PROBLEMATICA PERSOANELOR VARSTNICE DIN COMUNITATILE RURALE ALE MUNTILOR APUSENI

PROBLEMATICA PERSOANELOR VARSTNICE DIN COMUNITATILE RURALE ALE MUNTILOR APUSENI

Abstract

Third-aged persons experience real dramas because of their exclusion from the social and economic life. This is enhanced by the fact that many a times they are dumped by their own children. Moreover, once they get older, these persons start facing health problems and these require permanent assistance of somebody that should be at their disposal.

Consequently, they become dependent, experimenting deep feelings of frustration, insecurity and because of lack of control, impatience, rage, and blame on the person that takes care of him/her. The activities that have been carried out regarding aged persons have been discontinuous and without good results.

Tranzitia, cu marile sale costuri, cu accentuarea diferentierii veniturilor diferitelor categorii de populatie, a marit gradul de dependenta al personalelor varstnice. Generatia varstnica, in cea mai mare parte a ei, aflata intr-o contemporaneitate dinamica in care au fost brutal incalcate demnitatile de om si cetatean, iar structurile traditionale s-au pierdut, este traumatizata si nepregatita pentru o buna adaptare la actuala criza mondiala.

Populatia varstnica inregistreaza astazi o crestere rapida si constanta in intreaga lume. O analiza a evolutiei numarului de persoane in varsta realizata la nivel mondial arata ca din anul 1950 pana in anul 2025 se estimeaza o crestere de trei ori a numarului de persoane in varsta de peste 60 de ani si de zece ori a celor in varsta de 80 de ani si mai mult. In fiecare luna un milion de persoane depasesc varsta de 60 de ani, din care 80% in tarile in curs de dezvoltare.

Imbatranirea populatiei afecteaza structurile sociale, economice sau chiar politice ale societatii. In mod inevitabil ea afecteaza intr-o masura tot mai mare gandirea, educatia, munca si timpul nostru liber, modul in care ne organizam viata de familie, felul in care ne asiguram viitorul. Altfel spus, pot sa prospere numai acele societati care isi adapteaza cu succes politica, legislatia si un mod corect de intelegere a numarului si proportiei crescande a populatiei in varsta. Aceasta nu afecteaza numai pe cei in varsta, ci intreaga populatie, deoarece persoanele in varsta reprezinta acea minoritate din care va face parte majoritatea oamenilor.

Consecintele socio-economice ale acestui fenomen afectand si tara noastra. Persoanele in varsta de peste 65 de ani reprezinta in prezent un procent de 14,1% din totalul populatiei Romaniei de 21,7 milioane (potrivit datelor furnizate de Institutul National de Statistica in 2002), iar pentru anul 2030 se preconizeaza un procent de 22,3%. Numai in ultimii 8 ani populatia varstnica a inregistrat o crestere de 2,3 procente, ajungand astazi la 18,3%. Aceasta situatie plaseaza Romania printre tarile cu populatie imbatranita. Cu toate acestea, o parte importanta a pensionarilor din Romania este inca relativ tanara pentru a continua sa-si aduca contributia activa in societate. De aceea, este important sa recunoastem pensionarii ca fiind inca membrii utili ai societatii.

Varstnicii sunt o categorie foarte sensibila in special datorita veniturilor mici si dependentei de restul familiei. Problema ingrijirii persoanelor varstnice a constituit o problema majora in ultimii ani, cand problemele cu care se confrunta societatea romaneasca s-au acutizat.

Astfel, se constata o crestere a numarului de persoane varstnice care traiesc singure, schimbari inregistrate in structura familiei, a stilului de viata, transferul populatiei tinere din zonele rurale catre zonele urbane, saracia, determinand limitarea suportului familial si scaderea numarului de ingrijitori traditionali.

Batranetea se impune prin a fi un proces complex cu implicatii care evolueaza intr-un numar impresionant de domenii cum sunt: demografic, fiziologic, psihologic, moral, antropologic, cultural, juridic, social etc., toate acestea aflandu-se intr-o stransa interdependenta. Batranul este o fiinta aparte, deosebita, marcata de fragilitate, de o slaba rezistenta in fata agresiunilor de orice fel, de o slaba capacitate de adaptare, de o mare vulnerabilitate. Persoana in varsta, chiar sanatoasa fiind, este un bolnav potential, din cauza multiplelor deficiente organice, este un individ deficitar, ciudat, curios, mai totdeauna rigid, fixat in formele proprii de viata, pe care nu este dispus sa le schimbe si nu de rare ori este deranjat de problemele sociale cu care se confrunta.

Printre cele mai drastice schimbari determinate de batranete se numara statusul de dependenta fata de altii, trecerea de la o pozitie sociala activa la una caracterizata de pasivitate si inertie, care produce profunde sentimente de teama, izolare, dezordine personala.

