Monografia casei taranesti din Dragus, Jud. Brasov

Universitatea "Hyperion" din Bucuresti

Facultatea de Litere si Limbi Straine, sectia de limba japoneza

Monografia casei taranesti din Dragus, Jud. Brasov

"Locuinta, acest nucleu in jurul caruia graviteaza de milenii viata, a constituit dintotdeauna o preocupare continua a omului. De la adapostul primitiv, realizat cu mijloace rudimentare, pana la casa moderna, omenirea a parcurs un drum lung, care marcheaza continua imbunatatire a conditiilor de viata, schimbarea viziunii estetice asupra locuintei.

Pe teritoriul tarii noastre, arhitectura locuintei, creatie majora a culturii populare, s-a dezvoltat in forme de o valoare artistica remarcabila. Incadrata, in linii generale, in aria larga de raspandire a constructiilor in lemn-care cuprinde Europa apuseana, centrala si in nord, mergand pana dincolo de zonele impadurite de pe Volga-arhitectura romaneasca se distinge prin trasaturi proprii care o situeaza pe treapta cea mai inalta a creatiei genului. Studiul acestei arhitecturi originale a format obiectul multor lucrari care elucideaza problemele in legatura cu tipurile locuintei, numarul incaperilor si functiile pe care le indeplinesc, evolutia casei in ansamblu si pe zone etnografice etc.

In cercetarea arhitecturii interiorului, surprinderea elementului traditional, a caracteristicilor proprii locuintei romanesti se poate realiza cu mare greutate. Unele traditii s-au pierdut de multa vreme, altele se pastreaza sub forma de vestigii, unele au durat de secole, iar altele sunt mai noi, apartinand stramosilor nostril directi.

Lipsa unui material foarte vechi, care sa faca posibila cercetarea arhitecturii interiorului locuintei taranesti in toata complexitatea ei, ne obliga sa luam ca baza epoca de inflorire din secolul al XVlll-lea, manifestata in toate domeniile artei populare, tinand seama de vestigiile arheologice, de documentele existente, de rarele marturii mai vechi.

Obsevand pe o perioada de cca. 200 de ani interiorul locuintei taranesti, constatam conditionarea lui de mediul natural, de ocupatii, de stadiul dezvoltarii tehnicii la un moment dat, de schimburile culturale."(Georgeta Stoica, "Interiorul locuintei taranesti")

Capitolul l: Cadrul natural

a)Zona geografica careia apartine casa

Teritoriul cuprins intre culmile muntilor Fagaras si raul Olt, de la Turnu-Rosu la Mateias, formeaza o zona etnografica bine conturata, numita Tara Oltului sau Tara Fagarasului. Atestata documentar inca din secolul al XII-lea. Tara Oltului este cunoscuta inca din evul mediu timpuriu ca un stravechi tinut romanesc, unde ocupatiile principale, agricultura si cresterea vitelor, stateau la baza economica a satului. Agricultura desfasurata de timpuriu prin sistemul 'de trei tarlale' se impletea strans cu cresterea animalelorlor, aspect reflectat si de proportiile surei cu grajd - relativ egale cu cele ale locuintei

Satul Dragus,este un sat de tip adunat si dateaza din secolul al XlX-lea.

Localitatea Dragus este situata in depresiunea Fagarasului, la poalele Muntilor Fagaras, in partea de nord a acestora. Depresiunea Fagarasului, situata la bordura nordica a muntilor, se prezinta ca un amfiteatru imens, strabatut de la est spre vest de raul Olt, care are foarte multi afluenti porniti din Muntii Fagarasului.

Dragusul este amplasat la 24 de km vest de municipiul Fagaras si la 8 km est de Or. Victoria.

(Dragus in Harta Iosefina a Transilvaniei, 1769-1773)

b)Descrierea zonei

Comuna Dragus este formata numai din localitatea Dragus, cu tot terenul agricol si forestier apartinator. Relieful comunei este plan, cu inclinatie nord-sud, dinspre munti spre raul Olt. Este strabatut de mai multe paraie, dintre care cel mai mare este Draguselul. Toate izvorasc din munti sau de la poalele lor, strabat teritoriul comunei si se varsa in Olt.

c)Asezarea casei

Spatiul spiritual este spatiul in care legatura de neam si legatura spirituala (de duh, suflet), consfintita prin Sfanta Casatorie reuneste mentalitatile, gandirea si obiceiurile gospodarilor creand comportamente spirituale diferite, dar integrate in marele ansamblu spiritual, societatea.

