Toxoplasmoza

TOXOPLASMOZA

Este o zoonoza grava, intalnita la toate speciile de mamifere si pasari, domestice si salbatice, produsa de Toxoplasma gondii si manifestata prin tulburari nervoase, pulmonare, mortinatalitate, malformatii congenitale si avorturi.

Diagnostic Se bazeaza pe investigatii complete clinice si de laborator, datorita tabloului polimorf, cat si evolutiei latente, cronice.

Clinic, apar: manifestari acute la tineret, dupa o incubatie de 4-40 zile, cu sindroame nervos, cardiopulmonar, digestiv.  La pasari se constata tulburari nervoase si digestive; la boboci de rata se remarca retinita si iridociclita.

Morfopatologic, tabloul lezional necaracteristic, dependent de forma evolutiva si virulenta tulpinilor, este mai pronuntat in toxoplasmoza acuta: pneumonie fibrinoasa, hemoragii pulmonare, focare de necroza miliara albicioase, hepatice, in encefal enterita, ulcere ale mucoasei gastrointestinale; degenerescenta hepatica, miocardita; hipertrofia splinei.

Histopatologic: meningoencefalita, miocardita; mucoasa intestinala hipertrofiata, ulcere, reactie limfohistiocitara; granuloame; nefrita; calcifieri ale granuloamelor vechi. In focarele si procesele inflamatorii sunt prezente chisturile si trofozoitii de toxoplasma.

Microscopic. Examenul microscopic, prin metode de flotatie, aplicat la felide (pisica in special), G.D., evidentiaza subiectii eliminatorii de oochisturi de T. gondii. Se folosesc obiective 20x si 40x. Morfologic, oochisturile sunt nediferentiabile de oochisturile de Hammondia hamondi, fiind necesar a se recurge la bioteste pe soarece si la metode serologice. La cadavre se fac frotiuri, amprente, histosectiuni (coloratie HE) din organe suspecte - encefal, ficat, splina,, intestin, tesut muscular, - colorate panoptic, se identifica chisturile sau trofozoitii. Toxoplasmele, mai ales in formele latente, fiind dificil de depistat, se uzeaza testul experimental si metode serologice indirecte.

Experimental, materialul suspect - in afara de organele anuntate anterior, se mai folosesc: exsudate, lichidele invelitorilor fetale, material seminal, LRC. In prealabil se procedeaza la aseptizare cu antibiotice (penicilina si streptomicina), apoi se inoculeaza intraperitoneal (0,5 ml) la soareci tineri. Materialul infectant determina, dupa circa 4-14 zile p.i., peritonita exsudativa cu final letal. Confirmarea infectiei se face tot microscopic, pe frotiuri din exsudat, colorate M.G.G., prin identificarea toxoplasmelor libere sau in citoplasma monocitelor (ob. imersie). Metoda are valoare certa de diagnostic.

Serologic, se aplica, in special in medicina umana, mai multe metode: testul Sabin - Feldman (Dye Test); se bazeaza pe capacitatea trofozoitilor liberi de a se colora in solutie de albastru de metilen, proprietate ce dispare in prezenta anticorpilor specifici si a unui activator prezent in serul uman; anticorpii apar la 1-4 saptamani p.i. si dureaza mai multi ani (Hiepe si colab., 1983; Euzéby, 1986).

Se mai folosesc RFC, imunofluorescenta indirecta (IFI), ELISA (metoda de perspectiva), IDR, folosind toxoplasmina, un alergen din extract de toxoplasme.

Tratament. Actul terapeutic la animale se afla inca in fazele de cautare, cu experimentari reusite.