UNIVERSITATEA DE NORD BAIA MARE

FACULTATEA DE STIINTE

SPECIALIZAREA: INGINERIA PRODUSELOR ALIMENTARE

PROIECT DE SEMESTRU

TEHNOLOGII FERMENTATIVE

Cuprins:

1.Obiectul proiectului.

1.1Denumirea obiectului proiectului.

1.2 Capacitatea de productie.

1.3 Profilul de productie pe sortimente sau grupe de sortimente.

1.4 Justificarea necesitatii si oportunitatii realizarii productiei proiectate.

2. Elemente de analiza tehnologica.

2.1 Analiza comparativa a tehnologiilor similare din tara si strainatate pentru analizarea productiei proiectate.

2.2Alegerea si descrierea schemei tehnologice si analiza factorilor care reglenenteaza productia.

2.3 Schema controlului fabricatiei.

2.3.1 Principalele caracteristici ale materiilor prime auxiliare si a produselor finite.

2.3.2 Fluxul tehnologic pe faze si operatii.

3. Bilant de materiale.

3.1 Calculul bilantului de materiale pe fiecare operatie in parte,pierderi specifice.

3.2 Calculul bilantului energetic pe fiecare operatie in parte,pierderi specifice.

3.3 Calculul bilantului termic pe fiecare operatie in parte,pierderi specifice

4. Utilaje tehnologice.

4.1 Dimensionarea tehnologica.

4.2 Lista utilajelor tehnologice si caracteristicile tehnice ale acestora.

4.3 Masuri de protectie a muncii,PSI-protectia si securitatea incendiilor.Igiena muncii.

5. Bilant de material grafic.

Bibliografie.

1. Obiectul proiectului.

1.1Denumirea obiectului proiectului:

Sa se dimensioneze o sectie de obtinere a alcolului rafinat de 96,6%,cu capacitatea de 15000l/24h , folosind ca materie prima melasa.

1.2 Capacitatea de productie:

Capacitatea de productie a acestei sectii este de15000l/24h.

1.3 Profilul de produtie pe sortimente sau grupe de sortimente:

Industria spirtului se bazeaza pe principiul activitatii fermentative a drojdiilor ,care transforma zaharurile fermentescibile din substrat in alcool , un produs principal de fermentatie si biomasa.

Alcoolul etilic obtinut industrial pe cale fermentativa sau sintetica este denumit uzual spirt si se intelege un amestec de alcool etilic ,apa si unele impuritati. Alcoolul etilic rafinat ce se numeste spirt rafinat, are o concentratie alcoolica de cca.96%vol.

Industria spirtului valorifica importante cantitati de produse agricole alterate, ce nu mai pot constitui produse alimentare, ca ,de exemplu: porumb necopt,cereale depreciate din cauza depozitarii lor necorespunzatoare,cartofi inghetati. Totodata cea mai mare parte din melasa rezultata de la fabricile de zahar este prelucrata in spirt.

Spirtul rafinat are multe utilizari in industrie. In industria alimentara se foloseste la obtinerea bauturilor alcoolicesi a otetului,in industria chimica in obtinerea cauciucului sintetic si ca dizolvant , in industria farmaceutica pentru prelucrarea anumitor substante(eter,coroform), iar in medicina ca dezinfectant. In ultimul deceniu ,alcoolul etilic in amestec cu benzina se foloseste drept carburant pentru motoarele cu ardere interna.

In industria spirtului , spre deosebire de alte industrii fermentative(bere ,vin , drojdie),realizarea cantitatii standard a produsului finit este mult mai putin dependenta de fazele procesului tehnologic.Orice deficienta ,abatere sau eroare strecurata in procesul tehnologic poate fi corectata in ultima faza a acestuia, la rafinarea spirtului brut. Calitatea

spirtului rafinat este dependenta, cu alte cuvinte, de instalatia de rafinare, de modul cum sunt respectati parametrii tehnologici in aceasta faza tehnologica.

O importanta mare se acorda obtinerii unor randamente mari la prelucrarea materiilor prime. Acest lucru se poate realiza prin asigurarea calitatii corespunzatoare a materiilor prime, auxiliare si semifabricate.

Borhotul rezultat din prelucrarea cerealelor in scopul fabricarii spirtului, constituie un valoros element nutritiv pentru vite.

Alcoolul etilic constituie materia prima pentru prepararea unor produse ,ca: eterul etilic, eterul acetic, eterii etilici ai acizilor formic, butiric, lactic, ftalic, si este utilizat la fabricarea esentelor cu aroma de fructe, precum si in parfumerie.

Alcoolul etilic este, de asemenea ,folosit si in industria farmaceutica, la prepararea clorurii de etil, cloro- si iodoformului si in industria de medicamente.

La taria de 99,6% spirtul absolut este folosit drept combustibil in adaos cu benzina, pentru motoarele cu explozie.

Calitatea a-II-a de spirt (fruntiile) se foloseste la fabricarea otetului pe cale fermentativa si a spirtului sanitar, in timp ce din cozile de la rafinarie se prepara spirtul denaturat pentru ars. Spirtul de calitatea a-II-a este utilizat la fabricarea lichidului antigel, impiedicand ca apa sa inghete in radiatoarele automobileleor.

1.4 Justificarea necesitatii si oportunitatii realizarii productiei proiectate

Industrial ,alcoolul etilic poate fi fabricat si prin prelucrarea melasei, reziduul zaharos obtinut la fabricile de zahar.

Procesul tehnologic la prelucrarea melasei se rezuma doar la scindarea moleculei dizaharidicede zaharoza in doua molecule de monozaharide ( glucoza si fructoza), acestea fiind usor fermentescibile. Rezulta asadar ca ciclul de fabricatiela melasa ,comparativ cu prelucrarea substantelor amidonoase , este mult simplificat prin lipsa fierberii (fierbatoarele), zaharificarii (zaharificatorului ), prepararea sladului si a laptelui de slad.

Prelucrarea melasei in spirt ridica insa o serie intreaga de dificultati,ca:

-procentul mai ridicat de nezaharuri(saruri minerale ) impiedica inmultirea normala a drojdiilor si deci si fermentarea;

-lipsa de substante nutritive (azot si fosfor ) strict necesare in metabolismul celulei de drojdie ,ingreuneaza formarea celulelor mari. Azotul din melasa nu este asimilabil decat in mica masura , in comparatie cu substantele albuminoase solubilizate si transformate in asimilabile prin actiunea peptazei asupra substantelor albuminoase din sladul de orz.