Despartirea de rolurile sociale active, care le asigurau anterior independenta, si sentimentul ca relatia de dependenta este cel mai adesea o relatie de servitute, de subordonare, creeaza, frecvent un profund sentiment de disperare, inutilitate si alienare in randul varstnicilor. Schimbarile aduse de batranete, au la baza raportul dintre elementele de continuitate si cele de "diversitate", astfel incat stilul de viata al unui varstnic sa se intemeieze, in mare masura, pe stilul de viata pe care l-a adoptat in timpul tineretii sau al vietii sale adulte.

Problemele varstnicilor sunt deosebit de complexe si de numeroase, astfel ca demograful francez Alfred Sauvz (1898-1990) afirma ca secolul XXI va fi al imbatranirii demografice. Solutionarea acestora va fi posibila doar printr-o abordare multidisciplinara care sa antreneze specialisti din cele mai diverse domenii de activitate - demografi, statisticieni, economisti, sociologi, psihologi, ecologi, medici, biologi, juristi, urbanisti si arhitecti, filozofi si oameni de cultura, alaturi de care asistentul social ocupa un loc deosebit de important in explicarea fenomenului si factorilor imbatranirii si, mai ales, in gasire de solutii care sa atenueze consecintele acestui proces situat in centrul preocuparilor a numeroase organisme internationale.

In Romania, populatia varstnica a fost supusa timp indelungat unor lipsuri materiale deosebit de importante, ceea ce a facut ca majoritatea acestui grup de populatie sa traiasca sub limita saraciei. In ultimii ani au fost infiintate numeroase asociatii ale persoanelor varstnice care sustin tot mai energic drepturile la o viata mai buna pentru toti cei trecuti de varsta pensionarii. Considerate ca varste fragile, de involutie, etapele dupa 65 de ani pun desigur mult mai multe probleme decat celelalte varste.

In comunitatile traditionale, batranetea nu era asociata cu neputinta, iar batranii erau vazuti ca intelepti, importanti, putin expusi greselilor si vanitatii. Ca atare, ei formau o gerontocratie, luand decizii asupra, "patrimoniului obstii, organizarii muncilor agricole (pastorale), relatiilor de familie, organizarii si intretinerii cultului, incheierii unor angajamente, rezolvarii unor conflicte", erau instanta de supraveghere a religiozitatii, moralitatii, educatiei si eficientei - adica un model de functionare grupala in limitele obiectivelor normalitatii.

In ultimii ani in Romania, persoanele varstnice au fost condamnate, in mare parte, sa traiasca sub nivelul de decenta, astfel multi dintre ei traiesc sub pragul de saracie, renunta la facilitatile confortului (caldura, apa, energie electrica) datorita veniturilor mici, devenind o categorie care necesita asistenta sociala, multi dintre acestia intarind randurile institutiilor de ocrotire sociala si ale cantinelor sociale. Pensia, chiar indexata, nu acopera taxele si impozitele impovaratoare, fapt pentru care unii batrani sunt exclusi (stigmatizati), lipsiti de asistare de catre societatea in care au activat sau chiar de catre propriii lor copii.

Pe fondul saraciei, a izolarii si a bolilor, persoanele in varsta pot deveni, in scurt timp persoane marginalizate, in situatii de risc social. Sunt persoane in varsta care nu pot sa iasa din casa de ani de zile si sunt ajutate la intamplare de vecini. De aceea, cea mai mare problema a persoanelor in varsta nu este saracia ci marginalizarea sociala care trezeste tot felul de frustrari, sentimentul de inutilitate, depresie, teama si alte stari negative. Consecintele negative produse de dependenta, izolare si singuratate asupra batranilor nu pot fi ignorate, dar ele nici nu pot fi tratate ca un set unitar de evenimente sau cauze care afecteaza, in egala masura, viata tuturor batranilor.

Acest fenomen include si lipsa capacitatii de a participa si de a fi respectat in societate, lipsa accesului la servicii sociale, socio-medicale si izolarea.

Observatiile comune manipulate de viata sociala au permis sa se stranga informatii importante privind batranetea, ca un fel de varsta a intelepciunii, anticamera a mortii si a bilanturilor, de obicei, cu tendinte de impacare cu lumea.

La batranete, tipul fundamental de activitate devine adaptarea la un nou orar de activitati familiale, profesionale si sociale. Tipul de relatii se modifica restrangandu-se din aria profesionala dar si din aria altor activitati. Subidentitatea sociala se exercita in teritoriul social accesibil. Prestigiul si pozitia sociala a varstnicului se afla in relatie directa cu situatia lor economico-financiara care este, in cele mai multe cazuri precara, si la care se adauga sentimentul de marginalizare sociala. Izolarea sociala reprezinta o problema majora pentru ca ei nu au prieteni sau alt un alt fel de suport social. Sunt respinsi de societate si cu timpul ajung la randul lor sa respinga societatea.

