Cimitirul comisiei europene a dunarii - sulina

CIMITIRUL COMISIEI EUROPENE A DUNARII - SULINA

Prezenta navelor si a marinarilor britanici la Sulina s-a facut simtita incepand cu anii 1847 - 1848, atunci cand interesul Angliei fata de productia de cereale din bazinul Dunarii inferioare, a devenit o sursa importanta pentru nevoile interne ale Marii Britanii. Dupa o seceta cumplita din Irlanda in care au murit de foame o parte din populatia insulei, piata importurilor alimentare in Marea Britanie a fost deschisa Orientului printr-o lege " corn law", care a desfiintat embargoul englez si s-a indreptat spre alte piete alimentare printre care si cele din principatele dunarene, Moldova si Tara Romaneasca.

Atunci s-au deschis consulatele britanice si franceze la Galati, Ismail, Tulcea si al Sulina, prilej cu care au venit si primele corabii de transport, echipate cu masini cu aburi sub presiune; la acea vreme echipate in regim semimilitar cu armament la bord, comandate de marinari asimilati marinei militare.

Prin natura firii umane unii marinari cu grade militare, au decedat in mod natural sau prin accident la bordul navelor, trebuind sa fie inmormantati.

O serie de persoane aflate cu pasaport strain, marinari, capitani sau ingineri mecanici de vapor, piloti la bara Sulinei sau dupa cativa ani, dupa anul 1858, inginerii si functionarii superiori ai Comisiei Europene a Dunarii, ei si din familiile lor au decedat, avand nevoie de serviciie unui cimitir.

De la inceput s-a constat o intentie de separare intre cimitirele de rit protestant si celelalte confesiuni religioase. De fapt nu se putea face o separare atenta, deoarece majoritatea decedatilor care aveau acces la acest cimitir au fost din aceasta confesiune, celelalte confesiuni avand un regim mai putin organizat.

Sa constat o atentie deosebita acordata dupa sistematizarea cimitirului, de respectare a unei cronologii in asezarea placilor funerare.

Sub primul rand au fost adunati marinarii britanici decedati anterior anului 1864, reinhumati cu placi funerare la capatai scluptate identic dupa aceasta sistematizare.

In randul doi de placi au fost inhumate cateva personalitati importante ale C.E.D. sau alti marinari de rang superior decedati la Sulina.

In spatiul rezervat cimitirului C.E.D. urmeaza un numar de sapte randuri, care au morminte cu placi tombale raspandite pe o suprafata mai mare. Datele la care s-au facut aceste inhumari sunt cuprinse intre 1880 - 1919.

In cei peste 80 de ani de prezenta neantrerupta a C.E.D. la Sulina se poate aprecia ca decesele intre membrii coloniei britanice a fost mai mare, sau ca o parte dintre angajati au avut sansa, sa se inapoieze dupa incheierea misiunii pe Dunare in tara lor de origine.

Convingerea noastra este ca in intervalul de 80 de ani, decesele s-au produs natural, avand in vedere numarul mare al membrilor coloniei engleze si al familiilor lor ( mai mult de 60 de angajati) de la Sulina, ocupand cu mormintele lor intreg spatiului cimitirului CED, care astazi se prezinta gol.

Exista doua explicatii:

a)cele sapte raduri delimitate azi, au fost ocupate la vremea respectiva, de placi tombale de calitate mai slaba care au disparut intre timp. Primaria din Sulina care se ingrijeste de aspectul cimitirului, a indepartat placile stricate prin trecerea timpului.

b) unele persoane inhumate la Sulina au putut sa fie recuperate de familiile lor si repatriate in tara de origine. Disparand osamintele, au disparut si placile tombale.

Mormintele marinarilor britanici

La intrarea in sectiunea centrala a cimitirului C.E.D. o capela mortuara care deserveste intreg cimitirul crestin, strajuieste un ansamblu de opt monumente din vremea Razboiului Crimeei. Sunt cele mai vechi din ceea ce a fost primul cimitir.

Placile funerare sunt facute din acelasi material adica dintr-o marmura de calitate medie, scluptula placii, a formei, a dimensiunilor, caracterul literelor, dovedesc ca toate au fost confectionate in acelasi atelier.

In medie placile au dimensiunile : 60 - 65 x 80 - 120 x 8 centimetrii grosime.

La stanga spre dreapta urmatorii marinari decedati la Sulina acum 150 de ani, vor ramane in acest pomelnic viu, cu sansa posteritatii fata de camarazii lor plecati in viata din acest oras.

