Eimeriozele (Coccidiozele)

Eimeriozele (Coccidiozele)

Afecteaza toate speciile de mamifere si pasari, evoluand cu forme clinice grave la animalele tinere si subclinic, inaparent la adulte. Evolueaza in toate sistemele de crestere a animalelor.

Etiologie. Agentii etiologici, sporozoare din familia Eimeriidae, paraziteaza:

La pasari:

- la puii de gaina: Eimeria acervulina, E. maxima, E. necatrix, E. mitis, E. praecox, E. hagani - cu localizare in mucoasa intestinului subtire; E. tenella - in cecum ; E. bruneti - in cloaca, rect si uneori in cecum; E. mivati - de la duoden pana in cecum si rect;

- la puii de curca: E. meleagrimitis si E. gallopavonis - cu localizare in intestinul subtire, cecum si rect; E. meleagridis si E. adenoides - in cecum si cloaca;

- la puii de bibilica: E. numidae - in intestinul subtire si cecum;

- la puii de fazan: E. colchici - in jejun si cecum; E. phasiani - in duoden si jejun; E. duodenalis - in duoden si jejun; E. pacifica - in prima jumatate a intestinului subtire;

- la bobocii de gasca: E. anseris, E. nocens, E. stigmosa, E. parvula - in intestinul subtire; E. kotlani - in partea teminala a intestinului subtire, in rect si cloaca; E. truncata , cu localizare in epiteliul tubilor uriniferi, produce eimerioza renala;

- la bobocii de rata: E. anatis, E. danailovi si Thizzeria perniciosa - in intestinul subtire;

- la porumbei: E. columbae, E. columbarum, E. labbeana - in intestinul subtire.

In diagnosticul eimeriozelor prezinta interes: specia gazda afectata, organul si segmentul parazitat, caracterele morfologice ale formelor evolutive si oochisturilor (formele de rezistenta si contaminare) si timpul de dezvoltare al acestora in mediul exterior.

Diagnosticul. Se face clinic, copromicroscopic si morfopatologic. Pentru certitudinea si justetea diagnosticului, se impune coroborarea datelor celor trei metode pe urmatoarele considerente: pasarile adulte pot ramane timp indelungat purtatoare si eliminatoare de oochisturi, fara manifestari clinice; la animalele foarte tinere apare mortalitatea in 4-6 zile de la contaminare, determinata de leziunile grave produse de formele schizogonice, iar examenul microscopic este negativ sau evidentiaza un numar redus de oochisturi in fecale.

Clinic, se remarca simptome digestive si generale cu unele particularitati specifice.

La galinacee, morbiditatea cuprinde puii din primele 6-14 zile de viata, pana la 3 luni. In forma acuta se constata: inapetenta, apetit capricios, polidipsie, diaree alba-varoasa, uneori hemoragica, cu dopuri de fecale si penele perianal aglutinate; horiplumatie, adinamie, ataxii, pareze ale aripilor si picioarelor, aneori subicter si slabire accentuata. Mortalitate ridicata, de 30-70%; boala dureaza 5-6 zile. Forma subacuta evolueaza la pui in varsta de 40-60 zile, insidios: apetit diminuat, capricios, polidipsie, diaree alternand cu constipatie, incetinirea ritmului de crestere, slabire treptata. Boala treneaza 3-4 saptamani, dar mortalitatea cuprinde 20%. Forma cronica, semnalata la pasari peste varsta de 3 luni, la tineret imunodepresat, treneaza ca o stare de slabire cu diaree inconstanta, dezvoltare necorespunzatoare varstei, rasei si conditiilor de intretinere.

La boboci, eimerioza renala evolueaza acut, la tineretul in varsta de 10-20 zile pana la 90 zile, exprimata prin: abatere, ataxie, astazie, diaree, anorexie, polidipsie, decubit sterno-abdominal. Boala dureaza 2-3 zile. Mortalitatea poate cuprinde peste 30% din efectiv. Eimerioza intestinala este influentata de starea de nutritie si conditiile de intretinere. Cand acestea sunt necorespunzatoare apar: slabire, apetit diminuat, imobilitate cu deplasari dificile si diaree.

La porumbei, boala apare la pui in varsta de 2-3 saptamani, mai frecvent la cei de 4-16 saptamani, manifestata ca sindrom enteric - inapetienta, polidipsie, diaree, slabire, cu emacierea maselor musculare si devierea carenei sternale, intarzierea fazei de zbor. Mortalitatea nu este crescuta.

