Echipa de orientare si partenerii

In conformitate cu modelul holist, mai multi actori pot face parte dintr-o echipa de orientare si fiecare persoana are de jucat un anumit rol. In primul rand, este foarte important ca fiecare membru sa stie in ce consta rolul sau si in ce relatie de complementaritate se afla cu celelalte roluri.

Daca o scoala doreste sa elaboreze o abordare holista, va trebui sa constituie o echipa de orientare. Aceasta echipa trebuie sa fie sprijinita de intreaga comunitate a scolii. Un program de orientare care se sprijina pe un numar limitat de voluntari este predestinat sa nu aiba decat un succes partial sau sa fie un esec complet. Pe termen lung, exista mai ales pericolul (i) ca unii dintre voluntari sa se simta frustrati, deoarece colegii lor nu recunosc importanta muncii lor si nu le apreciaza eforturile si (ii) ca, dupa ce acestia vor pleca din scoala, sa nu se mai gaseasca nimeni care sa-i inlocuiasca.

Inainte de a incepe un proiect cuprinzator de orientare holista este nevoie de o perioada mai lunga de pregatire si de motivarea intregii comunitati.

Initiativa inceperii unei astfel de abordari poate fi luata de orice persoana sau grup de persoane din scoala. Poate fi un profesor, directorul, un specialist intern sau extern.

Aceasta persoana sau grup va trebui sa obtina, mai intai, aprobarea si sprijinul directorului scolii. Acesta nu trebuie sa fie un sprijin formal, ci un angajament activ si pozitiv din partea directorului.

In al doilea rand, trebuie sa se incerce implicarea tuturor persoanelor care functioneaza in scoala ca activisti mai mult sau mai putin specializati in orientarea scolara: un profesor care sa indeplineasca un rol comparabil cu acela al unui mentor, indrumator sau chiar un specialist intern. Daca in scoala nu exista astfel de persoane, initiatorii vor trebui sa incerce, cu sprijinul directorului, sa creeze un astfel de rol specializat. Scolile trebuie sa-si asume o raspundere mai mare in programele de orientare prin repartizarea unor sarcini specifice unor anumiti profesori. Acesti profesori vor fi degrevati partial de sarcinile lor traditionale de predare si vor fi insarcinati cu organizarea activitatilor de orientare. Daca acest lucru nu este posibil, este de preferat sa se faca apel la voluntari dispusi sa-si asume o sarcina suplimentara. In functie de dimensiunea scolii, grupurile la care sunt repartizati acesti profesori pot fi diferite. In scolile mai mari, ideal ar fi ca acesti profesori sa raspunda de un an de studiu. De preferat acela la care predau deja. In scolile mai mici li se pot da in grija mai multi ani de studiu, de preferinta cei la care predau deja. Aceste persoane ar putea primi, de exemplu, functia de "coordonator de an".

La nivelul al treilea trebuie sa fie contactati experti, fie din interiorul scolii, fie de la organizatiile specializate din afara scolii. Evident, acest lucru se poate realiza numai daca astfel de experti exista in cadrul comunitatii in care se afla scoala. Acesti experti vor trebui atrasi sa ajute scoala sa-si dezvolte un nou sistem de orientare si sa-i acorde sprijin. Rolul lor principal consta in strangerea informatiilor necesare si procurarea de materiale, programe model, acordarea de sprijin pentru elaborarea instrumentelor de dezvoltare etc. Ei pot ajuta, de asemenea, la formarea profesorilor si a coordonatorilor de an si pot juca un rol important in motivarea directorilor si a profesorilor din scoala.

In stadiul final este foarte important sa fie implicati pe baza de voluntariat si profesorii de la anumite discipline. De preferinta, acestia ar trebui sa reprezinte diversii ani de studiu si sa acopere toate domeniile de curs. Limitarea grupului numai la profesorii de stiinte umaniste si la cei de limbi straine este gresita. Este esential sa fie implicati profesorii care predau stiinte umaniste, limbi straine, stiinte exacte etc. Rolul lor in echipa este legat, in special, de definirea modului si a momentului in care activitatile de orientare pot fi realizate cu succes in cadrul planurilor de invatamant.

