Rolul familiei, al comunitatii locale si al statului in protectia si promovarea drepturilor copilului

Rolul familiei, al comunitatii locale si al statului in protectia si promovarea drepturilor copilului

Calitatea de bun parinte

A. Raspunderea pentru cresterea si asigurarea dezvoltarii copilului revine in primul rand familiei.

Copilul are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai.

Familia este primul mediu in care copilul experimenteaza relatii si el va dezvolta relatii in afara acestui mediu pornind de la modelele preluate de aici.

Ambii parinti sunt responsabili pentru cresterea copiilor lor – tatal trebuie sa joace un rol activ in viata copilului – sa se joace, sa comunice, sa se implice in activitati comune, sa stabileasca si sa explice reguli.

Legea 272/2004 subliniaza importanta rolului tatalui in cresterea si educarea copiilor.Tatal trebuie sa joace un rol activ in viata copilului – sa comunice, sa se joace, sa se implice in activitati comune, sa stabileasca si sa explice reguli. Este cunoscut faptul ca familiile monoparentale se numara printre grupurile sociale cele mai vulnerabile. Copiii care au fost lipsiti temporar sau definitiv de ocrotirea parintilor se confrunta cu dificultati de adaptare la viata sociala.

Profesionistii au un rol cheie in identificarea situatiilor de risc care ar putea duce la separarea copilului de familie si pot contribui la pastrarea echilibrului functional al familiei.

Cand vorbim de familie, ne referim, in primul rand la parinti, dar un loc foarte important in viata copilului il are familia extinsa: bunici si rude pana la gradul al Ivlea. Familia extinsa este principala retea de suport pentru parinti.

Responsabilitatile parintilor:

1.     sa creeze un mediu familial optim pentru cresterea si dezvoltarea copilului

2.     sa cunoasca, sa se informeze asupra regulilor igienico-sanitare, alimentare necesare cresterii copilului

3.     sa institutionalizeze copilul incepand cu varsta de 3 ani – integrare in colectivele de copii – socializare – reguli de convietuire in colectiv – regim ordonat de viata: ore fixe de masa, somn, joaca, activitati intelectuale

4.     sa-si petreaca cat mai mult timp IMPREUNA cu copilul: aer liber, povesti, jocuri, discutii

5.     sa constituie un model in educatia copilului

Calitatea de bun parinte

Credintele, normele si standardele comportamentale care definesc ceea ce inseamna a fi un bun parinte se transmit din generatie in generatie.

Parintii trebuie sa ii ofere copilului indrumare adecvata in exercitarea drepturilor sale, intr-o maniera care sa tina seama de capacitatile lui in continua dezvoltare – pe masura ce inainteaza in varsta, ar trebui sa li se acorde mai multa responsabilitate, facilitand exercitarea sporita a autonomiei; sa se tina cont de opiniile copiilor; copiii sa fie implicati si incurajati sa participe la procesul de luare a deciziilor ce ii afecteaza viata; parintii nu trebuie sa ii ceara lucruri inadecvate cu stadiul lui de dezvoltare.

Cand parintii explica, negociaza si argumenteaza, ambele parti invata. Copilul creste invatand despre responsabilitate, stapanire de sine, egalitate. Copilul este privit ca persoana activa si competenta; autonomia copilului creste.

Atunci cand drepturile copilului sunt puse pe primul plan, un bun parinte poate fi descris in termeni de parinte cu atitudine pozitiva. Calitatea de parinte cu atitudine pozitiva poate fi descrisa prin patru tipuri de activitati parentale: ingrijire, structurare, recunoastere si imputernicire.

Conditii in relatia parinte – copil ca fiind importante pentru promovarea unui comportament pozitiv la copil:

mentinerea unei atmosfere emotionale pozitive in cadrul caminului

acordarea de atentie copilului pentru obtinerea unui comportament pozitiv

constanta in alcatuirea programului si a continutului activitatilor cotidiene

reactii similare la comportamente asemanatoare

flexibilitate, mai ales in relatia cu copiii mai mari si cu adolescentii, ascultare si negociere

Alternative la pedeapsa fizica:

1.     Ignorati-l! Puteti ignora copilul parasind camera sau prefacandu-va ca nu l-ati auzit. Niciodata sa nu ignorati comportamentul copilului atunci cand acesta este periculos.

2.     Dezabrobati comportamentul copilului insa nu si persoana copilului.

3.     Lasati copilul sa suporte consecintele negative ale comportamentului sau.

4.     Luati o pauza.

5.     Luati-i un lucru care ii place sau dati-i o sarcina care nu ii face placere.

B. Comunitatea locala si autoritatile locale intervin prin asigurarea de asistenta si sprijin parintilor in vederea cresterii si educarii copiilor.

Membrii comunitatii ( vecini, colegi, parinti ai colegilor copiilor, persoane care frecventeaza aceeasi biserica, magazin, cabinet medical) sunt primii care afla despre existenta unor familii in situatie de risc.

Situatie de risc = amenintarea unitatii sau bunei functionari a familiei, punerea in pericol a sanatatii acestora.

