Conceptul de creativitate - identitatea creativitatii

CONCEPTUL DE CREATIVITATE - IDENTITATEA CREATIVITATII

In ultimele decenii cercetarile de creativitate au capatat un caracter preponderent experimental si o amploare fara precedent, exprimata atat in numarul mare de studii, cat si in varietatea de aspecte abordate. Multi autori sunt obligati sa recunoasca insa ca notiunea de creativitate este inca insuficient definita, studiata. Aceasta situatie se explica prin complexitatea procesului creativ, dar si prin diversitatea domeniilor in care se poate realiza creatia.

Creativitatea, arata Al. Rosca (Creativitatea generala si specifica, 1981) este un fenomen foarte complex (sau un complex de fenomene?) cu multiple aspecte, fatete, laturi sau dimensiuni. Autorul citat defineste creativitatea a fi activitatea sau procesul ce conduce la un produs caracterizat prin noutate sau originalitate si valoare pentru societate. In sens larg, creativitatea se refera la gasirea de solutii, idei, probleme, metode, procedee, care nu sunt noi pentru societate, dar la care s-a ajuns pe o cale independenta. In acest caz, produsul este nou numai pentru respectivul subiect sau pentru un grup restrans.

U. Schiopu defineste creativitatea drept 'o dispozitie spontana de a crea si inventa, care exista la fiecare persoana, la toate varstele'.

B.Levy-Leboyer (1999) considera creativitatea 'drept o aptitudine complexa distincta de inteligenta si de functionarea cognitiva si existenta in functie de fluiditatea ideilor, de rationamentul inductiv, de anumite calitati perceptive si de personalitate, ca si in functie de inteligenta (gandire) divergenta, in masura in care ea favorizeaza diversitate a solutiilor si rezultatelor'. Procesul creativ este favorizat de o atitudine pozitiva fata de ideile noi si neasteptate si, mai degraba de dispersarea atentiei decat de concentrarea ei asupra problemelor puse.

Analiza conotatiilor etimologice ale termenului de creativitate ne conduce la cuvantul latin 'creare' - a naste, a fauri.

Paternitatea cuvantului dateaza din anul 1937 si apartine lui G. W. Gordon Alport cel care a optat dintre multiplele derivate posibile pentru cel de creativitaty ( creativitate).

Termenul nu a avut insa o istorie comoda caci a trebuit sa-si dispute legitimitatea in competitie cu alti termeni ce aglomereaza termenul: imaginatie creatoare (Th. Ribot); experienta imaginativa transliminala (H. Rugy); imaginatie constructiva (A. Osbome); inteligenta fluida, directionala creatoare (E. Hidgard).

Definitorie pentru creativitate este mai ales, secventa denumita de T. T. Dillon (1988) 'a problematizarii)' adica 'de gasire (formulare) a problemelor si nu atat rezolvarea lor'.

I.A. Taylor consemneaza ca a intalnit mai mult de o suta de definitii diferite ale notiunii de creativitate. Gama definirii se intinde de la intelegerea creativitatii ca o atitudine, indiferent daca persoana care are o astfel de atitudine elaboreaza sau nu un produs creativ, pana la identificarea acesteia cu o productie creatoare de inalt nivel, cu realizari neobisnuite in diverse domenii.

Adeseori, in literatura de specialitate se vehiculeaza alaturi de 'creatie' termeni ca: inventie, inovatie, descoperire. Abordarea pe verticala a creativitatii reclama conjugarea a doua idei, pe de o parte ca toti oamenii sunt intr-o masura oarecare creatori in mod potential, pe de alta parte ca exista mai multe niveluri de structurare a creativitatii care in succesiunea data de 1. Taylor sunt urmatoarele:

1).Creativitatea expresiva ce caracterizeaza universul copilariei unde conteaza comportamentul in sine si nu abilitatea sau calitatea produsului obtinut.

2). Creativitatea productiva care se refera la dobandirea unor indemanari pentru anumite domenii.

3). Creativitatea inventiva ce inseamna capacitatea de a realiza conexiuni noi intre elementele deja cunoscute.

4). Creativitatea inovativa prezenta la un numar restrans de persoane, consta in gasirea unor solutii noi, originale, cu rezonanta teoretica si practica.

