CHEIA DE TELEGRAF (CHEIA MORSE)

CHEIA DE TELEGRAF (CHEIA MORSE)

Cheia de telegraf, inventata de Samuel Morse in 1844, este un termen general pentru orice dispozitiv de comutare utilizat, in principal, pentru a transmite codul Morse. Chei similare sunt utilizate pentru toate formele de telegrafie manuala, cum ar fi in telegraful electric, si radiotelegrafie.

Cheia de telegraf pe care Samuel Morse a folosit-o in prima sa linie de telegraf in 1844 era foarte simpl-o banda de otel pentrul arcuri care putea fi apasata pe o suprafata de contact din metal.Alfred Vail, partenerul lui Morse, a conceput din nou aceasta cheie, dar cu deschizatura mai usor de ajustat datorita schimbarilor de tensiune a arcului sau.Aceasta a fost folosita la extinderea sistemului de telegraf, probabil cel mai devreme in toamna anului 1844 si cu siguranta in 1845.

CODUL MORSE

Initial creat de Samuel Morse pentru telegraful sau electric de la inceputul anilor '40, codul Morse a fost deasemenea utilizat, in mod considerabil, in etapa initiala a comunicarii radio, care a inceput in anii '90. In prima parte a secolului al XX-lea, cea mai mare parte a comunicarii internationale de mare viteza s-a realizat cu ajutorul codului Morse, folosind linii de telegraf, cabluri submarine si circuitele de radio. Cu toate acestea, lungimea variabila a caracterelor Morse a facut-o greu de adaptat la circuitele automate, asa ca, pentru cea mai mare parte a comunicarii electronice, codul Morse a fost inlocuit de formate care pot fi citite automat, cum ar fi codul Baudot si ASCII.

Cea mai populara utilizare actuala a codului Morse este de catre operatorii de radio amatori, cu toate ca, in multe tari, aceasta nu mai este o conditie pentru acordarea licentelor de amatori.

TIPURI DE CHEI 

De la intemeierea sa initiala, modelul cheii de telegraf s-a dezvoltat; astfel ca, in prezent exista mai multe tipuri de chei.

Cheia dreapta este cheia de telegraf obisnuita. Este alcatuita dintr-o tija simpla cu un buton deasupra si o suprafata de contact dedesubt. Cand tija este apasata impotriva tensiunii, formeaza un circuit si permite electricitatii sa circule.

Cheia dreapta este simpla si fiabila, insa actiunea de pompare rapida necesara pentru a trimite un sir de puncte pune in discutie unele dezavantaje importante.Vitezele de transmisie sunt limitate la circa 20 de cuvinte pe minut, iar in zilele de inceput ale telegrafiei un numar de telegrafisti profesionisti au avut parte de un prejudiciu cauzat de efortul repetat, acesta fiind cunoscut sub numele de 'brat de sticla' sau paralizia telegrafistului'.

Modele de cheie alternativa. Prima cheie alternativa acceptata pe scara inalta a fost cheia Sideswiper sau Sidewinder. Aceasta cheie foloseste o actiune intre circuite fizice cu contacte in ambele directii si arcul bratului este incarcat cu sarcina pentru a se intoarce la centru. O secventa de puncte ar putea fi trimisa prin balansarea bratului inainte si inapoi. Actiunea alternanta produce un ritm distinctiv sau balans, care afecteaza in mod considerabil stilul de transmisie al operatorului (cunoscut sub numele de 'pumnul' sau).Desi cheia Sideswiper este rareori vazuta sau folosita astazi, aproape toate cheile avansate utilizeaza o forma actiune intre circuite fizice.

O cheie mecanica populara este cheia semiautomata, uneori cunoscuta si sub numele de cheie Vibroplex, dupa compania care a fabricat-o prima data. Cand paleta este apasata la stanga, aceasta face un contact continuu potrivit pentru trimiterea liniilor. Cand paleta este apasata la dreapta, un pendul orizontal este pus in miscare, balansandu-se impotriva punctelor de contact, trimitand o secventa de impulsuri scurte (puncte) la o viteza care este controlata de pozitia greutatii pendulului. Un operator calificat poate atinge o viteza de transmisie de 40 de cuvinte pe minut cu o cheie semiautomata.

Palete iambice (cu maneta dubla). Cheile care ofera o suprafata de contact pentru puncte (cheia stanga) si alta pentru linii (cheia dreapta) au fost numite 'palete iambice', daca fiecare contact poate fi inchis simultan. Functia iambica (alternarea punctelor si liniilor) este creata cu un manipulator electronic prin alaturarea paletelor.

O singura paleta utilizeaza de asemenea contacte separate pentru puncte si linii, dar nu exista capacitatea de a face ambele contacte in acelasi timp prin alaturarea paletelor (iambic). Cand o cheie cu o singura paleta este folosita cu un manipulator electronic, se transmit puncte in mod continuu prin apasarea partii pentru punct. La fel sunt transmise si linii in mod continuu prin apasarea suprafetei de contact pentru linii.

Tastarea iambica creeaza alternativ puncte si linii. Acest lucru face mai usoara trimiterea unor caractere, precum litera 'C', pur si simplu prin strangerea celor doua palete impreuna. In cazul unei singure palete cu tastare non-iambica, ar fi necesara alternarea miscarii mainii pentru a obtine litera 'C' (linie punct linie punct).

Modulatorii iambici functioneaza intr-unul din cel putin doua moduri majore. Modul A este modul iambic original, in care punctele si liniile alternative sunt produse cat timp sunt apasate ambele palete. Cand paletele sunt eliberate, tastarea se opreste cu ultimul punct sau ultima linie care a fost trimis(a) in timp ce paletele erau apasate. In cazul modului B (al doilea mod), punctele si liniile sunt produse cat timp paletele sunt apasate. Cand paletele sunt eliberate, tastarea continua prin trimiterea inca unui element, adica un punct daca paleta a fost eliberata in timpul unei linii, sau o linie daca paleta a fost eliberata in timpul unui punct.

In mod normal, cheile cu o singura paleta sau cu paleta dubla utilizeaza miscari orizontale, in timp ce o cheie dreapta utilizeaza o miscare de sus in jos.

UTILIZAREA NON-TELEGRAFICA A CHEILOR

Cheile de telegraf simple au fost mult timp utilizate pentru a controla fluxul de energie electrica in testele de laborator de circuite electrice. De multe ori, acestea au fost simpli contactori cu lama de contact elastica, la care o curba in parghia de baza asigura actiunea arcului cheii. Cheile de telegraf au fost candva utilizare in studiul  conditionarii operante cu porumbei. Incepand din anii '40, initiate de B.F.Skinner la Universitatea Harvard, cheile au fost montate pe vertical in spatele unei gauri circulare mici de inaltimea ciocului unui porumbel in peretele frontal al unei camere de conditionare operanta. Echipamentul de inregistrare electromecanica a detectat inchiderea comutatorului ori de cate ori porumbelul love cheia cu ciocul. Cheile moderne de raspuns pentru porumbei sunt comutatoare facute special, dar sunt inca numite 'chei', datorita originii lor de chei telegrafice.

Fiecare telegrafist are stilul si modelul sau unic cand transmite un mesaj. Stilul unui operator este cunoscut ca si 'pumnul' sau. Pentru ceilalti telegrafi, fiecare pumn este unic si poate fi folosit pentru a identifica telegrafistul care transmite mesajul. Acest lucru a avut o uriasa importanta in razboaiele mondiale, deoarece a putut fi folosit pentru a localiza navele individuale si submarinele.