METODE ALTERNATIVE DE EVALUARE A LIMBAJULUI LA PRESCOLARI

METODE ALTERNATIVE DE EVALUARE A LIMBAJULUI LA PRESCOLARI

Pedagogia moderna cauta sa dezvolte metode, tehnici si instrumente pedagogice al caror scop principal este acela de a ajuta copilul in procesul de invatare. Studiile de specialitate au aratat ca metodele moderne/alternative de evaluare sunt cele care realizeaza evaluarea rezultatelor scolare obtinute pe un timp limitat si in legatura cu o arie mai mare sau mai mica de continut, dar oricum definita. Aceste metode de evaluare prezinta doua caracteristici:

realizeaza evaluarea rezultatelor in stransa legatura cu instruirea/ invatarea, de multe ori concomitent cu aceasta;

privesc rezultatele scolare obtinute pe o perioada mai indelungata care vizeaza formarea unor capacitati, dobandirea de competente si mai ales schimbari in planul intereselor, atitudinilor, corelate cu activitatea de invatare.

Evaluarea acestora presupune o investigare de mai lunga durata a comportamentului copiilor, de aceea ele vin sa completeze paleta de metode traditionale frecvent utilizate in practica pedagogica. Astfel de proceduri traditionale cum ar fi : observarea curenta a comportamentului copiilor) , analiza greselilor , verificarea sistematica a temelor scrise, controlul caietelor individuale, intrebari de evaluare, exercitii, probe scrise si practice sunt completate cu noi baterii de teste de diagnostic, fise de evaluare, tabele cu dubla intrare, studii de caz, dizertatii, interviuri individuale, teste standardizate, teste de randament, teste de aptitudini, teste formative, fise individuale de progres, probe pentru evaluarea creativitatii si originalitatii .

Literatura de specialitate evidentiaza ca metode alternative de evaluare care se pot utiliza in procesul instructiv-educativ din gradinita : observarea sistemica a comportamentului copiilor;studiul de caz; fisa pentru activitatea personala a copiilor; investigatia; proiectul si portofoliul.

Aceste metode alternative de evaluare sunt sunt promitatoare, ele pot servi la fel de bine copilului cat si parintilor, fiind in acelasi timp suporturi solide ale discutiilor cun familia.

Ideile esentiale care stau la baza folosirii metodelor alternative de evaluare sunt :

Functia principala a evaluarii moderne este aceea de a da incredere, a intari, a fortifica, a ajuta copilul in procesul de invatare."A evalua elevul inseamna a cauta sa-i dai mai multa forta " (Jonnaert,P., Eliot,N., 1998) .

Din perspectiva invatamantului modern, se doreste "renuntarea la ideea unei evaluari cu coloratura penalizanta care judeca prea adesea elevul in raport cu lipsurile sale".Din contra "noi dorim sa subliniem/accentuam progresul elevului in invatare"(idem)

Metodele alternative de evaluare favorizeaza reflectii de ordin metacognitiv. In lucrarile recente despre metacognitie ( Linda Allal, 1993, Bernadette Noël, 1991 etc.) este incurajata abordarea unei evaluari formatoare care acorda o mare parte din responsabilitate copiilor .( Manolescu,M., 2004, pag.56).

Imbina functiile formativa si informativa a evaluarii.

Demersul de evaluare cu ajutorul metodelor alternative dezvolta copilului o constientizare (luare la cunostinta) a functie cognitive si o cautare/ cercetare personala ( cu ajutorul cadrului didactic) a mijloacelor pentru a regla propria invatare. Prin folosirea acestora, elevul se implica si vizualizeaza, constientizeaza progresul sau.