Deci pentru buna fermentarea plamezilor din melasa este necesar:

-sa se dispuna de o drojdie viguroasa, care sa reziste intr-un mediu bogat in saruri minerale;

-sa se dozeze rational substantele nutritive furnizoare de azot si fosfor , elemente necesare pentru normala inmultire a celulelor de drojdie ; o subdozare duce la o fermentatie incompleta , iar o supradozare duce la un consum exagerat de zahar.Procesul tehnologic nu poate fi tipizat si el trebuie adaptat specificului materii prime ce se prelucreaza.

2. Elemente de analiza tehnologica

2.1Analiza comparativa a tehnologiilor similare din tara si strainatate pentru analizarea productiei proiectate

Realizarea unei fermentatii alcoolice corecte implica o buna dezvoltare a drojdiei cu mentinerea activitatii ei pana la finele procesului.

Se cunosc urmatoarele procedee de fermentare a substraturilor in vederea productiei de alcool etilic:

-Procedeul cuva "mama" . Acesta consta in a dezvolta drojdia pe un must mai putin concentrat in zahar , biomasa de drojdie fiind folosita la fermentarea mustului mai concentrat, in final drojdia separata din substratul fermentat nemai fiind utilizata . Procedeul de fermentare in cuva "mama" implica urmatoarele:

-dilutia melasei pentru obtinerea unui must cu 70-80 g/l zahar pentru fermentare si a unui must cu 250-260 g/l zahar care este amestecat cu drojdia rezultata la prefermentare ,astfel incat se obtine un "vin" de 9,5-16 grade GL

-prefermentarea se face in cuve montate in paralel, alimentate cu must diluat si puternic aerat. In prefermentatoare se produce drojdie in aerobioza dar si 3-4 grade GL alcool. Substratul se prefermenteaza la 33 grade celsius timp de aproximativ 10 h .Mediul fermentat constituie asa-zisul " picior de cuva" care este transferat la fundul cuvelor de fermentare unde ocupa 55% din volum;

-fermentarea propriu-zisa care se realizeaza in cuve de fermentare cu functionare discontinua. In aceste cuve mustul concentrat este adus progresiv peste "piciorul de cuva" pentru a ocupa restul de 45% din volumul cuvelor de fermentare .Plecandu-se de la momentul umplerii , durata totala de fermentare este de 36 h pentru a se obtine 9,5-10 grade GL alcool. Drojdia si lichidul fermentat sunt trimise la instalatia de distilare. Drojdia recuperata nu se mai recicleaza la fermentarea propriu-zisa care se deruleaza cu o biomasa continand 25 x 10 celule /ml ,ceea ce explica o durata de fermentare de 36 h .Vinasa este delevurizata dupa coloana de distilare ,obtinandu-se o crema de drojdie termolizata care este folosita ca furaj .

Procedeul cu reciclare de drojdie In acest procedeu se trimite numai crema de drojdie obtinuta prin centrifugarea "vinului" obtinut inainte de distilare .Drojdia separata este supusa unui tratament special de spalare cu apa ,spalare cu apa acidulata si apoi regenerata aproximativ 3 h ,fiind introdusa in vanele de fermentare propriu-zisa .Durata fermentarii la 33 grade celsius in acest caz se reduce la 15 h .Procedeul poate fi aplicat discontinuu si continuu in sistem multietajat( cascada ) ,in acst din urma caz inregistrandu-se urmatoarele avantaje : utilizarea volumului fermentatoarelor in proportie de 100% ,

conducerea usoara a procesului care poate fi automatizat cresterea productivitatii de 1,7-2 ori .

Procedeul Biostil -cu reciclarea drojdiei utilizeaza un singur fermentator, drojdia este reciclata fara tratament acid. Substratul care rezulta din cuva de fermentare finala este centrifugata obtinandu-se "vin " care merge la distilare , si drojdie. Crema de drojdie obtinuta este o crema "primara"care reprezinta 10% din volumul substratului fermentat.Aceasta crema este amestecata cu un volum egal de apa , apoi agitata prin aerare timp de 1 h .Se obtine un "lapte " primar care se supune centrifugarii a doua in scopul concentrarii drojdiei si separarii sale de apa de spalare care contine si nezaharul.Aceasta apa de spalare se trimite la distilare sau se recicleaza.Crema de drojdie obtinuta dupa a doua centrifugare este amestecata cu apa , este acidulata cu acid sulfuric si aerata 1-2 h , efectul fiind distrugerea bacteriilor de contaminare. In continuare are loc regenerarea drojdiilor timp de 3-4 h , volumul de biomasa obtinut alcatuind asa-zisul "picior de cuva" care se trimite la cuva de fermentare propriu-zisa alimentata cu substrat .La sfarsitul fermentarii ,drojdia trebuie rapid separata din substratul fermentat pentru a nu se produce autoliza acesteia si deci pentru a nu favoriza dezvoltarea bacteriilor de contaminare cu consecintele ce decurg de aici.

2.2 Alegerea si descrierea schemei tehnologice si analiza factorilor care reglementeaza productia.

Procesul tehnologic se desfasoara dupa aceeasi schema tehnologica generala a produselor obtinute pe cale fermentativa. Toate materiile prime folosite sunt supuse ,in faza, in funcite de compozitia chimica , unor operatii de pregatire in vederea fermentarii, cand se obtine o plamada sau un must limpede , ce contine zaharuri fermentescibile, dar si alte substante nutritive necesare activitatii drojdiei.

Pentru fermentare se folosesc culturi pure de drojdie ce se multiplica in laborator in statia de culturi pure in conditii sterile, pentru a obtine plamezi de drojdie in cantitati suficiente pentru insamantarea plamezii principale . Prin notiunea de fermentare vom intelege atat procesul de fermentatie alcoolica , cat si procesul de multiplicare a drojdiei de panificatie sau furajera, in acest caz se are grija sa nu se formeze alcool etilic.

Dupa terminarea fermentatiei, obtinem o plamada fermentata ce se supune unor operatii de prelucrare (rafinare) pentru a obtine produsul finit -spirt rafinat, drojdie de panificatie sau drojdie furajera .