Morfopatologic. Caracterul leziunilor este dependent de forma clinica, localizarea si agresivitatea eimeriilor si evolutia asociata altor boli.

La cadavre de galinacee, in forma acuta se constata: tiflita hemoragica sau hemoragico-necrotica, enterita catarala si hemoragica, infiltratie gelatinoasa in tesutul conjunctiv si musculatura, staza biliara cu vezica biliara marita in volum, subicter sau icter, distrofii in diverse organe. In forma subacuta leziunile sunt mai discrete: entero-tiflita si cloacita catarale, rareori hemoragice, leziuni lineare hemoragice, emacierea maselor musculare, devierea carenei sternale, cadavre casectice.

La boboci, leziunile caracteristice se remarca la nivelul rinichilor: hipertrofie, rinichii depasind lojele renale, congestie si prezenta de noduli albiciosi, translucizi, miliari, formati de stadiile evolutive eimeriene si depozite de urati. In formele intestinale sunt leziuni de enterita catarala, uneori hemoragica, noduli albiciosi; in cazuri de complicatii cu alti germeni enterita poate fi si fibrino-difteroida, cu falsele membrane de consistenta crescuta.

La porumbei, se intalnesc leziuni de enterita catarala si hemoragica.

Microscopic, se fac preparate directe din excremente, din continut intestinal si raclat de mucoasa din segmentele intestinale afectate; din nodulii din rinichi si se pun in evidenta oochisturile sau alte forme parazitare: schizonti, merozoiti, macro- si microgametociti. Din segmentele cu leziuni se pot face amprente colorate M.G.G. si se observa formele parazitare. In sectiuni histologice din peretii intestinal, cecal si din rinichi, se remarca microleziuni insotite de invazii puternice cu forme parazitare.

Diagnosticul de certitudine se face pe prezenta leziunilor si a oricarui stadiu de evolutie parazitar. Coproscopic se folosesc si metode de imbogatire, prin flotatie, cand se pot identifica oochisturile. Prin metoda McMaster se precizeaza numarul de oochisturi/g fecale (O.P.G.).

Diagnostic diferential se face fata de alte boli cu tablou clinic si lezional asemanator.

Eimerioza puilor de galinacee trebuie diferentiata de: pseudopesta - contagiozitate foarte mare, sunt receptive si pasarile adulte; holera, colibaciloza, trichomonoza si histomonoza, borelioza (spirochetoza), encefalomacie (uneori dificil de realizat, datorita izbucnirii asociate, ultima fiind potentata de prima), capilarioza.

La bobocii de gasca si rata se impune fata de: holera - cu morbiditate la toate varstele; spirochetoza - corelata cu ectoparazitismul cu argaside si gamassyde; amidostomoza; drepanidoteniaza; hepatita infectioasa; intoxicatii cu pesticide si alimentare.

Formele subacute la toate speciile de pasari trebuie diferentiate de hipovitaminoze (A, D, E), helmintoze digestive cronice.

Eimerioza porumbeilor se va diferentia de: trichomonoza, salmoneloza, capilarioza, enterite toxice.

Tratament In combaterea eimeriozelor, o dimensiune importanta revine terapiei medicamentoase. In prezent se folosesc cu eficacitate buna si foarte buna o vasta grupa de asa-zise coccidiostatice (eimeriostatice). Exista insa diferente privind spectrul terapeutic, toleranta speciilor gazde, dependenta de categoria de varsta si sisteme de exploatare. Metodologiile terapeutice sunt asemanatoare: administrarea medicamentelor (sub forma de premixuri) in furaje sau in apa de baut, in dozaj ridicat si in interval scurt, de 4-5 zile, in scop terapeutic, si, in dozaj minimal, in cure indelungate de 1-2 luni, profilactic.

Tratamentul puilor de gaina.

In sistemele de crestere a puilor se impun unele masuri privind chimiopreventia:

- la puii broiler se indica eimeriostatice care sa previna izbucnirea formelor clinice, fara a fi nevoie de a induce premunitie, dar usor metabolizabile, fara prohibitia consumului de carne;

- la puicute de inlocuire (productie de oua, reproductie) se vor selecta eimeriostatice care permit o imunizare puternica (Amprolium, Clopidol), cu interdictie pentru medicatiile imunodepresive.

