea negativa fata de propria cultura, dar tot negativa si fata de alte culturi. Acestia sunt marginalizatii, oameni aflati la periferia societatii, care isi creeaza o lume proprie.

In realitate, se constata adesea, ca oamenii trec de la un tip la altul pe parcursul stadiilor vietii (copilarie, adolescenta viata de adult). Pentru a-si asigura o dezvoltare echilibrata a carierei, atat din punctul de vedere al societatii, cat si al persoanei, este preferabil ca elevii sa fie ajutati sa se alature grupului de integrationisti.

O parte din sprijinul acordat prin orientare trebuie sa fie legat de dezvoltarea unei intelegeri a propriei identitati culturale si a identitatii culturale a celorlalti, dar, in acelasi timp, trebuie stimulata si dezvoltarea catre tipul integrationist.

Explorarea mediului

Acesta consta in sprijinul acordat elevilor pentru a afla mai multe despre mediul inconjurator. Scopul activitatii este sa transmita cunostinte despre ocupatii, profesii, organizatii si prin aceasta sa se descopere valoarea modelelor, a intereselor si a talentelor necesare pentru diferite tipuri de cariere. Prin acest proces de explorare se inlesneste, de asemenea, auto-dezvoltarea.

Explorarea pietei fortei de munca este o activitate continua, care ar trebui sa inceapa inca din scoala primara. In acest stadiu, explorarea mediului este un element fundamental. Aceasta trebuie proiectata asupra altor situatii din afara comunitatii locale. Elevii trebuie sa aiba o privire de ansamblu, desi nu neaparat completa, a diverselor grupe ocupationale.

Explorarea trebuie sa continue in gimnaziu si in liceu. Cu toate acestea, in functie de forma de invatamant secundar, explorarea pietei fortei de munca trebuie sa se realizeze in momentele de tranzitie, examinandu-se optiunile educationale.

Independenta in luarea deciziei

Aceasta activitate se concentreaza pe: (i) constientizarea influentei factorilor externi legati de mediul social si fizic asupra procesului de luare a deciziei, (ii) asumarea responsabilitatii pentru alegerile facute, (iii) pregatirea si formarea prin strategii specifice pentru a face fata problemelor legate de alegere si de luarea unor decizii in mod independent.

In scoala primara, elevii ar trebui invatati sa ia decizii. Aceasta ar trebui sa inceapa cu sarcini foarte simple, legate de situatia zilnica din clasa. Ulterior, se poate trece la sarcini mai complexe. Elevii trebuie sa devina constienti si de consecintele deciziilor lor. Prin activitati de grup (discutii, jocuri pe roluri etc.) si prin comparatii, elevii trebuie sa devina constienti de faptul ca nu toti oamenii iau aceleasi decizii si nu au toti aceleasi motive pentru luarea deciziilor respective. Trebuie sa devina constienti de influenta mediului asupra propriilor lor decizii. Folosirea anunturilor din ziare si de la televiziune reprezinta un instrument excelent in acest scop.

In gimnaziu, elevii trebuie sa fie confruntati cu un proces sistematic de luare a deciziei legat de activitatile scolare (de exemplu, sa aleaga daca prefera un test traditional sau un examen cu cartea deschisa, sa aleaga intre a realiza o sarcina de unul singur sau a lucra in echipa etc.) Rezultatele deciziei si analiza motivatiilor ii va ajuta sa inteleaga procesul de luare a unei hotarari, diferitele stiluri de decizie si influenta lor asupra mediului. La sfarsitul acestei perioade, elevii trebuie sa fie capabili sa opteze, sa inteleaga consecintele acestor optiuni si sa-si asume raspunderea pentru deciziile lor, cel putin in sarcinile legate de deciziile referitoare la optiunile lor educationale. Problema principala in aceasta perioada este sa fie implicati si parintii in acest proces. Ei trebuie, in mod evident, sa sprijine decizia profesionala a copiilor lor, dar trebuie sa le dea suficienta libertate, pentru ca acestia sa ajunga la o decizie "provizorie" fara interventia lor. Insa decizia "finala" va trebui sa fie rezultatul unui schimb de idei intre scoala, parinti si adolescent.

Acest proces va trebui sa continue si in invatamantul liceal.