Stima de sine este in scadere si nu-si vad locul in interiorul societatii. Neajutorarea, inutilitatea si lipsa planurilor de viitor le domina viata, fara sa intrevada speranta unei schimbari. Aflati la varta a treia, oamenii ar dori sa aiba cu cine comunica, ar dori sa fie folositori celor din jur, simtind ca viata lor nu este lipsita de scop. De aceea, una dintre cele mai presante necesitati pentru varstnici este considerata a fi cerinta imperioasa de comunicare si interactiune cu altii. In absenta ei, se instaleaza puternice sentimente de singuratate, cu efecte devastatoare asupra sanatatii fizice si mentale a batranilor.

O alta problema cu care se confrunta varstnicii este venitul scazut. In ultimii ani venitul acestei categorii de populatie s-a diminuat continuu datorita inflatiei. De fiecare data pensiile au fost marite cu un procent mai mic decat inflatia curenta. Din acesti bani, varstnicii sunt nevoiti sa cheltuiasca o suma mare pe medicamente deoarece majoritatea sufera de una sau mai multe boli cronice. Datorita problemelor de ordin financiar batranii nu urmeaza indicatiile medicului si in consecinta starea lor de sanatate se agraveaza. O parte din aceste boli cronice afecteaza mobilitatea fizica a varstnicului si contribuie la izolarea sociala si intensificarea dependentei.

De aici, apare nevoia de a actiona mai mult ca in trecut, printr-un efort constient si deliberat pentru sensibilizarea comunitatii, pentru respectarea demnitatii pe care aceasta varsta o confera, de a o determina la intelegere si respect fata de persoanele varstnice, pentru a le scoate din marginalizare si pentru a le antrena in viata sociala. Toate aceste aspecte pretind adoptarea unei strategii coerente si programe care sa vizeze inlaturarea neajunsurilor in mijlocul carora persoana varstnica evolueaza.

Din perspectiva sociala, imbatranirea este ceva ce se intampla indivizilor in spatiul social. Contextul social poate face o diferenta majora in ceea ce priveste imbatranirea, indiferent de capacitatea fizica sau mentala a indivizilor. Acest context include suportul social primit de la prieteni si familie, o capacitate de a participa in familie si comunitate, fiind estimata si evaluata de familie si societate, avand acces la servicii si transport si suficiente resurse economice pentru satisfacerea nevoilor.

Importanta suportului social are beneficii pentru sanatate si deci, pentru longevitate. Varstnicii cu mai mult suport social, cu interactiuni sociale multiple, au nevoie de mai putina ingrijire in ce priveste sanatatea. Cei cu mai putin suport, care tind sa fie izolati social, traiesc stereotipul varstnicului care defineste imbatranirea ca fiind momentul declinului fizic, mental si social, cand oamenii se dezangajeaza si se retrag din viata si din societate.

Persoanele varstnice necesita, in egala masura, doua tipuri de suport: servicii medicale si sociale. Astfel, initierea si dezvoltarea serviciilor sociale si de sanatate impun o politica unitara in domeniul, cu scopul de a realiza, in principal, mentinerea persoanelor la domiciliu, iar in cazul in care acest lucru nu este posibil, pentru a asigura ingrijirile necesare continuarii vietii intr-o institutie de asistenta sociala.

Dezvoltarea serviciilor comunitare de ajutor, suport si ingrijiri la domiciliu, ai caror beneficiari sunt in marea majoritate (o majoritate in crestere) varstnicii, este o necesitate impusa de evolutia demografica si parte a politicilor sociale si de sanatate.

Astfel, in cadrul politicilor sociale au fost delimitate directii precum:

integrarea sociala a persoanelor varstnice;

politici de prevenire a imbatranirii si dependentei;

programe de recuperare, reactivare si insertie sociala;

mentinerea la domiciliu;

organizarea retelelor de ajutor si ingrijiri alternative s.a.

Tendinta generala in asistenta persoanelor in varsta consta in acordarea unei mari importante ramanerii acestora in propria familie, in propria casa. Mentinerea la domiciliu cat mai mult posibil a persoanelor in varsta nu poate fi considerata doar o solutie mai economica in raport cu costurile unei institutionalizari de lunga durata.