Aceasta maniera contrabalaseaza o abordare foarte raspandita in practica prescolara-realizata cu ajutorul testelor standardizate- care evalueaza copiii fara a tine seama de contextul de invatare. Prin complexitatea si bogatia informatiei pe care o furnizeaza, atat in desfasurarea procesului de invatare cat si ca sinteza a activitatii copilului de-a lungul timpului, metodele alternative sunt in masura :

a)     sa preia o parte din sarcinile evaluarii continue, formative, putand sa elimine tensiunile induse de metodele traditionale de evaluare/verificare;

b)     sa constituie parte integranta a unei evaluari sumative sau chiar parte a unei examinari.

Abordarea metodelor alternative de evaluare impune din partea educatoarei o mult mai mare atentie, pentru ca in esenta, folosirea acestora este benefica cel putin din doua perspective:

- perspectiva procesuala , in sensul in care evaluarea moderna nu mai este centrata in principal pe produsele invatarii copilului , ci pe procesele pe care aceasta le presupune ( de la evaluare la activitate evaluativa);

- perspectiva de comunicare educatoare-copil in masura in care acestea sunt considerate instrumente de evaluare ce corespund unui demers de evaluare democratica si autentica, intrucat faciliteaza cooperarea intre parteneri si incurajeaza autonomia.

In categoria metodelor pedagogice alternative sunt incluse o multitudine de metode destinate evaluarii calitative, centrate indeosebi pe procesul invatarii. Acestea sunt o alternativa la metodele traditionale/clasice de evaluare. Ele completeaza practic informatiile evaluative pe care le dobandeste educatoarea prin metodele traditionale privind invatarea de catre copil. Cele care se regasesc in mai toate clasificarile de acest fel si sunt prezente la ora actuala in invata in invatamantul romanesc prescolar, primar, gimnazial si chiar liceal sunt: observarea sistematica a comportamentului copilului; proiectul, portofoliul, investigatia, autoevaluarea .

Aceste metode alternative se utilizeaza in cadrul activitatilor din gradinita si implicit in cele de educarea limbajului, pentru ca nu este posibil aplicarea lor fara sa fie implicata comunicarea si limbajul. Consideram ca putem sa prezentam pe scurt metodele alternative de evaluare si rolil limbajului in aplicarea lor.

Observarea sistemica a conmportamentului copiilor ofera educatoarei informatii privind perspectiva capacitatilor de actiune si exprimare , de relationare si interrelationare, de comunicare si in general a tutoro competentelor lingvitive de care dispun. Aceasta metoda pune in evidenta in mod direct ceea ce celelalte metode de evaluare ofera numai indirect.

De asemenea , aceasta metoda ofera educatoarei posibilitatea de a cunoaste progresele inregistrate in invatare ( cunostinte, capacitati), interesele si aptitudinile copiilor, precum si atitudinea lor fata de activitatile de educarea limbajului din gradinita.

Indeplinirea sistematica a sarcinilor propuse , raspunsurile pe care le dau copiii in timpul activitatilor, dorinta de a participa activ la activitate dovedesc achizitiile copiilor in domeniul lexical si nu numai. Eficacitatea metodei creste atunci cand observarea comportamentului este sistemica, presuounand: stabilirea obiectivelor, utilizarea unor instrumente de inregistrare si sistematizare a constatarilor, precum : fisa de evaluare, scara de clasificare, lista de control/verificare.

Studiul de caz este utilizat ca metoda de invatamant, cu valente sub raportul invatarii, indeosebi in predarea disciplinelor socioumane. Experienta a demonstrat si valentele ei ca metoda de evaluare. Aceleasi caracteristici ale studiului de caz, ca metoda de instruire/invatare( observarea unor fenomene, analiza acestora, explicarea lor), sunt utilizate si in scopul masurarii si evaluarii capacitatii copiilor de a realiza asemenea demersuri ( analiza, intelegerea si interpretarea unor fenomene, capacittatea de argumentare, de emitere a unor judecati de valoare, manifestarea unor convingeri si trasaturi de personalitate ).

Studiul de caz, ca metoda de evaluare, se realizeaza prin analiza si dezbaterea cazului pe care il implica.