Astfel de situatii de risc sunt:

• Familii cu multi copii sau monoparentale
• Lipsa unui loc de munca sau a unei locuinte corespunzatoare
• Violenta domestica si consumul de droguri si alcool
• Abandonul scolar sau neinscrierea copiilor la scoala
• Plecarea la munca a ambilor parinti in alt oras sau tara
• Boli cronice sau dizabilitati, sarcini timpurii

Bunastarea comunitatii depinde de bunastarea fiecarui membru al ei, de aceea trebuie sa ne manifestam disponibilitatea de a-i ajuta pe cei care au nevoie:

Ajutor reciproc si benevol la constructia unei case

Ajutor reciproc pentru ducerea si aducerea copiilor de la scoala si supravegherea acestora in pregatirea temelor

Donarea hainelor, cartilor sau jucariilor de la copiii mai mari celor mai mici sau care au nevoie

Ajutor dat familiilor cu venituri modeste prin cedarea surplusurilor de produse alimentare

SPAS – servicii publice de asistenta sociala

Serviciile publice de asistenta sociala organizate la nivelul municipiilor, oraselor si comunelor au obligatia de a monitoriza situatia copiilor si modul de respectare a drepturilor acestora.

SPAS identifica si evalueaza situatiile care impun acordarea de servicii si prestatii pentru prevenirea separarii copilului de familia sa si elaboreaza in acest scop planul de servicii, care se aproba de catre primar.

Pentru prevenirea separarii, consiliile locale au obligatia sa organizeze servicii de zi.

Serviciile de zi au rolul de a asigura mentinerea, refacerea si dezvoltarea capaitatilor copilului si ale parintilor, pentru depasirea situatiilor care ar putea determina separarea copilului de familia sa.

Centrul de zi – asigura pe timpul zilei activitati de ingrijire, recreere, socializare, consiliere, dezvoltarea deprinderilor de viata independenta, orientare scolara si profesionala

Centrul de consiliere si sprijin pentru parinti – sprijina si asista parintii pentru a face fata dificultatilor psihosociale care afecteaza relatiile de familie, pentru dezvoltarea competentelor parentale

Serviciul de monitorizare, asistenta si sprijin al femeii gravide predispusa sa isi abandoneze copilul – asigura femeii insarcinate consiliere, suport si faciliteaza accesul la servicii medicale de specialitate

DGASPC – directia generala de asistenta sociala si protectiacopilului

Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului asigura aplicarea politicilor si strategiilor de asistenta sociala in domeniul protectiei copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor cu handicap, persoanelor varstnice.

DGASPC evalueaza situatia copilului si a familiei, propune comisiei pentru protectia copilului sau instantei stabilirea unei masuri de protectie, intocmeste planul individualizat de protectie, identifica familii sau persoane care pot lua in plasament copilul, monitorizeaza ingrijirea acordata copilului pe durata masurii de protectie, acorda asistenta parintilor copilului separat de familie, reevalueaza imprejurarile care au stat la baza stabilirii masurilor de protectie speciala si propune, dupa caz, mentinerea, modificarea sau incetarea acestora.

In structura DGASPC se organizeaza servicii de tip rezidentia si familial, ca servicii de protectie speciala a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor.

Serviciile de tip rezidential – asigura protectia, cresterea si ingrijirea copilului separat de parinti ca urmare a stabilirii masurii plasamentului:

Centre de plasament – furnizarea de gazduire, ingrijire, educatie si pregatire in vederea reintegrarii sau integrarii familiale socioprofesionale

Centre de primire a copilului in regim de urgenta pentru copilul abuzat, neglijet sau exploatat – asigura protectia copilului cand se afla in pericol iminent in propria familie

Centre maternale – au ca misiune formarea, mentinerea si intarirea legaturilor familiale si sprijina familia pentru asumarea responsabilitatilor parentale

Servicii de tip familial – asigura, la domiciliul unei persoane sau familii cresterea si ingrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de parintii sai.

Comisia pentru protectia copilului – functioneaza in subordinea consiliului judetean si desfasoara o activitate decizionala in materia protectiei si promovarii drepturilor copilului, privind incadrarea copiilor cu dizabilitati intr-un grad de handicap si, dupa caz, orientarea scolara a acestora, stabilirea unor masuri de protectie speciala( plasament sau supraveghere) a copiilor, atestarea asistentilor maternali profesionisti.

Masuri de protectie speciala pentru:

Copilul care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija parintilor

Copilul care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si care nu raspunde penal

C. Statul intervine in stabilirea politicilor de protectie a familiei si copilului, in dezvoltarea unui sistem eficient de asigurari sociale, in dezvoltarea de programe de interes national.

Statul creeaza si monitorizeaza gradul de implementare a cadrului legal privind respectarea si promovarea drepturilor copilului.

ANPDC – Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului – realizeaza monitorizarea respectarii principiilor si drepturilor stabilite de lege si de Conventia ONU cu privire la drepturile copilului.

ORA – Oficiul Roman pentru Adoptii – promovarea adoptiei nationale, dezvoltarea serviciilor de adoptie si postadoptie, realizarea de metodologii si proceduri de lucru care sa vina in sprijinul profesionistilor.

Atelier:

Prezentati un caz pe care l-ati intalnit in cariera d-stra sau imaginati-va un caz in care cresterea si dezvoltarea copilului este pusa in pericol.

Elaborati un plan individualizat de protectie a copilului.