Ovidiu 43 i.Hr.-17 d.Hr.

Ovidiu 43 i.Hr.-17 d.Hr.

A luat un lucru care era autentic din punct de vedere senti­mental pentru el - dragostea ce uneste si distruge barbatii si femeile - si a facut o poveste Metamorfozele ramin unice: este singura poveste a iubirii.

Brooks Otis, Ovid as an Epic Poet

Putini scriitori au navalit pe scena literara cu indrazneala de care a dat dovada Ovidiu. BYR.ON [32] este poate singurul poet cu care poate fi comparat datorita aparitiei sale meteorice si statutului de celebritate instantanee. Ca si Byron, Ovidiu s-a trezit dintr-o data vestit, avandu-l ca egal numai pe marele VIRGILIU [7]. Si la fel ca in cazul lui Byron, cariera lui Ovidiu a explodat in controverse si exil. in aceasta perioada marcata deopotriva de notorietate si adversitate, Ovidiu a reusit sa scrie una dintre cele mai importante lucrari de referinta ale literaturii occidentale, Metamorfozele, care, alaturi de Iliada, Odiseea si Eneida, reprezinta reperele literare ale perioadei clasice.

Publius Ovidius Naso s-a nascut intr-o familie de vaza la numai un an dupa asasinarea lui lulius Cezar. La varsta de doisprezece ani a venit la Roma pentru a se face avocat, moment care coincide cu victoria lui Augustus impotriva lui Marc Antoniu si a Cleopatrei in lupta decisiva de la Actium. Spre deosebire de Virgiliu care era mai in varsta decat el, Ovidiu a ajuns la maturitate in perioada de pace si prosperitate instaurata de Augustus, ceea ce ar putea explica atitudinea lui opusa fata de aceea a seriosului si in esenta conservatorului Virgiliu. Dupa ce s-a intors dintr-o calatorie in Grecia, Ovidiu a renuntat la drept pentru a deveni poet de profesie. Cartea sa de debut, Amores, urmata de Ars amatoria, au fost si indraznete si uluitoare ca tehnica. Ovidiu a turnat in forma consacrata a elegiei de amor o originalitate si o vitalitate care anuntau un poet de prima marime. Elegant, spiritual, uneori subversiv si imoral, Ovidiu trebuie sa-i fi surprins si incantat pe locuitorii Romei, dar in mod sigur a intrat in conflict cu valorile vechi, mai austere, pe care Augustus voia sa le rein troneze.

in anul 8 d.Hr., in momentul de varf al carierei sale poetice, Ovidiu

a fost convocat in fata lui Augustus, judecat sumar si exilat in orasul Tomis, aflat in Romania de astazi, in cel mai indepartat capat al Imperiului Roman si al lumii occidentale civilizate. Motivul exact al exilarii lui nu se cunoaste, desi Ovidiu a marturisit ca a comis o indiscretie, considerand indreptatita actiunea lui Augustus. Circulau zvonuri despre o posibila implicare a lui Ovidiu intr-un scandal legat de lulia, fiica lui Augustus. S-ar putea insa ca pacatul lui Ovidiu sa fi fost preponderent literar, iar Augustus sa fi incercat sa-l reduca astfel la tacere pe cinicul poet, ale carui versuri de dragoste ofensau regimul si starneau nemultumire si jena. Indiferent care a fost motivul, Ovidiu s-a vazut rupt de civilizatie si probabil ca a considerat acest exil ca pe o sentinta de condamnare la moarte. A ramas la Tomis pana la sfarsitul vietii sale, scriind o serie de poeme, Tristia (Tristele), cu speranta ca va dobandi iertarea care nu a venit insa niciodata.

in momentul in care a plecat in exil, Ovidiu tocmai isi terminase capodopera, unul dintre cele mai marete poeme epice scrise vreodata si o adevarata comoara de inspiratie poetica ce avea sa-si exercite influenta de-a lungul evului mediu asupra lui SHAKESPEARE [16] si in timpul Renasterii, apoi in perioada moderna, in contrast cu genul de epica a lui HOMER [1] si Virgiliu, Metamorfozele este un poem serios, dar si comic, care incearca nici mai mult nici mai putin decat sa infatiseze o istorie mitologica de la crearea lumii pana la asasinarea si apoteoza lui lulius Cezar. Amploarea si sfera de cuprindere a poemului sunt fara precedent; este o colectie de legende si mituri reimaginate si remodelate de inventivitatea si geniul lui Ovidiu, de puterea de expresie a versului sau. in esenta, Metamorfozele reprezinta unul dintre cele mai captivante poeme scrise vreodata, insa chiar de la aparitia poemului s-au luat in discutie semnificatia lui mai ampla si intentia autorului dincolo de amuzament. S-au facut eforturi considerabile pentru descifrarea unitatii tematice si structurale a poemului, si multe solutii, mai ales sugestive de a-l citi ca pe o alegorie crestina, din perioada evului mediu, s-au dovedit ingenioase dar in ultima instanta fanteziste si mult mai rigide si mai limitative decal in viziunea lui Ovidiu.

Structura expansiva a lui Ovidiu, care ajunge in timp de la „inceputurile lumii pana in zilele noastre', prin istoria legendara si umana, ii oferi poetului libertatea de a explora natura umana si divina datorita puteri! transformatoare a iubirii si starilor psihologice anormale produse de pasiune Liantul povestilor il constituie tema centrala a metamorfozei precum s asocierea si contrastul, dar principala unitate a poemului deriva din tratamentul unic aplicat de Ovidiu legendelor traditionale. Spre deosebire de istoria epica a lui Virgiliu, poemul lui Ovidiu este in esenta o epica a emotiilor, caci latura umana a miturilor si legendelor este evidenta in semnificatia lor. in cosmogonia lui Ovidiu, zeii si oamenii sunt victime

ale pasiunilor lor, si fiecare poveste ilustreaza consecintele acestora. Ovidiu catalogheaza comportamentul uman prin universalii si arhetipuri, in schimb prezinta divinitatile, eroii si celebritatile ca pe niste personaje familiare si usor de recunoscut. Spre deosebire de standardul clasic al ordinii si echilibrului, Ovidiu ofera un sens mai modera lumii intr-un flux continuu, a carei diversitate si vitalitate sunt cele mai inalte atribute ale vietii. Metamorfozele, ele insesi un exemplu de transformare artistica, ilustreaza puterea imaginatiei de a remodela lumea si miturile care o sustin, prefacandu-le in surse magice de divertisment prin adevar si placere.

Numai cateva creatii artistice - povestirile lui Homer, Eneida, Divina Comedia, Don Quijote - ocupa un loc la fel de inalt ca Metamorfozele printre lucrarile literare care au exercitat cea mai mare influenta asupra generatiilor urmatoare. Scriitorii au continuat sa extraga din poemele lui Ovidiu, ca dintr-o inepuizabila sursa de povestiri, tehnici poetice si subiecte de inspiratie, iar Ovidiu ramane in mod incontestabil un mediator intre lumea veche si propria noastra lume, un poet ale carui realizari remarcabile se recunosc in infinita varietate a experientei umane care se transforma in dainuirea permanenta a artei.