ASISTENTA SOCIALA DIN ROMANIA IN SPATIUL COMUNITATII EUROPENE

ASISTENTA SOCIALA DIN ROMANIA IN SPATIUL COMUNITATII EUROPENE

ABSTRACT

The thesis focuses on the comparative anlysis between the Romanian social aid system and that of the European Union. The national social aid system represents the complex of institutions and measures through which the state, through the central and local public administration authorities, the local collectivity and the civil society take action to prevent, limit or abate the temporary or permanent effects of situations that could generate the marginalization or the social exclusion of some persons, families, groups or communities. During the communist regime there existed no university education in the spehere of social aid. After 1990 a series of laws have been passed against poverty and for the protection of disabled people and the university education has been reintroduced in the field of social aid.

Nowadays, the Romanian social aid services are fragmented, many organizations and institutions having attributions in this field. Thus, the child protection services are under the jurisdiction of the National Authority for the Protection of Child Rights and the services for disabled people are organized inside the Department Councils under the administratorship and coordination of the National Authority for Disabled People and its regional inspectorates; the mintal health services are comprised in the atributions of the Sanitary Authority.

Asistenta sociala este un sistem de ajutorare materiala a persoanelor care nu sunt apte de munca si nu dispun de mijloacele necesare traiului[1].

Asistenta sociala este un ansamblu de institutii, programe, masuri, activitati profesionalizate de protejare a unor persoane, grupuri comunitati cu probleme sociale, aflate temporar in dificultate, in criza si deci vulnerabile. Asistenta sociala ofera celor in nevoie posibilitati de cunoastere si de acces la servicii specializate de protectie sociala, ii orienteaza catre intelegerea si utilizarea cadrului legislativ de protectie sociala, mobilizeaza comunitatea, persoanele si grupurile in dificultate de a influenta activ politicile sociale. SuportuI financiar sau produsele destinate asistentei sociale provin fie de la bugetul de stat, fie din contributiile voluntare individuale sau comunitare si sunt acordate celor in nevoie in functie de necesitatile lor urgente[2].

Un alt autor[3] defineste asistenta sociala ca o prestatie realizata cu banii statului si care se adreseaza celor aflati in stare de saracie, specificand ca asistenta sociala este prin natura sa un ajutor acordat de catre stat.

Alti autori[4] apreciaza ca 'asistenta sociala desemneaza un ansamblu de institutii, programe, masuri, activitati profesionalizate, servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor, comunitatilor cu probleme speciale, aflate temporar in dificultate, care din cauza unor motive de natura economica, socio-culturala, biologica sau psihologica, nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace si eforturi proprii un mod decent de viata".

O definitie strict juridica a asistentei sociale este stabilita de Legea nr. 47/2006 privind sistemul national de asistenta sociala , care in art. 2 alin.1 prevede: ' Sistemul national de asistenta sociala, reprezinta ansamblul de institutii si masuri prin care statul, prin autoritatile administratiei publice centrale si locale, colectivitatea locala si societatea civila intervin pentru prevenirea, limitarea sau inlaturarea efectelor temporare ori permanente ale unor situatii care pot genera marginalizarea sau excluziunea sociala a persoanei, familiei, grupurilor ori comunitatilor".

De asemenea, alineatul 2 al aceluiasi articol precizeaza continutul acesteia, in sensul ca "Asistenta sociala, componenta a sistemului national de protectie sociala, cuprinde serviciile sociale si prestatiile sociale acordate in vederea dezvoltarii capacitatilor individuale sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale, cresterea calitatii vietii si promovarea principiilor de coeziune si incluziune sociala. '.

In momentul de fata, toate tarile membre a Comunitatii Europene urmaresc in domeniul asistentei sociale acelasi deziderat, respectiv o politica sociala integrata, chiar daca fiecare stat este responsabil de organizarea si finantarea protectei sociale pe teritoriul sau. In acest sens, in anul 1999, luna iulie, Comisia Europeana a propus o "Strategie concreta pentru modernizarea protectei sociale " initiativa care trebuie privita in continuelor dezvoltari in cadrul politic, legislativ economic si social in care opereaza politicele de protectie sociala, atat la nivelul statelor membre cat si la nivelul Uniunii Europene.