5). Creativitatea emergentiva, palierul cel mai inalt al creativitatii, specific doar geniilor care prin contributia lor au revolutionat toate domeniile.
'Creativitatea este procesul prin care se focalizeaza intr-o sinergie de factori (biologici, psihologici, sociali) intreaga personalitate a individului si care are drept rezultat un produs nou, original, cu sau fara utilitate si valoare sociala.,,

Pentru creativitate, esentiale sunt aptitudinile gandirii divergente (cea a solutiilor multiple): fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea, elaborarea, sensibilitatea fata de probleme, redefinirea.

Creativitatea, ca rezultanta cristalizata superiora personalitatii, presupune cooperarea multipla dintre trei mari categorii de factori: psihologici (factori intelectuali, factori nonintelectuali, aptitudini speciale, factori abisali), factori biologici (ereditate, varsta, sex, sanatate mentala) si factori sociali (conditii socio-economice si culturale, conditii educative). Conceptul de creativitate admite o mare contributie a influentelor de mediu si a educatiei in formatia creativa a fiecaruia. Psihologii considera ca oricare din activitati poate fi desfasurata la un nivel inalt de creativitate.

In psihologie, conceptul de creativitate are trei acceptiuni:

a)     de comportament si activitate psihica creativa;

b)     de structura a personalitatii sau stil creativ;

c)     creativitate de grup, in care interactiunile si comunicarea mijlocesc generarea de idei noi, duc la efecte creative.

Factorii psihologiei-intelectuali evidentiaza prezenta unui traseu ascendent care reduce creativitatea la un singur factor - inteligenta.

Una din cauzele pentru care multi indivizi dotati nu sunt creativi rezida din incapacitatea de a se darui integral creatiei, de a face din aceasta indeletnicirea lor cea mai de pret.

'Tenacitatea in munca este trasatura comuna pentru orice creator, indiferent de domeniul sau.

In afara de potentialul creativ general exista si un potential creativ specific care se refera la ansamblul de aptitudini speciale, adica acel complex de insusiri care permite obtinerea de performante in domenii concrete ca: stiinta, arta, tehnica, matematica.
Rezolvarea unei probleme este socotita creativa in masura in care satisface una sau mai multe din urmatoarele conditii:

1). Produsul gandirii prezinta noutate si valoare;

2). Gandirea este neconventionala in sensul ca cere modificarea sau respingerea ideilor acceptate anterior;

3). Gandirea implica motivatie si persistenta motivata, manifestate fie pe parcursul unei intinderi considerabile de timp, fie la o intensitate inalta.

4). Problema asa cum a fost pusa initial, fiind vaga si rau definita, o parte a sarcinii este insasi formularea problemei.

Intr-o formulare concluziva, autorii spun ca activitatea creatoare pare sa fie o clasa speciala a activitatii de rezolvare de probleme, caracterizata prin noutate, neconventionalitate, persistenta si dificultate in formularea problemei.

In functie de elementele preluate din literatura de specialitate, creativitatea reprezinta cel  mai inalt nivel comportamental uman, capabil de a antrena si polariza toate celelalte niveluri de conduita, toate insusirile psihice ale unui individ (gandirea, memoria, atentia, vointa, afectivitatea), in vederea realizarii unor produse ce se caracterizeaza prin originalitate si valoare sociala.

Cand accentul este pus pe persoana, creativitatea este definita fie ca o caracteristica a persoanei (o performanta originala si de valoare), fie ca o facultate sau capacitate de a inventa (in tehnica), de a descoperi (in stiinta), sau de a crea (in arta si literatura), cu alte cuvinte, de a realiza un produs nou si valoros.

Conceptul de creativitate este definit de I. L. Moreno a fi 'facultatea de a introduce in lume un lucru oarecare nou', de Stein (1962) 'acel proces care are ca rezultat o opera personala, acceptata ca utila sau satisfacatoare pentru un grup social, intr-o perioada anumita de timp', de P.Guilford (1973).

Primul care a vorbit despre particularitatile personalitatii creative si le-a prezentat pe baza unui anumit model a fost Guilford. El face distinctie intre particularitati si aptitudini. Particularitatile sunt trasaturi relativ durabile care deosebesc un individ de toti ceilalti; aptitudinea este o disponibilitate individuala de a invata anumite lucruri. Aceasta disponibilitate poate fi innascuta, determinata de influentele mediului si de interactiunea ambilor factori. In plus, Guilford atribuie individului aptitudini si insusiri care nu pot fi controlate si masurate.

