Monitorizarea carnivorelor mici - vanatoarea in romania

MONITORIZAREA CARNIVORELOR MICI - VANATOAREA IN ROMANIA

In Romania, vanatoarea este perceputa de peste 50 de ani ca o activitate rationala, desfasurata in scopul mentinerii, cu arma de vanatoare, a echilibrului in natura. Mai exact spus, in scopul mentinerii echilibrului dintre speciile de vanat pradator si cele de vanat plantivor, pe de o parte, si dintre speciile de vanat in general si mediul acestora de viata, pe de alta parte.

Asadar vanatoarea este o activitate constienta prin care se exploateaza durabil o resursa naturala regenerabila urmarind mentinerea in permanenta a unor efective optime de vanat asa incat sa se beneficieze de cote de vanare cat mai mari, in conditiile unor prejudicii cat mai mici produse de vanat mediului agricol si/sau forestier sau de viata.

Nr. exemplare / Judet

Specii de 

interes

vanatoresc

Alba Brasov Covasna Harghita Mures Sibiu Total

Vulpe (Vulpes

vulpes) 200 944 421 630 1295 734 4224

Jder de copac

Martes martes) 11 101 - 22 21 34 189

Jder de piatra

(Martes foina) 11 12 - 6 6 5 40

Dihor (Putorius

putorius) 14 291 18 54 35 106 518

Nevastuica

(Mustela nivalis) 270 - 51 48 67 14 450

Pisica salbatica

(Felis silvestris) 6 32 8 16 15 35 112

Pisica salbatica (Felis silvestris)

Desi din cauza scaderii drastice a efectivelor speciei in Europa a fost

necesara interzicerea impuscarii acesteia prin Conventii Internationale,

reflectate intocmai in legislatia nationala, in Romania sunt intalnite

in prezent peste 10.000 exemplare, raspandite din zona de munte pana pe

malul marii. Ducand o viata extrem de discreta, se presupune ca insesi

efectivele mentionate sunt subestimate.

Deoarece a devenit daunatoare in multe zone cu vanat mic, anual trebuie

extras, prin vanatoare, un anumit surplus populational, dimensionat dupa

experienta anilor precedenti si evolutia efectivelor.

Extragerea acestui surplus populational in cazul pisicii salbatice se

face mai mult intamplator, cu ocazia goanelor efectuate la vanat mic sau

la panda. Se poate impusca insa si sistematic, prin panda la vizuini si,

mult mai spectaculos, cu cainii de vizuina.

Pentru Romania, pisica salbatica reprezinta inca un motiv de

binemeritata mandrie nationala, deoarece detine, inca din 1967, un

foarte greu egalabil record mondial la craniu, de 21,40 puncte C.I.C.

Marea majoritate a craniilor, indeosebi de cotoi de peste 2-3 ani,

intrunesc punctajul minim necesar medaliei de aur.

Vulpile

Bunicii nostri o considerau cel mai mare hot de gaini, dar intre timp - datorita modernizarii aviculturii si dezvoltarii oraselor - vulpea nu mai este tratata ca un animal atat de daunator. Dimpotriva, unii agricultori ii sunt chiar recunoscatori roscatei pentru ca din "meniul" sau nu lipsesc niciodata rozatoarele de tot felul, care pot provoca pagube mult mai mari culturilor. Vulpea este un animal carnivor, din familia canidelor (adica este "ruda" si cu cainele), din care mai fac parte lupul, coiotul si sacalul. Canidele au ghearele neretractice (adica nu se pot retrage, ca ale pisicii), avand cate patru degete la picioarele din fata si cate cinci la cele din spate.

Exista 10 rase de vulpi, nu foarte diferite intre ele, dintre care cea mai mare si cea mai raspandita este vulpea rosie, despre care veti citi majoritatea informatiilor din acest articol. De altfel, vulpea rosie - care traieste si in Romania - este considerata vulpea comuna, chiar daca nu toate exemplarele acestei rase obisnuite au blana roscata. Vulpile traiesc in aproape toate zonele globului: peste tot in Europa, in Asia, America de Nord, ba chiar si in nordul Africii si in Australia - acolo unde au fost aduse cu un secol in urma de vanatorii britanici. Si, bineinteles, la Pol - unde intalnim vulpea alba (argintie).

Corpul vulpii nu este mare, fiind destul de asemanator cu al cainelui, dar iese in evidenta datorita cozii lungi si stufoase, care are varful alb. Masculii sunt, de obicei, putin mai mari decat femelele. Vulpile adulte cantaresc intre 4 si 7 kilograme (cu putine exceptii), iar lungimea lor este intre 90 si 135 cm (media fiind de un metru). Vederea si auzul - ambele extrem de bune - sunt doua calitati de baza pentru pradatorul care este vulpea, vanatoarea avand loc - de obicei - pe intuneric, de la lasarea noptii pana in zori. Vulpea mananca, probabil, cele mai multe mici mamifere: soareci de camp, popandai, castori, lemingi, veverite, iepuri etc. Detecteaza prada chiar si fara sa o vada (dupa miros sau dupa sunet), dar nu alearga dupa ea, ci sare asupra sa, cu labele din fata, ca pisicile. Majoritatea vulpilor ucid deseori mai mult decat pot manca la o singura masa si ingroapa ce le prisoseste, urmand a reveni alta data la locul cu "provizii".

