Relatia educator - educat - baza a dezvoltarii personalitatii scolarului mic

Relatia educator - educat - baza a dezvoltarii personalitatii scolarului mic

Constituie una din problemele majore ale invatamantului contemporan. Sensul formativ al invatamantului contemporan - in plan mondial, cat si romanesc - impune mai mult ca oricand luarea in considerare a acestei relatii, pe fondul careia se realizeaza sarcinile complexe ale formarii personalitatii elevului.

in plan istoric, atat in gandirea pedagogica, cat si in practica educativa s-au conturat doua puncte de vedere opuse privind relatia educator - educat. Unul, specific pedagogiei traditionale, bazat pe comunicare unilaterala, de la educator la educat, care pune accentul pe influentele exterioare ce se exercita asupra elevului, neluandu-se in considerare clasa cu reteaua ei complexa de comunicatii, altul, care considera elevul exclusiv ca subiect al educatiei, in afara oricarei dirijari din partea educatorului (educatia libera). Ambele puncte de vedere au caracter unilateral si resping posibilitatea realizarii unei comunicari si a unui dialog autentic intre cei doi factori implicati: educator - educat.

in viziunea pedagogiei moderne relatia educator - educat este conceputa ca o relatie de mare complexitate, care implica un dialog permanent intre cei doi factori implicati in procesul educational, o comunicare reciproca angajand toate laturile personalitatii acestora.

Experienta indelungata a scolii arata ca elevii invata si se formeaza asa cum sunt calauziti de educator. Personalitatea elevului este educata de personalitatea educatorului, spiritualitatea unuia se hraneste din spiritualitatea celuilalt, ceea ce face necesara o abordare interpersonala plurisubiectuala, dialogata a interactiunii pedagogice, capabila sa asigure nu numai dimensiunea informational-operationala a transmiterii de cunostinte ci si dimensiunea umana, psihosociala, a cresterii si coevolutiei in comun a partenerilor de interactiune: educatorul si elevii. Educatorul nu mai reprezinta doar persoana care propune continuturi, da lectii, formeaza sarcini, are anumite conduite, ci are rolul de a stimula si intretine activismul investigator al elevului, de a crea conditiile in care elevul sa se comporte intr-un anume fel, sa descopere si sa-si puna probleme si sarcini de cunoastere. El trebuie sa cunoasca bine si sa se transpuna in psihologia elevului, urmarind schimbarea locului si rolului elevului in actul educational, stimularea activitatii si angajarii acestuia in procesul propriei formari. Dialogul deschis trebuie sa solicite spontaneitatea si receptivitatea elevilor, sa dezvolte gandirea divergenta, spiritul de investigare, curiozitatea stiintifica si creativitatea in rezolvarea problemelor.

Pe de alta parte, elevul - ca obiect si subiect al educatiei - trebuie sa fie constient de rolul sau, deoarece eficienta actiunii educative este dependenta de gradul de angajare si participare a sa la propria formare.

Din precizarea locului si rolului celor doi factori in relatia pedagogica apare ideea de autoritate si libertate, ca elemente indispensabile ale procesului educational. Autoritatea, in acceptia pedagogiei moderne, este inteleasa ca un "factor care mediaza accesul la cultura, suscita cautarea, stimuleaza spiritul de initiativa si participarea activa si creatoare a elevilor in procesul educational'.(Stroe Marcus- Empatia si relatia profesor - elev, pag. 50)

Functionalitatea relatiei educator - educat presupune largirea continua a sferei atributelor pe care cerintele sociale si conditiile psiho - pedagogice ale invataturii le impun fata de status-ul profesorului si al elevului.

Relatia educator - educat presupune si a-1 considera pe acesta din urma ca facand parte dintr-un grup social. Din punct de vedere psihosocial, in cadrul relatiei educator - educat, se pot distinge doua niveluri: nivelul formal si nivelul informai.

Nivelul formal include toate fenomenele ce apar ca urmare a interactiunii dintre educator si educati, in urma investirii sale oficiale cu diverse roluri: conducator al procesului de invatamant, diriginte, conducator de cerc etc.

Nivelul informai este constituit din relatiile interpersonale, intersubiective sau psihologice ca se stabilesc intre educator si elevi, sau intre elevi ca membrii ai aceluiasi grup. Aceste relatii de simpatie - antipatie - indiferenta au o puternica incarcatura afectiva si faciliteaza aparitia unui climat psihosocial care poate amplifica sau diminua conlucrarea dintre educator si educati.

Cele doua niveluri se afla intr-o stransa interdependenta, functionand, de fapt, concomitent si fiind doua laturi inseparabile ale aceluiasi fenomen: interactiunea educator - elevi. Nu trebuie uitat insa faptul ca aceasta interactiune este conditionata de conduita empatica a educatorului fata de educat, a educatului fata de educator, dar si de sistemul relational existent la nivelul grupului clasei. Astfel, o relatie pedagogica fondata pe o comunicare autentica va permite educatorului sa sesizeze momentul si sa suscite experiente favorabile elevilor in deplin acord cu personalitatea lor.