Voltaire 1694-1778

Voltaire 1694-1778

Ecrasez l'infame! (Zdrobiti infamia!)

Motoul lui Voltaire si strigatul lui de lupta

Cu Voltaire probabil ca am incalcat principiul fundamental de selectie a autorilor prezentati in aceasta carte, caci am inclus o personalitate literara a carei reputatie se bazeaza in cea mai mare masura pe filozofia si influenta ideilor sale si mai putin pe creatia sa literara. Desi Voltaire, pe parcursul unei cariere lungi, a scris piese de teatru, poezie, proza, eseuri, istorie, in uriasa lui mostenire de peste treizeci de mii de pagini, cu exceptia lui Candide, nu exista nici o lucrare care sa poata fi calificata fara echivoc drept capodopera. Este un titan ciudat: un mare scriitor care, in ochii posteritatii, nu a scris decat cateva lucrari de anvergura, insa, cu toate acestea putini alti scriitori au definit atat de bine epoca in care au trait. Voltaire a dominat iluminismul secolului al XVIII-lea cu prezenta sa intelectuala majora, iar influenta lui a continuat sa se exercite mult timp dupa moartea sa ca o puternica forta modelatoare in timpul revolutiilor din America si Franta. Spre deosebire de alti scriitori cu un impact extraliterar comparabil, cum ar fi Plato, Rousseau, Freud si Sartre, Voltaire merita consideratia noastra si ca literat, nu numai ca ganditor sau filozof. La Voltaire, creatia literara nu era numai o activitate colaterala sau un sistem de furnizare a ideilor, desi este posibila si o asemenea abordare. Numai Candide, singura lucrare a lui Voltaire care continua sa fie citita cu placere, justifica includerea lui in paginile acestui volum. H. N. Brailsford sustinea ca romanul Candide „poate fi asezat alaturi de Don Quijote si Faust' ca una dintre cele mai cunoscute fabule ale omenirii. Daca celelalte lucrari literare ale lui Voltaire sunt cunoscute in prezent doar de critici literari si istorici ai culturilor, Candide i-a asigurat lui Voltaire un loc distinct ca artist creator important si continua sa-i confere statutul de titan al literaturii.

Voltaire s-a nascut cu numele de Frantois-Marie Arouet intr-o familie Prospera din clasa de mijloc a Parisului. Remarcabila lui ascensiune pana la o forta intelectuala predominanta acopera toata perioada iluminismului, de la domnia lui Ludovic al XlV-lea pana in preajma Revolutiei Franceze. Asa cum afirma Andre Bellessort, „se poate spune ca Revolutia Franceza a inceput la 10 februarie 1778, in ziua in care Voltaire a intrat in Paris'. Confident al regilor si imparatilor si inspirator al revolutionarilor, Voltaire a studiat la Colegiul iezuit Louis-le-Grand din Paris si apoi, o vreme, dreptul. Primul din numeroasele sale exiluri a survenit in 1716 din cauza lucrarilor satirice care atacau regenta lui Phillippe d'Orleans. in 1717 a_:; fost inchis timp de unsprezece luni la Bastilia pentru aceeasi infractiune, in perioada sederii in inchisoare a scris tragedia Oedip, care a devenit un mare succes, si si-a luat numele de Voltaire. Piesa l-a facut vestit, si l-a transformat in tinta controverselor care aveau sa-l urmareasca toata viata. O cearta cu cavalerul de Rohan s-a soldat cu un atac din partea oamenilor cavalerului si cu o a doua inchidere la Bastilia, urmata de exilul in Anglia.

Sejurul lui Voltaire in Anglia a fost profitabil pentru dezvoltarea teoriilor sale politice si pentru configurarea conceptului filozofic al libertatii personale. I-a cunoscut pe cei mai multi dintre ganditorii englezi ai vremii si a fost impresionat de stiinta si empirismul englez, precum si de sistemul politic englez, aflat in puternic contrast cu puterea autocrata a Bisericii si a Statului in Franta, unde un nobil francez putea sa-l trimita la inchisoare pe un om de rand pentru opiniile sale. La intoarcerea in Franta, Voltaire a scris o istorie a lui Carol al XH-lea, considerata drept primul studiu modern de istorie si principala sa lucrare filozofica, Lettres philosophiques (1734). Controversele iscate de publicarea acestora l-au obligat pe Voltaire sa fuga de la Paris in Lorraine, unde a trait timp de cincisprezece ani la locuinta amantei sale, Madame du Chatelet, la Cirey. in aceasta perioada, Voltaire a continuat sa scrie numeroase tragedii, satire si lucrari stiintifice si filozofice. Desi multe din scrierile lui sunt indraznete, nu a fost un ganditor foarte original, ci mai degraba un talentat popularizator al teoriilor pe care si le insusise de la altii, ajutand la raspandirea ideilor acestora despre democratie, toleranta religioasa, libertate intelectuala in intreaga Europa.