In ordinea arbritrarii stabilita de noi pentru intregul cimitir C.E.D. vom prezenta cazurile cele mai interesnate :

Inscriptia nr. 1 : " Sacred - to the memory of - JAMES T. BRYAN - Aged 28 years - Late master of the - CAMELLIA OF STIVES - who departed this life - Octob. 10 th 1847"

Brig = velier cu doi arbori, ambii purtand vele patrate.

Late master = fost comandant al velierului.

Bricul Camellia of Stives, identificat de noi in registrul Lloyd din anul 1884.

Inscriptia nr. 2 : " Sacred - to the memory of - JAMES WILSON - who did on board the brig - PHOENICIAN OF SUDERLAND - the 3 Rd of Octomber 1852 - Aged 20 years"

Inscriptia nr 3 : " Sacred - to the memory of - GEORGE HOLLBERY - of the LAYINIA STAKTON - who died oct. 22 nd. 1856 - Aged 17 years"

Inscriptia nr. 4 : " Sacred - to the memory of - JAMES MURRAY- engineer - died juli 29 - 1857 - Aged 35 years"

Inscrisptia nr. 5 : " in memoru of - CAPTAIN CHADAY - of the brig unistricted - of ISP - WITCH - died Febr. 7 th 1858- aged 37 years"

Inscriptia nr. 6 ( mormant comun ), " In - memory of - WILLIAM BARTER - LATE STOKER ON BOARD - H. B. M. S. " WESTER" - died 18 th May 1858 Agd 28 yars - and of - THOMAS COOK A.B. - H.B.M.S. "WESTER" - who was drowned in the St. Georges - branch of the Danube - May 29 th 1858 aged 26 years."

H.B.M.S. = Her Britannic Majesty Ship, adica o nava militara britanica prima dintre cele doua (una franceza) pe care Tratatul de la Paris le-a admis in conformitate cu art. 19 de a stationa pe gurile Dunarii, din partea statelor semnatare ale tratatului.

Inscriptia nr. 7 (mormant comun), " Sacred - to the memory of - Mr. WILLIAM VARLEY - Assistant engineer - FRANK CLARK O.S. - HENRY HART A.B. - OF H.B.M.S. "RECRUT" - who were drowned in the Danube - between May 1859 and 1861 - Also - PETER Mc GREGOR Sc stoker - who died from the effects - of climate. J. Forsyth - Edward ST. - Nane ST. Cad. RG. - London"

A.S. = Ordinary seaman ( marinar simplu).

A.B. =  Able - bodied Seaman ( timonier).

Inscriptia nr. 8 :" Sacred - to the memory of - Capt. JOHN REA - Schooner SIBIL OF WEXFOR - who deported this life - Novt. 10 th 1853 - Aged 39 years.

Viata de marinar pe o nava cu panze sau pe o nava cu aburi la inceputurile aplicarii acestui sistem de propulsie - nu era deloc usoara. Pe langa bolile curente sau epidemice dobandite prin porturile de destinatie marinarii se confruntau cu pericole profesionale legate de diferitele manevre, pe care nava trebuia sa le execute in afara bordului. Cel mai frecvent accident era pericolul de inec, intr-un fluviu cu un curent de minim un metru, secunda viteza, noaptea in manevrele la datul ancorelor in amonte dintr-o barca cu vasle.

Sub cele opt placi funerare se afla 11 persoane decedate din diferite motive.

Dintre aceste decese, jumatate s-au produs prin inec petrecute cu oameni tineri, lipsiti de experienta.

Numele acestor oameni a depasit conditia vietii lor, a depasit in timp generatia in care au trait fata de multe alte personalitati de renume ale epoci lor si se afla azi in atentia vizitatorilor din Sulina ca intr-o expozitie. Au sansa de a trai peste generatia lor prin locul in care au fost inmormantati, fiind o prezenta vie in interesul turistic al orasului Sulina.

Daca in Romania exista in aceleasi conditii impuse numelui celor morti, Cimitirul Vesel de la Sapanta la capatul celalalt al tarii, in Maramures, aici la capatul Dunarii si de cele mai multe ori al Europei, se afla Cimitirul viu de la Sulina.

Mormantul lui William Simpson. Un eveniment deosebit s-a petrecut in activitatea de constructii de la Sulina atunci cand William Simpson seful santierului de constructii de la gurile Dunarii a murit, probabil de la o boala contagioasa la 28 iulie 1870.