Conform obiceiurilor de neam si mostenirii spirituale, gospodaria romaneasca capata valente spirituale si materiale specifice zonelor geografice in care se situeaza. Geografia si clima locului de asezare au influenta netagaduit dezvoltarea gospodariei in functie de necesitatile ivite pe parcursul timpului. Istoria cu meandrele ei, cu luptele si viictoriile purtate, a creat cai de dezvoltare specifice diferitelor perioade. Poporul roman fiind de la inceputurile formari sale crestin, fluxurile spirituale si evolutiile Sfintei Biserici au modelat gandirea si comportarea administrativa a indivizilor. Astfel, ca rezultat al stratificarii spirituale si materiale, incepand din secolele XII-XIV majoritatea locuintelor sunt asezate in apropierea surselor de apa si sunt adunate in jurul unui nucleu - lacasul de cult, biserica - formand asezari mai mici (sate, comune) sau mai mari (cetati, orase).

Poporul Roman fiind de la inceputurile sale crestin, la baza intemeierii familiei sta Sfanta Cununie. Uniunea spirituala si materiala astfel consimtita adauga familiei reguli si legi cunoscute care trebuiesc respectate pentru ca bunastarea morala, materiala si spirituala sa dainuiasca si sa se rasfranga asupra urmasilor si intregii familii. Familia clasica este condusa de tata, de comun acord cu mama si are in grija copii nascuti pana la majorat (18 ani). De multe ori aceasta grija extinzandu-se, se intemeiaza familia extinsa. Copiii urmeaza parintilor, la varsta de 3 luni- 6 luni fiind botezati in credinta stramoseasca. Astfel din tata in fiu sunt preluate valorile crestine care au la baza cele 10 Porunci Dumnezeiesti. Acestora li se adauga cele 9 porunci Bisericesti.

Casa, la fel ca intregul sat, este asezata la poalele muntelui deoarece astfel este ferita de ostilitatile climatului montan. In apropiere curge raul denumit chiar dupa sat: Dragusel, care reuseste sa satisfaca nevoile zilnice ale locuitorilor.

d)Influenta zonei in vederea ridicarii casei

Un prim pas intr-o constructie este alegerea locului pentru casa, loc ce trebuie sa indeplineasca principala conditie de loc curat. Se pregatesc materialele de constructie, respectiv lemnul cioplit si piatra.

La saparea santurilor pentru temelie, este chemat preotul care face o rugaciune speciala prin care se invoca puterea lui Dumnezeu pentru a se putea duce la bun sfarsit lucrul inceput. Casa noua cere un cap nou. In mod universal, cocosul este un simbol solar, pentru ca prin cantatul sau anunta rasaritul soarelui, te apara impotriva influentelor tulburi ale duhurilor noptii. Gaina este simbol al fecunditatii si abundentei.

Datorita climatului rece si umiditatii dominante, casa a fost construita pe o fundatie de piatra de aproximativ 1 metru. Panza freatica este de asemenea un factor care a determinat folosirea postamentului solid de piatra, impreuna cu planul inclinat al muntelui ce determina un efect gravitational de transportare a apei si aluviunilor in josul muntelui, spre locuinta.

(intrarea pe prispa casei din Dragus)

e)Toponime specifice zonei din care face parte casa

In zona din care face parte casa apar urmatoarele toponime:Dragus, Dragusel, Tara Fagarasului.

Capitolul ll: Istoricul casei

In anul 1733, cand episcopul roman unit cu Roma Inocentiu Micu-Klein a organizat o conscriptiune in Ardeal, in satul romanesc Dragus (ortografiat: Dragus), au fost recenzate un numar de 120 de familii. Cu alte cuvinte, in Dragusul anului 1733, traiau circa 600 de persoane. Din registrul aceleiasi conscriptiuni, mai aflam numele preotilor din sat: Miklos (Nicolae), care era greco-catolic, precum si Iuon senior, Rad, Iuon, Rad 2, Georgie, care erau ortodocsi. In localitate functiona o biserica.

a) Cine a ridicat casa

Aceasta locuinta a fost ridicata de parintii actualului proprietar, Dobrinescu Elena acum aproximativ 50 de ani, adica pe la 1960.Pe timpul acela, proprietarul era o persoana destul de instarita, avand pamanturi-etalonul cu care era evaluata starea materiala a oamenilor de la acea vreme-si animale numeroase, in special animale de povara pe care le folosea la cultivarea pamanturilor(boi, cai).Aceste avutii s-au pierdut odata cu inceperea celui de-al Doliea Razboi Mondial, fiind confiscate.