Strategie contine patru obiective cheie pe care le vom enumera in cele ce urmeaza:

Munca platita si venituri sigure;

Pensii sigure si un sistem de pensii viabil;

Promovarea incluziunii sociale;

Asigurarea unei asistente medicale sustinute si de o inalta calitate.

Cu toate ca obiectivele enumerate mai sus sunt comune tuturor tarilor membre, vom constata insa, faptul ca in ciuda eforturilor de a armoniza sistemul de protectiesociala, la nivelul Comunitatii Europene functioneaza mai multe modele respectiv:

Modelul continental - tarile care aplica acest model sunt Germania, Franta, Belgia, Austria, Olanda si Luxemburg. Aceste sisteme sociale s-au dezvoltat pe baza relatiei dintre nevoile sociale si merit - performanta in munca, fiind finantate de catre angajator si prin contributia angajatilor la programele de asigurari sociale si nationale, precum si prin impozite directe. Ponderea majora in aceste servicii o reprezinta ajutoarele sociale.

Modelul social - democratic sau modelul scandinavic. Acest model a fost dezvoltat pe baza principiului ca individul este parte a unei comunitati (colectivitati sociale) unde serviciile universale si intrarea femeilor pe piata muncii au devenit mecanismul de satisfacere a nevoilor sociale, finantarea facandu-se din impozite directe. Modelul este bazat pe principiile drepturilor sociale derivate din cetatenie, universalism, redistributie, parteneriat social si un puternic sector public. Desi acest model se bazeaza pe prestarea si finantarea serviciilor de catre sectorul public si pe asa numita bunastare institutionalizata, ultimele trenduri sunt spre cresterea implicarii sectorului privat in sistemele de securitate sociala, introducerea taxelor si platilor pentru servicii si cumpararea serviciilor de asistenta.

Modelul britanic - il intalnim in Marea Briatnie si in Irlanda si reprezinta un model social care isi are originile in principiile universalismului, desi ajutoarele sociale inregistreaza niveluri mai scazute si un grad mai ridicat de selectivitate decat in modelul social - democratic. In ultimii 20 de ani, in Marea Britanie modelul a fost marcat de o politica a diminuarii rolului statului, de dezvoltarea mixului bunastarii, focalizat asupra concurentei pietei si concentrat mai degraba pe selectivitate si pe obiective decat pe universalism.

Modelul sudic pe care il intalnim in Portugalia, Spania, Italia si Grecia au dezvoltat sisteme de servicii sociale rudimentare, bazate in principal pe sprijinirea familiei si a organizatiilor de voluntariat, implicarea organizatiilor de voluntariat, implicarea statului fiind limitata. Portugalia, Spania si Grecia sunt caracterizate prin nivele crescute ale interventiei statului in ultimii ani. Oricum, familia ramane principalul instrument de solidaritate intre generatii, iar angajarea in domeniul serviciilor sociale ramane scazuta

Din 1990, obiectivele programelor de asistenta sociala din Romania s-au modificat treptat, incepand prin a inlatura din legislatia si practica in domeniu masurile restrictive, astfel incat sa fie reflectate valorile unei societati democratice. O atentie deosebita s-a acordat protectiei copilului si in mod special adoptiei si reintegrarii copilului in familie. Au fost adoptate o serie de legi pentru combaterea saraciei si in domeniul protectiei persoanelor cu handicap si au fost reinfiintat invatamantul superior in domeniul asistentei sociale.

Actualmente serviciile de asistenta sociala din tara nostra sunt fragmentate, mai multe organisme si institutii avand competente in acest domeniu. Astfel, serviciile pentru protectia copiilor intra sub jurisdictia Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului iar serviciile pentru persoanele cu dizabilitati sunt organizate in, cadrul consiliilor judetene sub tutela si coordonarea Autoritatii Nationale pentru Persoane cu Handicap, respectiv a inspectiilor regionale din subordinea acesteia, serviciile de sanatate mintala intra in competenta, autoritatilor sanitare. In afara de acestea, autoritatile locale au creat, in functie de prioritatile existente si in conformitate cu noul cadru legislativ, la nivelul fiecarei unitati administrativ-teritoriale, servicii publice de asistenta sociala si diferite asezaminte sociale

Legislatia privind sistemul national de protectie sociala au fost influentate de o serie de acte normative internationale dintre care amintim cateva in cele ce urmeaza.