Fisa pentru activitatea personala a copiilor. Functia principala a acestui instrument este de invatare prin activitatea proprie, dirijata sau independenta, dar ofera in egala masura, posibilitatea de evaluare a pregatirii copiilor, punand in evidenta nu numai ceea ce stiu copiii, ci si capacitatea de a invata in mod independent.}n practica scolara curenta, fisa de munca independenta este utilizata ca miojloc de invatare si ca proba de evaliuare.

Investigatia ofera elevului posibilitatea de a aplica in mod creativ cunostintele insusite in situatii noi si variate , pe parcursul unei ore sau al unei succesiuni de ore de curs.Investigatia solicita elevul la indeplinirea unei sarcini de lucru precise, prin care isi poate demonstra in practica un intreg complex de cunostinte si capacitati.

Acesta metoda presupune definrea unei sarcini de lucru cu intrebari precise, intelegerea sarcinii de catre elevi.Promoveaza interrelatiile in grup si deprinderile de comunicare, stimuleaza initiativa copiilor pentru luarea deciziilor.

Indeplineste mai multe functii cum ar fi: acumularea de cunostinte, exersarea unor abilitati de investigare a fenomenelor ( de proiectare a actiunii, alegerea metodelor, emiterea unor ipoteze, culegerea si prelucrarea datelor, desprinderea concluziilor), ca si evaluare a capacitatilor, competentelor de a intreprinde asemenea demersuri.

Ca metoda de evaluare, investigatia pune in valoare potentialul creativ al copiilor, initiativa, cooperarea, comunicativitatea, flexibilitatea gandirii, receptivitatea ideatica, capacitatea de argumentare, de punere si rezolvare a problemelor. Atunci cand lectia este structurata pe baza unei investigatii , aceasta devine element important in sprijinirea demersului de invatare prin descoperire. Intrucat predarea, invatarea si evaluarea sunt independente in contextul strategiilor educationale moderne, investigatia reprezinta prin valentele sale formative o metoda care desavarseste toate cele trei componente ale procesului didactic.

Metodele mai sus mentionate sunt utilizate cu succes la scoala , la gradinita implica o contributie sustinuta din partea educatoarei in a realiza aceste forme de evaluare., de aceea in lucrarea nostastra insistam pe metoda proiectelor si portofoliu ca metod alternatibve de evaluare usor abordabile si cu rezultate favorabile atat pentru educatoare cat si pentru copil.

Astfel investigatia - este metoda ce implica participarea activa a copilului la actul invatarii dar si un mijloc eficient de evaluare. Bazandu-se pe experienta acumulata de copil, pe rezolvarea in mod creator a unor sarcini de lucru, in situatii noi de invatare , aceasta metoda de evaluare am aplicat-o numai copiilor de 5-7 ani si celor de 7-9 ani . Am tinut cont de particularitatile de varsta si de exeprienta lor intelectuala, pentru ca investigatia reprezinta o posibilitate pentru copil de a aplica in mod creator cunostintele si de a explora situatii noi de invatare. Desfasurata pe parcursul unei activitati /o ora de curs, am solicitat copiilor sa indeplineasca sarcini de lucru precise astfel : au masurat lungimi cu unitati de masura standardizate si nestandardizate , au utilizat vase pentru stabilirea volumului . S-a putut evalua nivelul atingerii in utilizarea unor tehnici de lucru in grup si individual, precum si a unor atitudini de toleranta, solidaritate, cooperare si colaborare . S-a putut constata ca la grupa de 5-7 ani copiii au rezolvat sarcinile in grup mai greu pe cand cei de 7-9 ani au dovedit mai multa colaborare, inter-relationare, dovedind caracterul integrator al cunostintelor dobandite anterior dar si a celor acumulate in timpul lectiei, evaluarea fiind foarte sugestiva, precisa, intuitiva si predictiva. Prin utilizarea acestei metode de evaluare se pot exersa in mod organizat activitati de cercetare utile in formarea ulterioara si in educatia permanenta a copiilor. Realizata holistic, evaluarea investigatiei evidentiaza strategia de rezolvare a sarcinii propuse, aplicarea unor cunostinte dobandite anterior, corectitudinea inregistrarii datelor, abilitatea copiilor si prezentarea observatiilor si a rezultatelor obtinute, produsele obtinute , atitudinea copiilor fata de sarcinile propuse si dezvoltarea unor deprinderi de lucru individualǎ sau in grup.

