Repere ale socializarii in copilaria timpurie

REPERE ALE SOCIALIZARII IN COPILARIA TIMPURIE

1 Stadiul dezvoltarii morale si psihice in copilaria timpurie

1. MOTRICITATEA

Dupa cum afirma Emil Verza si Ursula Schiopu, motricitatea la aceasta varsta este atat de mare incat unii autori au considerat copilul ca fiind o adevarata "pila electrica" deoarece  emana, revarsa o mare cantitate de energie (vine,pleaca,sare,alearga,apuca,etc).Rolul motricitatii este atat de important incat s-a vorbit despre primatul ei asupra dezvoltarii tuturor celorlalte tipuri de conduita ale copilului.

Miscarile se diferentiaza,se specializeaza, asistam astfel la o adevarata explozie a miscarilor"mari" si "mici".

Motricitatea are functii multiple, ofera copilului nenumarate prilejuri de a simti si traii o multitudine de zenzatii(placute si neplacute) si de a-si diversifica enorm experienta cognitiva.Motricitatea da posibilitatea copilului de a se descoperi pe sine ca agent al miscarilor ceea ce faciliteaza multiplicarea initiativelor, formarea propriului eu.

Motricitatea are si rolul de a contribui la dezvoltarea unor sentimente cum ar fi increderea in sine care v-a constitui baza autonomiei copilului.

GANDIREA

Spre deosebire de perioada anterioara in aceasta perioada copilul se elibereaza treptat de parazitismul initial si paseste singur spre un inceput de independenta. In acest stadiu domina nevoia de imperios resimtita de copil de a se afirma, de a se realiza conform cu propriile sale posibilitati.

O caracterstica importanta a acestei perioade provine din specificul lumii in care traieste copilul. In aceasta lume imaginara este totul posibil; fiintele si obiectele din jur simt, gandesc, doresc se convertesc rapid in orice doreste copilul. De aici, animismul si antropomorfismul, caracteristici esentiale ale gandirii copilului antreprescolar.Gandirea acestuia se dezvolta in cadrul actiunii cu obiete si actiuni verbale si constituie un fel de prelungire a capacitatii sale de reprezentare pornind insa nu de la operarea cu imagini ci de la operarea cu simboluri verbale.

3. LIMBAJUL

Conduitele verbale contribuie mult la dezvoltarea gandirii, cuvintele sintetizeaza si comprima experientele senzoriale ale copilului, ofera posibilitatea trecerii de la discursivitate la simultaneitate, creeaza conditiile desprinderii de conduita imediata implicit conditii de genealizare.Mai tarziu in prescolaritate, se va dezvolta gandirea cauzala deocamdata dupa opinia lui Piaget putem vorbi de o precauzalitate, care alaturi de jocul simbolic, de absenta conservarii se inscrie in stadiul inteligentei preoperatorii. Intr-o maniera lenta dar sigura, ea tinde incetul cu incetul spre universalitatea gandirii adultului.Animismul este o alta caracteristica a gandirii care presupune faptul ca totul graviteaza in jurul omului si injurul sau insusi(soarele orbeste, norii plang, papusa doarme, etc).Pe masura trecerii timpului el va renunta treptat la aceasta credinta aproiindu-se cu deintelegerea realista a ambiantei inconjuratoare.

4. CONDUITELE SOCIO-AFECTIVE

Dupa cum afirma Mielu Zlate (Psihologia copilului) conduitele socio-afective cunosc modificari importante in aceasta perioada datorita largirii spectrului cunoasterii, diversificarii relatiei cu adultii sau cu cei de aceeasi varsta, datorita jocului.

La copiii de 1-3 ani trarile afective continua sa fie extrem de fragile, fluctuante, superficiale, capricioase desi ele presupun o descarcare instantanee si adeseori extrem de violenta. Desi "puterea" emotiilor este destul de mare, totusi copilul antepresolar este mai putin subjugat de ele, se distanteaza intr-o oarecare masura de ele si aceasta pentru ca el dipune de o serie de mijloace compensatoare(in loc sa isi descarce sonor sau verbal emotiile o face lovind sau certand o papusa).

Exista doua faze specifice in evolutia afectivitatii anteprescolarului dupa cum afirma si Pantelimon Golu. Prima este faza opozitiei situata in jurul varstei de 2 ani si jumatate ea caracterizandu-se prin comportamente ciudate invers decat ar trebui sa fie H. Wallon considera ca aceasta faza este de fapt expresia unei crize de independenta a copilului ea aparand atunci cand copilului i se opun interdictiile adultului. Ca urmare apare disperarea care va declansa agresivitatea, negativismul primar ce se manifesta vehement.O modalitate de combatere a negativismului o constituie antenarea copilului in activitati in care acesta sa isi manifeste independenta.