Constructia casei plasandu-se intr-o perioada indepartata si in lipsa martorilor, detaliile sunt putine.

b) Starea materiala a celui care a ridicat casa

Primul proprietar avea o stare materiala buna pentru acea vreme. Principala sursa de venit era reprezentata de pamanturi. Acesta, impreuna cu familia cultiva pamanturile, pentru a-si procura hrana si pentru a folosi cerealele drept moneda de schimb. Dispunand de terenuri si animale de povara numeroasa, proprietarul era un om instarit in comunitea din care facea parte.

c) Pozitia sociala a proprietarului

Proprietarul era o persoana respectata in comunitatea din caer facea parte.Avand pamanturi si animale acesta ii ajuta si pe unii dintre vecinii care aveau resurse limitate.

Actuala proprietara este vaduva de fost primar in satul sau.Chiar daca aceasta functie a fost ocupata de sot acum mult sit imp si acesta este decedat, comunitatea inca mentine un anume respect pentru ea.Chiar si imaginea omului de buna-credinta lasata de tatal acesteia inca se rasfrange asupra propriei imagini.

d) Membrii familiei

Aceasta familie este formata din: sot si sotie-Cristea si Maria Popa(copiii ii numeau "mama" si "tate"); copii-Elena, Ecaterina, Ioana; mama Mariei Cristea(copiii o numeau "bata" sau "mamarica").Primii proprietari nu mai sunt in viata.Ei se numeau Popa Cristea si Popa Maria, iar parintii barbatului sunt cei care l-au ajutat(cu bani si cu mana de lucru) sa-si ridice casa pentru familia lui.La ridicarea casei a contribuit si familia femeii, dar intr-o masura mai mica decat parintii lui Popa Cristea, datorita resurselor financiare mai limitate.

  (Port traditional din Dragus) (Port traditional din zona Brasovului)

Capitolul lll: Materiale de constructie folosite

a) Materia prima folosita la ridicarea casei

Pentru ridicarea casei pricipalele materiale folosite au fost piatra si lemnul. Fiind localizata intr-o zona montana, aceste doua materii prime se gasesc din abundenta si tot datorita localizarii s-au putut folosi in principal doar acestea doua, transportarea altor materiale fiind

dificila.  (casa din Dragus, fata)

Gospodaria dateaza din secolul al XIX-lea si se compune din doua constructii principale: casa si sura din lemn de brad cu acoperis din jipi de secara. Casa, inaltata pe temelie de piatra, cu pivnita, are peretii din barne de brad (cioplite pe patru fete si imbinate in cheie dreapta), tencuiti si varuiti. Acoperisul in doua ape cu pinion pe latura mica, are invelitoare din tigla rotunjita dispusa in solzi. De-a lungul fatadei se intinde prispa cu stalpi fasonati in patru muchii si balustrada din scanduri traforate.

Lutul - servea ca liant in zidarie, ca mortar pentru pereti, ca strat de finisaj la pardoseala si pereti. Pentru pereti lutul se framanta cu pleava pentru a conferi rezistenta. Se izbea cu mana pe pereti peste puricitura si se netezea cu podul palmei. Dupa uscare crapa, aparand ca un dalaj poligonal.
Peste lutul brut se aplica un strat de lut cu nisip de finisaj moale, operatiune numita " muruit". Dupa intarirea mortarului de finisaj se varuia cu var amestecat cu extracte din scoata de arin sau coaja de nuca care dadea o tenta galbuie varuielii. Falerii si prismele se varuiau cu mal ( pasta rezultata din pisarea marnei calcaroasa cu apa). Lutul prin porozitatea lui conserva bine lemnul, il fereste de exces de umezeala si chiar de daunatori periculosi, carii.
b) De unde procurau materialele pentru a-si ridica casa

Casa fiind plasata intr-o zona relativ izolata, materialele de constructii erau procurate din imprejurimile casei. In primul rand, erau foarte utile materialele aflate la indemana(piatra si lemnul), iar in al doilea rand erau singurele pe care si le puteau procura cu o oarecare usurinta.Lemnul se gasea in padure, barbatii satului se duceau in grup si defrisau o cantitate de arbori considerata de ei suficienta. Piatra se putea gasi in mai multe locuri: in albiile raurilor(acolo de putea gasi in special pietris) sau pe munte, erodata de conditiile climatice aspre.

c) Zugravitul

Zugravitul exterior si interior se facea cu var si se aplica cu o pensula lata numita "bidinea". Uneori se dilua lut in amestec pentru a obtine o culare diferita de alb; in acest caz ar fi bej. Pentru casa din Dragus s-a folosit culoarea albastru deschis, rezultata tot dintr -un amestec de var.