Autoevaluarea - pornind e la premisa ca evaluarea trebuie sa fie in slujba celui care invata sau se formeaza, sa-l ajute pe elev sa realizeze rezultatul invatarii , criteriile de evaluare se constituie in acest context, in repere pentru a orienta actiunea de invatare. Studiile de specialitate au aratat ca autoevaluarea este elementul central al metacognitiei. Privita din perspectiva conceperii evaluarii ca proces de reglare-autoreglare a invatarii, desprindem ideea ca functia esentiala , in invatamantul actual, este aceea de a lamuri elevul asupra a ceea ce trebuie sa invete si a face functionala reglarea si autoreglarea didactica. El trebuie sa descopere obiectivele educationale pe care trebuie sa le realizeze, prin aproximari succesive, astfel evaluarea devine formativa si chiar formatoare. Cunoscand strategiile de elaborare a unei autoevaluari am considerat ca aceasta metoda de evaluare se poate utiliza si in unitatile de invatamant pre-primar si primar.

Studiul nostru evidentiaza modul cum se poate aplica aceasta forma de evaluare. Astfel, atat la gradinita cat si la ciclul primar forme de autoevaluare se utilizeaza in cadrul activitatilor instructiv educative de rezolvare a unor sarcini scrise (exemplu: activitatile artisitco- plastice, practice, matematice etc.. iar la ciclul primar in lectiile de scriere, de rezolvare a unor probleme de matematica, in lectiile artistice si practice.).

Fara a avea pretentia ca am epuizat subiectul propus, cele cateva idei sustinute vin sa sublinieze faptul ca sunt eficiente si se pot realiza evaluari ale actului educational la copiii de varsta prescolara prin aceste metode alternative de evaluare.

Asadar, evaluarea este un proces didactic complex, integrat structural si functional in activitatea instructiv-educativa. Ea este , in opinia lui Ausubel, punctul final intr-o succesiune de evenimente , iar rolul actiunilor evaluative il constituie cunoasterea efectelor actiunii desfasurate, pentru ca pe baza informatiilor obtinute activitatea sa poata fi ameliorata si perfectionata la timp. De asemenea procesul evaluativ este totodata si un punct de pornire, deoarece activitatea este adaptata nevoilor de educatie si posibilitatilor reale de a le satisface, procesul de invatamant capata astfel o structura ciclica, iar evaluarea joaca un rol reglator.

Un alt aspect al problematicii evaluarii o constituie evaluatorul, aceasta calitate pe care o are cadrul didactic . De cele mai multe ori , rezultatele evaluarilor din invatamantul prescolar sunt influentate de personalitatea educatorului, datorita rolului atat de insemnat pe care il are in viata copilului. Studiile asupra raportului de interdependenta dintre personalitatea educatorului si activitatea didactica pe care o desfasoara au aratat ca in inter-relationarea copil -educator se afirma elemente psihologice si sociale, de atractie sau respingere, care influenteaza atat desfasurarea, cat si efectul actiunii . De aceea , un rol esential in derularea actului educational il are educatorul care trebuie sa faca fata unui adevarat complex functional.

In raport cu obiectivele instructiv educative si cu problematica realizarii lor, literatura pedagogica identifica o serie de roluri pe care le indeplineste educatorul si anume: planificare, organizare, control, indrumare, evaluare, monitorizare, consiliere, decizie. Intelegand ce posibilitati de combinare a acestor roluri, educatorul, isi poate exprima stilul propriu si , pentru ca intre rol si trasaturile personalitatii sale exista o relatie reciproca, unele aspecte ale rolurilor pot deveni chiar constante ale personalitatii sale.