Personalitatea creativa este caracterizata printr-un mozaic de aptitudini si insusiri: fluiditate, flexibilitate, elaborare, originalitate, sensibilitate pentru probleme siredefinire.
Relatia dintre creativitate si diferite trasaturi de personalitate preocupa in prezent atat pe cercetatori cat si pe cadrele didactice din invatamantul prescolar si scolar. Cele mai multe cercetari abordeaza creativitatea si inteligenta; creativitatea si conduita, creativitatea si limbajul.

'Creativitatea este o completare a 'inteligentei.,, In ierarhia aptitudinilor umane ea reprezinta acea capacitate care colecteaza informatiile si le foloseste in situatii diferite. Creativitatea porneste de la aceasta capacitate, pe care o largeste insa, creand noi corelatii intre informatii. Inteligenta cauta raspunsul in elementele invatate si ne permite sa adaptam cunostintele dobandite la diferite situatii. Creativitatea nu se multumeste cu adaptarea celor cunoscute. Creativitatea inseamna actualizare, realizarea capacitatilor potentiale corespunzator situatiilor date.

Pentru cercetatorul Leon Topa 'creativitatea este potentialul uman nedefinit, fara de care creatia nu se produce si nu se valorifica, nu traieste pentru ca n-ar putea fi nici inteleasa, nici comparata si nici depasita,,.

El structureaza creativitatea pe mai multe paliere si anume:

1.Formarea si autoformarea personalitatii creatoare prin educabilitatea originalitatii. La acest nivel se poate avea exigenta noutatii, a generarii noului la modul absolut. De cele mai multe ori, descoperirile copiilor si tinerilor nu sunt decat redescoperiri, noutati relative ceea ce prezinta nu valori pozitive sub aspectul educativ, dar si unele neajunsuri. Este clar ca bogatia iscarilor copilariei nu poate fi considerata creativitate la modul absolut si in viziune integrata ramanand doar un mare, important, dar initial palier al creativitatii umane.

2.In cel de-al doilea palier accentul cade pe dimensiunile gandirii creatoare, 'productive', pe inteligenta constructiva, pe evaluare si capacitate de anticipare a modelelor. Prin extindere si diversificare, conceptul de creativitatea semnifica in corelatie cu conceptele pedagogice noi si exigente, educarea spiritului critic, educarea pentru raspundere, pentru individualitate si integrare.

Resorturile psihice angajate sunt deosebit de complexe: creativitatea omului adult se confrunta cu lumea contrastelor si echilibrelor dintre constient si preconstient, cu capacitatea de permeabilitate a acestor resorturi, cu blocarea lor partiala si anihilatoare.

Se considera ca in elaborarea conceptului de creativitate, relatia ordine si dezordine, constient si inconstient, constituie o cheie plina de surprize.

Palierul al doilea al notelor caracteristice conceptului de creativitate o apropie nemijlocit de procesul creatiei, ca un proces responsabil, angajat si evaluabil la scara criteriilor social istorice. Nota dominanta la acest palier este relatia directa dintre potential si act efector, dintre creatie si creativitate.

Creativitatea primeste caracter de universalitate, participa la toate procesele care fac posibila afirmarea omului, a personalitatii si inovarii. Dar nu tot ce este nou, inedit si original este semnificativ si valoros.

3. Ce de-al treilea palier al conceptului de creativitate extinde sensurile ei prin note caracteristice care tin de aria sociologiei, in special a sociologiei culturii si valorilor.
O creativitate lipsita de sensul valorilor vietii omenesti, lipsita de garantia aplicarii ei pentru umanitate si individ isi pierde sensul de creatie sociala si aspiratie spirituala.
Creativitatea poate deveni in zilele noastre sursa a calamitatilor produse de niste fiinte lipsite de omenie sau de o veritabila inteligenta evoluativa si constructiva. Creativitatea este o avutie nationala numai daca este comunicata, recunoscuta ca valoroasa.

