FILOZOFIA RENASTERII

FILOZOFIA RENASTERII

In secolul XV incepe o cotitura in istoria Europei occidentale,epoca asa-numitei Renasteri..In Italia , unde "primele inceputuri ale productiei capitaliste tin de sec. XIV-XV"(Marx) suflul ei se simte inca in sec. XIV.Continutul de clasa al epocii Renasterii se caracterizeaza prin descompunerea feudalismului si consolidarea burgheziei,care ia pozitie impotriva feudalismului,atat in domeniul economic si politic,cat si in sfera ideologiei.Pentru aceasta epoca sunt caracteristice miscarile populare massive,care se produc de obicei sub steagul ciocnirilor religioase.Cele mai mari din aceste miscari au fost razboaiele taranesti din Cehia(miscarea husita si taborita) si marele razboi taranesc din Germania din 1525.

Lupta impotriva feudalismului a dus la o rasturnare hotaratoare a obstacolelor feudale in toate domeniile activitatii umane.Engels caracterizeaza epoca sec. XV-XVI in felul urmator: "Aceasta a fost cea mai mare revolutie progresista,cand limitele vechiului orbis terrarium au fost sfaramate,cand a fost descoperit pamantul si s-au pus bazele viitorului comert mondial si ale transformarii mestesugului in manufactura, cand puterea regala,sprijinindu-se pe oraseni,a sfaramat puterea nobilimii feudale si a intemeiat regate mari,nationale,in care s-au dezvoltat natiunile Europei contemporane si societatea burgheza moderna".

Burghezia in ascensiunea sa avea nevoie,pentreu dezvoltarea industriei si a comertului,de progresul tehnicii si al stiintei eliberata de catusele bisericii,de aceea descoperiri si inventii mari se succed repede.In anii 50 ai sec XV , ies din masina lui Guttenberg din Maienta primele carti tiparite.Armele de foc ajung la o mare raspandire.Ele ajuta infateriei orasenesti sa sfarme cavaleria ferecata in zale a cavalerilor.Tunurile distrug castelele feudale,care fusesera mult timp inaccesibile.

Lumea isi "largeste" granitele cu repeziciune ca in basme.In 1492,Columb descopera America.In 1498,Vasco da Gama,inconjurand Africa,descopera drumul maritime spre India.In anii 1519-1521 forma sferica a pamantului a fost dovedita experimental prin calatoria lui Magellan in jurul lumii.

Geografia si cartografia se nasc ca disciplina stiintifice.Stiintele fizico-matematice, mai ales mecanica face un pas mare inainte.Apar anatomia si fiziologia.

Trasaturile hotaratoare ale filozofiei epocii Renasterii sunt negarea "intelepciunii" carturaresti si a disputelor verbale scolastice,nazuinta de a iesi din chilia monahala in largul naturii,si de a se sprijini pe experienta simturilor si libera cercetare.

In filozofia Renasterii trebuie sa distingem 2 perioade principale.In sec XV, burghezia,incapabila sa-si creeze o filozofie proprie,a restaurant si adaptat nevoilor sale o filozofie antica.Dar aceasta filozofie se deosebeste essential de scolastica,care utiliza si ea operele lui Platon si Aristotel.

Filozofii Renasterii vor folosi filozofia antica in scopuri principal deosebite de ale clericilor-scolastici.Asa de plida, comentatorii paduani ai lui Aristotel,bazati pe lucrarile lui de stiinte naturale,negau de-a dreptul sufletului nemurirea "scornita de legistatori pentru a tine in frau poporul",respingeau crearea lumii de Dumnezeu,etc.

Dar inca de atunci,filozofia antica restaurata,creata in cu totul alte conditii,in conditiile societatii sclavagiste nu a putut satisface pe ideologii clasei noi,care se nastea.

In perioada a doua a Renasterii(sec XVI),in baza marilor descoperiri stiintifice si a progresului tehnic,se cristalizeaza o filozofie noua si originala.Curentul principal a fost filozofia italiana a naturii.Tocmai ea s-a aratat a fi premergatorul direct al stiintelor naturii si al materialismului epocii moderne.

Socotind ca natura este principiul pacatului,scolasticii o blestemau si nu o studiau. Renasterea a pus studiul naturii in fruntea studiului filozofiei.