Eficienta indeplinirii rolurilor ca educator depinde si de gradul in care acesta constientizeaza si utilizeaza adecvat faptul ca prescriptiile sunt mai clar definite sau nu, ca au valoare diferentiata, ca permit o libertate variata de aplicare, ca sunt mai mult sau mai putin motivate si dorite. De asemenea eficienta indeplinirii rolurilor va depinde de relatia constientizata si respectata intre expectatia celorlalti si perceptia proprie .

1. PORTOFOLIUL SI PROIECTUL

Portofoliul reprezinta "o colectie de informatii pe care copilul ( grupul de copiii) le obtine prin investigatii individuale sau de grup, prin cercetarea unor materiale , prin vizite, excursii"

"Portofoliul reprezinta un veritabil portret pedagogic al elevului, relevand: nivelul general de pregatire, rezultatele deosebite obtinute in unele domenii, ca si rezultatele slabe in altele, interese si aptitiudini demonstrate, capacitati formate, atitudini, dificultati in invatare intampinate " ( I.T. Radu, 2000,pag.105)

Portofoliul a fost perceput ca o procedura care permite renovarea practicilor evaluarii pentru a le pune in concordanta cu noutatile vizate de catre un invatamant orientat catre dezvoltarea competentelor complexe, insesizabile prin testele obisnuite. Pe de alta parte , portofoliul a fost considerat ca un suport bine adaptat invatamantului centrat pe implicarea- angajarea copiilor in invatare si propice pentru dezvoltarea evaluarii formative.

Portofoliul este o modalitate de evaluare pe o perioada mai lunga, care reflecta progresul copilului pe multiple planuri. Putem spune ca portofoliul este "cartea de vizita" a elevului, urmarindu-i progresele de la un semestru la altul, de la un an la altul, chiar de la un ciclu scolar la altul. Prin complexitatea si bogatia informatiei pe care o furnizeaza , portofoliul poate constitui partea integranta a unei evaluari sumative.

Realizarea portofoliului, ca si aproiectului, depinde de varsta copiilor, de specificul disciplinei, de nevoile, de abilitatile si de interesele copiilor.

Portofoliul stimuleaza creativitatea, ingeniozitatea, implicarea personala a copilului in activitatea de invatare, dezvolta motivatia intrinseca a acestuia si ofera date esentiale despre personalitatea elevului ca individualitate in cadrul grupului.

Portofoliul presupune urmatoarele etape:

stabilirea temei si a proiectului unui program de executie si evaluare ( ce va contine portofoliul in functie de tema aleasa);

sub ce forma se realizeaza ( dosar , plic, caseta, cutie);

cine face selectia ( copilul , grupul);

cine si unde pastreaza portofoliul .

Elementele constitutive ale portofoliului pot fi evaluate separat, la momentul respectiv de catre educator sau poate realiza o apreciere globala, holistica a portofoliului, pe baza unor criterii clare, comunicate elevilor inaintea alcatuirii portofoliului. Criteriile holistice de evaluare pot fi elaborate exclusiv de catre educator sau pot fi dezvoltate in cooperare cu copiii, stimulandu-le motivatia participarii la realizarea unor prodese calitativ superioare.