Curativ, se recomanda:

- Sulfaveridin (Suldrazin) sol. 2‰, in apa de baut, 3 zile, urmate de 2 zile pauza si reluare alte 3 zile consecutiv;

- Sulfacoccidinul, cate 3 linguri la 22 l de apa, 3 zile, urmate de 2 zile pauza si reluare cu 2 linguri la 11 l apa, 2 zile;

- Amprol plus, dozaj dublu fata de cel chimiopreventiv, timp de 5-7 zile;

- Dacigal, 1.000 g/tona de furaj, cu rezultate bune;

- Galisan pulvis 100 g/2-2,5 l apa, pentru 100 pui/zi, 2-4 zile.

- Toltrazuril (Baycox), 2,5%, derivat triazinonic, 0,025 g/l apa, o singura administrare, sau se repeta a doua zi.

Evolutia eimeriozei in efective chimioprevenite se datoreaza: aparitiei tulpinilor de eimerii chimiorezistente (necesitand alternanta medicamentoasa la 1-2 ani); subdozajul coccidiostaticului; infestatii masive ; evolutia unor specii care nu sunt sensibile la medicatia aplicata; aparitia unor stari imunodepresive in efective. Eimeriostaticele se vor asocia cu vitamino-terapie (vit. K - 5-6 g/t furaj, vit. A, D, E).

La celelalte specii de pasari, mai frecvent se utilizeaza: la puii de curca, profilactic: Amprolium 125 mg/kg furaj; Monenzin 60,5 mg/kg furaj; Salinomicin 20-30 mg/kg furaj; Sulfaquinoxalina 2 linguri/22 l apa, 2 zile repetat de doua ori, cu interval de 3 zile pauza. Terapeutic: Sulfaquinoxalina 0,0125%, in hrana, 1-2 saptamani; combinatia Sulfaquinoxalina 0,05% cu Diaveridin 0,0043%, in apa de baut, 3 zile;

- la puii de bibilica: Amprolium 0,125% cu 0,0008% Ethopabat, in furaje; Robenidina 16,5 ppm in furaj;

- la puii de fazan, profilactic: Amprolium sau Amprolium plus, in primele 70-80 de zile de viata a puilor; Clopidol; Monenzin, timp de 50-60 de zile - dozajul la toate medicatiile este identic cu cel din eimerioza puilor de gaina; Galisan pulbere, suspensie, 100 doze la 2,5 l apa, 3 zile, repetabil de 4-5 ori, la 10 zile interval. Curativ: Clopidol 500 ppm in furaj, 3-4 zile; Galisan cate 1 comprimat (Tetraciclina 12 mg, Furadicil 4 mg) pentru fiecare pui, 2-3 zile asociat cu vit. K₃, solutie 1% in apa de baut; Sulfadimidina 1‰ in apa de baut, 2 zile consecutiv, 3 pauza;

- la boboci de gasca, profilactic se recomanda: Zoalen 125 ppm, in hrana; Amprolium 125 ppm, in hrana; Nicarbazin 125 ppm, in hrana. Terapeutic, cu rezultate moderate se folosesc: Sulfaquinoxalina 0,0125%, in apa de baut, 2-3 zile, fara a depasi 4 zile; Sulfadimidin 1.200-1.600 mg/l, in apa de baut, 3 zile, cu 2 zile pauza, 2 zile tratament; in zilele de pauza se recomanda vit. A (Hiepe, 1983); Sulfametazina, 2‰, 3 zile, reluata dupa 2 zile, alte 3 zile;

- la boboci de rata, terapeutic: Sulfametazina si Sulfaquinoxalina, dozaj obisnuit;

- la porumbel, terapeutic: Sulfadimidin, in doza de 50-65 mg/zi/porumbel, in apa de baut, pana la 10 zile; Amprolium 0,02% in apa, timp de 5 zile (Hiepe, 1983); Sulfametazina 2-3‰ (Scupin, 1966); Sulfapirimidin 0,5-1% in apa (Vindevogel si Dunchatel, 1979); combinatia Sulfaquinoxalin + Pyramethin, 50 + 15 mg/l apa sau Amprolium + Ethopabat ( Amprol vet), 7 ml/l apa (Scupin, 1966). Conduita terapeutica: 3 zile tratament, urmate de 3 zile pauza, cand se recomanda vitaminizarea (A, B complex); profilactic: Furazolidon 0,03‰; Amprolium 0,02-0,04‰ (1-2 g Amprolvet/l apa).