DIDACTIC CLASA: a III-a Educatie civica - Persoane cu nevoi speciale

PROIECT DIDACTIC

DATA:

SCOALA: cu clasele I-VIII Isalnita

CLASA: a III-a A

ARIA CURRICULARA: Om si societate

DISCIPLINA: Educatie civica

UNITATEA DE INVATARE: Persoana

SUBIECTUL: Persoane cu nevoi speciale "

TIPUL LECTIEI: mixt

DURATA:

Obiective de referinta:

sa recunoasca si sa descrie intelesul unor termeni specifici limbajului civic;

1.2 sa exprime oral si in scris enunturi simple cu referire la situatii diferite de viata cu continut civic;

2.1 sa identifice drepturile universale ale copilului;

sa formuleze enunturi simple pro si contra in solutionarea unor dileme.

Obiective operationale

a.       Cognitive:

O₁: sa identifice dintr-un grup de persoane pe acelea cu nevoi speciale;

O₂: sa defineasca termenii: "handicap", "infirmitate", "invaliditate", pe baza explicatiilor

primite si a analizei textului "Fetita surdo-muta", de Edmundo de Amicis;

O₃: sa enumere principalele handicapuri ce pot exista la oameni, pe baza intuirii

imaginilor prezentate;

O₄: sa identifice cauzele deficientelor studiate, pe baza discutiilor;

O₅: sa-si exprime propriile pareri in legatura cu diverse situatii date;

O₆: sa precizeze, cu ajutorul invatatoarei, modalitatile prin care pot fi ajutate persoanele cu

handicap pentru a putea desfasura diverse activitati;

O₇: sa enumere cel putin trei sfaturi pentru persoanele normale in legatura cu

comportamentul acestora fata de persoanele cu nevoi speciale, pe baza cunostintelor

acumulate.

b. Psihomotorii:

O8 - sa adopte o pozitie adecvata a corpului in timp ce scriu.

c. Afective:

O9- sa manifeste interes pentru participarea la lectie si dorinta de afirmare;

Resurse:

a)     procedurale metode si procedee conversatia, exercitiul, explicatia,observatia,joc de 

rol, problematizarea, aprecierea verbalǎ ,ciorchinele 

- forme de organizare frontal, individual si pe 3 grupe a cate 5 elevi

b) materiale manualul, Power Point,computer fise de lucru, ambalaje de medicamente,

imagini reprezentative,fise de evaluare

Bibliografie:

x x x; Programa scolarǎ aprobatǎ cu O.M. nr. 3919/ 20.04.2005

Dumitra Radu, Gherghina Andrei- Educatie civica,manual pentru clasa a III a,

ed.Aramis ,Bucuresti 2005

Aglaia C. Buduroi - Educatie civica, clasa a III a, ,, Auxiliar pentru elevi , parinti si

cadre didactice " ,ed.Euristica ,Iasi 2005

Ileana Iepure, Geta Popovici, Maria Tomoiu - "Educatie civica - ghidul invatatorului",

Editura Atelier Didactic Bucuresti, 2005;

CIORCHINELE

ANEXA 1

Acest limbaj este unul special, al semnelor. Incercuieste semnele care alcatuiesc cuvantul CURAJ si invata sa-i admiri si sa-i respecti pe cei ce- l folosesc!

ANEXA 2

Oamenii citesc in Braille prin miscarea degetelor de la stanga la dreapta peste randurile de puncte. Dar cand scriu in Braille, o fac de la dreapta la stanga, apasand pe hartie astfel incat punctele sa apara pe partea cealalta

Ce anume din tot ce ti-e mai drag pe lume ai vrea sa vada si tanarul din imagine?

ANEXA 3

Cu ce-ai putea sa-l ajuti pe colegul tau care foloseste acest mijloc de deplasare?

