Particularitati ale explorarii vizuale, perceptiei si reprezentarilor elevilor ambliopi

Particularitati ale explorarii vizuale, perceptiei si reprezentarilor elevilor ambliopi

La subiectii ambliopi, mai ales la cei care nu au beneficiat de educatie vizuala, declansarea si organizarea explorarii vizuale in raport cu stimulii complecsi este deficitara si prezinta unele particularitati fata de inspectia vizuala in conditiile vederii normale si fata de cea a elevilor ambliopi supusi unui antrenament individualizat eficient. Aceasta se datoreaza faptului ca la ambliopi este scazuta atat functionalitatea vederii foveale cat si functionalitatea vederii periferice.

La subiectii ambliopi, explorarea vizuala este neorganizata, fie datorita exacerbarii activitatii de investigare vizuala a stimulilor, fie datorita fixarii rigide a privirii pe anumite "fragmente' sau zone ale obiectului-stimul. In ambele tipuri de explorare neorganizata, concretizata in trasee oculare cu sacade si puncte de fixare haotic repartizate sau limitate la anumite zone ale stimulului complex, "priza" de informatie este dificila si, totodata, insuficienta ca volum si claritate.

La ambliopi, perceptia vizuala, in desfasurarea ei procesuala, este lipsita in mare masura de caracterul instantaneu si de automatizare, fiind necesare mai multe fixari ale privirii pentru receptarea informatiei, paralel cu eforturile de constientizare si de interpretare a imaginii. Dar, in pofida acestor eforturi, mai ales in cazul stimulilor complecsi pe care subiectul nu i-a mai intalnit in experienta sa anterioara, imaginea perceptiva ramane lacunara, parcelara si imprecisa. Aceste caracteristici ale imaginii perceptive se intalnesc si la ambliopii la care se manifesta "fixarea pe fragment", ca efect al tendintei de a renunta la "efortul de a vedea", datorita insuficientelor manifestate la nivelul vederii foveale si a celei periferice precum si la nivelul interrelatiilor dintre acesti parametrii si "prizei de informatie" pe cale vizuala.

In conditiile ambliopiei, insuficientele functionale ale vederii duc la o slaba organizare a activitatilor oculo-motorii explorative si la disfunctii ale procesului analitico-sintetic vizual. Mai ales lipsa sintezei primare globale, pe fondul careia ar trebui sa se desfasoare in continuare activitatea analitico-sintetica fina, se repercuteaza negativ asupra calitatii si continutului imaginii perceptive, precum si asupra reprezentarilor, care dupa Piaget, constituie "un fel de suport al gandirii". Caracterul confuz, parcelar, gresit al unor reprezentari ingreuneaza sau fac imposibila discriminarea perceptiva si identificarea categoriala a unor obiecte mai mult sau mai putin asemanatoare. Lipsa reprezentarilor adecvate este adesea mascata de verbalismul elevilor ambliopi, dar si a celor cu cecitate (Stefan, 1981). Functionalitatea scazuta a reprezentarilor vizuale in conditiile ambliopiei grave are drept consecinta faptul ca ele contribuie mai putin sau ineficient la actul recunoasterii obiectelor si, din aceasta cauza, unii elevi ambliopi recurg la reprezentari din alte modalitati senzoriale. Deci, acesti copii nu-si valorifica adecvat resursele vizuale pe care le au si nici imaginile-reprezentari de nuanta vizuala.

Un rol important in cresterea eficientei reprezentarilor vizuale in activitatea de identificare categoriala, al recunoasterii obiectelor, imaginilor grafice, etc. il au imaginile generalizate (Stefan, 1963, Preda, 1988). Astfel, imaginile vizuale generalizate, care reflecta componentele obiectului in relatiile lor constante si in raport cu semnificatia lor semnalizatoare, au un rol cu atat mai important in actul recunoasterii, cu cat acuitatea vizuala este mai scazuta. Actualizarea imaginii generalizate contribuie la cresterea distantei de percepere a obiectului, la scaderea dimensiunilor perceptive vizual, precum si la accelerarea ritmului perceptiei.

In mare masura, educatia vizuala trebuie sa urmareasca si formarea imaginilor generalizate. In cadrul orelor de educatie vizuala, elevii ambliopi vor fi pusi in situatia de a constientiza faptul ca vederea slaba si neclara il poate insela, ca prin strategii eficiente trebuie explorat stimulul in mod organizat, desprinzand punctele/zonele cu maxima valoare informationala, efectuand o autoapreciere continua a rezultatelor activitatii perceptive, astfel incat sa se poata forma, pe aceasta cale, imagini perceptive si reprezentari adecvate.

Numeroase cercetari in domeniu au relavat faptul ca nu pot fi stabilite corelatii directe intre bogatia si nivelul de functionalitate al reprezentarilor si nivelul acuitatii vizuale, cantitatea si calitatea reprezentarilor depinzand in primul rand de experienta optica a elevului ambliop, de dezvoltarea capacitatii de interpretare corecta a imaginilor optice. Prin educatia vizuala nu se dezvolta, deci, in sine, acuitatea vizuala, dar se dezvolta interrelatiile dintre vederea foveala si vederea periferica si mai ales eficienta perceptiei si reprezentarilor vizuale.

