ALIMENTATIA COPILULUI PRESCOLAR

ALIMENTATIA COPILULUI PRESCOLAR

(4 - 6 ani)

Dupa varsta de 3 ani, pana la varsta scolara, cresterea este mai lenta, insa consumul energetic creste continuu. Astfel, un copil de 20 kg (6 ani) ar avea nevoie de 1 700 cal./zi si de 1 600 ml lichide totale in 24 de ore (70-80 ml/kilocorp/zi).

Ratia alimentara a acestor copii trebuie sa aprovizioneze organismul cu energie, factori plastici si biocatalitici necesari atat pentru metabolismul bazal, cat si pentru crestere, activitate musculara, actiune specifica dinamica si compensarea pierderilor digestive.

Raportul protide-lipide-glucide va fi de 1 :1 : 4. Glucidele vor fi date in cantitate de 8-10 g/kilocorp/zi, lipidele 2-3 g/kilocorp/zi, iar protidele 2,5 g/kilocorp/zi.

Acesti copii vor primi o alimentatie bogata si variata. Proteine : carne 50-100 g/zi, lapte 400-500 ml/zi, branza 75-100 g/zi. Glucide : paine 150-200 g/zi ; dulceata, marmelada cca 30 g/zi. Lipide : 20-30 g unt/zi, un ou. Este bine sa se respecte o anumita proportie intre elementele nutritive de baza : 18% proteine, 69% glucide, 15% grasimi .

Repartitia pe mese este de :

- 25% calorii dimineata ;

la pranz ;

- 10-15% la gustarea de la ora 17-18 ;

- 20- 30% seara .

In general, vom da copiilor prescolari acelasi meniu ca al adultilor, excluzand - desigur - felurile prea grase, prea condimentate, conservele de carne si peste, precum si alcoolul.

Importanta la aceasta varsta este, indeosebi, acoperirea nevoilor de proteine.

Regimurile sarace in proteine afecteaza formarea hemoglobinei, sistemul de transport al fierului si colesterolul seric.

Efectul diverselor cantitati de proteine ingerate asupra castigului ponderal la copiii denutriti in varsta de 6-30 luni a fost studiat in raport cu deficitul ponderal . In cele mai grave distrofii au fost necesare 175 cal/kilocorp/zi pentru a stabili un ritm adecvat de crestere ; administrarea a peste 2 g proteine/kilocorp/zi a dat rezultate superioare, comparativ cu nivelurile scazute. In subnutritiile mai putin grave si in cele in recuperare avansata, amestecul de proteine vegetale si proteine din grau si peste a fost la fel de eficace ca laptele. Nevoile calorice sunt direct proportionate cu gravitatea malnutritiei.

In orice program alimentar, daca suplimentul proteinic este dat numai o data pe zi si nu se tine seama de totalul caloric pe intreaga zi, este probabil ca aceste proteine sa nu fie folosite eficient, daca coexista un deficit caloric.

Este important sa se tina seama de aceste observatii la formularea meniurilor. Stransa interrelatie dintre diferitii factori alimentari a fost observata de mult.

Ingrijirea si alimentarea copilului de catre mama satisfac, nu numai exigentele fiziologice, dar si pe cele psihologice. Nevoia de tandrete este proportionala cu senzatia de dependenta si de inferioritate fata de parintii sai, adulti, de care depinde satisfacerea dorintelor instinctive. Daca disciplina si limitarile sunt compen­sate de caldura si dragoste, in psihicul copilului vor predomina instinctele sociale in dauna celor asociale. Orele de masa trebuie sa fie fixe : copiii vor manca impreuna cu parintii, daca este posibil. Nu se va da meselor o importanta solemna, iar parintii nu vor da o atentie excesiva felului cum mananca copilul ; daca acesta observa o teama de inapetenta si o preocupare excesiva, el le va folosi ca arme pentru obtinerea alimentelor preferate, pentru cadouri sau alte avantaje. Copilul trebuie convins ca maninca pentru el insusi si nu pentru altii.

Copilul se va servi singur, nu va fi continuu observat si criticat. Nu va fi pedepsit, nu va fi format, nici nu i se va lua mancarea. I se va spune ca are timp sa manance si la masa urmatoare ; i se va arata ca si adultii asculta de regulile impuse de necesitati si de conveniente sociale.

Raportul strans intre nutritie, psihic si organism a fost bine studiat recent de nord-americani, care au dovedit ca se produce o intarziere a cresterii prin privatiuni emotionale si psihologice. Privatiunea senzoriala, senzitivo-motorie, emotionala sau psihologica este - de fapt - o reducere a aportului si a producerii de stimuli.

Conditiile de privatiune senzoriala si emotionala se realizeaza de obicei in azilurile de copii abandonati, in orfelinate, case ale copilului sau dupa spitalizari prelungite.