ANEXA 4

Ionut si picturile sale

ANEXA 5

Numele ____________________  Data _________________

Fisa de evaluare

1)Incercuieste doar termenii care denumesc deficiente:

cuminte , orb , nepasator , schiop , surd , dusmanos , atent

2) Inlocuieste cuvintele subliniate cu altele, care au sens asemanator:

Corina este eleva in clasa a lV-a la o scoala speciala. Sufera de o grea infirrmitate(.) : nu poate vorbi deloc. Acest handicap (.) nu o impiedica sa fie foarte buna la matematica si la educatie plastica. Are o vointa (..) foarte putemica.

(deficient , neputinta, ambitie)

3) Esti in drum spre casa. Vezi un barbat care merge sprijinit in carja sau baston. Cum te comporti fata de el ?

(3 solutii)

Numele ____________________ Data _________________

Fisa de evaluare

1)Incercuieste doar termenii care denumesc deficiente:

cuminte , orb , nepasator , schiop , surd , dusmanos , atent

2) Inlocuieste cuvintele subliniate cu altele, care au sens asemanator:

Corina este eleva in clasa a lV-a la o scoala speciala. Sufera de o grea infirrmitate(.) : nu poate vorbi deloc. Acest handicap (.) nu o impiedica sa fie foarte buna la matematica si la educatie plastica. Are o vointa (..) foarte putemica.

(deficient , neputinta, ambitie)

3) Esti in drum spre casa. Vezi un barbat care merge sprijinit in carja sau baston. Cum te comporti fata de el ?

(3 solutii)

TEXTE SUPORT

"- Ah, biata mea Gigia! Sa se nasca cu nenorocirea asta! Sa n-o pot auzi eu niciodata chemandu-ma tata. Si nici ea cand o chem eu, fata mea, fiindca niciodata nu a rostit un cuvant si nici nu a inteles un cuvant! Multumesc lui Dumnezeu ca s-a gasit un om de suflet care sa suporte cheltuielile Institutului."

(Edmondo de Amicis - ,, Surdo-muta")

" Gradinarul se dadu cu un pas inapoi si striga ca un nebun:

Vorbeste! Dar e cu neputinta! Vorbeste? Dar tu vorbesti, fata mea, vorbesti? Spune-mi: vorbesti? () Dar ei nu vorbesc prin gesturi, doamna invatatoare, sau cu degetele? Ce se intampla?

Nu, domnule Voggi, raspunse invatatoarea, nu numai prin gesturi. Inainte asa se proceda. Acum este aplicata aici metoda noua, metoda orala. ()'

(Edmondo de Amicis -,, Surdo-muta")

" Garoffi il intrerupe pe invatator ca sa-l intrebe daca era adevarat ca acei orbi invata sa socoteasca mult mai bine decat ceilalti.

Invatatorul ii raspunde:

Este adevarat. Invata sa socoteasca si sa citeasca. Au carti facute numai pentru ei, cu caractere in relief ; trec cu degetele pe deasupra, recunosc literele si rostesc cuvintele : citesc curent.'

(Edmondo de Amicis - ,,Copiii orbi"

TEXTE SUPORT

"- Ah, biata mea Gigia! Sa se nasca cu nenorocirea asta! Sa n-o pot auzi eu niciodata chemandu-ma tata. Si nici ea cand o chem eu, fata mea, fiindca niciodata nu a rostit un cuvant si nici nu a inteles un cuvant! Multumesc lui Dumnezeu ca s-a gasit un om de suflet care sa suporte cheltuielile Institutului."

(Edmondo de Amicis - ,, Surdo-muta")

" Gradinarul se dadu cu un pas inapoi si striga ca un nebun:

Vorbeste! Dar e cu neputinta! Vorbeste? Dar tu vorbesti, fata mea, vorbesti? Spune-mi: vorbesti? () Dar ei nu vorbesc prin gesturi, doamna invatatoare, sau cu degetele? Ce se intampla?

Nu, domnule Voggi, raspunse invatatoarea, nu numai prin gesturi. Inainte asa se proceda. Acum este aplicata aici metoda noua, metoda orala. ()'

(Edmondo de Amicis -,, Surdo-muta")

" Garoffi il intrerupe pe invatator ca sa-l intrebe daca era adevarat ca acei orbi invata sa socoteasca mult mai bine decat ceilalti.