Cea de-a doua faza a dezvoltarii afectivitatii, este cea de cooperare cu adultul bazata pe o oarecare disciplinare a conduitei afective a copilului pe intelegerea si interiorizarea unor interdictii pe care copilul incepe sa si le impuna chiar singur (vedem uneori cum un copil se apropie de o priza sta si se uita la ea,apoi da din cap si spune cu voce tare "nu, nu"). La aparitia acestor conduite contribuie increderea pe care copilul o capata de la adult iubirea acaparatoare a acestuia.

Doua conduite ale adultului ar putea submina aceasta incredere:amenintarea copilului cu retragerea iubirii sau atitudinea de toleranta extrema ,echivalenta cu lipsa de interes fata de copil.In primul caz copilul se inchide in el, iar in cel de al doilea, copilul fiind lipsit total de orice indrumari, directive, poate manifesta conduite deviante.

2 Definitia si specificul socializarii

Socializarea este un concept care, in cel mai larg sens, se refera la toate acele procese si interactiuni complexe, care transforma fiinta umana intr-un membru participant activ al societatii. Pe scurt, termenul se refera atat la modurile in care devenim, cat si la cele in care suntem "plamaditi" social. Socializarea este eticheta unui set de relatii de comunicare complexe, pe termen lung si multidimensionale, intre indivizi si diferiti agenti ai societatii, care au ca rezultat pregatirea individului pentru viata, intr-un cadru socio-cultural (Melvin DeFleur, 1999).

Dintr-o perspectiva individuala, sociologia ne inzestreaza cu calitati necesare pentru a putea comunica, gandi, rezolva probleme, teorii, tehnici acceptate de societate si in general, pentru a realiza modalitatile noastre unice de adaptare la mediul nostru personal.

Socializarea poate fi definita din mai multe perspective:

ANTROPOLOGICA; antropologii folosesc termenul de enculturare, acesta reprezentand procesul de dobandire prin care noii membri ai unei societati interiorizeaza toate aspectele culturii lor. Include obiceiurile, traditiile, limba, legende, mituri, folclor, crezuri populare. Tot ei utilizeaza si termenul de aculturare, care defineste modalitatea prin care oamenii trec de la o societate la alta si are loc "re-socializarea". Aici intra rolul pe care mass-media il detine si anume, un rol in instruirea copilului in legatura cu natura ordinii sociale sau imigrantului cu privire la obiceiurile societatii-gazda, de exemplu.

PSIHOLOGICA: aceasta perspectiva priveste socializarea ca fiind modul de a invata sa-ti controlezi instinctele innascute si este un aspect al dezvoltarii personalitatii. Reprezentantul principal al acestei perspective, Sigmund Freud, a dezbatut problema socializarii pornind de la ideea ca cele trei parti ale constiintei umane (id, ego, superego) concura in mod constant pentru controlul asupra comportamentului individual. In ceea ce priveste copilul, sarcina civilizatiei in instruirea lui este sa il "inchida in cusca fara dinauntru". Astfel, socializarea incurajeaza individul sa accepte valorile societatii, cum ar fi cele de "bine" si "rau".

Pornirile inacceptabile din punct de vedere social trebuie sa fie controlate. Normele morale ale societatii trebuie invatate, iar comportamentul zilnic implica rezolvarea conflictelor intre cele doua. Atunci, care este rolul mijloacelor de comunicare in masa ca agenti ai socializarii? Mass-media popularizeaza standardele morale care sunt larg acceptate in societate si necesita un control asupra descrierii violentei excesive, a comportamentului sexual deviant, a activitatii criminale, a drogurilor ilegale si a altor probleme sociale negative, deoarece acestea influenteaza dezvoltarea psihica a copilului.

SOCIOLOGICA: aceasta perspectiva priveste socializarea ca pe un proces care pregateste individul pentru participarea la viata de grup. Accentul se pune pe doua chestiuni:

a) modul in care oamenii dobandesc cunostintele de care au nevoie pentru a deveni membrii unor grupuri speciale, cum ar fi familia, o scoala, un grup de lucru etc.

b) asigurarea unei intelegeri mai largi a diferitelor tipuri de grupuri care alcatuiesc societatea.

Totodata, sociologii subliniaza interactiunea societate - grup social - individ, adica socializarea este, in primul rand, un proces de insusire a diferitelor roluri sociale, a formarii unor aptitudini care dau posibilitatea individului de a-si insusi noi roluri si comportamente, conform asteptarii celor din jur.