Cercetarile noastre (1988) arata ca exercitiile de antrenament vizual au drept consecinta invatarea de catre acesti elevi a modurilor in care isi pot valorifica vederea foveala si vederea periferica de care dispun. Totodata, s-a aratat faptul ca insuficientele manifestate la ambliopi in explorarea vizuala au repercusiuni nu numai asupra imaginii perceptive care este incompleta, "cetoasa", denaturata, ci si asupra reprezentarilor vizuale, memoriei operative si capacitatii de structurare perceptiv-motorie a spatiului. Astfel, aceasta se observa mai ales la subiectii cu ambliopie grava, care, de exemplu, prezinta si nistagmus patologic, precum si la cei la care se manifesta "fuga de obiect", explorand vizual doar o portiune din stimulul complex, "iesind" apoi din "campul sarcinii exploratorii vizuale". Deci, acest aspect particular care este "fuga de obiect" nu il intalnim numai la subiectii cu cecitate, unde a fost mai frecvent descris. De asemenea, in unele cazuri apare, ca forma a "fugii de explorare", asa numita "fixare pe fragment", care are o cu totul alta semnificatie in raport cu deficientii mintali, unde a fost constatata si descrisa. Daca la deficientii mintali "fixarea pe fragment" este o consecinta a inertiei si rigiditatii gandirii, la ambliopi acest comportament este consecinta insuficientelor functionale ale vederii foveale si a celei periferice, insuficiente care cer din partea subiectilor mari eforturi in explorarea stimulului complex. Aceasta duce uneori la tendinta de a renunta la efortul "de a vedea", tendinta concretizata tocmai in limitarea zonei explorate si "fixarea" privirii doar pe un anumit fragment, pe o anumita portiune a unui obiect. Ambele tendinte rezultate din renuntarea la efortul de "a vedea" tot stimulul complex (obiectul) duc la formarea unor imagini perceptive si a unor reprezentari incomplete si denaturate. Pentru evitarea acestor fenomene se impune ca prin activitatile didactice si prin orele de educatie vizuala sa ii facem pe ambliopi sa constientizeze faptul ca vederea slaba si neclara ii poate insela, ca prin strategii eficiente trebuie explorat in mod organizat stimulul, desprinzand punctele/zonele cu maxima valoare informationala, efectuand o autoapreciere continua a rezultatelor activitatii perceptive, astfel incat sa se poata forma, pe aceasta cale, imagini perceptive si reprezentari adecvate.

Prin formarea imaginilor vizuale generalizate, se ajunge in procesul insusirii citirii si scrierii la acumularea unei experiente optico-spatiale bogate in legatura cu grafemele, ceea ce permite treptat citirea de catre unii ambliopi a unor texte tiparite chiar in conditii de prezentare grafica obisnuita. Cercetarile arata ca viteze lecturii nu este strict limitata de capacitatile oculomotorii, ci mai ales, de unii factori cognitivi, iar acestia depind mult, in privinta activizarii lor, de nivelul de motivare al subiectului. Faptul ca ochiul poate sa se adaptaze instantaneu la aspectele textului citit, chiar si in conditiile ambliopiei, desigur, cu ajutorul corectiei prin intermediul ochelarilor si prin utilizarea lupelor, ele intaresc convingerea ca aceste adaptari reflecta procese cognitive subiacente, sprijinite de imaginile generalizate privind grafemele si structura diferitelor cuvinte. In acest sens, o mai buna anticipare a textului, respectiv a segmentelor textului ce urmeaza a fi citit, usureaza activitatea de descifrare a acestuia "eliberand atentia", care se indreapta in continuare spre citirea textului. Progresul inregistrat in lectura de elevii ambliopi, se aseamana cu progresul realizat de vazatori o data cu cresterea in varsta, in sensul ca se reduc numarul sacadelor oculare si, implicit, numarul fixarilor privirii, si, mai ales, se reduce numarul miscarilor de regresie, respectiv de "rectificare" si "de control".

Cercetarile bazate pe tehnica inregistrarii miscarilor oculare in timpul lecturii releva faptul ca si la elevii cu vicii de refractie, daca au fost din timp si in mod adecvat corectate cu ajutorul ochelarilor, o data cu varsta, cu invatarea si cu nivelul cultural creste viteza citirii. Aceasta, intrucat se reduce numarul de stationari ale privirii si creste amplitudinea miscarilor privirii, respectiv al "sacadelor de progresare", largindu-se zona examinata printr-o fixare a privirii. De asemenea, se reduce numarul fixarilor de progresie si de regresie, numarul miscarilor de regresie, precum si durata stationarilor privirii in timpul lecturii. Intre 7 ani si varsta adulta, durata stationarilor de progresare in lectura se reduce de la aproximativ 300 ms. la 240 ms., in timp ce durata stationarilor de rectificare sau de verificare se mentine intre 170 si 200 ms., dar ca numar diminueaza cu varsta, cu invatarea si cu nivelul cultural. Marimea sacadelor si durata fixarilor in diferite zone ale ale textului reflecta operatiile cognitive din cursul lectirii. Viteza lecturii poate spori prin antrenarea capacitatilor oculomotorii si prin exercitii cognitive.

Profesorul psihopedagog trebuie sa evalueze pe baza unui psihodiagnostic formativ dinamic posibilitatile de educabilitatea cognitiva a deficientilor vizuali, iar apoi, sau chiar in mod paralel, sa elaboreze si sa utilizeze metode si procedee de remediere, utilizand in activitatile de predare-invatare si in cele corectiv-recuperatorii tehnici individualizate, structurate logic, in raport cu obiectivele urmarite.