Invatatorul ii raspunde:

Este adevarat. Invata sa socoteasca si sa citeasca. Au carti facute numai pentru ei, cu caractere in relief ; trec cu degetele pe deasupra, recunosc literele si rostesc cuvintele : citesc curent.'

(Edmondo de Amicis - ,,Copiii orbi"

Fetita surdo-muta, de Edmondo de Amicis

N-as fi putut sa sfarsesc mai bine luna mai, decat cu vizita de azi dimineata. Sunase clopotelul si alergam sa deschid, cand auzii pe tata ca striga cu totul cuprins de mirare
- Ce, tu esti, Gheorghe?
Era gradinarul ce-l avusesem la vila noastra din Chieri.
Plecand de la noi, si-a asezat familia la Cordova si a plecat in Grecia, unde a lucrat trei ani la drumul de fier. Debarcase numai in ajun la Genova si venea chiar de la gara. A cam imbatranit, insa este tot vesel si rumen la fata. Tata il chema in casa, dar el nu primi si intreba indata cu sfiala, facandu-se foarte serios
- Va rog, spuneti-mi ce-mi face familia? Cum merge micuta mea Gigia?
- Toti erau foarte bine, acum vreo doua zile, raspunse mama, care, recunoscand glasul lui Gheorghe, venise la intrare.
Gheorghe se inveseli.
- Slava tie, Doamne! grai el, cu totul induiosat. Nu in-drazneam sa ma duc la Institutul de surdo-muti, pana nu voi afla mai intai ce face Gigi, biata fata! Ingaduiti-mi, va rog, sa-mi las aici legatura asta, ca sa ma reped pana acolo. Sunt trei ani de cand n-am vazut-o!
Tata imi spuse
- Du-te si tu cu el, Enrico.
- Iertati-ma, va rog, numai un cuvant, zise gradinarul in pragul usii.
Tata il intrerupse zicandu-i
- Dar, ia spune-mi, treburile cum ti-au mers?
- Bine! raspunse el. Multumesc lui Dumnezeu! Am strans ceva parale. Dar vreau sa intreb: a invatat ceva mica mea muta? Cand am lasat-o era ca un biet dobitoc, nu price-pea nimica, sarmana fiinta! De, ce sa spun? Eu nu ma prea incred in fagaduielile scolilor astea. A invatat semnele? Nevasta-mea mi-a scris in mai multe randuri: fata noastra invata sa vorbeasca, face progrese! Insa eu imi ziceam: Ce-mi foloseste mie, ca ea vorbeste prin semne, daca nu stiu sa le fac si eu?! Cum o sa ne intelegem! Biata fetita! Acelea sunt bune ca sa se inteleaga intre ei: un nenorocit cu altul. Dar bine si atat! Dar cum merge de altfel? Spuneti-mi, va rog?
Tata zambi usor si ii zise
- Nu-ti spun nimic, o sa vezi singur; du-te, du-te, si nu-i rapi nici macar un minut din fericirea de a te revedea.
Plecaram. Institutul e aproape. Pe cand mergem cu pasi grabiti, gradinarul imi vorbea cu mahnire
- Saraca fata! Sa se nasca ea cu asa un pacat! N-am avut nici macar fericirea s-o aud zicandu-mi tata; si ea nu m-a auzit niciodata zicandu-i fata mea! Cand ma gandesc ca n-a rostit si nici macar n-a auzit in viata ei graindu-se un singur cuvant, ma cuprinde groaza. Nu stiu cum sa-i multumesc domnului acela milostiv, care a platit cheltuielile de intrare in Institut. Pacat ca n-a putut s-o primeasca inainte de a fi implit opt ani. E de trei ani acolo. Acum are unsprezece anisori. Ia spune-mi, domnule Enrico, a crescut? E vesela?
- Mai ai putina rabdare si o sa o vezi singur! ii raspunsei eu, iutind pasul.
- E departe Institutul? intreba el. Eram plecat cand a dus-o nevasta-mea acolo, asa ca nu stiu unde e! Mi se pare ca am ajuns! adauga.