Prin folosirea diferitelor materii prime, fiecare cu compozitia specifica, apar particularitati in schemele tehnologice de obtinere a spirtului si a drojdiei. In cazul folosirii melasei si a altor materii prime ce contin zahar, se impune operatia de corectare in vederea fermentarii ( diluare, neutralizare, acidulare, adaugare de substante nutritive, limpezire ). Pentru materiile prime ce contin alcool etilic, in schema tehnologica se folosesc operatiile

de extragere a acestuia din plamada fermentata (distilarea) si de purificare a alcoolului rezultat (rafinare) .

Schema tehnologica de fabricare a spirtului din melasa este :

2.3 Schema controlului fabricatiei

2.3.1 Principalele caracteristici ale materiei prime, auxiliare si a produselor finite

a) Melasa reprezinta siropul prin care prin procedee tehnice si tehnologice actuale nu se mai poate extrage in mod eficient zahar.

Melasa este o solutie concentrata de zaharuri, substante minerale si substante organice, din care o parte se afla sub forma coloidala. Ea se prezinta sub forma unui lichid siropos, cu mare vascozitate, de culoare galben spre brun, chiar negru cu gust dulce amarui si cu miros specific de cafea prajita. Masa specifica este cuprinsa intre 1,39 - 1,42 t/m³.

Compozitia chimica a melasei din sfecla de zahar este urmatoarea: apa 20-25%, substanta uscata 75-80%, din care zahar total 50%, nezahar 30%.

Concentratia in substanta uscata a melasei se exprima in practica in grade Balling (Bllg) sau Brix (Bx), ce reprezinta procentul de masa in substanta uscata dizolvata.

Zaharul din melasa provenita din sfecla de zahar este compus din zaharoza, rafinoza (in cantitati mice de 0,6-1,8%) si zahar invertit (0,25-1%). Nezaharul melsei cuprinde substante organice, adica nezahar organic dar si saruri minerale - nezahar anorganic.

Nezaharul organic reprezinta 25-30% din substanta uscata a melasei fiind format din substante azotoase. Substantele azotoase sunt formate din produse de descompunere a proteinelor, adica aminoacizi, amide, betoine polipeptidice si din proteine macromoleculare. Limitele intre care se situeaza substantele azotoase (exprimate sub forma de azot total) sunt intre 1,2 si 2,4% cu o medie de 1,7%.

Substantele neazotoase sunt formate din: pectine (1,2-1,6%), hemiceluloze (araban si galactan) si produsele lor de hidroliza (arabinoza si galactoza), precum si acizi organici sub forma desalefiata (tartric, citric, malic, lactic, succinic, formic, acetic, butiric).

De asemenea, se gasesc vitaminele din complexul vitaminic B: B₁ (tiamina), B₄ (colina), B­₆ (piridoxina) si acid pantotenic, restul de vitamine se gasesc in cantitati mici sau sunt absente. Aceasta grupa de substante sunt importante in dezvoltarea drojdiilor.

Nezaharul anorganic (cenusa) 6-8% din melasa, este reprezentat de sarurile de potasiu, sodiu, calciu si magneziu ala acizilor carbonic, sulfuric, fosforic, clorhidric etc. Cel care predomina este cel de potasiu (5% fata de melasa) si se gaseseta sub forma de carbonat de potasiu si da reactia alcalina a melasei.

Dintre microelementele melasei amintim: cupru, fier, mangan, zinc, molibden. Prezenta dioxidului de sulf si a nitritilor ramasi de la decolorarea zemurilor inhiba dezvoltarea drojdiilor.

De asemenea, coloizii de natura proteica, pectica, melanoidinica impiedica funtionare normala a celulei de drojdie, producand o spumare anormala abundenta, nedorita in linurile de fermentare.

Substante colorate din melasa sunt reprezentate de melanoide, melanine, caramel si saruri complexe ale fierului dar si suspensii formate prin coagularea coloiziilor si precipitarea unor saruri anorganice si organice.

b) Apa se foloseste in cantitate mare, atat pentru diluarea melasei, a acidului sulfuric, dizolvarea sarurilor nutritive, spalarea laptelui de drojdie, spalarea utilajelor, dar si pentru racirea linurilor de fermentare si multiplicarea drojdiei.

La fabricarea spirtului se folosesc 7,5-15 m³ apa/hl alcool absolut. Se utilizeaza apa tehnologica care trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii ca si apa potabila. In zona de ses se foloseste apa de adancime, care o compozitie si o temperatura aproape constanta si un numar mic de germeni. Apa de suprafata trebuie supusa tratarii prin filtrare, aerare, clorinare, ozonificare etc. Prin aerare are loc precipitarea fierului si magneziului ce influenteaza negativ culoarea drojdiei de panificatie. Clorinarea apei se face cu atentie, in asa fel incat clorul adaugat sa fie deja consumat in momentul introducerii drojdiei in plamezi.

Apa de racire folosita in instalatii de racire nu trebuie sa indeplineasca conditiile apelor potabile, ele trebuie sa aiba o duritate mai scazuta si o temperatura constanta si scazuta

c) Saruri nutritive

La fabricarea spirtului, in procesul de fabricatie este necesara adaugarea de substante nutritive, care aduc in compozitia mediului azot, fosfor, magneziu, imprimand si completand substratul cu aceste substante necesare nutritiei drojdiilor.

-Deficitul de azot se completeaza prin adaos de sulfat de amoniu, ingrasaminte complexe, amoniac sau uree. Necesarul de fosfor se asigura din superfosfat de calciu ale ingrasamintelor complexe. Factorii de crestere se asigura prin adaugare de autolizat de drojdie, extract de radicele de malt sau de porumb.

-Sulfatul de amoniu -contine 20-21% azot si este o sare solubila, se adauga sub forma de solutie apoasa, acidulata cu acid sulfuric, in concentratie de 5-7⁰ Bllg

-Ingrasamintele complexe sunt formate din 60% fosfat de amoniu bibazic (diamerinofosfat) si 40% fosfat de amoniu (monoaminofosfat) , care contine 16% azot si 46-48% pentaoxid de fosfor. Concentratia solutiei limpezi folosite este de 5-

7% Bllg ce se obtine prin agitare, folosind apa fierbinte la 75-85⁰ C, urmata de o decantare in vederea limpezirii timp de 12-20h.

-Amoniacul se gaseste sub forma de solutie concentrata de 24% amoniac, in care azotul din amoniac este de cca 82% . Se prepara o solutie de amoniac cu apa in raport de 1:5.

