RATIA ALIMENTARA

RATIA ALIMENTARA

Notiuni generale

Cantitatea de factori nutritivi sau de alimente necesare acoperirii nevoilor alimentare ale organismului in unitatea de timp (zi, saptamana) reprezinta ratia alimentara (Haulica, 1996).

Ratia alimentara trebuie sa satisfaca calitativ si cantitativ trebuintele nutritive ale organismului si ea se exprima fie sub forma nevoilor energetice, fie sub forma nevoilor in factori nutritivi, sau forma nevoilor de alimente.

Pentru determinarea ratiei alimentare se stabilesc intai nevoile organismului, si in functie de acestea, se determina continutul ratiei in calorii, protide, lipide, glucide, elemente minerale si vitamine, iar apoi, cunoscand compozitia alimentelor naturale se fixeaza cantitatile necesare pentru asigurarea aportului energetic si in factori nutritivi.

Acoperirea necesarului energetic trebuie sa tina seama de valoarea metabolismului bazai (variabila in functie de greutatea corporala, forma si suprafata corporala, varsta, sex, stari fiziologice-graviditate, alaptare, etc), la care se adauga cheltuielile de energie pentru ADS (actiunea dinamic specifica), asigurarea nevoilor fiziologice si igienice, deplasari, activitate fizica in functie de profesiune, aspecte care au fost prezentate mai sus.

O alimentatie, normala va asigura, in acelasi timp, toti factorii nutritivi aflati in raporturi echilibrate intre ei si corespunzatori, in acelasi timp, starii fiziologice, conditiilor de mediu si caracteristicilor activitatilor pe grupe de profesii.

Intr-o alimentatie rationala:

o     proteinele reprezinta 13-18 % din valoarea calorica a acesteia, aproape jumatate fiind de origine animala. Pentru copii, aportul: proteic atinge 18%, din care 2/3 proteine de natura animala. Un aport ridicat se pastreaza si in sarcina si lactatie, pentru ca in eforturile fizice foarte mari (peste 4500 kcal) sa scada la 12%. In cazul activitatii la temperaturi scazute, necesarul proteic se suplimenteaza cu 2-3% fata de cel din conditii normale. Prin proteinele de origine animala este asigurat aportul de aminoacizi, dintre care cei esentiali predomina. Cresterea, convalescenta, sarcina si lactatia solicita maximal acest aport;

o     lipidele acopera 25-30% din necesaarul caloric, crescand la copii, in eforturi mari, pana la 35-40%. Minimum lipidic este de 50-60 g/zi la o ratie de 3000 kcal. Avand un coeficient mare caloric, se va evita consumul exagerat de lipide. La temperaturi scazute, umiditate, vant, ratia alimentara va creste, spre deosebire de eforturile de viteza, eforturile de altitudine, unde va fi scazuta la 15-20 %. In sarcina si la copii este necesar sa se asigure cel putin 15-20% lipide de origine animala (oua, unt, smantana, branza);

o     glucidele, ca principala sursa energetica, acopera aproximativ 55-65% din necesarul caloric. Necesarul de glucide va varia intre 250-550 g. Trebuie mentionat ca glucidele din fructe contin in proportii adecvate mineralele si vitaminele indispensabile metabolizarii lor;

o     continutul de minerale si vitamine este asigurat de alimentatia mixta obisnuita. In cazul vitaminelor, se va tine seama de modul de preparare al acestora si de necesarul momentan. Un necesar predominant energetic va avea suficiente vitamine hidrosolubile, iar necesarul trofic va pune accentul pe vitaminele liposolubile. Pentru a asigura realizarea ratiei alimentare rationale, se vor introduce in alimentatia zilnica alimente cu valoare plastica mare (carne, lapte, oua, peste si produse derivate), la care se vor adauga alimente cu valoare energetica (fainoase) si cu continut bogat in vitamine.

Substantele apropiate din punct de vedere caloric (izocaloric), cat si cele apropiate din punct de vedere al continutului proteic (izotrofice) pot fi schimbate intre ele pentru a asigura variatia regimului alimentar. Chiar alimente din grupe diferite pot fi schimbate intre ele, avand valoarea calorica si continutul proteic proportional.

Principalele criterii ale conceptului de alimentatie rationala

Instituirea unei alimentatii rationale a individului trebuie sa atinga obligatoriu urmatoarele obiective:

Asigurarea tuturor trofinelor necesare in cantitati optime (proteine vegetale si animale, lipide vegetale si animale, glucide complexe si simple, vitamine, minerale, celuloza);

Asigurarea echilibrului si proportiei optime intrertrofine;

Realizarea unei concordante intre nevoi si aport;

Asigurarea unei bune stari de nutritie, realizata prin cunoasterea valorii nutritive a produselor alimentare disponibile in vederea alcatuirii unei ratii complete si echilibrate, a influentei proceselor tehnologice de preparare asupra alimentelor(distrugere, inactivare etc), precum si a gradului de utilizare digestiva a hranei ingerate;

Asigurarea unei alimentatii adecvate varstei, activitatii profesionale, starii fiziologice (graviditate, lactatie, copii in dezvoltare), ca si in vederea cresterii rezistentei antiinfectioase si antitoxice a individului;