Mult timp rudimentele de stiinta s-au impletit in filozofia naturala cu ideile cele mai fantastice despre natura,cu astrologia,magia cu misticismul.Pentru aceasta epoca sunt caracteristice incercarile de a patrunde in "tainele naturii" prin simbolica numerica, prin stabilirea "legaturii" dintre viata pamanteasca si planete,prin "cunosterea" a tot felul de "suflete universale" si a "spiritelor elementare".Dar treptat,filozofia naturala se elibereaza de acest balast pseudo-stiintific si se apropie de materialism.

Primul aspect sub care a fost considerat in trecut da Vinci,a fost acela al artei.Dar chiar creatia artistica a lui da Vinci a fost interpretata de catre unii istorici burghezi ca un aport in reinnoirea artei religioase.Ei a conferit picturii lui da Vinci un sens care-dupa cum se va vedea-este in flagranta contradictie cu intreaga opera,cu intregul continut progresist al creatiei sale.Cei care au vrut sa vada in opera lui Leonardo numai realizarile plastice-au rupt aceste realizari de gandirea artistului,de conditiile istorice in care a trait,de activitatea stiintifica si mai ales de pozitia ideological progresista a lui da Vinci.

Aspectul teoretic al personalitatii lui Leonardo este insa atat de puternic incat impregneaz conceptia lui artistica,stilul,metodele de lucru,etc.Chiar daca unii teoreticieni burghezi au incercat valorificarea din punct de vedere istoric a "Tratatului despre pictura",iar unii istorici ai stiintei l-au mentionat pe Leonardo printre precursorii metodei experimentale,ei n-au legat aceste aprecieri de continutul de clasa, progresist pe care il are opera lui da Vinci,ci au ajuns la o trunchiere a intelegerii personalitatii lui da Vinci,la ascunderea esentei operei lui.

Artistul si invatatul da Vinci s-a format la Florenta,care era pe atunci unul din centrele culturii umaniste si ale artei realiste inaintate.Inca din tinerete,Leonardo s-a simtit atras-in egala masura- atat de arta cat si de stiinta,invatand picture cu maestri ca Verrocchio si initiindu-se in fizica pe langa invatatul Toscanelli.

Desi avea toate insusirile cerute pentru a deveni un curtean stralucit si un pictor bogat,Leonardo era o personalitate prea profunda pentru a se multumi cu laudele printilor si parazitilor lor.El era vesnic framantat de intrebari si probleme care depaseau cu mult orizontul marginit al clasei dominante pe care trebuia sa o serveasca.Leonardo a cautat mereu posibilitatile materiale pentru a traduce in viata planurile si proiectele sale tehnice si stiintifice.Poate de aceea a pictat putin si de multe ori-cum se plangeau unii contemporani-a neglijat panelul,preferand sa rataceasca pe munti pentru a descifra istoria lor geologica.Spre sfarsitul vietii a trebuit sa plece in Franta,printre straini,unde a si murit in anul 1519.

Leonardo a fost dintre aceia care au luptat cu pana-cu una dintre cele mai ascutite pene ale vremii-impotriva misticismului feudal,dar si impotriva marginirii burgheze, impotriva lacomiei si brutalitatii pe care a cunoscut-o si observat-o cu dubla perspicacitate a artistului si omului de stiinta.

Printre oamenii mari ai Renasterii-despre care Engels scria ca "se poate spune orice despre ei,dar ca au fost limitati nu"-da Vinci este unul din cei mai apropiati culturii progresiste de astazi.Pe fondul social al luptelor burgheziei,taranimii si maselor plebe de la oras,s-a format o cultura noua care depasea,prin nazuintele ei luminoase,interesele inguste de clasa exploatatoare ale burgheziei.

