Malofagoza (atacul cu paduchi malofagi)

MALOFAGOZA (ATACUL CU PADUCHI MALOFAGI)

Pasarile domestice si cele salbatice pot fi parazitate de numeroase specii de paduchi malofagi, al caror efect patogen insesizabil in parazitism slab se resimte prin deplumatii, dermatoze cronice, pica si tulburari generale, in infestatii masive.

Caracterizate prin cosmopolitism, malofagele sunt raspandite in aproape toate unitatile avicole, indiferent de sistemele de exploatare - intensiv, semi-intensiv sau traditional. Mai mult, in marile unitati conditiile de confort fiziologic sunt optimale dezvoltarii malofagelor. Incidenta lor este mai ridicata in efectivele intretinute necorespunzator, slabite. Boala este determinata de paduchi din fam. Menoponidae, Philopteridae etc., care cuprind peste 40 specii (Tabel 2).

Tabel 2. Malofage parazite la galiforme si anseriforme.

In ce priveste rolul inoculator, acesta este de mai mica importanta, dar cu toate acestea din corpul malofagelor s-au izolat virusuri (agentul ornitozei), bacterii s.a.

Diagnosticul se face cu usurinta prin examenul pasarilor, cand prezenta malofagelor frapeaza prin viteza lor de deplasare pe corp si dificultatea de a le prinde. Infestatiile sunt polispecifice, insa nisele cutanate ocupate sunt oarecum specifice. Identificarea speciilor comporta examene de laborator, dar prezinta interes practic minor, caci schemele de combatere sunt aceleasi.

Clinic, in efectivele de pasari puternic atacate de malofage se constata modificarea comportamentului acestora: sunt nelinistite, se ciugulesc mereu, din cauza pruritului apare canibalism. Se produc deplumatii pe crupion, la gat si pericloacal, unde se observa cruste fine, epiderma eritematoasa. Pasarile slabesc, productia de oua scade peste 15%; la tineret nu se obtin sporuri in greutate corespunzatoare. In infestatii masive, este dereglata acoperirea cu pene si apar disfunctiuni de termoreglare. La curci s-a constatat infecunditate (Matthysse, 1972).

Combatere Principalele masuri se refera la: pastrarea indemnitatii efectivelor; respectarea conditiilor de confort fiziologic; alimentatie corespunzatoare si supravegherea sanitara. Popularea si depopularea in unitati avicole sa fie precedate si respectiv urmate de dezinfectii si deparazitari.

In efectivele contaminate, actiunile urmaresc distrugerea parazitilor pe corpul pasarilor, in care scop se foloseste un arsenal variat de insecticide: organofosforice, organoclorurate, carbamati, piretroide, ca pulberi, solutii, aerosoli, spray-uri. In fermele de exploatare la sol, cu asternut permanent, se fac bai de nisip, cu adaos de insecticide (Neguvon 1%), asezate in diferite locuri in hala.

In ferme de pasari ouatoare, in cele cu pui de carne sunt recomandabile piretroidele, usor degradabile, fara remanenta in carne si oua.

Prafuirile pasarilor si spray-ajul se vor putea face cu:

Cipermetrina 0,025% (Lungu, 1981), Alugan 1-2%, Sevin 0,5%; Ciodrin 1%;

Clorofosul s-a folosit prin aerosolizare, sol. apoasa 0,5% revenind 5-10 ml/pasare, cu eficacitate 100%.

In unitatile de crestere a gainilor in baterii se folosesc aceleasi insecticide, sub forma de spray, calculandu-se cantitatea necesara, care nu va depasi dozele terapeutice per pasare.

Este absolut necesar a se aplica o dezinsectizare prealabila, la un numar mic de pasari, pentru verificarea tolerantei si, daca nu apar fenomene secundare, dupa 24 ore, se face actiunea in masa. Cand tratamentul se executa in spatii inchise sau cand se depaseste concentratia, dozajul, pot sa apara intoxicatii, cu mortalitate care apare la cateva ore.

Tratamentele se repeta la 15 zile.

Combaterea biologica a malofagelor este introdusa in avicultura in unele tari, bazata pe utilizarea sporilor, exotoxinelor de Bacilus thuringensis, care contaminand pasarile si ingerati de paduchi au actiune malofagicida. Preparatele Bacilan si Dipel sol. 2% (compuse din culturi de B. thuringensis), experimentate pe pasari invadate de Menopon, au actiune insecticida.