Dupa moartea doamnei du Chatelet, in 1749, Voltaire s-a dus in Prusia la invitatia lui Frederick al II-lea inainte de a se stabili mai intai la Geneva, apoi, in cele din urma, in ultimii douazeci de ani, la Ferney in Franta, in apropiere de granita cu Elvetia, unde a scris in 1758 Candide, in ultimul an de viata, Voltaire s-a intors la Paris dupa douazeci si opt de ani de absenta pentru a participa la spectacolul festiv cu ultima sa tragedie, Irene, la Comedia Franceza. A murit cateva saptamani mai tarziu si a fost inmormantat in secret, impotriva vointei Bisericii, pentru ca ulterior sa fie reinhumat in Pantheon ca un simbol al revolutiei.

Candide, care dupa parerea lui FLAUBERT [51] este un rezumat al intregii activitati a lui Voltaire, reprezinta o satira stralucita si o sinteza a atacului de-o viata indreptat de Voltaire impotriva falsitatii si ipocriziei, in povestirea sa picaresca, tanarul si naivul idealist Candide, pe care mentorul sau, dr. Pangloss, il convinge sa imbratiseze teoriile filozofului Gottfried Leibnitz, are o serie de experiente care in ultima instanta il maturizeaza si il vindeca de optimismul sau juvenil. Voltaire combate teoria potrivit careia aceasta este „cea mai buna lume posibila' si cel mai detestabil tip de rau poate fi explicat prin simpla afirmare a bunavointei providentiale, ca „orice este, este drept' formulare preluata din Eseul despre om al lui ALEXANDER POPE [22]. Aceasta abordare facila a experientei umane, folosita pentru a justifica mizeria si atrocitatile umane, este demolata eficient de intriga lui Voltaire, care testeaza optimismul in imprejurari din ce in ce mai dure si dezvaluie diversele dogme si fanatismul ce impiedica individul sa perceapa corect realitatea. Catalogul mizeriilor sale umane include dezastrele, bolile omului, razboiul, persecutia religioasa, ideologiile sociale si personale care le insotesc, superstitiile religioase, nationalismul si colonialismul. Nici ideea de progres al civilizatiei, nici credinta lui Rousseau in inocenta primitiva nu-i ofera vreo consolare, in ultima instanta, Candide isi formeaza propria filozofie intre polii la fel de inaccesibili ai optimismului si pesimismului. Este hotarat sa „aiba grija de gradina sa', oferind solutia modesta a meliorismului bazat pe munca umana, cooperare si acceptarea dualitati maniheiste a binelui si raului care formeaza ansamblul experientei umane. Suspendat intre un activism limitat si constiinta tragica a racilelor morale si sociale, Candide ajunge la idealul lui Voltaire si exprima parerea autorului potrivit careia omul si societatea, desi nu sunt perfecti sunt perfectibili, cel putin in speranta ca ameliorarile pot sa derive din adevar.

In esenta, Candide sintetizeaza intreaga cariera de artist si ganditor a lui Voltaire. Strigatul lui de lupta „zdrobiti infamia', care poate fi definita ca dogmatism sau intoleranta, reprezinta un principiu calauzitor. Asa cum a scris el, „orice individ care persecuta un om, fratele sau, pentru ca acesta nu-i impartaseste punctul de vedere este un monstru Trebuie sa ne toleram unul pe altul pentru ca suntem cu totii slabi, inconsecventi, supusi mutatiilor si erorii', in locul iluziei, Voltaire a propus cautarea neobosita a adevarului. Criticul cultural si istoric Peter Gay avea sa afirme succint: „Empirismul lui l-a facut nereceptiv la teoretizarile politice, dar pe tot parcursul vietii sale a intervenit in controverse; s-a implicat indiferent daca a fost rugat sau nu s-o faca si de cateva ori s-a intamplat chiar sa fie implorat sa-si ^vada de treaba. A spus intotdeauna ca nu face nimic altceva decat sa-si cultive gradina, dar in particular si-a definit gradina drept Europa'. Astfel, Voltaire ramine un simbol al artistului ce intruchipeaza constiinta lumii.