Desi conditiile istorice in care a trait Leonardo il silea pe un artist-oricat de mare- sa fie la discretia principilor,condottierilor sau varfurilor bisericesti-da Vinci si-a organizat o viata relative independenta.Acordand putina atentie solicitarilor unor principii,averii si situatiei sociale,Leonardo si-a concentrate preocuparile in jurul variatelor si vastelor probleme de stiinta si arta care il framantau,dand uneori prioritate preocuparilor stiintifice.Departe de a fi un "amator",un om care se ocupa de stiinta in orele libere-parere gresita care mai circula si azi-Leonardo a intrunit toate trasaturile specifice omului de stiinta:observator excelent,perseverent in urmarirea problemelor,experimentator ingenios condus de principii metodologice ferme si consecvent aplicate.Cat de puternica este pasiunea pentru stiinta a lui Leonardo se vede si din faptul ca el a fost unul din pictorii cei mai productivi.Daca acest lucru poate provoca regrete,el ilustreaza totusi cat de arzatoare erau pentru Leonardo preocuparile stiintifice.Miile de insemnari,note si schite pe care le-a lasat Leonardo dovedesc exceptionala varietate a preocuparilor lui stiintifice:matematica,mecanica, astronomia,geologia,botanica,anatomia si fiziologia,tehnica,estetica si filozofia.In multe ramuri ale stiintelor naturii si tehnicii trebuie inscris numele lui Leonardo,desi cum era si firesc,din miile de ganduri,intuitii si ipoteze,multe erau naïve si inutilizabile.Data fiind setea de cunoastere si informatie a lui Leonardo,dat fiind orizontul extrem de larg de probleme pe care a vrut sa le cuprinda,precum si conditiile istorice inca necoapte si caracterul modest al mijloacelor de cercetare din sec al XV-lea,nu-i de mirare ca opera stiintifica a lui Leonardo are un caracter embrionar si fragmentar.Aceasta opera este insa plina de viata si de indrazneala,este o enciclopedie in devenire,in care esentialul il constituie nu atat definitiile si concluziile,ci cautarea adevarului intr-un spirit nou,stiintific.Materialele sunt de multe ori in stare bruta,neprelucrate,nesistematizate: multe din manuscrisele ramase sunt constituite din extrasele pe care le facea Leonardo din carnetele de insemnari de care nu se despartea niciodata.El isi propunea sa-si inchege gandurile risipite fragmentar intr-o opera sistematica,dar curiozitatea nesecata a inginerului si inventatorului,a geologului si naturalistului nu i-a ingaduit filozofului nici pana la sfarsitul vietii acel popar necesar prelucrarii si sistematizarii cunostintelor accumulate.Se poate spune ca Leonardo concepuse o astfel de opera sistematica sub titlul semnificativ "despre lucrarile naturala(delle cose naturali[1]) in care urmau sa intre cele 120 de carti pe care afirma ca le scrisese intr-o redactare nedefinitiva.

Lucrarea aceasta n-a fost scrisa intr-o forma definitive,sistematizata.Dar in ciuda caracterului embrionar,nedefinitiv al operelor stiintifice ale lui Leonardo,ceea ce primeaza si trebuie pretuit in primul rand este unitatea metodei si conceptiei lui filozofice,nouatatea si justetea pozitiei lui ideologice in opozitie cu gandirea medievala imbibata de misticism si dogmatism.

O serie de interpreti burghezi ai gandirii lui Leonardo,falsificand insusi tabloul general ideologic al epocii,au mers atat de departe incat au ajuns sa sustina de pilda ca pe atunci ateismul era o manifestare de snobbism(Gonzague Truc:Léon X,1941, p.211).Astfel de afirmatii sunt desmintite de realitatea faptelor.In secolul al XV lea, Pietro Pomponazzi neaga hotarat nemurirea sufletului si se manifesta ca ateist; intreaga literatura si mentalitate a noii clase burgheze s-au eliberat treptat de continutul realigios.Religia devine formala,acceptata conventional,reprezentand o putere temuta,dar nemaifiind in stare sa tina piept manifestarilor de necredinta si rationalism in literature,stiinta,filozofie.Daca in secolele anterioare-la Dante-noul era tinut in cumpana,daca la Francisc din Assisi sau un Savonarola,calugarul fanatic de la sfarsitul secolului al XV lea,misticismul si opozitia impotriva culturii noi mai izbucnesc inca,prin Leonardo si intreaga pleiada de artisti si ganditori din generatia sa, noul se afirma ca o putere de nestavilit.In locul evlaviei,supunerii si pasivitatii medievale se manifesta indrazneala in cunoastere si creatie artistica,setea de cercetare si discutie,bucuria de viata impletita cu ironia adanca si satira muscatoare fata de coruptia si ipocrizia clerului catolic