(Perete exterior, stanga;perete interior, dreapta)

d) Forma casei

Planul casei este asimetric, datorita dimensionarii diferite a incaperilor componente: tinda cu camara si camera de locuit cu camara de haine.

Casa in sine este dreptunghiulara, aceasta forma fiind foarte usor de realizat-scandurile peretilor trebuie doar imbinate pentru a reda forma dorita.

e) Forma si marimea ferestrelor

Ferestrele casei sunt dreptunghiulare si formate din sase ochiuri patrate ingradite de margini confectionate din lemn. Aceasta forma confera mai multa rezistenta geamurilor in perioada iernii.

Ferestrele au aproximativ 60 cm inaltime si 30 cm latime. Acest tip de geam a fost conceput doar pt a fi util: este destul de larg pentru a permite patrunderea luminii in timpul zilei si destul de mic pentru a nu permite patrunderea frigului.

(fereastra din fata casei)

(fereastra din lateralul casei)

Dupa cum se observa si din poze, ferestrele sunt dotate cu obloane din lemn de aceeasi culoare cu rama geamului. Acestea au dubla functie: de protectie suplimentara impotriva frigului dar si ca masura de siguranta, ele fiind dotate cu o incuietoare rudimentara.

f) Din ce se confectionau tocurile usilor si ferestrelor

Tocurile usilor si ferestrelor se confectionau din lemn si pentru a le face mai rezistente de-a lungul timpului, oamenii aplica produse petroliere pe suprafata acestora.

g) Modalitati de confectionare

Trecerea la noul tip de locuinta, cu doua incaperi si tinda centrala, face necesara aparitia acestui mestesug care asigura confectionarea usilor si a ferestrelor. Intr-o prima faza, dulgherii mestereau mobilierul strict necesar gospodariei, ulterior au aparut cele doua meserii, bine determinate functional. Mobilierul dulgheresc era executat din scanduri cioplite cu toporul, barda si cutitoaia, incheiate in ulucuri, ca sindrilele de pe case prinse in cuie de lemn.

Fata de uneltele pe care le folosea dulgherul in mod curent, tamplarul recurge in mod obligatoriu la o masa de tamplarie, hobelbanc - masa pentru geluit - ferastraie de mana de diferite tipuri, ferastraul coada de vulpe, coada de soarece, horjuri, gealaul, raubancul, faltuitorul, gura de broasca etc.
Principalele lucrari efectuate de tamplari: podisoare, cuiere, dulapuri, credente, paturi, scaune, laite cu spatar sau fara spatar, mese, lazi de zestre, coltare, hambare, cufere, cadre pentru verande. Dupa introducerea caselor cu etaj, tamplarii confectioneaza scarile de urcat la etaj.

(usa din lemn de la beci)

(usa de la intrarea in casa)

Capitolul lV: Componenta gospodariei

In societatile premoderne, importanta gospodariei taranesti, si a taranului agricultor ca lucrator al pamantului si mai ales crescatorului de animale este primordiala. Este remarcata importanta sociala deosebita a ocupatiei taranului, care este producator de bunuri si materii prime, a carui munca presupune un surplus de materie prima care sa aduca hrana si celorlalte clase sociale, care nu se ocupa cu agricultura sau cresterea animalelor. Cu cat surplusul de produse ramas de la gospodaria taraneasca este mai mare cu atat mai usor se vor hrani si celelalte gospodarii. Deci, cu cat gospodaria taraneasca este mai prospera, si mai bine utilata cu atat se vor hrani celelalte clase sociale mai bine. De altfel, gospodaria taraneasca a reprezentat multa vreme baza economica a societatii.

a) Asezarea casei in curtea gospodarului

In general, gospodariile sint asezate cu latura mica la strada, pe alinierea strazii. Cum strazile sint neregulate ca traseu, nici gospodariile n-au o orientare fixa fata de punctele cardinale. Casele insa au orientare fie sud, fie rasarit sau apus, dupa cum merge strada de la sud la nord sau de la rasarit la apus. Niciodata, oricum s-ar suci strada, casele n-au fatada mare la nord. De multe ori, cind strada nu are o orientare perfecta, casele o au si unghiul ce se formeaza este acopenit cu gard cu acoperis sprijinit pe zidul casei.Casa din Dragus are un plan asimetric si este asezata de partea stanga a intrarii in curte.