Pe de alta parte, socializarea mai poate fi privita si din perspectiva unui proces de devenire a unei individualitati ca fiinta sociala, de integrare a copilului in societate.

Copiii invata ceea ce traiesc:

Daca traiesc in critica si cicaleala,

copiii invata sa condamne.

Daca traiesc in ostilitate,

copiii invata sa fie agresivi.

Daca traiesc in teama,

copiii invata sa fie anxiosi.

Daca traiesc inconjurati de mila,

copiii invata autocompatimirea.

Daca traiesc inconjurati de ridicol,

copiii invata sa fie timizi.

Daca traiesc in gelozie,

copiii invata sa simta invidia.

Daca traiesc in rusine,

copiii invata sa se simta vinovati.

Daca traiesc in incurajare,

copiii invata sa fie in crezatori.

Daca traiesc in toleranta,

copiii invata rabdarea.

Daca traiesc in lauda,

copiii invata pretuirea.

Daca traiesc in acceptare,

copiii invata sa iubeasca.

Daca traiesc in aprobare,

copiii invata sa se placa pe sine.

Daca traiesc inconjurati de recunoastere,

copiii invata ca este bine sa ai un tel.

Daca traiesc impartind cu ceilalti,

copiii invata generozitatea.

Daca traiesc in onestitate,

copiii invata respectul pentru adevar.

Daca traiesc in corectitudine,

copiii invata sa fie drepti.

Daca traiesc in bunavointa si consideratie,

copiii invata respectul.

Daca traiesc in siguranta,

copiii invata sa aiba incredere in ei si in ceilalti.

Daca traiesc in prietenie,

copiii invata ca e placut sa traiesti pe lume.(D. L. NOLTE)

3 MASS MEDIA CA AGENT AL SOCIALIZARII

Alaturi de familie, scoala, biserica si socio-grupuri, sistemul mass-media este un important agent al socializarii. Fiecare exercita influente specifice asupra individului, ajutandu-l sa-si formeze si sa-si dezvolte propriul sistem de cunostinte si de valori, credinte si atitudini, imagini despre sine si despre ceilalti, deprinderi si comportamente dezirabile, facilitand integrarea sa sociala.

A.  FAMILIA-factor al socializarii

Rolul familiei este foarte important in dezvoltarea copilului, din mai multe puncte de vedere, de exemplu : fizic, intelectual, moral, estetic, profesional, juridic, tehnologic, religios.

a) Familia se preocupa de dezvoltarea fizica a copiilor. Ea asigura hrana si imbracamintea copiilor, ii fereste de pericole, le lasa timp de joaca, le creeaza conditii cat mai bune de odihna si se ingrijeste de sanatatea lor.

Un regim rational de viata nu poate avea decat urmari pozitive asupra dezvoltarii sale fizice. Familia ii formeaza copilului primele deprinderi de igiena personala si sociala si il obisnuieste sa utilizeze factorii naturali (apa, aerul, soarele) pentru bunastarea organismului. In perioada pubertatii, schimbarile fiziologice produse in organism pun probleme noi pentru dezvoltarea fizica a copilului; prin indrumari perseverente si afectuoase, prin modificarea regimului de odihna, prin crearea unor noi deprinderi igienice, familia le va putea rezolva la timpul potrivit.
b) Dezvoltarea intelectuala. In cadrul familiei copilul isi insuseste limbajul. Volumul, precizia vocabularului si corectitudinea exprimarii copilului depind de munca depusa de parinti in aceasta directie. Ca prim factor educativ, familia ofera copilului aproximativ 90% din cunostintele uzuale (ex: despre plante, animale, ocupatiile oamenilor, obiecte casnice etc.).

Familia se preocupa si de dezvoltarea proceselor intelectuale ale copiilor. Ea le dezvolta spiritul de observatie, memoria si gandirea. Parintii incearca sa explice copiilor sensul unor fenomene si obiecte pentru a le putea intelege. In perioada scolara mica, familia vine in sprijinul scolii, sustinand 'gustul de citit' al elevilor. Cel mai important este stimularea curiozitatii copilului de a citi, prin cumpararea unor carti care sa puna bazele unei mici biblioteci. Dorinta de lectura poate deveni excesiva, copilul sacrificand astfel orele de somn.