-Ureea este o sare ce contine 46% azot din substanta uscata. Se prepara o solutie cu apa (10-12 litrii apa la 1kg uree).

-Superfosfatul de calciu se obtine prin tratarea fainii de oase cu acid sulfuric, fiind un amestec format din 3 moli de fosfat monocalcic si 7 moli sulfat de calciu. Se gasesc doua produse si anume: superfosfat de calciu calitatea I - cu 18% pentaoxid de fosfor si superfosfat de calciu calitatea II - cu 16-17% pentaoxid de fosfor, ambele au o umiditate de 15%. Se folosesc sub forma de solutie limpede, care se obtine prin fierbere cu apa, in cantitae de 10-12l/kg in vase speciale sub agitare continua. Acidularea se face cu acid sulfuric in proportiei de 0,1% fata de apa si sedimentere 3-4ore. De regula superfosfatul este inlocuit de ingrasamintele complexe, care contin atat azot cat si fosfor si care formeaza o cantitate mai redusa de depozit insolubil.

-Sulfatul de magneziu, o sare solubila ce se adauga in melasa, in proportie de 20-80gr sulfat de magneziu/t pentru fabricarea spirtului si 0,8-1kg/t pentru obtinerea drojdiei de panificatie. Se solubilizeaza impreuna cu superfosfatul de calciu si sulfatul de amoniu.

-Extractul (infuzia) de radicele de malt se obtine prin amestecarea radicelelor de malt cu apa in raport de 1:20 intr-un vas cu agitator si cu sistem de incalzire-racire, acidularea se face cu acid sulfuric pana la pH de 5-5,5, urmat de incalzire pana la 80-85^oC, temperatura se mentine timp de 60 min. Apoi se raceste la 30^oC, radicelele se decanteaza dupa 2-3 ore, iar extractul obtinut se adauga in masa de melasa la inceputul fermentarii.

d) Acidul sulfuric se foloseste pentru neutralizarea si acidularea plamezii de melasa pana la un pH optim activitatii drojdiilor.

Are o concentratie de 96-98% substanta pura (d=1,83). Se utlilizeaza acid sulfuric obtinut prin procedeul de contact ce contine o cantitate redusa de arsen de 10 mg/kg. Deoarece reactia dintre acid si apa este exoterma, se procedeaza la adaugarea treptata a acidului in apa sub agitare continua.

Diluarea acidului sulfuric se face in vase de materiale antiacide prin amestecarea cu apa in raport de 1:3 sau 1:10. Solutia de acid sulfuric se trece in instalatia de preparare a melasei.

e) Antispumanti

In procesul de fermentare de la fabricarea spirtului se formeaza cantitati mari de spuma datorita coloizilor din melasa care dispun la suprafata bule de aer care barboteaza in mediu stabilizand spuma formata. Cu cat melasa este mai bogata in coloizi, cu ata cantitatea de spuma formata este mai mare.

In vederea reducerii cantitatii de spuma se pot folosi substante antispumante. Dintre acestea amintim :acizii grasi vegetali, rezultati din procesul de rafinare a uleiurilor vegetale. Ca antispumanti se pot folosi si uleiuri siliconice, mono si digliceride, care au o eficienta mai mare la distrugerea spumei.

Alegerea antispumantilor se face in functie de calitatea melasei olosite, de procesul tehnologic si de sistemul de aerare aplicat. Se urmareste ca antispumantul folosit sa nu fie vatamator pentru drojdie, sa nu produca murdarirea utilajelor, a conductelor si sa nu influenteze negativ aspectul exterior, gustul si mirosul drojdiei

f) Antiseptici si dezinfectanti

Antisepticii se folosesc pentru combaterea microorganismelor de infectie in cursul procesului fermentarii plamezii, in industria spirtului, in doze bine stabilite, care nu influenteaza negativ activitatea de fermentare a drojdiilor .Cei mai folositi antiseptici sunt:acidul sulfuric, formalina, si pentaclorfenolatul de sodiu .

Acidul sulfuric adaugat in plamada de drojdie creeaza o aciditate ridicata , ce inhiba dezvoltarea bacteriilor de infectie. La fel si laptele de drojdie tratat cu acid sulfuric pana la un pH scazut de 2,2-2,4 purifica drojdia in vederea insamantarii.

-Pentaclorfenolatul de sodiu se foloseste in proportie de 60-90g/tona de melasa ca si dezinfectant, sub forma de solutie alcoolica, in concentratie de 12-17%substanta pura .Folosind pentaclorfenolat, Plamada din melasa nu este necesar a fi sterilizata termi. Nu se recomanda in cazul cand din borhotul obtinut de la fabricarea spirtului din melasa dorim sa obtinem drojdie furajera, deoarece acest antiseptic se acumuleaza in drojdie si este daunator metabolismului animalelor.

-Dezinfectantii folositi sunt: formalina, clorura de var, laptele de var,soda caustica si soda calcinata.

Formalina se foloseste in solutii concentrate de 3-5% aldehida formica pentru dezinfectia mediului nutritiv si de 10% pentru dezinfectia conductelor si utilajelor tehnologice. Pentru a mari eficienta acestei substante, este indicat introducerea de aburi dupa tratamentul cu formalina.

Clorura de var se foloseste sub forma de suspensie in apa, avand concentratia de 1-3%, cu care se sterge suprafata utilajelor si incaperile tehnologice.

Soda causticasi soda calcinata se utilizeaza in concentratii de 1,5-5% , cu ele se stropesc suprafetele utilajelortehnologice.

Alti detergenti se folosesc in solutii cu o concentratie de 0,1%, recomandanda-seo buna spalare si clatire prealabila, deoarece substantele organice si detergentii pot inhiba actiunea acestora .

2.3.2 Flux tehnologic pe faze, operatii

Procesul tehnologic de preparare a spirtului folosind ca materie prima melasa cuprinde o serie de operatii: transportul si depozitarea melasei, receptia, cantarirea, diluarea, acidifierea melasei, adaugarea sarurilor nutritive, sterilizarea, fermentarea, distilarea, rafinarea, cand se obtine produsul finit si depozitarea.

`a) Transportul si depozitarea melasei

Melasa se livreaza in cisterne C.F. cu capacitatea de 15,25,50 tone. Descarcarea melasei se face prin cadere libera .Iarna datorita temperaturilor coborate, vascozitatea ei creste si scurgerea este foarte anevoioasa. De aceea in aceste cazuri se procedeaza la incalzirea melasei cu ajutorul aburului direct sau indirect, operatie care totusi nu se recomanda deoarece in afara ca necesita cantitati mari de abur, se mai produc si caramelizari, in special cand se foloseste aburul direc.