b)Anexe ale gospodariei

Marimea curtilor nu este in legatura cu intinderea exploatarii agricole sau ocupatia sateanului, ci cu marimea vaii pe care e asezat satul. Astfel, curtea e foarte mica, abia poti intoarce carul, iar gradinile din sat foarte neregulate si foarte mici. In termen mediu, o curte are cam 400 m² fara nici o legatura cu intinderea exploatarii. Gradinile, in medie, au cam 200 m². Curtea locuitorilor nu se utilizeaza in vederea exploatarii, pamant de cultura fiind putin, incat nici nevoile familiei nu le satisface, iar vitele, daca sunt in numar mare, isi au ocolul in afara de sat, in munte. Acolo sunt surele si grajdurile mai mari, acolo se tin nutreturile. In sat nu se aduce decat pentru nevoile de aici: nutret pentru vaca, caii de caruta, boii de jug.

Pivnita serveste mai ales pentru pastrarea fructelor, a butoaielor cu tuica sau cu vin, a vaselor cu muraturi si a zarzavaturilor. Aceasta casa are intrarea in pivnita prin partea din fata a casei, pe centru.

Cotetul pasarilor este perpendicular cu casa si face parte din corpul grajdului. Aici se pot gasi recipiente pentru hrana pasarilor precum si cuiburi pentru gaini. In cuiburi se aseaza paie pentru ca starea oualor sa nu se deterioreze din cauza scandurilor dure.

Grajdul animalelor si pentru depozitat furaje este mult mai mare decat cotetul si are aspect si forma de casa.Poarta este foarte larga pentru

a putea permite intrarea carului tras de boi/cai si pentru a oferi spatiu gospodarilor cand aseaza furajele in grajd. Este, ca si locuinta, construit din lemn, din structura lipsind doar postamentul de piatra. Acoperisul este acoperit de paie asezate pe o structura din barne de lemn. Este o structura rudimentara, neavand durabilitate.

Atelajele stau in acelasi grajd, vitele fiind legate de acestea pe perioada noptii.

c) Imprejmuirea proprietatii

Cercetari arheologice, istorice, etnologice atesta, in spatiul getic, cele mai vechi urme de viata sedentara din aceasta parte a Europei. In cadrul acestora un loc, nu lipsit de importanta, il ocupa activitatile si tehnicile de aparare, ocrotire a vietii si bunurilor necesare supravietuirii. Cu o evolutie 'clasica', de la simplu la complex, se reliefeaza gardul, prezent intr-o imensa si variata gama de forme si metode de activitate, pe parcursul mai multor milenii, din paleolitic pana In zilele noastre.

Gardul apare in istoria omenirii, ca expresie a unei necesitati, a nevoii de aparare, de protectie, de prevenire a unor eventuale atacuri din partea unui posibil agresor.

Etnografia romaneasca evidentiaza, ca si in zilele noastre, numeroase asezari rurale, preponderent in zonele de deal si de munte se intalneste gardul primitiv format din vreascuri, gateje, tufe de maracini, spini, vite, lese etc. azvarlite in drumul animalelor salbatice si al unora domestice. in acelasi mod se astupa sparturile la gardurile construite. in sate, intre gospodarii, se dispun, intre pomii de la hotar, vreascuri, maracini, crengi ramuroase, mai ales pentru protejarea culturilor contra gainilor, a porcilor.

Gradul redus de fiabilitate, fragilitatea gardului primitiv in fata agresiunii animale, sau chiar umane, au impus perfectionarea acestuia, inventarea de noi tehnici de ingradire, mai solide, mai rezistente, mai durabile. Merita subliniata aici ideea de impletire, incrucisare, utila si in alte domenii (ex. urzeala), intr-o vreme in care nu se poate vorbi despre cunostinte legate de rezistenta materialelor. Gardul este folosit pentru delimitarea atat a gospodariei, a proprietatii, in general, cat si a unor subdiviziuni - ograda, curtea de pasari, gradinile de zarzavat, de pomi (livezile), gradinitele de flori etc.

d) Poarta si semnificatia ei

' In legatura cu casa si gospodaria taraneasca trebueste pusa si poarta de intrare in curtea case i, acel arc de triumf rustic deschis catre ulita, in care taranul isi pune intreaga silinta ca sa arate trecatorilor

toata maestria lui in prelucrarea si impodobirea lemnului.