In cadrul acestei culturi noi,Leonardo se afirma numai ca una din cele mai bogate personalitati,dar si ca unul din cei mai consecventi reprezentanti ai liniei gandirii rationale,ostila misticismului si barbariei intelectuale a scolasticii.Da Vinci afirma cu hotarare ca unicul izvor si sprijin al stiintei si filozofiei trebuie sa fie experienta.Cu un veac inainte de Bacon si Galilei,Leonardo schiteaza bazele metodologiei experimentale stiintifice,opunand-o speculatiilor sterile ale scolasticilor.El patrunde cu ascutime zadarnicia silogisticii formale a scolasticilor,care ramanea goala de continut din cauza ca era lipsita de seva experientei."Experienta nu inseala niciodata,ci numai judecatile voastre,care fagaduiesc efecte ce nu-si pot avea cauza in experientele noastre".

Impotriva eruditiei sterpe-patima in care cadeau cei mai multi dintre umanistii contemporani ca Leonardo-el indreapta o critica izvorata din aceeasi pretuire a experientei ca izvor unic al cunoasterii:"Voi,observatori,nu va incredeti in acei autori,care au vrut sa se dea drept interpreti intre natura si om,bazandu-se numai pe imaginatia lor.".Dispretuind sarcasmele prostesti ale pedantilor,care il acuzau ca nu stie destul latineste si care-si inchipuiau ca stiinta se naste din citate latinesti,Leonardo le raspundea:".ei nu stiu ca lucrarile mele sunt mai curand subiecte luate din experienta decat din cuvintele altora si experienta a fost invatatoarea celor care au scris bine;eu de asemenea o iau drept invatatoare si ma voi bizui pe ea in toate imprejurarile."

Anticipand critica viguroasa pe care o vor face Bacon si Galilei principiului autoritatii anticilor si Bibliei,Leonardo exprima siguranta gandirii stiintifice in sine insusi,gandire care vrea sa se elibereze de stavilele traditiei si dogmatismului:"Cine discuta sprijinindu-se pe autoritate nu face opera de geniu,ci mai curand de memorie".

Prin critica ascutita a dogmatismului,prin inlaturarea ferma a autoritatii antice sau teologice,ca si a speculatiei sterile a scolasticii,Leonardo apare ca un stralucit premergator al lui Bacon si Galilei.

Pornind de la experienta,de la contactul nemijlocit cu natura,Leonardo isi incheaga o conceptie despre lume in care,desi gasim ramasite de neoplatonism si intalnim notiuni de forta spirituala,dumnezeu etc,pastrate formal-ceea ce predomina este intelegerea materialista a lumii.

Leonardo da Vinci a ajuns la o intelegere materialista a lumii pe baza cercetarii atente a diverselor manifestari ale naturii,a studiilor lui de mecanica,geologie, astronomie si anatomie Impotriva traditiei antice si teologice care decreta pamantul ca "inferior" si care impartea universul in lumea "superioara" a cerului si lumea "inferioara" pamanteasca,Leonardo afirma cu indrazneala:"trebuie sa ajungi la concluzia ca pamantul este o stea aproape asemanatoare cu luna si astfel,vei dovedi nobletea lumii noastre".Teologii,care aveau tot interesul sa sustina caracterul imperfect,"pacatos" al vietii pamantesti,nu puteau decat sa condamne o astfel de parere,care anticipa conceptia coperniciana asupra universului si teza unitatii materiale a lumii afirmata de catre Bruno.

Ochiul de savant si artist al lui Leonardo a privit cu nesat nesecata varietate a formelor naturii,varietate atat de bogata incat.printre arborii unei aceleiasi specii nu se gaseste un arbore care sa semene cu celalalt,si nu numai arborele,dar si ramurile, frunzele si fructele se deosebesc intre ele prin ceva".Dar sub aceasta varietate de forme si aspecte,omul de stiinta a recunoscut unitatea de nezdruncinat a legilor naturii,a necesitatii,a determinismului."Natura nu-si desminte legea sa"."Necesitatea este stapana si tutorele naturii.Necesitatea este tema si inventatoarea naturii,frana si regula ei vesnica."