Din pacate pentru "proprietarul" ascunzatorii, locurile cu hrana respectiva sunt descoperite destul de repede de alte carnivore, care se infrupta din "meniul" gata "preparat".

Vulpile traiesc in paduri si savane, dar exista exemplare care si-au facut vizuini chiar in gradinile din jurul zonelor locuite. Nu formeaza familii mari, perechile mascul-femela "stapanind" o suprafata de cativa kilometri patrati. Puii se nasc in vizuinile subterane, o singura data pe an, din martie pana in mai. De obicei, vin pe lume cate cinci "frati", dar au fost studiate si cazuri extreme: un singur pui sau 12 - la o singura nastere! Puii de vulpe sunt orbi la nastere, ochii lor deschizandu-se abia dupa a doua saptamana de viata. Parintii sunt foarte grijulii cu micutii: mama este mereu in preajma puilor pentru a ii apara, iar tatal pleaca la vanatoare pentru a asigura hrana intregii familii. Este vorba despre maturi, caci in prima luna puii se hranesc doar cu laptele supt de la mama lor.

Dupa aceasta varsta, "parintii" incep sa faca schimb de roluri: unul vaneaza, iar celalalt ramane sa aiba grija de pui, sa se joace cu ei si sa le dea primele lectii de supravietuire (cum miroase prada, cum se mananca, de cine trebuie sa se fereasca etc.). Incepand cu a doua luna, puii de vulpe sunt luati la vanatoare de catre adulti, pentru a incepe primele incercari pe cont propriu. Bineinteles ca aceste tentative de incepatori au ca "tinta" animale foarte mici, cum ar fi soarecii. Nu va trece mult pana cand puii vor putea vana singuri (cam dupa a treia luna de viata). Atunci, ei vor parasi vizuina fara sa mai fie insotiti de maturi.

Desi in ultimii ani situatia s-a mai imbunatatit, omul ramane - probabil - principalul dusman al vulpilor. Considerate in trecut "devoratoare de gaini", vulpile au fost vanate cu cruzime ani la rand, in multe tari oferindu-se oficial recompense in bani pentru fiecare vulpe ucisa. Se puneau premii pe capul vulpilor dupa modelul recompenselor oferite in Vestul Salbatic pentru prinderea celor mai mari banditi! Acum, lucrurile s-au mai schimbat, dar inca se organizeaza partide de vanatoare care se incheie cu multe cozi roscate Cel mai putin nevastuica are o lunga subtire organism cu gatul lung, plate, ingust la cap si picioare scurte. Aceasta a dus-urechi mari si ochii mari negru. In picioare avea cinci degete cu gheare ascutite. Blana este maro mai sus si alb cu pete maro pe partea inferioara. Haina de iarna este alb toate populatiile din nordul si maro pe tot parcursul anului, in partea de sud populatii

insangerate Alti dusmani naturali ai vulpii sunt lupii si coiotii - cu acestia din urma luptandu-se deseori pentru teritorii.

Un alt motiv pentru care oamenii nu le-au privit cu simpatie pe vulpi este faptul ca acestea raspandesc - mai ales in mediul rural - cateva boli foarte grave, printre care si turbarea. Pot fi afectate in special mamiferele cu care vulpile intra in contact direct, dar boala poate fi transmisa si omului, fie direct prin muscatura, fie prin intermediul pasarilor din ograda.

Dintre celelalte rase de vulpi, una din cele mai interesante este cea polara, care poate supravietui la temperaturi de -50 de grade Celsius, datorita blanii ei calduroase (care este bruna vara, iar toamna si iarna devine complet alba). De altfel, aceasta este considerata drept cea mai calduroasa blana din lumea animala. Vulpile polare se hranesc atat cu animale vii, cat si cu cadavre, cautand resturile lasate de ursii albi. Isi construiesc vizuini in tundra, iar in timpul viscolelor isi sapa adaposturi in zapada.

In sudul Canadei si in vestul Americii de Nord traieste vulpea de preerie, care are culoarea nisipului si se hraneste cu rozatoare. In ultimii ani au murit accidental foarte multe vulpi de preerie care au mincat din hrana otravita lasata pentru coioti.