Asadar, portofolilul, dupa opinia specialistilor, este perceput ca o procedura care permite renovarea practicilor evaluarii pentru a le pune in concordanta cu noutatile vizate de invatamantul nostru orientat catre dezvoltarea competentelor complexe. Ca metoda de evaluare , portofoliul utilizat in invatamantul pre-primar si primar contribuie la valorificarea relatiei parinte - copil-unitate de invatamant , pentru ca in realizarea si colectarea materialelor sunt implicati si parintii copiilor. Acest lucru l-am constatat in experienta noastra ,astfel ne-am propus sa realizam un portofoliu care sa completeze baza materiala a unitatii noastre cu ajutorul copiilor despre flora specifica Dobrogei din rezervatiile naturale Fantanita-Basarabi, Agigea si Hagieni. Am organizat excursii, vizite , la care au participat copiii din gradinita ( 3-7 ani ) si copiii din clasele I- a si a III a a scolii (7-9 ani), prilej cu care copiii ajutati de parinti au cules flori pe care le-au asezat intr-un ierbar, au facut fotografii, si au curatat locul de deseuri si resturi care poluau zona,de asemeni s-a sugerat completarea portofoliului cu creatii literare, legate de plantele presate . Constatand interesul pentru acest subiect am propus realizarea cate unui portofoliu pe categorii de varste pentru a putea face o comparatie a nivelului de cunostinte, abilitati ale copiilor. Astfel, s-au stabilit pasii de insumare a portofoliului si temele fiecarui grup, programul de executie si modalitatile de evaluare. Portofoliile au fost insumate pe o perioada de un an scolar, facandu-se precizarea parintilor sa nu intervina in colectarea materialelor ci doar sa-i sprijine pe copiii . La finele anului scolar s-a putut realiza o evaluare a portofoliilor constatandu-se urmatoarele :

• portofoliul grupei de 3-5 ani cuprinde o colectie de flori presate fara radacina si un set de fotografii intrebati copiii care au insumat acest portofoliu cum se numeasc, unii au reusit sa denumeasca plantele ca "flori frumoase";
• portofoliul grupei de 5-7 ani este completat cu un ierbar a caror plante sunt presate cu radacina , la fiecare planta cate un desen realizat de copii, fotografii, informatii culese din reviste, cu scurte povestioare despre plantele presate, ba chir o culeger de legede ale catorva flori de camp folosite in tratarea unor boli;
• portofoliul grupei de 7-9 ani este un veritabil document completat cu informatii despre mediile rezervate, factorii poluanti, masurile de protejare, un ierbar complet , compuneri realizate de copii, desene , picturi si o culegere de versuri si ghicitori cu plantele culese..

Din acest studiu am desprins ideea ca portofoliul ca metoda de evaluare este relevanta pentru toate categoriile de varsta ,insa depinde de nevoile, abilitatile si interesele copiilor. Portofoliul stimuleaza creativitatea, ingeniozitatea, implicarea personala a copilului in activitatea de invatare, dezvolta motivatia intrinseca a acestuia si ofera date esentiale despre personalitatea lui ca individualitate in cadrul grupului.

Proiectul reprezinta o forma de evaluare complexa, ce conduce la aprecierea unor capacitati si cunostinte superioare, precum :

• apropierea unor metode de investigatie stiintifica (cautarea si utilizarea bibliografiei necesare, a aparetelor de laborator, a dictionarelor etc.);
• organizarea si sistematizarea materialului;
• generalizarea problemei;
• aplicarea solutiei la un camp mai vast de experiente;
• prezentarea concluziilor.

Proiectul incepe in clasa, prin definirea si intelegerea sarcinii de lucru, eventual si prin inceperea rezolvarii acesteia. Se continua acasa, pe parcursul catorva zile sau saptamani, timp in care copilul are permanent consultare cu educatoarea si se incheie tot in clasa, prin prezentarea, in fata colegilor, a unui raport asupra rezultatelor obtinute. Proiectul poate lua forma unei sarcini de lucru inddividual sau de grup.

Pentru realizarea unui proiect sunt necesare parcurgerea urmatoarelor etape:

stabilirea domeniului de interes, scop, obiective;

stabilirea premiselor initiale- tipul de informatii cadru conceptual, metodologie, datele generale ale investigatiei;

identificarea si selectarea resurselor materiale ( surse secundare);

surse primare - informatii obtinute in urma observarii sistemice, a interviurilor, anchetelor;

precizarea elementelor de continut ale proiectului:

* pagina cu titlu ( tema, autor, unitatea de invatamant, perioada de elaborare)

* cuprinsul (structura);

* introducerea;

* dezvoltarea elementelor de continut;

* concluzii, sugestii, propuneri;

* bibliografie;

* anexe.