Intr-adevar, tocmai sosisem. Intraram in sala de vizite si un ingrijitor veni sa ne intrebe ce poftim.
- Sunt tatal copilei Gigia Voggi, zise gradinarul, te rog cheam-o indata!
- Fetele sunt in curte! raspunse ingrijitorul. Ma duc sa vestesc pe doamna profesoara!
Gheorghe nu mai putea nici sa vorbeasca, nici sa stea la un loc de neastamar, se uita la tablourile de pe pereti, fara sa vada nimica.
In sfarsit, usa se deschise si intra o profesoara tinand de mana o fata imbracata cu o rochita alba, vargata cu rosu si cu un sort alb. Tatal si copila se privira mai intai o clipa, apoi scoasera un tipat si se aruncara unul in bratele altuia.
Fetita plangea si se tinea cu amandoua mainile de gatul tatalui sau. Tatal se departa putin ca sa o priveasca de sus pana jos, apoi zise cu bucurie
- Ce mult a crescut! Ce frumoasa s-a facut, saraca fata! scumpa mea muta! Doamna, dumneata esti profesoara ei? Te rog, spune-i sa-mi faca cateva semne, doar voi intelege ceva din ele. O sa ma silesc sa le invat si eu cu incetul. Te rog, spune-i sa-mi zica ceva, asa cum vorbeste ea!
Profesoara zambi si spuse copilei rar si lamurit, uitandu-se drept in fata ei
- Cine este domnul care a venit sa te vada?
Iar fetita zambi si raspunse cu un glas gros, straniu, oarecum salbatic, dar foarte limpede
- Este tata!
Gradinarul se dadu un pas inapoi si striga ca un nebun
- Vorbeste! Se poate! Se poate, Doamne, asa minune! Vorbeste, fata mea? Spune-mi, vorbeste sau visez? Apoi o lua in brate si o saruta de mai multe ori pe frunte.
- Doamna profesoara! grai el, spune-mi te rog, cum s-a facut aceasta? Eu credeam ca vorbeste prin semne, si vad ca vorbeste, vorbeste ca oamenii. Te rog, desluseste-mi si mie minunea aceasta?
- Domnule, raspunse profesoara, metoda semnelor nu se mai intrebuinteaza. Acum avem o alta metoda noua. N-ai auzit despre aceasta?
- Nu stiu nimic! raspunse gradinarul, uimit. Lipsesc de trei ani din tara, poate chiar ca mi-a si scris nevasta si eu n-am inteles. Sunt cam greu de cap. O, draga fetita, acum ma intelegi, imi auzi glasul! Ia raspunde-mi mie, ma auzi? Auzi ce-ti spun eu?
- Nu, omule! zise profesoara, nu-ti aude glasul, pentru ca este surda; intelege dupa miscarea buzelor cuvintele ce i se spun, dar n-aude vorbele si n-aude nici macar pe acelea pe care le pronunta. Le spune pentru ca am invatat-o litera cu litera, cum trebuie sa miste buzele si limba, si ce suflare trebuie sa scoata din piept si din gat ca sa-si formeze glasul. Gradinarul asculta cu gura cascata si nu pricepea nimic.
- Spune-mi, draguta! zise el fetitei, vorbindu-i la ureche, iti pare bine, ca s-a intors tata?
El astepta raspunsul. Fetita se uita nedumerita la el si nu scoase nici o vorba. Tatal se tulbura.
Profesoara zambi, apoi zise
- Nu ti-a raspuns pentru ca nu ti-a vazut miscarea buzelor. I-ai vorbit la ureche. Intreab-o iarasi, uitandu-te drept in fata ei.
Tatal repeta intrebarea, uitandu-se la ea
- Iti pare bine ca s-a intors tata si ca n-o sa mai plece?
Fetita care se uitase bine la gura lui, raspunse deslusit
- Da, imi pare bine ca te-ai intors, dar sa nu mai pleci niciodata!