Din cisterna melasa se descarca intr-un rezervor subteran, iar de aici este pompata in rezervoare suprateranede capacitati variabile.

Deoarece pe peretii cisternelor ramane o cantitate importanta de melasa, acestia se clatesc cu apa calda, iar melasa diluata se prinde intr-un rezervor separat de cel al melasei groase si se utilizeaza imediat in fabricatie.

Rezervoarele subterane in care se pastreaza melasa sunt inchise pentru ca melasa sa nu se dilueze cu apa provenita din precipitatiile atmosferice si sunt prevazute cu cu sisteme de incalzire, instalatii de umplere, golire,etc.

Capacitatea de depozitare in cisterne trebuie sa asigure o rezerva de materie prima pentru o perioada de 3 luni. La o depozitare mai indelungata se observa modificari in compozitia melasei, ca : cresterea aciditatii, marirea cantitatii de zahar invertit, scaderea concentratiei si cantitatii totale de zahar.

b) Receptia melasei se face cantitativ, determinand prin cantarire pentru fiecare mijloc de transport in parte cantitatea neta de melasa,precum si calitativ continutul in zaharoza.

Plata catre furnizori se face recalculand melasa in melasa tip 50-utilizand urmatoarea formula:Q₁=Qxc/50,

In care -Q₁ este cantitatea de melasa tip 50, in kg;

-Q este cantitatea de melasa determinata prin cantarire la receptie, in kg

-c este procentul de zaharoza continut de melasa.

c) Diluarea melasei

In melasa vascoasa, drojdiile nu se pot dezvolta din cauza lipsei de mobilitate a celulelor datorita concentratiei mari in zahar.

Dupa metoda de lucru se cunosc doua feluri de prelucrare a melasei si anume:

cu plamezi diluate, care necesita spatii mari de fermentare si consum ridicat de abur la distilarea plamezilor fermentate;

cu plamezi concentrate.

Melasa se trece in fabricatie masurandu-se masa ei prin cantarire. In cazul cand se cunoaste volumul, determinarea masei se face prin inmultirea acesteia cu masa specifica.

De la rezervorul de depozitare, melasa groasa se impinge intr-un rezervor de inaltime, aflat in sectia de fabricatie, din care melasa se scurge intr-un alt rezervor, situat pe un cantar cu ajutorul caruia se determina masa sarjelor trecute la prelucrare .

Din acest rezervor de masura melasa este golita in vasele de diluare.

Diluarea melasei se face cu apa rece (vara) sau calda (iarna), intrega masa fiind agitata pentru omogenizare fie mecanic cu ajutorul agitatoarelor, fie pneumatic, utilizand aerul comprimat de 1-2 atm, dupa prealabila lui filtrare.

In cadrul tehnicii diluarii operatia se face in felul urmator:

-se lasa intai putina apa calda in vasul de diluare, pentru a se evita depunerea pe fundul acestuia a melasei;

-se porneste barbotorul de aer comprimat ;

-in amestecul de aer apa se dadrumul incet melasei care agitata sa amesteca cu apa, diluandu-se .

Controlul diluarii se efectueaza determinand cu ajutorul zaharometrului continutul in zahar in grade Balling al solutiei diluate.

d) Acidularea melasei

Melasa primita de la fabricile de zahar are o reactie alcalina (pH=7,0-7,5) datorita sarurilor pe care le contine si ca urmare a tratamentului zemurilor dulci cu CaO ce se fac in procesul tehnologic de fabricare a zaharului.

Prin acidulare se urmareste coborarea pH-ului melasei in zona slab acida, mediu favorabil dezvoltarii drojdiei. Procesul de acidulare comporta doua faze distincte, si anume: neutralizarea alcalinitatii si acidularea propriu-zisa. Cantitatea necesara de drojdie se calculeaza astfel:

20 cm³ melasa se aciduleaza cu 60g apa ;

solutia se titreaza cu H₂SO₄ n/1 in prezenta turnesolului ca indicator;

pentru fiecare centimetru cub de H₂SO₄ n/1 utilizat la titrare corespunde cantitatea de 250g H₂SO₄concentrat cu densitatea de 1,84 pentru fiecare 100kg melasa.

Aceasta aciditate, care trebuie sa fie cuprinsa intre 1,2 si 1,4⁰ D se controleaza prin analiza de laborator. Nu se recomanda o acidulare in exces deoarece in acest caz fementatia poate fi oprita, iar valoarea nutritiva a borhotului sa scada, intrucat carbonatii sint descompusi si transformati de acidul sulfuric in sulfati.

In fabrica, manipularea acidului sulfuric concentrat trebuie sa se faca cu multa precautie in vederea evitarii accidentelor ce se pot produce. Transportul acidului sulfuric din rezervorul de fier captusit in interior cu manta de plumb se face pe principiul monteiusului, utilizand pentru acesta aerul comprimat.

Din rezervor, acidul sulfuric este impins cu aer in rezervorul de inaltime, din care se iau cantitatile necesare procesului de acidulare.

e) Prepararea drojdiei

Pentru fermentarea in bune conditii a melasei este stict necesar ca drojdia utilizata sa fie viguroasa si sa se poata dezvolta in mediul bogat in saruri, aflat in melasa. De aceea melasa ca atare nu este un mediu ideal pentru cultura deoarece unele saruri ca si unele substante ce contin azot nu pot fi asimilate decat in foarte mica masura de catre celulele de drojdie.Din aceasta cauza, rasele de drojdie care se folosesc la fermentarea plamezilor din cartofi si cereale ,pentru a putea fi utilizate la melasa trebuie mai intai aclimatizate .Cele mai bune rezultate s-au obtinut folosind rase de drojdii amestecate, dezvoltate in melasa sialte medii.

Inmultirea drojdiei selectionate are loc in laborator, incepand cu cultura pura care se insamanteaza intr-un balon Pasteur pe un mediu de melasa diluat la 10⁰ Bllg, care in prealabil a fost acidulat cu acid sulfuric pana la 1,2⁰ D, sterilizat prin fierbere si apoi racit la 28⁰ C.