In timp ce fortele retrograde freudale infiltrau in constiinta maselor ideea supunerii si credinta in minuni,in timp ce biserica romana storcea sume uriase din diferite tari pentru a-si intretine armata de propagatori ai obscurantismului,Leonardo si alti ganditori progresisti chemau la demascarea sarlataniei pe baza cunoasterii legilor naturii:"O,admirabila si surprinzatoare necessitate,tu constrangi prin legea ta toate efectele sa fie legate de cauzele lor,pe cea mai scurta cale.Acestea sunt adevaratele minuni".Discutand legenda potopului,Leonardo o combate cu argumente stiintifice.Ca sa poate fi crezuta aceasta legenda-spune da Vinci:"explicatia naturala lipseste,e nevoie pentru a scapa de aceasta indoiala,sa se proclame minunea drept argument.".

Leonardo considera deci ca natura actioneaza conform necesitatii,conform unor legi proprii.Aceasta inseamna un atac direct impotriva conceptiei teologice,care pretindea ca fenomenele se desfasoara dupa bunul plac al divinitatii.In timp ce teologii cautau adevarul in Biblie,Leonardo il cauta in experienta si rationament. Intemeindu-se pe bogata sa experienta de cercetator si experimentator,Leonardo proclama principiul descifrarii tainelor naturii cu ajutorul instrumentului matematic. Valoarea acestui principiu pe care l-a ilustrat si confirmat intreaga dezvoltare a stiintelor moderne ale naturii,este insistent sustinuta de catre da Vinci:"Nici o cercetare umana nu se poate denumi stiinta adevarata,daca nu trece prin demonstratie matematica.Nu exista nici o certitudine in domeniul in care nu se poate aplica o ramura a stiintelor matematice sau care nu-i legat de aceste stiinte."

Miscarea-scrie Leonardo-este cauza oricarei vieti".Prin viata,Leonardo intelegea insa nu numai totalitatea fenomenelor naturii organice,ci intreg universul.El concepe,ca si alti cugetatori din acea vreme,intregul univers ca un organism insufletit de o forta semimateriala,semispirituala."Forta-scrie Leonardo-se naste ca fiica a miscarii materiale dar si ca nepoata a miscarii spirituale".

In ceea ce priveste cauzele fenomenelor,Leoonardo are o conceptie materialista clar exprimata:"orice actiune naturala este facuta de catre natura insusi." Aceasta formulare premerge tezei spinoziene despre "natura causa sui",anuntand celebra definitie pe care a dat-o Engels explicarii materialiste a fenomenelor:" Conceptia materialista despre lume insemneaza pur si simplu intelegerea naturii asa cum este ea,fara nici un adaos strain".

Leonardo este cel care va accentua si va urmari cu persistenta legatura dintre teorie si practica,aplicarea imediata a intuitiilor si descoperirile sale.Da Vinci a combatut repede rolul teoriei,combatand atat empirismul marginit,cat si speculatiile rupte de practica."Stiinta-spune el-este capitanul,iar practica soldatii".Abordand o deosebita pretuire cercetarii amanuntite a fenomenelor,Leonardo a stiut sa gaseasca echilibrul intre observatie si generalizare,intre experiment si lege.El s-a opus cu hotarare metodei de gandire a scolasticilor,si anume,aceea de a pleca de la idei abstracte si de a se invarti in cercul argumentelor,fara a le verifica prin practica."Nu se poate spune ca sunt adevarate stiintele care incep si sfarsesc in spirit;aceasta din mai multe motive si,mai intai pentru ca in astfel de discursuri spirituale,nu intervine experienta si fara experienta nu exista nici o certitudine."

Fragmentele din manuscrisele lui Leonardo care se refera la problema izvoarelor cunoasterii ilustreaza si intregesc conceptia lui materialista.El considera ca nu poate fi numita stiinta aceea care nu trece printr-unul din cele 5 simturi.Leonardo subliniaza importanta perceptiilor senzoriale:"toate cunoastintele noastre ne vin prin simturi".Elementele gandirii care nu au trecut prin simturi sunt goale si nu pot da nastere nici unui adevar,ci numai unor fictiuni.Dar ne-am pierde in "marea faptelor" daca nu ne-am calauzi de un "compas",acesta este cunoasterea legilor.

Impartirea dintre teorie si practica in opera stiintifica si artistica a lui da Vinci este izbitoare:inventitatea lui egaleaza indrazneala conceptiilor si esteticianul il dubleaza pe artist.

Asa cum arta lui e inzestrata cu puterea de a comunica viata,putere pe care aproape arta nimanui n-o mai are,la fel contemplarea personalitatii sale inspira,ca nici o alta,un sentiment de intensitate vitala".[2]