Este de preferat ca echipa sa fie condusa de director sau de directorul adjunct. Expertii vor interveni numai oferind sfaturi si sprijin si vor evita sa fie implicati in procesul de luare a deciziei. Coordonatorii de an vor trebui sa joace rolul cel mai activ in echipa de orientare ca forta motrice a organizarii activitatii de orientare si sa serveasca drept intermediari intre elevi, experti si profesori. Echipa de orientare propune si planifica activitatile de orientare profesionala pentru intreaga scoala. Aceasta stabileste, de asemenea, prioritatile proiectelor si ia decizii cu privire la mijloacele de sprijin acordate fiecarui proiect.

Desi este clar ca in echipa de orientare exista o mare discrepanta intre membrii echipei, in functie de nivelul de experienta si de indrumare, trebuie sa fie limpede, de la bun inceput, ca toti participantii vor fi considerati parteneri egali. Fiecare trebuie sa aiba sentimentul ca efortul lui este esential si apreciat.

Activitatea echipei de orientare trebuie sa inceapa cu:

o cercetare care sa identifice toate eventualele probleme ale elevilor din scoala;

stabilirea prioritatilor problemelor;

raportarea rezultatelor acestei cercetari si a problemelor prioritare celorlalti membri ai comunitatii scolare: profesori, parinti si, daca exista, consiliul de conducere al scolii.

Pe baza informatiilor dobandite, se vor elabora proiecte de planuri de actiune. Aceste planuri trebuie sa fie elaborate cu grija si prezentate colegilor din scoala pentru a se castiga sprijinul necesar si aprobarea majoritatii comunitatii scolare. Numai planurile care beneficiaza de suficient sprijin pot fi implementate. Daca nu exista suficient sprijin sau, mai rau chiar, daca exista opozitie, este mai bine sa nu se implementeze respectivele activitati. In unele cazuri, se poate avea in vedere numai aplicarea partiala si temporara a unor parti din program pe baza experimentala. O astfel de abordare este posibila numai daca proiectul nu interfereaza sau nu intra in competitie cu alte activitati. Experimentul poate fi motivat, in sensul ca ofera posibilitatea de a se constata daca functioneaza sau nu si numai dupa o evaluare pozitiva va putea fi generalizat pe o baza permanenta.

Pentru fiecare proiect care beneficiaza de suficient sprijin se creeaza o grupa de actiune. Este bine ca aceasta grupa de actiune sa fie condusa de coordonatorul de an la care se refera proiectul. Expertii pot servi ca parteneri, responsabili pentru executarea unei anumite parti a proiectului. Un rol foarte important va fi jucat de profesori. Acestia raspund de asimilarea unei mari parti a activitatilor de orientare in cadrul procesului normal de invatare. Grupa de actiune raspunde de planificarea si executarea activitatilor si de evaluarea rezultatelor.

Uneori, pot fi invitati si membri ai personalului altor servicii specializate de consiliere si orientare din comunitate. De regula, acestia nu devin membri ai echipei de orientare profesionala, dar servesc, adesea, ca experti pentru a oferi informatiile necesare, pentru a-i forma pe profesori si, uneori, chiar pentru a lucra efectiv cu elevii in cadrul unor activitati specifice.

Rolul crescand jucat de profesorii de la diferite discipline devine o trasatura standard. Expertii sunt implicati, in special, in motivarea administratorilor scolilor si a profesorilor pentru a include activitatile de indrumare in procesul de predare. Formarea profesorilor si elaborarea sau selectarea materialelor si a strategiilor noi pot fi efectuate numai de catre coordonatori sau poate ramane in mainile expertilor.

O parte din activitati cum ar fi informarea, educatia carierei, evaluarea si consilierea nu mai reprezinta monopolul specialistilor si expertilor. La nivelul intai, aceasta parte a sprijinului in orientare este directionata, mai ales, catre grup in ansamblu, supervizata de specialisti si experti si acordata de profesorul de specialitate. Interventiile mai specializate, care necesita o calificare de tip mai inalt, raman de domeniul specialistilor si expertilor. Mai ales, consilierea individuala ramane, de preferinta, in atributia expertilor cu suficienta pregatire psihologica.

In descrierea de mai sus, referitoare la implementarea programelor de orientare, s-a acordat putina atentie unui grup de actori fundamentali: parintii. Desi acestia nu pot fi considerati participanti activi in implementarea programelor de orientare, ei trebuie sa fie informati, sa li se ceara sfatul si sprijinul in toate stadiile procesului.

In realizarea unui program de orientare cuprinzator mai ramane o singura parte mai importanta: evaluarea programului. De la bun inceput trebuie sa se cada de acord asupra procedurilor de evaluare.