Incercarea analitica intreprinsa de Leon Topa nu cuprinde toate procesele creative. Ea sugereaza totusi o modelare a creativitatii pe trei paliere distincte, cu posibilitati de comunicare intre ele: identificam creativitatea in sens de potential uman spontan, caracteristic varstei copilariei, dar reintalnim acest potential si la celelalte varste, in special la anumite genii de creatie si la numite categorii de creatori.

Distingem apoi creativitatea ca modalitate actualizata a originalitatii relative si absolute prin metode si stiluri ale persoanelor sau colectivelor inventive, responsabile si apte de autodesavarsire sau autocreatie.

In sfarsit, avem creativitatea infatisata ca produs al dialogurilor valorilor, un dialog intrinsec al procesului de creatie, creativitate apreciata in conditii istorice determinate, tolerante sau autoritare. In ultimele doua decenii, cercetarile asupra conceptului de creativitate s-au intensificat mult dar, nu se poate spune ca posedam o stabilire precisa a unor 'factori' pe baza carora sa se poata diagnostica in gradinita, potentialitatea creativa a copiilor, iar in functie de specificul acesteia, mijloacele pedagogice de dezvoltare a ei. Dezvoltandu-si cercetarile P. Popescu-Neveanu ajunge la ideea unui 'model bifactorial,, al creativitatii in care cele doua categorii de factori sunt:

a ) vectori care desemneaza starile si dispozitivele energetice ce incita la actiune si raportare preferentiala, si anume: trebuintele, motivele, scopurile, inclinatiile, aspiratiile, convingerile si, sintetic atitudinile caracteriale;

b) operatiile si sistemele operatorii de orice fel, adica: aptitudinile, formulele logice noi, procedeele imaginatiei.

Creativitatea nu este altceva decat interactiune a optima intre vectorii creativi si operatiile generative.

Observam ca vectorii ca energizori cu un anumit sens, asa cum se divid in pozitiv si negativ, de atractie, incitatie sau de respingere si franare, tot asa se divid in creativi si noncreativi.

Favorabile creativitatii sunt:

~ trebuintele de crestere, de perfectionare si de performanta, in opozitie cu trebuintele homeostazice strict utilitare;

~ motivatia intrinseca de implicare in actiune pentru placerea actiunii, din inclinatie sau interes cognitiv, in opozitie cu motivatia extrinseca, indirecta, cu influentele ei constructive si presante; .

~ aspiratiile superioare, care faciliteaza drumul spre performanta, fata de aspiratiile de nivel scazut, care nu permit o valorificare optima a propriilor posibilitati.
La nivelul personalitatii se dovedesc a fi creative atitudinile nonconformiste (epistemic si pragmatic) fata de atitudinile conformiste si conventionaliste.

In mod asemanator, operatiile se impart in categorii de operatii rutiniere, automatizate, cuprinse in programe algoritmice si care nu sunt generatoare de noi idei, deci, nu aduc contributii creative notabile precum si sisteme operatorii deschise de tip euristic. Asa cum afirma P. P.Neveanu 'vectorii sunt cei care declanseaza, selectic, ciclurile operatorii si le pitoleaza intr-un anumit sens'.

La nivelul persoanei se constituie blocuri intre vectorii atitudinali si acele sisteme de operatii pe care le-au numit aptitudini. Acelasi autor afirma ca: 'considerata ca o structura de personalitate, creativitatea este, in esenta, interactiunea optima dintre atitudinile predominant creative si aptitudinile generale si speciale de nivel supramediu si superior.

Nu este suficient sa dispui de aptitudini daca acestea nu sunt orientate strategic, prin motivatie si atitudini, catre descoperirea si generarea noului cu valoare de originalitate.

Faptul acesta a fost constatat experimental prin testarea inteligentei generale si a altor aptitudini si testarea la aceeasi subiecti a motivelor si atitudinilor creative, precum si a performantelor creative, in general. S-a dovedit ca numai aptitudinile nu sunt suficiente. Exista persoane foarte inteligente dar prea putin creative, intrucat nu sunt incitate de interese de cunoastere vor sa fie foarte exacte, dar nu sunt incitate de aventurile fanteziei si sunt in genere conformiste si conservatoare.

In schimb, prezenta vectorilor creativi este de natura sa produca efecte creative remarcabile si la persoane care nu dispun de aptitudini extraordinare.