Tatal o saruta, nebun de bucurie, apoi ca sa se incredin-teze ca intr-adevar vorbeste, ii puse o multime de intrebari
- Cum o cheama pe mama ta?
- Antonia.
- Dar pe surioara ta?
- Adelaida.
- Cum se numeste Institutul acesta?
- Institutul surdo-mutilor.
- Stii sa-mi spui cat face doi ori zece?
- Douazeci!
Si, pe cand ne asteptam sa-l vedem razand de fericire, el deodata incepu sa planga. Erau insa lacrimi de bucurie.
- Fii cu inima, ii zise profesoara. Trebuie sa te bucuri, iar nu sa plangi: nu vezi ca-ti intristezi fata?
Gradinarul lua mana profesoarei si o saruta de mai multe ori, zicand
- Iti multumesc din adancul inimii, scumpa mea doamna! Iarta-ma, nu sunt vrednic sa-ti multumesc precum s-ar cuveni!
- Sa nu crezi ca fetita dumitale stie numai sa vorbeasca, adauga profesoara. Ea stie sa scrie si sa citeasca, face socoteli si cunoaste numele tuturor obiectelor trebuincioase. Stie de asemenea si putina istorie si geografie. Acum e in clasa a II-a normala; cand le va face si pe celelalte doua, o sa stie sa se apuce de vreun mestesug. Avem multi scolari de-ai nostri in serviciul negustorilor, si ei servesc pe musterii tot asa de bine ca oricare altul sanatos.
Gradinarul inmarmurise, parca i se intunecase mintea. Se uita la fata, scarpinandu-si fruntea. Parca-ar fi vrut sa mai intrebe ceva si nu cuteza.
Profesoara porunci ingrijitorului sa cheme o eleva din clasa pregatitoare, o fetita cam de opt anisori, ce intrase de curand in institut.
- Fetita aceasta, zise profesoara, este dintre acelea pe care le invatam cele dintai elemente. Iata cum procedam: vreau sa o fac sa scoata sunetul e. Baga de seama.
Profesoara deschise gura, cum o deschidem cand rostim acest sunet, si facu semn fetitei sa o deschida si ea tot asa. Copila o imita. Atunci profesoara ii facu semn sa scoata glasul. Copila se sili, dar in loc de e, grai o
- Nu, spuse profesoara, nu este bine.
Si apucand amandoua mainile fetei, isi puse una pe gat si alta pe piept, apoi repeta e. Copila, simtind miscarea gatului si a pieptului profesoarei, deschise gura si pronunta foarte limpede pe e.
Tot astfel, profesoara o puse sa pronunte pe c si d, si alte sunete, tinand mereu pe pieptul sau manusitele copilei.
- Ai inteles acum? zise ea gradinarului.
Bietul om intelesese, dar parea si mai mirat decat inainte de a fi inteles.
- Asa le invatati sa vorbeasca? intreba el, dupa un minut de gandire, uitandu-se la profesoara. Aveti atata rabdare, sa va ocupati de ele, luandu-le in parte una cate una? Si aceasta o faceti timp de ani intregi? O Doamne, dar dumneavoastra sunteti niste fiinte sfinte, niste ingeri! Nici nu se afla pe pamant vreo plata vrednica de o asemenea rabdare! Ce sa mai zic, saracul de mine, cand vad asemenea minuni? Lasa-ma, te rog, sa mai vorbesc putin cu fiica mea!
Si luand-o la o parte, incepu s-o intrebe si ea sa-i raspunda.
Bietul om radea cu ochii plini de lacrimi, batandu-si genunchii cu palmele si se uita la fiica sa, uimit de bucurie ca o auzea vorbind, apoi intreba pe profesoara, daca i se ingaduie sa multumeasca domnului director.