Grupul poate fi alcatuit din petru, cinci participanti . Fiecare membru al grupului are o sarcina precisa. Educatoarea organizeaza activitatea, ofera informatii, sugestii, incurajeaza participarea copiilor.

Punctul de plecare in realizarea unui proiect este o tema bine precizata si care urmeaza sa fie studiata prin imbinarea cunostintelor teoretice cu activitatea practica. El poate lua forme vaiate in functie de natura activitatii, de gradul de complexitate a temei si mai ales de varsta copiilor. Astfel de teme pot fi alese din domenii diferite, insa noi vom face referire la teme care vizeaza in esenta dezvoltarea limbajului copiilor prescolari . Spre exemplificare sugeram ca teme de proiect in care este vizat in mod special limbajul copiilor urmatoarele :"Ion Creanga- scriitorul copiilor"; "Elena Farago- si poeziile copilariei mele"; "Cartea prietena mea ";etc.

Proiectul este o forma de evaluare puternic motivata pentru copil pentru ca vizeaza atat aspecte teoretice cat si practice.La varsta prescolara proiectul pentru a putea fi accesibil copiilor va avea elemente ludice. Acesta permite o apreciere complexa si nuantata a invatarii. Este o forma de evaluare complexa ce ofera posibilitatea aprecierii unor capacitati si cunostinte superioare.Permite identificarea unor calitati individuale ale copiilor.

Se pot aplica cu succes atat in evaluari de tip sumativ cat si in evaluari formative.Avand o desfasurare pe durate mai mari de timp, in procesul de evaluare si de autoevaluare pot fi luate in considerare atat produsul final, cat si desfasurarea procesului invatarii care a condus la acel produs.

Asa cum sustine Mihaela Ionescu (2003, pag.14) proiectul este ,"un proces si in acelasi timp un produs" . Este un proces in care :

• copiii investigheaza, descopera, prelucreaza informatii despre o tema de real interes pentru ei, care are relevanta atat pentru experienta lor de viata, cat si pentru contextul vietii cotidiene;
• sunt actori cu roluri multiple in organizarea, planificarea, realizarea si evaluarea activitatilor;
• sunt pusi in situatii practice in care sunt determinati intrinsec sa experimenteze deprinderi si capacitati noi si sa le consolideze pe cele deja dobandite;
• utilizeaza cooperarea ca modalitate de baza an atingerea scopurilor individuale si de grup;
• se construieste o comunitate de invatare.

Este un produs :

reflecta efortul individual si de grup pentru atingerea anumitor obiective formulate si de programa si de copii, impreuna cu educatoarea;

reprezinta expresia performantei individuale si de grup;

constituie dovada implicarii fiecaruia si a interesului pe care l-a manifestat pentru implinirea unui parcurs colectiv.

Realizandu-se individual sau in grup, evaluarea se poate raporta la munca unui copil sau unui grup.Fiind o forma de evaluare complexa, permite aprecierea unor capacitati si cunostinte superioare:

insusirea unor metode de investigatie ;

gasirea unor solutii de rezolvare originale;

organizarea si sistematizarea materialului;

generalizarea ptoblemei;

aplicarea solutiei la un camp variat de experioente;

prezentarea concluziilor;

capacitatea de a observa si a alege metodele de lucru;

capacitatea de a masura si de a compara rezultatele;

capacitatea de a rationa si a utiliza proceduri simple;

capacitatea de a prelucra informatia si de a utiliza cunostintele etc.