Articolul 22 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului[6] proclama ca "Orice persoana, in calitate de membru al societatii, are dreptul la securitate sociala; ea este indreptatita sa obtina satisfacerea drepturilor economice, sociale si culturale indispensabile pentru demnitatea si libera dezvoltare a personalitatii sale, prin efort national si cooperare internationala, tinandu-se seama de organizarea si de resursele fiecarei tari'.

Articolul 25 al aceluiasi document prevede ca : "Orice persoana are dreptul la un nivel de viata corespunzator asigurarii sanatatii sale, bunastarii proprii si a familiei, cuprinzand hrana, imbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala precum si serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare in caz de somaj, de boala, de invaliditate, vaduvie, batranete sau in alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta ca urmare a unor imprejurari independente de vointa sa.

Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire speciale. Toti copiii, fie ca s-au nascut in cadrul sau in afara casatoriei, se bucura de a aceeasi ocrotire sociala'.

Normele elaborate de organismele internationale cu atributii si in domeniul asistentei sociale, cum sunt Organizatia Internationala a Muncii, Consiliul Europei si Uniunea Europeana au ca scop imbunatatirea si dezvoltarea asistentei sociale. Normele primelor doua organisme nu produc efecte prin ele insele, ci numai ca urmare a ratificarii lor de catre statele membre si a transpunerii lor in practica in legislatia interna a fiecarui stat membru[7].

Un alt document important elaborat de Consiliul Europei este Carta Sociala Europeana care impreuna cu normele privind securitatea sociala rezolva, prin ratificarea catre statele membre, o multitudine de probleme din domeniul legislatiei interne, o stransa legatura economica, sociala si politica intre statele europene.

Carta Sociala Europeana, semnata in 1961 si intra in vigoare in 1965, completata cu Protocolul Aditional din 1988, contine doua mari parti: prima, declarativa, in care se enumara 19 drepturi sociale, a doua, cu caracter tehnic, prescrie obligatiile ce revin statelor pentru respectarea acestor drepturi.

Partile sunt obligate, conform Cartei sa garanteze in materie de protectie sociala urmatoarele :

dreptul la protectie a copiilor si adolescentilor (art.7)

dreptul muncitoarelor (in caz de maternitate) la protectie (art.8)

dreptul la protectia sanatatii (art.11)

dreptul la securitatea sociala (art.12)

dreptul la asistenta sociala si medicala (art.13)

dreptul de a beneficia de serviciile sociale (art.14)

dreptul persoanelor cu handicap la formare profesionala, la readaptare profesionala si sociala (art.15)

dreptul familiei la protectie sociala, juridica si economica (art. 16)

dreptul mamei si copilului la protectie sociala si economica (art. 18)

dreptul muncitorilor emigranti si al familiilor lor la protectie si asistenta (art. 19)

Prin Protocolu1 Aditional la Carta din 1988 a mai fost prevazut dreptul persoanelor in varsta la protectie sociala (art. 4).

Prin art. 13 al Cartei, partile semnatare s-au angajat 'sa vegheze ca orice persoana care nu dispune de resurse suficiente si care nu este in masura sa si le procure prin propriile mijloace sau sa le primeasca dintr-o alta sursa, in special prin prestatii rezultate dintr-un regim de securitate sociala, sa poata beneficia de o asistenta corespunzatoare si, in caz de boala, de ingrijiri impuse de starea sa; sa vegheze ca persoanele care beneficiaza de o astfel de asistenta sa nu sufere din acest motiv o diminuare a drepturilor lor politice sau sociale, sa prevada ca fiecare sa poata obtine, prin servicii competente cu caracter public sau privat, orice sfat si orice ajutor personal necesar pentru a preveni, indeparta sau atenua starea de nevoie de ordin personal si ordin familial'.