Mediul insamantat se termostateaza 28⁰ C, iar dupa 24h se observa aparitia unei spume dense la suprafata lichidului datorita dioxidului de carbon, ca urmare a inmultirii drojdiei respectiv a inceperii fermentatiei.

In acest stadiu drojdia se inmulteste in instalatia de cultura pura .In primul vas al instalatiei de preparare a culturilor pure se pregateste o solutie de melasa dilluata la 12⁰ Bllg care se aciduleaza cu acid sulfuric pana la o aciditate finala de 1,2⁰ D.

La aceasta solutie se adauga o solutie mixta de saruri nutritive preparata din superfosfat de calciu ,(0,4 kg pentru 100 kg melasa) si sulfat de amoniu (0 ,2 kg pentru 100 kg melasa).

Amestecul se fierbe pentru sterilizare si apoi este racit la 28⁰ C, temperatura la care se ansamanteaza cu intreg continutul din balonul Pasteur drept cuib de drojdie si la care are loc fermentatia alcoolica pana cand gradul zaharometric scade la jumatate (6⁰ Bllg).

In vasul urmator, al carui volum este dublu, se prepara ca mai sus solutia de melasa si saruri nutritive in cantitate de 50% din continutul vasului, la care se adauga cantitatea de melasa fermentata din primul vas, drept cuib, dupa ce s-a pastrat cantitatea respectiva de cuib.

Operatia se continua pe baza aceluiasi procedeu pana ce ajunge in faza industriala la lin.

Transportul drojdiei cuib se face fie prin cadere, fie cu ajutorul aerului comprimat filtrat, pentru a nu se infecta. Intreaga operatie si retea de conducte si armaturi trebuie sterilizate cu aburi si solutii dezinfectante.

In cazul in care se observa o slabire a fermentatiei, cuibul initial de drojdie se inlocuieste cu alt cuib preparat in laborator.

f) Fermentarea plamezilor din melasa

Pentru fermentarea principala, plamezile de melasa se fac mai concentrate decat cele pentru drojdie. Ele se prepara prin diluarea melasei, fara acidificarea acesteia cu acid sulfuric si fara a i se mai administra saruri nutritive.

Temperatura optima de fermentare a plamezilor din melasa este mai ridicata decat cea a plamezilor din cereale sau cartofi si variaza intre 28si 30⁰C.

Adaosul de drojdie a carei aciditate si continut in saruri nutritive se calculeaza pentru intrega cantitate de melasa prelucrata se face direct in linul de fermentare .

Pentru a se usura amorsarea fermentatiei, plamada, imediat dupa insamantare, se agita cu aer comprimat. In timpul fermentatiei agitarea plamezii prin barbotare cu aer comprimat se poate face numai atunci cand procesul de fermentare este lenes, din cauza unei slabe inmultiri a celulelor de drojdie. In acest caz agitarea prin barbotare se face la intervale apropiate si in prize scurte de timp. O barbotare prelungita are efecte negative intrucat favorizeaza posibilitatile de oxidare a alcoolului la aldehida, precum si pierderi de vapori de alcool prin antrenare cu aer. De aceea se recomanda ca linurile de fermentare sa fie acoperite.

Degajarea violenta a bioxidului de carbon din plamezile de melasa in timpul fermentatiei face ca o data cu acestea sa se antreneze si vaporii de alcool.

Pierderile de alcool sunt mai mari la prelucrarea melasei unde bioxidul de carbon se degaja cu mai multa usurinta din cauza lipsei de suspensii de plamada, procesul de degajare fiind mult mai energic decat atunci cand se prelucreaza cereale sau cartofi.

Tot din acest motiv, la prelucrarea plamezilor de melasa se formeaza spuma abundenta, care are tendinta de a deborda din lin, daca nu este combatuta.

Debordarea plamezii poate genera infectii, in afara pierderilor de plamada care nu mai pot fi recuperate.

Formarea spumei se datoreaza coloizilor din melasa, iar spargerea ei se poate realiza prin folosirea acizilor grasi, care modifica tensiunea superficiala a basicilor .

Bioxidul de carbon gazos, degajat din lin , este purificat de alcoolii si de vaporii pe care-i antreneaza in spalatorul de gaze, in care gazul barboteaza in apa. Aceasta apa in care se recupereaza vaporii de alcool este golita din spalator si trimisa impreuna cu plamada fermentata la distilare.

In afara procedeului clasic, obtinerea spirtului din plamezile de melasa se poate face si prin alte procedee de fermentare :

Procedeul cu intinerire se desfasoara dupa urmatoarea schema:

-in linul de fermentare se aduc 10-20% drojdii cuib peste care se introduce plamada in trei reprize. Adaosul primelor doua reprize de melasa se face in cadrul unui volum de 20% din totalul linului.

Concentratia plamezii in lin, dupa amestecul drojdiei, trebuie sa fie 7,5 ⁰ Bllg, iar agitarea se face prin barbotare cu aer comprimat timo de 1 ora.

A treia repriza de alimentare cu plamada proaspata se face atunci cand in lin concentratia in zahar este de 5,5-6,0⁰ Bllg. Cu aceasta ocazie linul de fermentare se umple complet, iar barbotarea se face doar 15-20 min. Temperatura plamezii in lin trebuie sa fie de 29-30^oC, iar durata procesului de fermentare varieaza intre 36 si 48 ore.

Cantitatea plamezii initiale se alege astfel incat in final plamada fermentata sa contina 8,8% alcool.

Procedeul cu alimentare semicontinua se bazazea pe faptul ca la drofdia cuib introdusa in lin se adauga continuu cantitati mici de plamada proaspata, regland alimentarea astfel incatconcentratia plamezii in lin sa fie constanta. In acest mod se creeaza conditii favorabile pentru dezvoltarea si inmultirea drojdiilor, iar fermentatia decurge rapid si complet.

Se procedeaza in modul urmator:

Se introduce in linul de fermentare 20-50% drojdie

Concomitent cu drojdia se alimenteaza si linul cu plamada proaspata de 35-38^o Bllg pana la cca 60% din volumul sau. Concentratia in zahar a plamezii trebuie sa fie de 8,5-9^o Bllg.

In timpul alimentarii se insufla aer pentru dispersarea drojdiilor in masa lichida cat si pentru omogenizarea amestecului. Dupa aproximativ doua ore concentratia in zahar scade la 7,0-7,5^o Bllg.

