Ursul pacalit de vulpe - dupa Ion Creanga

Ursul pacalit de vulpe

dupa Ion Creanga

Era odata o vulpe foarte vicleana, cum sunt toate vulpile. Ea era tare flamanda si sta lungita intr- un tufis pe marginea drumului. Deodata a simtit miros de peste si, uitandu- se in vale, a vazut o caruta plina cu peste.

- Bun! gandi vulpea. Iaca hrana ce- o asteptam eu. Si indata ce iese din tufa, se lungeste in mijlocul drumului ca si cand era moarta!

Taranul, cum o vazu, zise:

- Bre, da' cum a murit vulpea asta aici?! Tii!.. ce frumoasa cataveica am sa fac nevestei mele din blana istei vulpi! Aruncand vulpea peste peste isi continua drumul.

Vicleana a inceput sa impinga pestele cu picioarele. Taranul mana, carul scartaia si pestele din car cadea. Cand a vazut ca a aruncat destul peste, se da binisor jos, il duce in vizuina si incepe a manca plina de lacomie. Tocmai atunci veni si ursul.

- Buna masa, cumatra! Tii!!! Da' ce de peste mai ai! Da- mi si mie ca tare mi-i pofta!

- Ia mai pune-ti pofta- n cui, cumetre, ca doar nu pentru gustul altuia m- am muncit eu. Daca ti-i asa pofta, du- te si- ti moaie coada in balta, ca mine, si- i avea peste sa mananci.

- Invata- ma te rog, cumatra, ca eu nu stiu cum se prinde pestele.

Atunci vulpea ranji dintii si zise:

- Alei cumetre! Da' nu stii ca nevoia te duce pe unde nu ti-e voia si te invata ce nici nu gandesti? Asculta, cumetre: vrei sa mananci peste? Du- te diseara la baltoaca cea din marginea padurei, vara- ti coada- n apa si stai pe loc, fara sa te misti, pana inspre ziua: atunci smuceste vartos spre mal si ai sa scoti o multime de peste, poate indoit si intreit decat am scos eu.

Ursul se duse in graba la balta si isi vari toata coada, dar in seara aceea era atat de frig ca apa din balta a inghetat. Ursul, nemaiputand suporta durerea si frigul smuceste o data de ramane fara coada, in loc sa scoata peste.

Si incepe sa mormaie cumplit si sa sara in sus de durere si, suparat ca vulpea l-a amagit, se duce s- o ucida, dar sireata stia cum sa se fereasca de mania ursului, bagandu- se in scorbura unui copac si cum il vede pe urs ii zice:

- Hei, cumetre! Dar ti- au mancat pestii coada, ori ai fost prea lacom si- ai vrut sa nu mai ramana pesti in balta?

Ursul, auzind ca- l mai ia si in ras se repede spre copac si neputand sa incapa inauntru, rupe o creanga in forma de carlig si incepe a cotrobai in scorbura ca sa scoata vulpea afara, dar cand ii apuca piciorul, aceasta striga:

"Trage nataraule! Mie nu- mi pasa ca tragi de copac.". Iar cand apuca copacul striga: "Valeu cumetre! nu trage ca- mi rupi piciorul!"

In zadar s- a necajit ursul, ca nu a putut s- o scoata din scorbura copacului.

Si iaca asa a ramas ursul pacalit de vulpe!

Numerotati imaginile in ordinea actiunii.

....

....