William Simpson avea 45 de ani cand a murit. Era de aceeasi varsta cu Charles A. Hartley cu care fusese coleg de colegiu la Londra, amundoi fosti ingineri hidrografi in Marina Britanica, marinari militari in Razboiul Crimeii.

William Simpson a fost mana dreapta a lui Hartley si omul de incredere a fostului inginer sef al C.E.D. la Sulina, in el mai important punct de constructii de pe canal, unde a condus efectiv vreme de 13 ani lucrarile de constructii la prelungirea judetelor, la constructia debarcaderelor si a farurilor de pe digurile de la Sulina

Placa cu dimensiunile de 1,50 x 0,80 de o grosime de 10 cm, are marginile foarte bine finisate fara un chenar anume, cu o simpla si frumoasa cruce in registrul superior al inscriptiei, este adancita in scluptura cu 8 milimetrii. La intretaierea barelor crucii se afla insemnele crestine dispuse monogramic I.H.S.

Inscriptia nr. 13: " sacred to the memory of - William Simpson -who died at Sulina - on the 28 July 1870 - aged 46 years. Thys stone is erected - by the European Commision - of the Danube by whom Mr. Simpson - was employed for 13 years - As foreman of the works ."

Alte personalitati ale CED.

In randul al treilea de monumente din cimitir se afla monumetul funerar ridicat la mormantul lui Eugenius Magnussen.

Este vorba de un bloc de calcar alb de buna calitate de la cariera Bididia de la Tulcea, prelucrat patial, care pe o singura fata vazuta si slefuita a pietrei, are pe langa semnul crucii, numele si datele biografice :

Inscriptia nr. 18 : "Eugenius Magnussen - 29 - 9 - 1849 - 8 - 7 - 1919. "

Acest danez de profesie marinar, a venit la Sulina la comanda unei nave cu destinatia de pilotina, fabricata in anul 1887 pe Santierul Naval Cowes din insula Wright, din Anglia.

Monumente funerare din cimitirul C.E.D.

O reinhumare vizibil ulterioara infiintarii cimitirului se afla chiar la extremitatea de nord a randului doi. Pe o placa de calcar numulitica de culoare rosie bine prelucrata pe contur, cu fata inscriptiei slefuita si lustruita se pastreaza, inexplicabil de bine in atmosfera oxidanta de la Sulina, o inscriptie.

In general, astfel de calcare isi pierd culoare dupa cativa ani de expunere la variatiile de temperatura si ploaie. Ori aceasta placa ridicata dupa aprecierea noastra de peste 130 de ani, are calitatea aceluiasi material si aspectul cu care sunt placati peretii metroului bucurestean. Mormantul vizitat este si cel mai vechi in ordinea deceselor la C.E.D.

In randul II inscriptia nr. 16 : " In Affectionate Remembrece of JOHN TILLMAIL of Sounderland, England who died at Soulina after Seven Days Illness at the 11 day of octomber 1858, aged 52.

Faptul ca a murit in 1858 ne conduce la presupunerea ca facea parte din echipa lui Hartley, care in acea perioada pregatea lucrarile de regularizare, efectuand sondaje pe Dunare.

I Inscriptia nr. 9. Placa din marmura 1,60 x 0,80 inglobata intr-o dala de beton mozaicat. Cruce in registrul superior al placii si ornamente florale din trei trandafiri incizati in alveole rotunde la colturi.

" Sacred to the memory of Thomas RUTHERFOND of Houdon Pans England Chief Engineer of Steam Ship KEPLER of North Shields, who departed this life at the 26 day of July 1875 at Sulina , aged 36 years"

This Stone was erected by Cap. MEGGISON of Steam Ship Kepler, and MIDRAL AZZAPARDI shipping agest for Bouffshin Association in Malta.

Decesul accidental al sefului mecanic de pe nava comerciala Kepler, aflat in trecere prin Sulina, a facut ca acest monument sa fie ridicat de comandantul si agentul navei de la Sulina.