Parintii trebuie sa-i asigure copilului cele necesare studiului: rechizite scolare, carti de lectura, manuale scolare etc., cat si niste conditii bune de munca: un birou, un computer si nu in ultimul rand liniste pentru a se putea concentra. Parintii trebuie sa-si ajute copiii la invtatura; ajutorul trebuie limitat la o indrumare sau sprijin, nefiind indicat sa efectueze temele copiilor. Cu timpul, parintii se vor limita la controlarea temelor de casa si a carnetului de note. Deci, atitudinea parintilor trebuie sa fie una de mijloc: sa nu-l ajute prea mult pe copil, dar nici sa nu se intereseze deloc de rezuiltatele acestuia.

c) Educatia morala a copiilor. In familie se formeaza cele mai importante deprinderi de comportamant: respectul, politetea, cinstea, sinceritatea, decenta in vorbire si atitudini, ordinea, cumpatarea, grija fata de lucrurile incredintate. In realizarea acestor sarcini, modelul parental ajuta cel mai mult; parintele este un exemplu pentru copil. Parintii le spun copiilor ce e bine si ce e rau, ce e drept si ce e nedrept, ce e frumos si ce e urat in comportamente. Aceste notiuni il ajuta pe copil sa se orienteze in evaluarea comportamentului sau si a celor din jur. Tot in sens moral, familia il indruma sa fie sociabil, un bun coleg si prieten.

d) Familia contribuie si la educatia estetica a copilului.

Parintii sunt cei care realizeaza contactul copilului cu frumusetile naturii (culorile si mirosul florilor, cantecul pasarilor, verdele campului etc.), cu viata sociala (traditii, obiceiuri stravechi etc.). Mijloacele mass-media si in mod special televiziunea exercita o influenta puternica asupra educatiei estetice. Nu se poate vorbi despre o influenta strict pozitiva sau strict negativa; pe de o parte exista numeroase emisiuni culturale, de imbogatire a cunostintelor, dar pe de alta parte sunt difuzate numeroase programe care pot deforma imaginatia inocenta a copiilor intr-un sens negativ.

Parintii trebuie sa controleze atat timpul pe care copilul il petrece in faia televizorului cat si emisiunile pe care le urmareste. In unele familii preocuparea pentru cultura estetica a copilului lipseste cu desavarsire, iar iin altele aceasta este exagerata. Daca copilul nu are aptitudini si nici placere pentru diferite arte (balet, muzica, teatru etc.), parintii trebuie sa respecte optiunea copilului.

Asadar, familia presupune o adaptare sociala complexa, deoarece prin parinti si in special, prin relatiile cu mama, se dobandesc primele atasari incarcate de valorizari privind obiecte, persoane, conduite. In familie, aceste acte de socializare capata trasaturi specifice, in functie de starea sociala a familiei dependenta la randul ei de starea materiala si culturala. Influentele realizate de catre parinti in fiecare moment de contact cu copiii (foarte mici mai ales) sunt incarcate de sociabilitate.

Se constituie astfel, primele determinari a ce este permis si acceptat si ce nu, a ceea ce trebuie sa fie acceptat. Prin aceasta se creeaza bazele evaluarii valorilor admise social si, treptat, constiinta faptului ca este mereu necesar sa ai in vedere cerinta de a fi constient si responsabil de ce faci.

Un ansamblu de influente definitorii pentru mediul in care acesta se formeaza ca personalitate.

Sociologii incearca sa surprinda modul in care mediul actioneaza asupra individului, definind socializarea drept "acea parte a influentei complete a mediului care aduce individul la participarea in viata sociala, il invata cum sa se comporte conform normelor in vigoare, il invata sa inteleaga cultura, il face capabil sa se intretina si sa indeplineasca anumite roluri sociale"

Socializarea presupune dobandirea abilitatilor de participare la viata sociala, dezvoltarea capacitatii de a lua decizii in mod responsabil, sau a capacitatii de a exercita in mod adecvat roluri sociale. Toate aceste achizitii cognitiv-formative conduc spre conformarea individului la exigentele societatii. Socializarea nu trebuie privita insa ca un proces de adaptare pasiva, mecanica, sub influenta unor factori institutionalizati si neinstitutionalizati, ci si ca o raportare activa, creativa la astfel de exigente.

Copilul se naste fara capacitati de intelegere imediata a realitatii. Formarea treptata a acestor capacitati este importanta pentru socializare in perioada copilariei. In consecinta, ele se axeaza pe modalitatile prin care mesajele primite de catre copil de la altii, inclusiv prin intermediul mijloacelor de comunicare de masa, il ajuta la:

v    intelegerea realitatii inconjuratoare

v    invatarea normelor care trebuie sa ii guverneze comportamentul

v    invatarea rolurilor pe care urmeaza sa le indeplineasca

v    formarea propriei imagini despre cat de bine isi indeplineste rolurile

Printr-o serie de agenti (familia, scoala, mass-media etc.), societatea transmite tinerei generatii un bagaj cultural si pretinde anumite comportamente considerate normale in respectiva cultura .