Cate odata, aceasta poarta se reduce la trei pari simpli, ingropati in pamint, cari sustin in balamale cele doua porti : poarta mare a carelor si animalelor, si portita. Dar foarte des aceste doua porti sunt reunite

in partea superioara de un acoperis de sindrila infundat, iar stilpii portii, ca si portile insasi, sunt umplute cu sapaturi in lemn de o indemanare, minutiozitate si maestrie rara. In unele cazuri, printr'o intelegere si iubire a simetriei, poarta mare este flancata de doua portite, cari pot avea chiar acoperisuri separate." Arh. Grigore Ionescu-1937

(poarta de la intrare in curte) (detaliu de pe stalpul portii)

Poarta este locul destinat intrarii sau iesirii din gospodarie. Acel ornament imitand un acoperis semnifica protectie din momentul in care cineva intra in curte, iar acea gravura de pe stalpi sugereaza credinta in Dumnezeu, ca proprietarii sunt oameni credinciosi si prin urmare, de incredere.

e) Gradina si livada

Aceasta casa nu prezinta gradina si livada, ci are "batatura", adica portiunea de pamant din fata casei. Pe aici circula zilnic gospodarii indreptandu-se spre activitatile lor.

Capitolul V: Distributia muncii in cadrul gospodariei taranesti

a) Muncile domestice in casa ale barbatului

Gospodaria, conform stiintei sociologice, este structura sociala care are la baza apartenenta de neam si ocuparea unui teritoriu comun, care include locuinta sau mai multe spatii de locuit precum si imprejmuirile ei, gradina, acareturi, alte bunuri de gospodarie, teren agricol si care sunt gospodarite impreuna. Ea poate fi unifamiliala (un singur nucleu familial) sau plurifamiliala (include doua sau mai multe nuclee familiale - de exemplu nucleul central format dintr-un cuplu sot-sotie si copii acestora, la care se poate adauga un alt nucleu format din parintii unuia dintre soti). Membrii gospodariei locuiesc si administreaza impreuna veniturile aduse de orice membru al gospodariei, constituind un fond comun, cheltuielile casei realizandu-se din acest fond.

Barbatul este cel care se ocupa de munca cea mai grea: el ingrijeste animalele, le procura hrana, se ocupa de repararea casei(si de constructia acesteia), este cel care sustine financiar intreaga familie.

b) Rolul femeii in cadrul gospodariei

Femeia se ocupa in principal de cresterea si educarea copiilor, dar mai are si alte indatoriri: se ingrijeste de ograda, de gradina,de animalele mai mici(pasari si ovine), de aspectul curtii, se ocupa de curatenia casei, este cea care prepara hrana.Femeia este de aseamenea sotia barbatului si trebuie sa-si creeze si sa-si mentina o imagine de sotie buna.

c) Ocupatiile copiilor in cadrul gospodariei taranesti

In functie de varsta, participarea copiilor la indatoririle zilnice difera:cei mici nu au indatoriri, dar pe masura ce cresc le sunt atribuite anumite indatoriri si daca sunt fete, isi ajuta in special mama, iar daca sunt baietii isi ajuta tatal la muncile grele. Graduar, le sunt incredintate tot mai multe indatoriri, iar cand ajung la maturitate preiau muncile parintilor lor.

d) Denumiri specifice activitatilor din gospodarie

Mulsul oilor

Sapatul gradinii

Capitolul Vl: Interiorul locuintei taranesti

a) Distribuirea camerelor

In secolul al XlX-lea planurile locuintei cuprindeau in medie una, doua si trei camere de locuit. Casa cu o camera era dominanta la inceputul secolului, iar cea cu trei la sfarsit.

Functiile incaperilor, ce depind de planul casei, au o importanta deosebita pentru interior, deoarece determina continutul si modul de organizare atat al obiectelor cu caracter functional cat si al celor cu caracter decorativ.

In general, casa veche romaneasca se caracterizeaza prin existenta unor vetre unice in camera de locuit, la care s-au adaugat ulterior si alte incaperi. Modul in care s-au dezvoltat planurile caselor in cea mai mare parte a Transilvaniei, in Moldova, in partea de nord a Munteniei si in nord-estul Olteniei se caracterizeaza prin aparitia unei incaperi de trecere, neincalzita(tinda), alaturi de incaperea de locuit.