Inscriptia nr. 10, placa de marmura montata vertical :" Sacred to the memory of Cap. DAVID BAIRD who was drowned at Soulina April 24 1876, aged 46 years. This stone was erected by his son DAVID"

Inscriptia nr. 12, placa de marmura 0,90 x 1,0 inglobata intr-o sala din beton mozaicat : " In memory of EMILIE LOUISE JACKSON born at Galatz on the 15 december 1860, died at Sulina on the 10 april 1880"

O mare durere a cuprins pe H. A. Jackson, directorul Casei de Navigatie CED ( 1874 - 1889), cu sediul la Sulina, atunci cand fiica sa Emillie a decedat la varsta de 20 de ani. Intrucat fata se nascuse la Galati in 1860, deducem ca Jeckson a facut parte din echipa lui Hartley inca de la venirea sa pe Dunare. Se casatorise aici si numirea sa in 1874, la conducerea Casei de Navigatie a C.E.D. a fost facuta probabil la propunerea lui Hartley.

Inscriptia nr. 14, placa de marmura : " Sacred to the memory of KATHERINA the bellowed wife of WILLIAM SMITH boutried of this place, who died age 18 June 1866 ( of cholera) aged 31 years.

Also, EMILY ROSE KATHERINA died November 18, 1861, aged 51 years.

And, ELLEN BARBARA died august 2, 1866 aged 5 weeks children of the abowe in the misdst of life we are in death.

Also, WILLIAM SMITH born in Aydsham England, Pounty of Northern, who died 5 decem. 1868 at Soulina aged 37 years husband and father of the above

O cripta funerara ridicata de William Smith este dedicata unor femei la care a tinut foarte mult in viata sotia, soacra si fetita. Sotia sa a murit la nasterea fetitei, pentru ca dupa cinci saptamani sa-i moara si fetita. Durerea sa de tata prin pierderea fiintelor iubite, i-a scurtat viata la o varsta tanara, aducandu-l dupa doar doi ani, alaturi de fiintele iubite.

Inscriptia nr. 15, placa de marmura sculptata cu registru central si cornisa arcuita : " In memory of ABRAHAM FARRAR engineer of Hartepool, England. Drowned July 21, 1879, aged 40 years. Erected by seafaring friends.

Inscriptia nr. 17, dala din marmura alba 2,0 x 0,90 cu o cruce mare in relief. Dedicatia boltita deasupra crucii. Inscriptia simpla sub cruce pe doua randuri : So gived his belowed sleep/ Lov CAMPBELL WARD 14 August 1865"

In randul III, in partea nordica a cimitirului se afla inscriptia nr. 18 a lui Eug. Magnusen, apoi spre sud numai doua morminte nr. 19 si ultimul cu nr. 20 sunt anonime.

Inscriptia nr. 19, cruce din fonta turnata in matrita special prelucrata cu extremitati treflate. Inscriptia din turnare. Mormanul imprejmuit cu gard din otel forjat imita teava laminata. In trefla superioara anul nasterii 1867, pe bratul crucii numele CHARLES H.JUNGHANS, in trefla inferioara anul decesului 1918.

In randul IV. In partea de sud al cimitirului langa alee sunt grupate un numar de trei placi tombale fara inscriptie, nr. 21; 22; 23.

In randul V : o dragoste adevarata petrecuta la Sulina

In partea sudica a cimitirului C.E.D. chiar langa aleea principala, se afla doua morminte alaturate gemene prin conceptie si executie. Placile tombale de culoare rosiatica sunt realizate dintr-un beton de ciment special, probabil ca aliajul a fost un ulei vegetal deschis la culoare, in care s-a adaugat pigmentul rosiatic.

Placile nu sunt cu nimic alterate de trecerea timpului. O simpla intretinere prin frecare a suprafetelor va da din nou culoarea originala a betonului.

Forma placilor este asemanatoare unor capace de sicriu in doua ape, pe coama capacului fiind turnata in matrita metalica a placii, o cruce groasa in relief pe toata lungimea dalei.

Inscriptiile rezultate dupa matrita de turnare au o mare finete, iar textul foarte lung al inscriptiei pe ambele fete ale capacului, este comun, dedicat ambelor personaje decedate.

In atentia parintilor memangaiati ai tinerilor decedati prin inecare in apele Dunarii, care au dedicat mormantul, a fost o reeditare a tragediei Shakespiriene a tinerilor din Verona.

Inscriptia nr. 24, pe partea stanga a capacului : " In memory of WILLIAM WEBSTER, chief officier an board the s.s. ADALIA, who nobly sacrificed his own life by endeavoring to save MARGARET ANN PRINCLE from drowning at Soulina on the 21 of May 1868, aged 25 years. He was monument is erected by a sorrowing mother in memory of a most affectionate and dearly loved son.