Prin utilizarea proiectului ca metoda de invatare si evaluare actul educational va capata alte semnificatii si valente formative , asadar aceasta metoda prezinta cateva avantaje semnificative :

• pune subiectul intr-o situatie autentica de cercetare si actiune;
• cultiva increderea in fortele proprii;
• stimuleaza creativitatea;
• faciliteaza achizitionarea unor metode de munca specifice;
• faciliteaza achizitionarea unor tehnici de elaborare si de executie a unei lucrari stiintifice, practice.

Ca un proiect sa fie accesibil copiilor de varsta prescolara este necesar indeplinirea unor cerinte:

• sa aiba un continut tematic larg;
• sa se bazeze pe invatarea prin cooperare;
• locul de desfasurare sa nu fie numai sala de clasa;
• resursele materiale sa fie diverse;
• copiii sa fie parteneri in luarea deciziilor;
• sa se desfasoare in paralel cu activitatile obisnuite; durata unui proiect sa fie de cel putin o saptamana;
• sa aiba produsele finite conrete ;
• Sa antreneze parintii si intreaga familie in realizarea lui;
• Sa sparga barierele dintre gradinita - sala de grupa si comunitate, prin apelul la resursele umane din comunitate ( Viorica Preda , 2002)

In egala masura proiectul va fi realizat si realizabil daca :

tema prezinta interes pentru copil;

acestia sa cunoasca si sa fie informatii unde vor gasi sursele bibliografice si resursele materiale;

sa fie nerabdatori sa finalizeze produsul;

sa iasa din rutina etc.( C. Cucos, 2002)

Copiii de varsta prescolara sunt sustinuti substantial de catre educatoare in realizarea unui proiect, mai ales in perioada de inceput a elaborarii acestuia. La aceasta varsta proiectul incepe in clasa, prin definirea si intelegerea sarcinii de lucru, eventual si prin inceperea rezolvarii acesteia, se continua acasa pe secvente de timp bine determinate de profesor sau strycturate circumstantial si se incheie in clasa prin prezentarea in fata colegilor a produsului realizat(integral sau partial).

Elaborarea unui proiect presupune respectarea unor etape care duc nemijlocit la realizarea lui:

1. Alegerea temei.
2. Planificarea activitatii:prin stabilirea obiectivelor proiectului; formarea grupelor; alegerea subiectului in cadrul temei proiectului de catre fiecare copil / grup; distribuirea responsabilitatilor in cadrul grupului; identificarea surselor de informare( carti, reviste, persoane, institutii ).
3. Cercetarea propriu-zisa.
4. Realizarea materialelor.
5. Prezentarea rezultatelor cercetarii si/sau ale materialelor create.
6. Evaluarea: demersului in ansamblu sau; a modului de lucru; a produsului realizat.

Aprecierea poate fi analitica, bazata pe criterii bine stabilite sau globala/holistica. Pentru a asigura o evaluare cat mai corecta, educatoarea va stabilii, in prealabil, impreuna cu copiii sai strategia de evaluare:

• Se va evalua produsul, procesul sau amandoua?
• Care va fi rolul educatoarei: evaluator continuu sau doar la sfarsitul proiectului?
• Care este politica resurselor materiale necesare : le va oferi educatoarea sau copiii trebuie sa le procure si , in consecinta, acestea vor fi evaluate?
• Care sunt activitatile intermediare impuse ? (eventual prezentarea unui plan preliminar, stabilirea unor etape intermediare etc.)
• Care va fi formatul sub care se va prezenta forma finala ( raportul);
• Care sunt standardele de forma si de continut impuse pentru prezentarea produsului ( numar de pagini, caracter litera, mod de prezentare grafica, structurarea materialului pe capitole, subcapitole, precizarea surselor bibliografice etc.) ( C. Cucos, 2002)

Asadar, metoda proiectelor stimuleaza si satisface curiozitatea fireasca a copilului, implicandu-l in propriul proces de dezvoltare. Educatoarea nu este decat un ghid atent, o persoana resursa care sprijina respectarea rutei individuale a invatarii . ( V. Preda , 2002, pag. 7)