Se intrerupe barbotarea aerului

Se incepe alimentarea continua a linului, mentinandu-se concentratia plamezii la 10-12^o Bllg. Spre sfarsitul alimentarii concentratia poate atinge 12,5^o Bllg.

Se lasa plamada sa fermenteze complet, temperatura acesteia putandu-se ridia chiar la 35^oC

Procedeul de fermentare cu recuperarea drojdiilor se bazeaza pe urmatorul principiu: dupa terminarea fermentatiei plamada este centrifugata pentru separarea laptelui de drojdie, care se reduce in lin pentru fermentatia urmatoare.

Pentru evitarea pericolului de infectare, plamada drojdie se acidifica cu H₂SO₄ pana la pH=4,0 care se trateaza cu fluorura de sodiu (F N_a), in proportie de 6 gr F N_a/l plamada.

Procedeul de lucru este urmatorul:

Plamada fermentata se trece la separatorul centrifugal de drojdie care separa laptele de drojdie in proportie de cca 15% din volumul plamezii.

Plamada ramasa se trece la distilare

Laptele de drojfie se pompeaza in cazile de drojdie si se completeaza cu plamada de 11-12^o Bllg acidificata cu acid sulfuric pana la 1,2-1,3^oD si alimentata numai cu extract apos de superfodfat (nu se adauga substante nutritive azotoase).

Cand gradul zaharometric scade pana la 4,5-5,0^o Bllg, drojdia se trece in linul de fermentare, care se umpla cu plamada de 32^o Bllg.

Fermentatia se poate onduce, pregatind plamada de 22-25^o Bllg si trecand laptele de drojdie direct in linul de fermentare. In acest caz, drojdiile sunt putin slabite, iar fermentatia mai putin intensa. Pentru preintampinarea infectiilor este necesara o marire a aciditatii.

Procedeul de recuperarea drojdiilor are o serie de avantaje, intrucat prin centrifugarea plamezii in separatoarele centrifugale:

plamada se elibereaza de dioxid de carbon, iar la distilare productivitatea coloanei creste cu cca 15%;

se realizeaza o separare a bacteriilor din laptele de drojdie; eliminarea lor se face ulteriorprin fermentarea plamezii acidificate pana la 1,3^oD;

se elimina o parte din celulele moarte. Daca numarul de recuperari de drojdie creste, drojdiile moarte pot atinge chiar 30-40% si lipsa lor trebuie compesata.

Procedeul continuu de fermentare a melasei se bazeaza pe o alimentare continua a liniei de linuri cu plamada proaspata astfel incat in fiecare lin concentratia sa ramana aproape constanta. Procedeul acesta obliga plamada sa curga intr-un curent dinamic din lin in lin, ajungand ca la ultimul lin sa fie complet fermentata.

In cazul legarii in serie a unui numar (grup) de 4 linuri ce se alimenteaza in flux, la preaplinul linului precedent concentratia in zahar a fiecarui lin va fi:

Plamada fermentata, la iesirea din ultimul lin, va trebui sa contina cca 8.8% spirt.

g) Distilarea

Din procesul de fermentare se obtine plamada fermentata, care este un amestec de:

substante volatile: alcool etilic (8-9%), bioxid de carbon, aer, aldehide, ulei de fuzel, acizi organici, esteri;

substante nevolatile: resturi de extract nefermentat sau nefermentescibil, materii celulozice si drojdii.

Distilarea este operatia prin care se poate separa alcoolul alaturi de celelalte substante volatile de restul substantelor nevolatile din plamada fermentata. Separarea substantelor usor volatile se face datorita volatilitatii lor respectiv proprietatii pe care o au unele substante ca la temperatura si presiunea normala sa poata trece usor in faza de vapori.

Din plamezile fermentate partea volatila o formeaza amestecul de apa si alcool, acesta fiind foarte avid de apa si miscibil in orice proportie.

In plamada fermentata se gasesc si mici cantitati de ulei de fuzel care nu este solubil decat in amestecul de apa-alcool cu taria peste 40^o. De aceea, atunci cand un amestec de apa-alcool de o tarie ridicata (85% ca a spirtului brut) se dilueaza la 40^o tarie, lichidul se tulbura datorita separarii prin emulsionare a uleiurilor de fuzel. Deci se poate trage concluzia ca amestecurile de apa-alcool cu taria alcoolica mai mare de 40^o sunt considerate amestecuri fizice, in timp ce aceleasi amestecuri la tarie scazuta (40^o si sub 40^o tarie) sunt amestecuri mecanice, din care se poate separa un component. Intrucat procentul de ulei de fuzel in amestecul de apa-alcool este mic, se poate considera ca substantele volatile din plamada formeaza un amestec fizic.

In procesele de distilare se intalnesc componenti si faze diferite (lichide, vapori) aflate in stari de echilibru.

Se poate defini ca faza a unui sistem orice stare de agregare sau fractiune omogena, marginita de o suprafata de separare si care poate fi separata prin mijloace mecanice.

Astfel, solutia apoasa a unei substante solide formeaza o faza cu doi componenti. Daca solutia se suprasatureaza in componentul solid dizolvat este posibil ca acesta sa se separe prin cristalizare. In acest caz exista doua faze (lichida, solida).

Apa se poate prezenta sub forma a 3 faze: solida (gheata), lichida (apa) si gazoasa (vapori) aflate in stare de echilibru.

Component se numeste substanta individuala care intra in compozitia fazelor si care poate trece dintr-o faza in alta printr-un proces reversibil.

Fazele pot fi formate dintr-un singur component (faza omogena) sau mai multi componenti (faza eterogena).

Existenta unei faze aflate in echilibru cu celelalte faze este determinata de presiune (p), temperatura (t) si de compozitia amestecului (x), determinata de concentratia componentelor continute de lichid sau vapori.

In procesele de distilare se intalnesc mereu amestecuri de lichide si vapori. Dupa gradul de solubilizare al componentilor, amestecurile se pot imparti in:

amestecuri cu componenti miscibili in orice proportie:

cu puncte de fierbere variabile;

cu puncte de fierbere apropiate, care formeaza amestecurile azeotropice (apa-alcool);

amestecuri cu componenti nemiscibili;

amestecuri cu componenti partial miscibili.

