PRACTICA PEDAGOGICA - COMPONENTA A FORMARII INITIALE A CELOR CARE SE PREGATESC PENTRU PROFESIA DIDACTICA

PRACTICA PEDAGOGICA - COMPONENTA A FORMARII INITIALE A CELOR CARE SE PREGATESC PENTRU PROFESIA DIDACTICA

A fi cadru didactic (profesor, institutor, invatator, educatoare) inseamna in primul rand a fi EDUCATOR. Educatia este definita drept procesul complex prin care personalitatea umana este dezvoltata in toate dimensiunile sale, cu toate potentialitatile sale, astfel incat substratul ereditar sa fie optimizat, valorificat, amplificat. Inteleasa astfel, educatia aduce plus valoare atat pentru individ, cat si pentru societate, iar cadrul didactic, "educatorul", este cel care provoaca si mijloceste acest proces.

Avand in vedere complexitatea procesului educational, rolul cadrului didactic nu se reduce la cunoasterea si aplicarea algoritmizata a unor principii, metode, tehnici si procedee, ci se refera la o activitate complexa in care intervin variabile diverse pe care cadrul didactic trebuie sa le aseze in combinatorici eficiente, acestea presupunand in egala masura expertiza, creativitate, aptitudini si talent pedagogic.

Competenta, in orice domeniu, se probeaza prin trei categorii de resurse:

cunostinte temeinice (savoirs);

priceperi, abilitati de a se folosi de cunostinte in desfasurarea unei palete de activitati specifice si de a obtine performanta (savoir faire);

atitudini transpuse in moduri de a fi cerute de rolul social asumat (savoir tre),

toate aceste elemente pentru a rezolva situatii concrete aparute in practica specifica domeniului.

In mod asemanator se pune problema si pentru educatori, acestia fiind considerati competenti de catre elevi (studenti, cursanti), de catre colegi, directori, inspectori scolari, dar si de catre parinti sau comunitatea locala.

Competenta profesionala a educatorului din invatamant semnifica, asa cum precizeaza prof. Ioan Jinga, "un ansamblu de capacitati cognitive, afective, motivationale si manageriale care interactioneaza cu trasaturile de personalitate ale educatorului, conferindu-i acestuia calitatile necesare efectuarii unei prestatii didactice care sa asigure indeplinirea obiectivelor proiectate de catre marea majoritate a elevilor/studentilor, iar performantele obtinute sa se situeze aproape de nivelul maxim al potentialului intelectual al fiecaruia"[1].

Dimensiunile competentei profesionale a educatorilor, care decurg din rolurile pe care acestia le indeplinesc in cadrul organizatiei scolare, sunt:

Competenta de specialitate care cuprinde trei capacitati principale:

o      cunoasterea domeniului de specialitate (materia de predat);

o      capacitatea de a stabili legaturi intre teorie si practica;

o      capacitatea de innoire a continuturilor in consens cu noile achizitii ale stiintei in domeniul respectiv (dar si din domenii adiacente).

Competenta psihopedagogica este rezultanta urmatoarelor cinci capacitati:

o      capacitatea de a cunoaste elevii/studentii si de a lua in considerare particularitatile lor de varsta si individuale in proiectarea si realizarea activitatilor instructiv-educative;

o      capacitatea de a comunica cu elevii, de a-i influenta si motiva pentru activitatea de invatare, in general, si pentru invatarea unei anumite discipline de studiu, in particular;

o      capacitatea de a proiecta si realiza optim activitati instructiv-educative;

o      capacitatea de a evalua obiectiv programe si activitati de instruire, pregatirea elevilor, precum si sansele lor de reusita;

o      capacitatea de a-i pregati pe elevi/studenti pentru autoinstruire si autoeducatie.

Competenta psihosociala si manageriala presupune cel putin patru capacitati:

o      capacitatea de a organiza elevii/studentii in raport cu sarcinile instruirii si de a stabili relatii de cooperare, un climat adecvat in grupul de elevi si de a solutiona conflictele;

o      capacitatea de a-si asuma raspunderi;

o      capacitatea de a orienta, organiza si coordona, indruma si motiva, de a lua decizii in functie de situatie [2].

Formarea si dezvoltarea acestor capacitati, adica a acelor ansambluri structurate de cunostinte, atitudini si deprinderi necesare unui cadru didactic pentru a putea organiza si desfasura activitati didactice eficiente si de calitate, se realizeaza printr-o temeinica pregatire teoretica si practica de specialitate, psihopedagogica si metodica, psihosociala si manageriala.

Departamentul pentru Pregatirea Personalului Didactic asigura formarea initiala pentru profesia didactica prin:

pregatirea teoretica prin predarea - invatarea disciplinelor Pedagogie, Psihologia educatiei, Didactica specialitatii, Instruire asistata de calculator, Managementul clasei de elevi;

pregatire practico-aplicativa prin disciplina Practica pedagogica.

Practica pedagogica, asa cum este organizata la nivelul Departamentului pentru Pregatirea Personalului Didactic, realizeaza acea legatura absolut necesara intre teorie si practica, ofera studentilor/cursantilor posibilitatea de a vedea si analiza modele de activitati didactice, modele de abordare a diferitelor situatii la clasa, modele comportamentale ale cadrelor didactice, de a experimenta "pe viu" rolul de cadru didactic si de a initia ceea ce putem numi "socializarea profesionala" in domeniul educational.

Practica pedagogica este abordata in acest context ca o "ucenicie", ofera posibilitatea celor "neinitiati" sa observe, sa asculte, sa analizeze, sa traga concluzii valoroase pentru propria formare, dar si sa desfasoare activitati efective la clasa in care se pot experimenta scheme diferite de actiune, se pot cauta solutii adecvate contextelor particulare sau se poate "gresi" cu scop pedagogic. In cadrul activitatilor de la disciplina "Practica pedagogica" greseala si excelenta au valente formative.