In vederea asigurarii exercitarii efective a dreptului de a beneficia de serviciile sociale, statele se obliga sa incurajeze sau sa organizeze serviciile care utilizeaza metodele specifice serviciului social si care contribuie la bunastarea si dezvoltarea indivizilor si grupurilor intr-o comunitate, ca si adaptarea lor la mediul social (art. 14).

Carta a proclamat ca, in vederea exercitarii efective a drepturilor persoanelor cu deficiente fizice sau mentale, in pregatirea profesionala si sociala, este necesar a se lua masurile corespunzatoare pentru a pune la dispozitia celor interesati mijloace de formare profesionala, inclusiv, daca este cazul, institutii specializate cu caracter public sau privat. De asemenea, trebuie luate masurile corespunzatoare pentru plasarea persoanelor cu deficiente fizice, mai ales prin intermediul serviciilor de plasare specializate, prin existenta unor locuri de munca protejate si prin masuri menite sa-i incurajeze pe patroni sa angajeze persoane cu deficiente fizice (art. 15).

Diferenta esentiala intre Consiliul Europei si Uniunea Europeana este urmatoarea: membrii Uniunii se reunesc in spiritul 'integrarii', iar intalnirile Consiliului au loc in spiritul 'colaborarii'.

Dreptul comunitar este constituit din ansamblul regulilor juridice, elaborate de organele Uniunii si aplicabile relatiilor sociale, inclusiv celor de asistenta sociala a tarilor membre.

In 1989, la Strasbourg, conducatorii statelor membre ale Uniunii Europene (cu exceptia Marii Britanii) au adoptat Carta privind drepturile sociale fundamentale ale cetatenilor. Astfel:

art. 10 prevede ca toti muncitorii si functionarii Comunitatii Europene au dreptul la o protectie sociala adecvata si trebuie sa beneficieze de platile pentru protectia sociala, independent de nivelul functiei ocupate si unitatea in care activeaza.

Toate persoanele excluse de pe piata muncii din motiv ca nu au acces la ea sau nu au reusit sa se reintegreze in aceasta si care nu dispun de mijloace de trai trebuie sa primeasca alocatii suficiente, adecvate cu situatia lor individuala.

art. 16 prevede egalitatea de tratament intre barbati si femei.

art. 20-23 se refera la protectia copiilor si adolescentilor.

art. 26 stipuleaza dreptul persoanelor cu handicap la formare, integrare si readaptare profesionala.

In Comunitatea Europeana, alaturi de problemele economice comune, se prefigureaza tot mai multe probleme sociale comune a caror solutionare cere coordonare si actiuni comune.

Carta Sociala este considerata drept o afirmare a vointei de a cauta activ dezvoltarea spatiului social european.

Interventia sociala se realizeaza dupa principiul subsidiaritatii, potrivit caruia responsabilitatea revine, in primul rand, celor dispusi in vecinatatea celor aflati in situatie critica, adica familiei, in faza secundara a interventiei se gaseste comunitatea, iar in cea de-a treia, statul. Statul a luat masurile necesare pentru a proteja copiii si adultii, pentru ca acestia sa nu devina victime sub nici o forma.

Statul, prin autoritatile administratiei publice centrale si locale, isi asuma responsabilitatea de realizare a masurilor si actiunilor prevazute in actele normative privind prestatiile sociale si serviciile sociale (art. 6 Legea 47/2006).

Administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiile descentralizarii , autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice (art. 120 Constitutia Romaniei).

Consiliile locale si primariile functioneaza, in conditiile legii, ca autoritati administrative autonome si rezolva nevoile publice din comune si din orase (art. 121, alin. 2 Constitutia Romaniei).

Consiliul judetean este autoritatea administratiei publice pentru coordonarea activitatii consiliilor comunale si orasenesti, in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean (art. 122 Constitutia Romaniei).

Autoritatile administratiei publice centrale asigura transferul atributiilor si al mijloacelor financiare necesare catre autoritatile administratiei publice locale si societatea civila, inclusiv catre institutiile de cult recunoscute de lege (art. 6 alin. 2 Legea 47/2006).

