Relatia familie - gradinita in reusita startului scolar

RELATIA FAMILIE - GRADINITA IN REUSITA STARTULUI SCOLAR

Pentru copil, familia concentreaza primul sau univers afectiv si social. Trasaturile personalitatii copiilor se contureaza in raport cu modelul si natura situationala traita in mod direct si nemijlocit in mediul familial,iar atitudinile parintilor au consecinte durabile asupra personalitatii in formare a copiilor. Ambii parinti asigura sentimentul de confort si securitate al familiei si sunt raspunzatori de situatia copilului in cadrul familiei, de optimizarea vietii de familie, imbinand atitudinea afectuoasa a mamei cu autoritatea sau exigenta rationala a tatalui.

In familie se constituie sentimentul de apartenenta sociala, pentru ca familia este in primul rand o institutie sociala fundamentala, este un grup social in care membrii ei sunt legati prin anumite relatii biologice, dar si psiho-morale, economice si juridice, raspunzand unul pentru altul in fata societatii.

In societatea actuala, in familie se doresc relatii la baza carora sa stea respectul, egalitatea, toleranta dar si un climat familial cu valente educative superioare.Viata in familie, valorile care sunt respecte si deci experientele pe care copilul le realizeaza in colectivul familial depind asadar de felul in care parintii isi exercita rolul de educator.

Activitatea educativa din familie ar trebui sa urmareasca intr-o mai mare masura adaptarea si totodata rationalizarea exigentelor, a cerintelor familiale la posibilitatile de intelegere ale copiilor. Aceste cerinte familiale sunt obligatiile, regulile, pretentiile, normele si exigentele care se impun copilului si care se exercita asupra lui prin solicitare si interdictie. O conditie esentiala in realizarea la un nivel optim al comunicarii in cadrul familiei este emiterea unor reguli de catre adult, aceasta desfasurandu-se intr-un climat afectiv de intelegere si incredere reciproca. Independenta de gandire si actiune se formeaza prin intermediul aprecierii si acordarii atentiei de catre adulti. Este foarte important faptul ca, copilul este deosebit de sensibil la aprecierile facute in legatura cu posibilitatile sale intelectuale, sau la situatiile in care nu ar putea fi pretuit si stimat, laudat si apreciat.

In concluzie, actiunea educativa a adultului, respectiv a parintelui asupra copilului, facuta cu responsabilitate, seriozitate, exigenta si afectiune este cea mai buna cale de urmat in formarea personalitatii copilului, in procesul de insusire a unui comportament pozitiv.

Gradinita este puntea de legatura cu familia, are menirea de a asigura parintilor asistenta de specialitate, informandu-i asupra etapelor de evolutie ale copiilor si vine in sprijinul celor care intampina greutati in indeplinirea cu succes a educarii copiilor. Initierea parintilor in educarea si instruirea copiilor se poate realiza atat in cadrul sedintelor cu parintii, a consultatiilor cu parintii, in discutiile libere sau prin implicarea si participarea parintilor in cadrul activitatilor cu copiii.

In majoritatea situatiilor familia si gradinita colaboreaza foarte strans pentru a asigura prin eforturi comune o educatie de buna calitate. Se impune astfel, o comunicare continua si de calitate intre educatoare si parinti privind progresele si dificultatile intampinate de copii, aspectele asupra carora este necesar sa se insiste prin exercitii ori prin exemple pozitive si incurajari. Comunicarea si deschiderea din ambele parti, pentru a sprijini dezvoltarea si buna educatie a copilului, aduc beneficii pe termen lung in dezvoltarea personalitatii acestuia.

Gradinita este primul mediu educativ si socializator de tip organizational pe care il cunoaste copilul. Ea are meritul de a oferi programe instructive si educative stabile si coerente ce permit egalizarea sanselor educationale, oferind acces la integrarea scolara si sociala a copilului. Gradinita trebuie sa creeze premise favorabile pentru realizarea continuitatii invatamantului prescolar cu cel primar.

Aprecierea pregatirii copilului pentru scoala presupune stabilirea nivelului de dezvoltare al copilului astfel: sa dispuna de o stare perfecta de sanatate, de integritate senzoriala si de o dezvoltare fizica si armonioasa. In caz contrar apar mai frecvent oboseala sau agitatia psiho-motrica, atentia poate fi instabila, iar capacitatea de mobilizare pentru indeplinirea sarcinilor scolare este mai redusa.

In general, copilul apt pentru scolarizare are o memorie buna atunci cand poate reda cu usurinta si fidelitate continutul unor poezii sau a unor povesti invatate, atunci cand este capabil sa clasifice si sa ordoneze obiecte dupa diferite criterii, cand cunoaste si foloseste corect notiunile de timp si spatiu, cand poate exprima raportul cifrei la cantitate, cand cunoaste cifrele de la 1 la 20 si literele alfabetului, operand cu acestea. Copilul apt pentru scolarizare are formata deprinderea de a observa, de a asculta cerintele adultului si de a reactiona corect pe baza acestora, de a raspunde la intrebari dar si de a formula intrebari, de a corecta sau completa raspunsurile colegilor.

In concluzie, adaptarea scolara presupune maturitate intelectuala dar si un anumit grad de maturitate sociala care se refera la insusirea si respectarea unor deprinderi de comportare civilizata in colectiv.

Pregatirea pentru scoala este o problema complexa care vizeaza investigarea unei game extinse de disponibilitati care pot asigura reusita startului scolar.