Urmeaza textul lung al unui psalm din Noul Testament.

Inscriptia nr. 25, pe partea stanga a capacului : " In atffectionate remembrence of MARGARET ANN PRINCLE of Newton by the Sea Nirthumberland England who was accidentally drowned at Soulina on the 21 of day of May 1868 aged 23 years"

Pe partea dreapta a capacului : " This monument is erected by a sorrowing mother in memory of a most affectionate and beaux loved daughter.

Este vorba de monumentele ridicate unor tineri care au avut o idila la Sulina, decedati accidental prin inec intr-o vara a anului 1868.

Tanarul William Webster ofiter secund imbarcat pe nava " Adalia", a sosit la Sulina in vizita la tatal sau John Webster, angajat ca sef mecanic pe una din navele CED. Tanarul in misiune era insotit de logotnica sa Ann Margaret. In acele vremuri ofiterii aveau posibilitatea de a-si lua la bordul navelor de voiaj persoane din familie, astfel ca tanara fata a venit insotita de mama si de sora sa. Dupa cum rezulta din inscriptie, sora logotnicei lui William a fost singura salvata dupa naufragiul din apele Dunarii.

O tragedie mai mare decat pomenirea legendei lui Romeo si Julietei dupa moarte, nu se poate evoca. O semnalare nelocalizata s-a facut si in presa timpului din Romania.

Despre moartea a doi tineri in pragul casatoriei, nu se poate spune nimic mai mult.

Legenda s-a conturat foarte mult in memoria localnicilor, datorita calitatii deosebite a monumentelor, rosii la culoare, remarcabile, cele care se pot vedea si in zilele noastre.

Revenind la sistematizarea cimitirului, mai departe de randul V, se afla doua morminte anonime fara inscriptie, nr. 26; 27.

In randul VI. Inscriptia nr. 28, placa din marmura de culoare gri inglobata intr-o dala din beton turnat." Hir ruth FRIEDERICH MILCH geboren on 10 Juni 1826 in Schwoon Meckleberg - Schwerin, gestarben am 24 Januar 1886.

In randul VII, (ultimul rand din cimitirul CED)

Inscriptia nr. 29, placa din marmura : " Hier ruth im frieden unser unkergesslicher ROLAND LEUKETY geb. Zu Pilsen 3/VII/1909, interrer at Sulina.

Inscriptia nr. 31 : " In loving memory of WILLIAM WINSHIP master mariner of Hull, England, who died november 2 nd 1900, aged 52 years"

In perioada cat C.E.D. a functionat la Sulina, comunitatea occidentala - reformata sau protestanta, nu a fost foarte numeroasa in comparatie cu restul populatiei.

Totusi, daca intr-o statistica locala din anul 1904, numarul de supusi britanici la Sulina se ridica la 24 de locuitori, dupa ce in linii mari lucrarile aflate in sarcina C.E.D. se terminasera o data cu receptia din 1894, este de presupus ca intre 1860 - 1890, colonia englezeasca de la Sulina a fost mult mai numeroasa. Undeva, intr-o statistica, se vorbeste de 60 de cetateni englezi.

Proportional si numarul deceselor acestei populatii si al membrilor lor de familie, pe o perioada de 30 de ani a fost mai mare. Este o explicatie a faptului ca cimitirul C.E.D. a fost dimensionat pe cele sapte randuri cu ocazia releveului. Aceasta ne-ar conduce la un numar aproximativ 60 - 70 de morminte care ar fi putut apratine C.E.D.

Dupa aceasta data o mare parte dintre angajatii proveniti din vestul Europei, au fost eliberati de obligatii fata de C.E.D. si o data cu aceasta masura au fost trimisi in locurile lor de origine in retragere, conform statutului C.E.D. stabilit inca din 1865.

In prezent numarul de morminte este diminuat. Probabil la mai putin de jumatate. Anteriori am presupus ce s-a petrecut cu locurile ramase libere, situatia deschisa oferindu-le certitudinea ca : o mare parte dintre supusii englezi s-au repatriat; o parte dintre cei decedati au fost recuperati de rude sau de descendentii lor, pana cel mai tarziu intre cele doua razboaie mondiale; mai mult de jumatate din cei decedati la Sulina au ramas pe loc unele monumente deteriorate fiind inlaturate intre timp de primaria orasului, in actiunea sa vizibila si laudabila de intretinere a cimitirului.