Procesul de distilare a alcoolului etilic din plamezile fermentate se conduce dupa legile Gay-Lussac si Magnus, in care:

temperatura de fierbere a amestecului este in functie de concentratia in substanta cea mai volatila si este cuprinsa intre temperatura de fierbere a fiecarui component in parte, astfel:

temperatura de fierbere

78,3^oC

amestec apa-alcool < 100^oC

alcool absolut apa

concentratia componentului in faza de vapori este diferita (mai amre) de a lichidului (amestecului) din care a provenit.

Astfel, daca se supune fierberii un amestec de apa-alcool, concentratia in vapori a componentului cel mai volatil (alcoolul) este mai mare decat concentratia acestuia in lichidul din care a provenit. Continuand fierberea, continutul de alcool in lichid scade, iar temperatura de fierbere creste, asa incat inainte ca apa sa ajunga la fierbere, tot alcoolul continut in amestec este evaporat.

h) Rafinarea alcoolului brut

Spirtul obtinut prin distilarea plamezilor fermentate, desi are o tarie destul de ridicata (peste 80%), este impurificat cu o serie intreaga de substante straine, care pot proveni:

din timpul fermentatiei ca produse secundare ale fermentatiei alcoolice;

datorita activitatii vitale a unor microorganisme;

din reactia unor substante in aparatul de distilare (reactie de esterificare, de oxidare a alcoolilor, arderea peretilor celulari sau prin actiunea acizilor asupra acestora).

Carecterul acestor amestecuri depinde de felul materiei prime prelucrate, de procesul tehnologic adoptat, precum si de felul instalatiei. Ca atare se gasesc substante organice din clasa alcoolilor (R-OH), a aldehidelor (R-CHO), a esterilor (R-COO-R), a acizilor (R-COOH).

Prin simpla distilare a plamezilor, alcoolul etilic a fost separat numai de apa, fiind impurificat cu un complex de substante din grupele indicate.

Separarea acestor substante de alcoolul etilic necesita o noua distilare a spirtului brut. Cu aceasta ocazie, conform legilor temperaturii si ale concentratiilor, substantele volatile, care impreuna cu alcoolul formeaza amestecuri, pot fi separate pe baza temperaturilor specifice de fierbere, determinate de concentratia substantei celei mai volatile.

Substantele cu volatilitate mai mare decat cea a alocoolului etilic, cum sunt aldehidele si esterii, fierb la o temperatura mult mai joasa decat a amestecului apa-alcool. Ele se numesc frunti (exemplu: aldehida acetica CH₃CHO, acetatul de etil CH₃-COO C₂ H₅).

Asadar, la inceperea distilarii primii vapori ce se vor degaja vor fi substante din clasa aldehidelor si esterilor. Pe masura ce distilarea continua, lichidul in fierbere se elibereaza treptat de aceste substante, pana la completa lor epuizare, cand compozitia vaporilor se va concentra din ce in ce mai mult in alcool etilic. Separarea se poate face, deci, colectand separat aceste produse, in functie de temperaturile lor de fierbere.

In mod analog au loc fenomenele cu substantele volatile a caror temperatura de fierbere este superioara alcoolului etilic. Dupa ce cea mai mare cantitate de alcool etilic a fost distilata din amestecul de apa-alcool, lichidul cu o concentratie alcoolica mereu descrescanda face ca temperatura de fierbere sa creasca, atingand temperetura de fierbere a substantelor greu volatile. In acest timp, concentratia vaporilor in substantele greu volatile creste, in timp ce concentratia lor in lichid scade mereu pana la totala epuizare. Aceste fractiuni ultime ale separarii se numesc cozi si sunt formate din alcooli superiori.

Cum insa nu se poate face o stricta demarcatie calitativa intre frunti, alcooli si cozi, exista zone de colectare separate in care se gasesc frunti alaturi de alcool si alcool alaturi de cozi. Acestea formeaza componenti intermediari greu separabili de alcoolul etilic si care dupa compozitia lor se pot comporta fie ca frunti (produsi intermediari initiali), fie ca si cozi (produsi intermediari finali).

Substantele principale care formeaza componenti intermediari sunt esterii izobutiro-etilic si izovaleriano-etilic, care nu pot fi separati decat prin tratarea spirtului brut cu substante chimice.

Procesul de rectificare a spirtului are drept scop eliberarea alcoolului de substante straine ce il insotesc, precum si concentrarea alcoolului etilic pana la taria prevazuta in standard.

Substantele straine aflate in spirtul brut, impreuna cu temperaturile lor de fierbere, sunt redate in tabela urmatoare:

Analizand coeficientii de evaporare ai diferitilor componenti din spirtul brut, se poate trage urmatoarele concluzii:

in cazul concentratiilor ridicate in alcool etilic coeficientii de evaporare ai tuturor produselor secundare (alcooli, esteri) se micsoreaza. Deci la o concentratie de alcool etilic mai mica decat 55% coeficientul de evaporare al produselor secundare (frunti) este mai mic decat 1;

coeficientul de evaporare al alcoolului amilic este mai mic decat 1 cand procentul de alcool este ridicat; deci, alcoolul amilic va fi retinut in zonele in care taria spirtului este superioara lui 55%

Cele de mai sus se concretizeaza in tabela urmatoare:

Lichidul ramas dupa evaporarea fruntilor, cozilor si a produsilor intermediari contine aproape in intregime apa, se numeste apa luter si se evacueaza la canal.

Produsii intermediari initiali (spirtul de calitatea a III-a si a II-a) sunt un amestec de alcool etilic si frunti in diferite proportii, in timp ce produsii =intermediari finali (spirt de calitatea a II-a si a III-a) reprezinta amestecuri de alcool etilic cu alcooli superiori in diferite proportii.

Produsul de mijloc al separarii se numeste spirt rafinat, iar procesul se numeste rectificare sau rafinare.

3. Bilant de materiale

3.1 Calculul bilantului de materiale pe fiecare operatie in parte,pierderi specifice

Determinarea bilantului de materiale pe fiecare operatie in parte reprezinta determinarea cantitatilor de substanta ce intra respectiv ies din fiecare operatie in parte, tinand cont de pierderile specifice.

Capacitatea sectiei este de 15000 l C₂H₅OH / 24 h

Densitatea r a alcoolului este de 96,6 %vol.

Materia prima folosita este melasa.

Productia orara de alcool este:

15000 / 24 =625 l/h C₂H₅OH

96,6 %vol= 625 x 10^-3 m³/ h

r=m/V T m=r x V

m=805,41 x 625,10^-3

m=504 kg/h C₂H₅OH 94,57% masa

A_r

Depozitare