Statul a incredintat responsabilitatile sporite colectivitatii locale, delegandu-i din autoritate si eliberand centralismul administrativ.

In acest sens se infiinteaza in fiecare localitate Consiliul Comunitar Consultativ care au obligatia de a implica colectivitatea locala in procesul de identificare a nevoilor comunitatii si de solutionare la nivel local a problemelor sociale. Astfel se pot crea Consilii Comunitare Consultative cuprinzand dar fara a se limita, oameni de afaceri locali, preoti, cadre didactice, medici, consilieri locali, politisti respectiv cele mai infulente persoane din comunitate. Aceste persoane vor promova valorile familiale, vor sprijini parintii care se confrunta cu unele dificultati etc., iar activitatea desfasurata de membrii consiliului este de voluntariat si vor avea in vedere interesul beneficiarului in orice decizie luata si vor evita excluderea persoanelor defavorizate, indiferent de problele specifice ale acestora, fie saracie, alcool, handicap, boala psihica handicap, boala psihica, drog etc. Vor incuraja toleranta si spiritul de solidaritate, vor pastra confidentialitatea informatiilor si vor da dovada de disponibilitate si receptivitate. Rolul acestor consilii este atat de solutionare a unor cazuri concrete, cat si de a raspunde nevoilor globale ale respectivei colectivitati.

Mandatul acestor consilii se va stabili prin acte emise de catre autoritatile administratiei publice locale, iar pentru a-si indeplini rolul pentru care au fost create, acestea vor beneficia de programe de formare in domeniul asistentei sociale si protectiei copilului.

Inca de la inceput trebuie precizat faptul ca de prin infiintarea acestor consilii consultative, nu se doreste inlocuirea serviciilor sociale, care practic in unele comunitati din mediul rural nici nu exista, ci sunt o forma de sprijin a activitatii de asistenta sociala si protectia copilului.

Institutiile publice de asistenta sociala, finantate partial sau total de la bugetul de stat, se infiinteaza prin hotarare a Guvernului, iar cele finantate de la bugetul judetean sau de la bugetele locale, prin hotarare a consiliului judetean sau local si ofera servicii de specialitate, ocrotire, gazduire, ingrijire, activitati de recuperare si reintegrare sociala pentru copii, persoane cu dizabilitati, persoane varstnice si alte categorii de persoane, in functie de nevoile specifice.

Astfel, statul a devenit un stat al bunastarii care reuseste sa reduca in mod considerabil consumul de resurse publice si sa solutioneze cat mai multe cazuri sociale. Observam faptul ca si tara noastra a facut pasi mari in ceea ce priveste asistenta sociala, precum si alinierea la standardele europene fapt ce reflecata gradul de maturitate a a tarii noastre privind sistemul de protectie ocupand in acelasi timp un loc meritat in panoplia asistentei sociale a Comunitatii Europene.

BIBLIOGRAFIE

Mic Dictionar enciclopedic, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1978, pag. 67 

Catalin Zamfir, Lazar Vlasceanu, Dictionar de sociologie, Editura Babel, Bucuresti, 1993, pag. 594-601

George Neamtu, Tratat de asistenta sociala, Editura Polirom, Iasi,2003

Sergiu Tamas, Dictionarul politic editia a II-a revazuta si adaugita, Editura Sansa, Bucuresti, 1996, pag. 56

Elena Zamfir, Catalin Zamfir, Politici sociale. Romania in context european, Editura Politica , Bucuresti, 1995, pag. 1-24

Legea nr. 47/2006 privind sistemul national de asistenta sociala Publicata in Monitorul oficial al Romaniei, partea I, nr. 239 din 16 martie 2006

Legea nr. 30/1994 publicata in Monitorul oficial al Romaniei, partea I, nr. 465 din 1 iunie 2005

Legea -cadru nr.195/2006 a descentralizarii a fost publicata in Monitorul oficial al Romaniei, partea I, nr. 453 din 25 mai 2006

Legii nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilulu, publicata in Monitorul oficial al Romaniei, partea I, nr. 557