Aceasta transmitere este determinanta pentru formarea personalitatii individului, pentru formarea identitatii de sine, dar si a fiintei sale sociale. Necesitatea socializarii, decurge nu numai din ratiuni sociale, ci si din ratiuni individuale. Ea este o conditie atat a integrarii individului in societate cat si a formarii personalitatii sale.

In acord cu exigentele sociale si dincolo de domeniul precis determinat al disciplinelor studiate in scoala, mass-media contribuie cu succes la socializarea oamenilor de diferite varste prin:

Transmiterea informatiilor care sa ii ajute sa inteleaga complexitatea vietii sociale, sa-si insuseasca si sa isi consolideze comportamentele dezirabile in perspectiva participarii active la viata sociala

Prezentarea semnificatiei sociale a valorilor si normelor morale, a drepturilor si obligatiilor pe care le au in calitate de membri ai societatii

Cultivarea respectului si a responsabilitatii individului fata de semenii sai, fata de regulile si legile societatii, fata de valorile umane (adevar, dreptate, toleranta, corectitudine, solidaritate, etc.)

O functie fundamentala a mass-media presupune invatarea principalelor valori elementare si a directiilor fundamentale pentru pregatirea individului in vederea actiunii de integrare in societate.

Mass-media este o sursa majora de expectatii sociale modelate referitoare la organizarea sociala a unor anumite grupuri din societatea moderna. Prin continut, descrie sau infatiseaza norme, roluri, ierarhii si sanctiuni apartinand de fapt fiecarui tip de grup in viata sociala contemporana.

Televiziunea joaca un rol din ce in ce mai important in socializarea individului, proces prin care noi incercam sa devenim membrii ai societatii. Televiziunea stimuleaza si in acelasi timp hraneste doleantele noastre, ceea ce duce la diminuarea sau pierderea abilitatii de a gandi logic si de a lua decizii rationale. Televiziunea nu numai ca domina mediul, dar ea detine uneori o dimensiune religioasa, cultiva si reimprospateaza anumite valori si credinte in ceea ce vedem.

Mijloacele de comunicare in masa transmit informatii privind regulile de conduita sociala pe care copilul si le aminteste si care ii modeleaza direct dar inconstient comportamentul. In general, oamenii pot folosi mass-media ca surse, fie deliberat, fie inconstient, din care sa dobandeasca un ghid de comportament adecvat care sa-i ajute sa se adapteze la lumea complexa in care traiesc.

Dintre toate mijloacele media, impactul cel mai important asupra dezvoltarii sociale il detine televiziunea, care este un important instrument de invatare-educare pentru copii. La diferite varste, copiii privesc si inteleg ceea ce este la televizor in functie de particularitatile lor de varsta, de efortul mental depus, de propriile lor experiente de viata, astfel:

v    la 18 luni: copiii isi concentreaza atentia inspre televizor pentru scurt timp, deoarece sunt foarte usor de atras prin intermediul jucariilor. Ceea ce retin ei de la televizor este culoarea, lumina si sunetul. Ei pot recunoaste personaje, dar sunt incapabili sa inteleaga continutul programului.

v    intre 18 luni si 3 ani: copiii reusesc sa-si centreze atentia timp mai indelungat asupra televizorului si sa inteleaga in limita posibilitatilor intelectuale ce vad. Pana la 3 ani, deja au un program favorit. Este perioada cand sunt tentati sa imite comportamente pe care le vad si aud. Ei prefera emisiunile destinate lor, dar le plac si comediile si desenele animate.

v    3-5 ani: incep sa gaseasca intelesul continutului prezentat. Ei pot identifica personajele pozitive si cele negative. Pentru ei, in aceasta perioada, conceptul de rau este perceput ca fiind ceva inspaimantator. Prescolarii sunt atrasi sa se uite la violenta din desene animate, tocmai datorita faptului ca aceasta este sustinuta si acompaniata de o muzica puternica, de multa miscare si de efecte speciale. Multe studii au demonstrat ideea ca multi dintre acesti copii, dupa ce s-au uitat la asemenea desene animate, sau comportat mai agresiv in raport cu ceilalti. In acest stadiu, copiii nu delimiteaza clar diferenta dintre realitate si fantezie si de aceea, se pot identifica usor cu personajele din desenele animate.