Un plan care se situeaza pe scara evolutiva imediat dupa casa cu incapere de locuit si tinda este cel cu camera de locuit, tinda si camara. Acest tip de casa este si gospodaria din Dragus.

(camera de locuit)

(tinda)

Spatiul tindei este folosit pentru depozitatul obiectelor de uz gospodaresc, a unor provizii si uneori pentru locuit, fapt destul de frecvent in casele taranesti. In aceasta casa, tinda serveste si ca bucatarie, aici aflandu-se vatra. De aici apare si denumirea de "tinda calda". Podeaua tindei era din pamant batut si lipit, formand o pardoseala neteda ce se lipea in fiecare saptamana in vederea intretinerii ei. Peretii sunt tencuiti si varuiti pe deasupra.

Camara este o alta incapere in care se aduna laolalta unelte de munca, provizii aliementare, instrumente necesare industriei casnice textile.

In pod se pastreaza, in primul rand, proviziile. Aici sunt asezate lazile mari si "uleiele" pentru cereale, putinile cu branza si tot aici se agata, in preajma cosului, carnea pentru a fi afumata.

b)Asezarea mobilierului si importanta acestui fapt in conceptia taranului roman

Camera de locuit si tinda contin un mobilier potrivit functiei lor. Din dispunerea acestuia apare evidenta preocupare pentru asigurarea unui anumit grad de confort si a unei ambiante placute.

Din punct de vedere al modului de organizare, interiorul acestor incaperi se caracterizeaza prin prezenta a 4 puncte de greutate, repartizate simetric unul fata de celalalt: coltul cu sistemul de incalzit sau preparat hrana, coltul cu patul, coltul cu lavitele, coltul cu dulapul de vase.

Aranjamentul indica o judicioasa economie de spati, fapt la care contribuie si stabilitatea pieselor de mobilier montate in pereti, formand un schelet fix, dispus pe doua sau trei din laturile incaperii.

Cele doua bacute sunt asezate, la fel ca toate piesele de mobilier din camera de locuit, pe langa pereti, cu fata spre

masa.

In ansamblul interiorului locuintei taranesti, un loc important il ocupa si mobilierul fixat pe perete: cuiere pentru ceramica, asezate de jur-imprejurul camerei pentru a servi la etalarea strachinilor, farfuriilor, canceelor cu decor policrom si a icoanelor pe sticla, lucrate de vestiti mesteri iconari din zona Fagaras,blidare, coltare pentru pastrarea vaselor de uz si celor cu caracter decorativ.

In casa taraneasca nu intalnim dulapul pentru pastrat imbracamintea. Functia dulapului este indeplinita in aceasta casa de lada de zestre, care ocupa un loc de cinste in interior, fiind asezata la capatul patului.Lada din imagine este de tip brasovenesc si este lucrata din scandura de brad si pictata.

c) Impodobirea casei: pereti, pardoseala, plafon etc.

Locuinta era un adapost in fata intemperiilor, a strainilor, dar trebuia sa ofere protectie si fata de fiintele nevazute care populau credintele taranilor. De aceea, stresinile, ferestrele, usile, vatra si grinzile tavanului erau impodobite cu un decor cu caracter protector, superstitios.

Dintre toate categoriile de obiecte care impodobesc interiorul locuintei taranesti, textilele indeplinesc rolul decorativ cel mai important. Indiferent de materialul din care sunt confectionate (lana, bumbac, borangic, in, canepa), prin modul in care sunt asezate pe pereti, pe mobile, pe culme, la grinda, prin compozitia ornamentala si prin cromatica, tesaturile definesc stilul decorativ al interiorului casei.

Tesaturile de interior - covoare, paretare, stergare lungi('de cui') sau scurte('grindare'),plasate la grinda, ferestre si icoane, incanta privirea printr-un decor bogat, geometric(sisteme de linii) vegetal si floral, intr-o cromatica bazata pe relatia dintre rosu si negru, cu accente policrome. In structura decorativa a interiorului, numarul mare al pieselor apartinand principalelor genuri ale creatiei populare - textile, port, ceramica, pictura pe sticla, arta lemnului - configureaza, prin reusita asociere, stilul caracteristic zonei Fagarasului.

Tehnica de lucru, compozitiile ornamentale, cromatica rafinata obtinuta cu ajutorul vopselurilor vegetale, precum si gama bogata si variata a categoriilor de tesaturi indica o indelungata traditie in dobandirea mestesugului.