- Domnul director nu este acasa, raspunse profesoara. Dar poti sa multumesti unei alte persoane. Aici, fiecare copila este data in ingrijirea unei alte copile mai mari, care-i tine loc de sora mai mare sau de mama. Fata dumitale este ingrijita de o surdo-muta de saptesprezece ani, o fata foarte buna, fiica unui brutar. Ea-ti iubeste copila si ti-o ingrijeste de minune. Sunt doi ani de cand o piaptana, o ajuta sa se imbrace, o invata sa coasa, ii carpeste rufele si-i tine de urat.
-Gigia, spune-mi cum o cheama pe maicuta ta de aici?
Fetita zambi si raspunse
- Caterina Giordano! Apoi intorcandu-se spre tatal sau adauga: E foarte buna cu mine!
Ingrijitorul iesi din odaie la un semn facut de profesoara si se intoarse indata insotit de o surdo-muta blonda, voinica, cu chipul vesel si imbracata tot ca fetita, dar cu sortul cenusiu. Ea se opri in pragul usii, rosie la fata si avand capul plecat, dar zambind. Era mare si zdravana ca o femeie in toata firea, dar chipul ii era copilaros.
Gigia alerga la ea, o lua de mana ca pe o copila si o duse la tatal sau, zicandu-i cu vocea sa cea groasa
- Caterina Giordano!
- Ah! Draga copila, exclama tatal Gigiei, intinzand mana ca sa o mangaie, insa o retrase indata si adaugase: Buna copila! Dumnezeu sa-ti ajute si sa-ti dea toate fericirile. Eu, care-ti urez binele, sunt un lucrator cinstit, un sarman parinte, si-ti urez aceasta din tot sufletul!
Surdo-muta mangaia mereu pe mica Gigia, surazand si tinand ochii in jos. Gradinarul vorbea intruna si se uita la dansa ca la o icoana.
- Daca vrei, poti sa-ti iei astazi fata, zise profesoara.
- Dar cum sa nu vreau! Desigur! O iau cu mine la Condova si o aduc maine.
Fetita iesi ca sa se pregateasca de plecare si tatal sau continua: Sunt trei ani de cand n-am vazut-o! O iau cu mine la tara, dar vreau mai intai sa ma plimb putin cu ea prin oras, ca sa o vada toti. Vreau sa ma duc cu ea pe la prietenii mei, ca s-o auda ce bine vorbeste. Ah, Doamne! Frumoasa zi fu si asta. Zi de dulce mangaiere! Multumescu-ti tie, Doamne!
Fetita sosi si tatal ii zise: Ia-ma de brat, draguta. Va multumesc din tot sufletul la toti si toate. O sa mai vin inadins, ca sa va multumesc!
Apoi, oprindu-se pe pragul usii, ramase putin pe ganduri si, lasand jos mana fetei, se intoarse si zise:
-Sunt sarac, cu toate acestea vreu sa dau si eu partea mea acestui institut! si, scotand punga, lua din ea o moneda de douazeci de lire in aur si o puse pe masa.
- Nu, nu, domnule! zise profesoara. Ia-ti banii, eu nu-i pot primi. Ia-i, ii vei da directorului, cand il vei vedea, dar sunt sigura ca nici el n-o sa ti-i primeasca. Ai muncit prea mult, ca sa-i castigi; pastreaza-i! Noi iti suntem tot asa de recunoscatori pentru generozitatea ce ai aratat, ca si cum i-am fi primit.
- Ba nu! zise gradinarul, ii las deocamdata aici, si apoi vom vedea.
Dar profesoara ii baga moneda in buzunar, fara ca sa-i dea timpul de a o impiedica.
Atunci, el nu mai cuteza sa zica nimic, dete din cap si luandu-si ziua buna de la profesoara si de la tanara surdo-muta, isi lua fetita de mana si pleca pe usa, spunandu-i vesel:
- Haide, haide, draguta mea, vino draga tatii!
Iar fetita, plina de bucurie, cum iesi pe poarta, grai cu glasul ei cel gros: - Ce soare mare!