Vulpea desertului este cel mai mic membru al familiei canidelor, fiind un animal nocturn si avand urechile enorme in comparatie cu corpul. Pe de o parte, aceste urechi o ajuta sa auda orice zgomot - pentru a localiza prada, dar ii si maresc foarte mult suprafata corpului, pierzind astfel mai multa caldura, pentru a scapa de canicula din desert. Vulpea desertului se mai numeste si fenec si are blana de culoarea nisipului, fiind foarte greu de observat chiar si ziua.

Vulpea cenusie traieste in paduri si in deserturile cu arbusti, dar si la periferia oraselor. Daca este amenintata, se ascunde sub stanci sau se catara in copaci.

In America de Sud exista o alta rasa foarte interesanta: vulpea mancatoare de crabi. Pe langa amintitele crustacee, aceasta vulpe sud-americana mai mananca rozatoare si insecte, oua de pasari si broaste testoase de apa dulce. Vulpile mancatoare de crabi sunt dusmanii fermierilor din zona, carora le fac dese "vizite", cautand in special banane, dar si alte fructe. Aceste vulpi au blana gri-maronie, coada stufoasa si traiesc in savane sau in zonele cu pomi.

Jderul (Gulo gulo)

Biotopul celor doua specii de jderi, jderul de copac si jderul de de piatra, este deosebit, cu toate ca ambele prefera paduri intinse si linistite. Primul este mai des intalnit la munte, in limita vegetatiei forestiere, dar si in campie si in Delta Dunarii, unde isi construieste ascunzisuri. Ambele specii sunt atasate habitatului lor.

Nevastuica (Mustela nivalis)

JDER

NEVASTUICA

Jderul si nevastuica sunt asemanatoare,dupa cum se vede mai sus.

Cel mai putin nevastuica are o lunga subtire organism cu gatul lung, plate, ingust la cap si picioare scurte. Aceasta a dus-urechi mari si ochii mari negru. In picioare avea cinci degete cu gheare ascutite. Blana este maro mai sus si alb cu pete maro pe partea inferioara. Haina de iarna este alb toate populatiile din nordul si maro pe tot parcursul anului, in partea de sud populatii

Alte nume
Nevastuica, nevastuica pitica, nevastuica pigmeu, nevastuica soarece

Masura padurile deschise, ferme, pajisti, preerii, stepa, semi-de
Lungime: 16.5cm - 20.5cm. Greutate 30g - 55g

Mediu
sert, tundra

Mancare
In principal, mici mamifere, cum ar fi rozatoare. De asemenea, oua, pasari tinere, insecte, soparle.

Reproducere
Un gunoi de 1 la 7 tineri este nascut dupa o perioada de gestatie de 34 - 37 de zile. Nou-nascuti de la o greutate de 1.1g - 1,7 g si sunt goi, orb, si surd. Ei ajung la lungimea lor adulti dupa 49 - 56 de zile.

Categorie
Alaska si Canada nord la sud de Wyoming si Carolina de Nord

Clasificarea

Rude in acelasi Genus
Blana de hermina (M. erminea)
Cu coada lunga nevastuica (M. frenata)
Black-picior Ferret (M. nigripes)
American Mink (M. vison)

Schimbarile globale ale starii mediului. Analiza trendelor de temperatura in ultimul secol a demonstrat o crestere a temperaturii aerului in diferite zone ale Romaniei. Totodata, exista o tendinta naturala spre scadere a umiditatii mediului de viata, care se agraveaza si prin impactul antropic (secarea zonelor umede, canalizarea si distrugerea luncilor raurilor mici), ce duce la degradarea populatiilor de plante si animale specifice acestor habitate. O situatie critica pentru Romania este micsorarea excesiva a invelisului verde natural prin extin-derea masiva a suprafetelor de terenuri agricole. Consecintele acestor fenomene sunt xerofitizarea si saracirea invelisului vegetal, inclinarea acestuia spre o infatisare ecologica sudica (stepizare).
Una din schimbarile evidente in ecologia unui sir de specii, legate de poluarea termica tehnogena a bazinelor acvatice, incalzirea globala a climei, este sporirea componentei specifice (cu 10-15%) si numerice a pasarilor, in special, a celor acvatice in perioada de iarna. Insa aceste fenomene nu sunt studiate suficient in Romania.
Introductia, invazia (interventia) si hibridarea. O amenintare a diversitatii plantelor si animalelor autohtone, in unele cazuri, este influenta relatiilor concurente intre speciile introduse pe teritoriul tarii, pe de o parte, si speciile din flora si fauna spontana cu o plasticitate scazuta, pe de alta parte. Exemple ale acestor relatii de excludere reciproca intre speciile de plante si animale sunt:
o substituirea prin concurenta a speciilor forestiere autohtone de catre artarul american;
o excluderea treptata a cerbului comun de catre cerbul-cu-pete si populatia hibrida;
o excluderea prin concurenta a nurcii europene de catre nurca americana si dihorul-de-padure.