Despre maiestria cu care sunt lucrate tesaturile de pe teritoriul nostru, Herodot afirma ca datorita finetii, tesaturile din canepa puteau fi confundate usor cu cele din in, obisnuite in Roma Antica.

Pardoseala pastreaza o imagine simplista, decoratiile lipsind cu desavarsire.Scandurile din lemn sunt sigurul element decorative al pardoselii.

d) Incalzirea interiorului casei pe timp de iarna

Sistemul de incalzire consta dintr-un cuptor cu cos inalt(in tinda) si o soba cu cahle si plita, in camera de la drum. Pe timp de iarna cuptorul si soba sunt folosite la incalzire prin arderea de lemne uscate.

e)Procurarea materiei prime pentru incalzit

De obicei, barbatul este cel care se ocupa de aceasta sarcina. El merge in padure, aduna crengile si trunchiurile de copac cazute sau defriseaza cantitatea de lemn de care are nevoie si isi face provizii pentru toata iarna. Gospodarii mai folosesc si vreascurile provenite din propria curte.

f) Iluminarea casei pe timpul serii

Principala sursa de lumina folosita timp de milenii in casa taraneasca a fost focul de la vatra. Pe langa acesta, pe o mare parte a teritoriului tarii s-au folosit aschiile de lemn rasinos, asezate la vatra(pe corlata) sau in nise special amenajate in peretii incaperii ori ai cuptorului. Aschiile aprinse se fixau intr-o crapatura a hornului sau intr-o tija verticala, despicata la capat.

Camerele curate si cele de locuit au fost illuminate si cu ajutorul lumanarilor in suporturi de piatra,lemn sau metal. In multe zone ale tarii s-au utilizat "lampasele"-felinare cu carcasa din lemn de forma paralelipipedica, lampile de sticla etc.

g) Importanta asezarii mesei, dispunerea locului pentru servirea mesei

O piesa de mobilier nelipsita in oricare interior este masa. In locuinta din Dragus masa, de forma dreptunghiulara, este asezata in mijlocul camerei, deoarece cu ajutorul ei, taranii indeplinesc una din cele mai importante activitati umane: hranitul. Masa se serveste intotdeauna in centrul camerei, toate energiile pozitive concentrandu-se pe acea zona. In plus, aceasta activitate se face in familie, iar luarea mesei in centrul camerei de locuit aduce si mai multa importanta faptului, de lagamant tacit intre toti membrii familiei.

h) Importanta asezarii icoanei;semnificatii

Icoanele pictate pe sticla, cu largfa circulatie in Transilvania, apar in cadrul interiorului ca elemente ornamentale, datorita numarului mare, decorativismului compozitiei si cromaticii stralucitoare. Problema vechimii acestui gen al creatiei populare este inca destul de controversata. El a fost legat de dezvoltarea mestesugului respectiv in a doua jumatate a secolului al XVll-lea. Numarul mare al centrelor de iconari-Nicula, Scheii Brasovului, Laz, Maieri, Arpasul de Sus etc.-explica multitudinea icoanelor pictate pe sticla in casele transilvanene precum si prezenta lor dincolo de Carpati, in Oltenia si Moldova.

Icoanele pictate pe sticla au devenit in timp un element important de podoaba a interiorului. Asezate pe 2 dintre peretii incaperii, intre ferestre sau pe cuiere, ele formau o friza continua.

Icoanele pictate pe lemn, opere ale mesterilor populari cau ale iconarilor din manastiri, au fost frecvente mai ales in Oltenia,Muntenia,Moldova,Banat si Dobrogea. Locul icoanei era pe peretele din rasarit al camerei de locuit si al camerei curate. In Oltenia se intalnea si o icoana speciala pt. vatra, care se aseza in apropierea cosului cu corlata sau era fixata direct in interiorul lui. Alaturi de icoane se asezau uneori buchete de busuioc, iar deasupra un stergar.

i) Vatra casei;semnificatii

Vatra casei, construita in mijlocul incaperii din piatra, pamant si din lut, este situata in tinda si ocupa un spatiu destul de mare. Este de asemenea si un element foarte important in viata de zi cu zi a gospodarilor fiind locul unde se prepara intotdeauna hrana, este o sursa foarte buna de caldura si poate deveni si loc de dormit comod in noptile geroase de iarna.

Bibliografie

1.Georgeta Stoica, "Interiorul locuintei taranesti", editura Meridiane, Bucuresti, 1973

2.Internet