Alimentatie diversificata, meniul zilnic sa contina alimente din toate cele sapte grupe in cantitatii corespunzatoare;

Asigurarea variatiei regimului alimentar (fiecare masa sa aiba produse atat de origine animala, cat si vegetala), evitarea combinatiilor neadecvate de alimente,de exemplu glucid-glucid, a folosirii aceluiasi aliment la doua mese in aceeasi zi si a aceluiasi aliment de doua ori la aceeasi masa,chiar daca forma pregatirii difera;

Prevenirea nocivitatii alimentelor si evitarea consumarii unui produs alimentar insalubru, ceea ce presupune: cunoasterea sursei agentilor biologici si chimici ce pot fi vehiculati de alimentatie, mijloacele de prevenire,respectarea riguroasa a conditiilor igienico-sanitare pe tot circuitul alimentelor;

Proprietatile organoleptice ale alimentelor sa corespunda deprinderilor consumatorilor (produse salubre, mancare variata, corect pregatita, care sa determine si sa mentina senzatia de satietate cel putin 4-5 ore, realizand starea de confort);

Repartizarea rationala a ratiei alimentare in cursul zilei (3-4 mese la interval de 4-5 ore, care asigura o cantitate redusa de alimente la fiecare priza, digestie facilitata, coeficient de utilizare digestiva marit, metabolism favorizat, stare generala mai buna); in cadrul ritmului de trei mese pe zi, repartitia cantitativa va fi urmatoare: dimineata 30%, pranz 50%, seara 20%; la ritirul de patru mese pe zi: dimineata 25%, gustarea 15%, pranz 35-40%, seara 15-20%;

Asigurarea ratiei cu material fibros (efect enterokinetic) si a unui volum corespunzator fiecarei mese (mai mare la cei cu alimentatie predominant vegetala si mai mic la cei cu alimentatie predominant animala);

Respectarea conditiilor fiziologice generale de alimentare: fixitatea orelor de masa (conditionarea senzatiei de foame, conditionarea secretorie, motorie, neuro-umorala etc), asigurarea unei ambiante adecvate, ordinea felurilor din meniu, temperatura potrivita a alimentelor, acordarea unui timp suficient servirii mesei etc.

Idealul nutritional spre care se tinde este acela de a furniza organismului cantitatea si calitatea exacta de alimente, de structura si energetice, de care acesta are nevoie la un moment dat.

Alimentatia rationala si longevitatea

Se considera, in general, ca nevoile calorice scad cu varsta odata cu scaderea cheltuielilor energetice. Recomandarile F.A.O. privind aportul energetic in functie de varsta sunt redate in tabelul nr. 1.

Tabelul nr. 1. Aportul energetic in functie de varsta

Odata cu inaintare in varsta, ratia de glucide va fi moderata, nedepasind 300 g/zi, sursa importanta a acestora fiind amidonul si fructoza.

Un deziderat esential este scaderea grasimilor din alimentatia subiectilor de dupa 40 de ani, mai ales cei cu activitate fizica redusa. Batranii tolereaza mai greu ingestia de grasimi, variatiile lipidelor in sange sunt tot mai ample si durabile.

Ratia zilnica optima este in jur de 1 g/kg greutate corporala, acoperind cel mult 20-30% din nevoile calorice. Se reduc cu predilectie grasimile, uleiurile vegetale avand actiune favorabila, datorita acizilor grasi polinesaturati.

Cei mai multi autori apreciaza in prezent ca reducerea ratiei de proteine este o eroare, mai ales ca ea se asociaza cu deficiente in masticatie, digestie, absorbtie si asimilatie. Se recomanda drept ratie oprtima 1,2-1,5 g/kg corp/zi, din care 50% sa fie acoperita din proteine animale bogate in aminoacizi esentiali.

Vitaminele si mineralele ocupa un loc aparte in alimentatia longevivilor.

Cantitati sporite de vitamine se introduc numai pe cale naturala (fructe, legume, branzeturi proaspete, paine integrala), evitandu-se vitaminoterapia sintetica, care poate duce la dezechilibre riscante la batranete.

Ca substante minerale, necesitatile sunt sporite in calciu si fosfor, aportul va fi corect in fier si potasiu iar sodiul limitat.

Alimentatia de protectie. Alimentatia rationala trebuie sa constituie si un important factor de crestere a rezistentei organismului, indeosebi a capacitatii de aparare dobandite mai ales prin anticorpogeneza si mai putin a sistemului de aparare nespesifica, considerat predominant genetic si afectam, in consecinta, de alimentatie numai in conditii extreme. Rolul pozitiv pe care il au indeosebi proteinele in apararea antiinfectioasa a fost demonstrat cu prisosinta prin numeroase experimente. Indiferent de natura agentului patogen, cantitatea, dar, mai ales, calitatea aminoacizilor incorporati in hrana au o deosebita importanti atat pentru apararea celulara (fagocitara), cat pentru cea umorala (anticorpogeneza), in mod special (Costin, 1999).

Alimentatia de protectie, prin suplimentare cu proteine si vitamine, actioneaza si asupra agresiunii diferitelor substante toxice din mediu patrunse in organism in cazul expunerii ocazionale sau mai indelungate (noxe profesionale etc), prin conjugarea si eliminarea acestora si regenerarea enzimelor hepatice.