Postul de munca si deontologia profesionala

Postul de munca reprezinta cea mai simpla diviziune organizatorica, definit ca ansamblu de obiective, sarcini, competente si responsabilitati asociate persoanelor angajate in intreprindere.

Trasaturile postului de munca se definesc prin:

competente profesionale: exprima nivelul de pregatire, experienta, prestigiul profesional care permit realizarea obiectivelor postului de munca;

sarcini (autoritate profesionala): reprezinta limita in care angajatul are dreptul sa actioneze pentru realizarea obiectivelor postului de munca;

responsabilitate: reprezinta obligatia (materiala, disciplinara, penala) de a indeplini sarcini si atributii derivate din obiectivele postului de munca.

Stabilirea unui relatii optime intre cele trei dimensiuni ale postului de munca asigura eficienta activitatii si evita disconfortul psihologic si eventualele conflicte de rol.

In exercitarea oricarei meserii se impun, dincolo de implementarea unor norme de activitate practica, anumite principii etice. Astfel, deontologia profesionala presupune un ansamblu de norme etice care trebuie respectate in exercitarea unei ocupatii. Aceste norme deriva din statutul ocupatiei respective la nivel social si din relatia persoana angajata - alti membri ai grupului de lucru sau beneficiari ai activitatii desfasurate. Normele de deontologie profesionala capata o importanta sporita in cazul ocupatiilor care presupun asigurarea de servicii sociale si relatii directe cu beneficiarii. Un exemplu in acest sens: in cazul serviciilor medicale exista traditia asa-numitului "juramant al lui Hipocrate", care defineste norme morale si etice de activitate a medicilor (respectarea principiului demnitatii umane, respectarea dreptului la viata ca drept fundamental al fiecaruia, sustinerea principiului nevoii si al solidaritatii cu persoanele aflate in situatii de risc etc.).