Ingrijirile la domiciliu reprezinta, cea mai buna strategie de ingrijire a persoanelor varstnice in situatie de dependenta, nu numai pentru ca este o metoda mai ieftina decat ingrijirea in institutii, ci si pentru ca este preferata de persoanele in varsta, reprezentand un atribut esential al calitatii vietii. Majoritatea persoanelor varstnice sunt dependente in prezent de ingrijirea acordata de familie. Timpul acordat ingrijirilor in familie presupune de multe ori renuntarea la serviciu sau alte activitati. Ingrijirea presupune si un stres asupra familiei asupra celui care isi asuma ingrijirea, ceea ce determina deteriorarea starii de sanatate a acestuia, precum si posibila deteriorare a relatiilor familiale.

Serviciile asigurate persoanelor varstnice la domiciliu sunt:

servicii sociale, privind ingrijirea persoanei si sprijinirea pentru reintegrarea sociala, consiliere juridica si administrativa, sprijin pentru plata unor servicii si obligatii curente, ingrijirea locuintei si gospodariei, ajutor pentru menaj, prepararea hranei;

servicii socio-medicale, privind ajutorul pentru realizarea igienei personale, readaptarea capacitatilor fizice si psihice, adaptarea locuintei la nevoile persoanei varstnice si antrenarea in activitati economice, sociale si culturale, precum si ingrijirea temporara in centre de zi, azile de noapte sau alte centre specializate;

servicii medicale, sub forma consultatiilor si ingrijirilor medicale la domiciliu sau in institutii de sanatate;

servicii de consiliere in vederea reintegrarii sociale, asigurate de asistentii medico-sociali, ca drept fundamental al persoanei varstnice.

Ingrijirea in comunitate are ca obiectiv asigurarea sprijinului si serviciilor de care au nevoie persoanele varstnice afectate de diverse boli, deficiente fizice si senzoriale, pentru a putea sa traiasca independent in propriile locuinte, sau in mediul "obisnuit" al comunitatii. Ea pune accentul pe o serie de schimbari care au ca scop:

a. sa determine ca persoanele varstnice sa duca o viata cat mai normala in propriile locuinte, sau in mediul obisnuit al comunitatii;

b. sa le ofere tipurile adecvate de suport care sa-i ajute sa atinga maximum posibil de independenta si prin achizitionarea ori dobandirea deprinderilor esentiale de viata, sa-si realizeze pe deplin propriul lor potential;

c. sa ofere mai multe informatii privind viata si serviciile de care au nevoie;

d. sa antreneze restructurari esentiale la nivelul serviciilor de sprijin, care trebuie sa satisfaca noi standarde, precum:

flexibilitate si sensibilitate in raport cu nevoile persoanelor beneficiare si ale celor care le ingrijesc;

formularea unei game de optiuni pentru beneficiari;

asigurarea interventiilor strict necesare, in vederea dezvoltarii independentei beneficiarilor;

concentrarea asupra celor cu nevoile cele mai mari.

Ingrijirea in comunitate prezinta urmatoarele avantaje:

- promovarea alegerilor si a independentei persoanelor ingrijite, intr-un mediu de viata cat mai aproape de al celorlalti membri ai comunitatii;

- tendinta de individualizare a serviciilor furnizate, in raport cu nevoile speciale;

- implicarea intregii comunitati in procesul de ingrijire, ceea ce determina o mai buna acceptare a lor, evitarea etichetarii si stigmatizarii;

- promovarea activitatilor unor echipe complexe, interdisciplinare, care orienteaza si acorda suport pe parcursul procesului de ingrijire.

Orice persoana in varsta trebuie sa aiba posibilitatea de a opta pentru un anumit serviciu social in functie de nevoile proprii. Pot exista persoane care solicita servicii speciale in functie de nevoile individuale si atunci serviciile comunitare vor fi acordate in mod diferentiat, adaptate insa nevoilor si tinand cont de standardele de calitate prevazute pentru toti beneficiarii. Pentru a creste eficacitatea acestor servicii si a raspunde adecvat nevoilor specifice diferentelor de sex existente la aceasta varsta se impune o adaptare a serviciilor de sanatate si sociale le nevoile fiecarei categorii.

In vederea realizarii acestui obiectiv, institutiile furnizoare de servicii de ingrijiri comunitare trebuie sa ofere informatii clare in legatura cu tipul serviciilor ce vor fi furnizate, de catre cine si in ce conditii, intr-o forma la care toti potentialii beneficiari sa aiba acces si sa pastreze in permanenta legaturi de colaborare cu autoritatile locale pentru a acoperi toate nevoile si a asigura sanse reale si egale pentru toti.

Comunitatile rurale din Romania

Un mediu social asupra caruia efectele negative ale tranzitiei sunt mai pronuntate il reprezinta ruralul. Spatiul rural romanesc cuprinde, majoritatea suprafetei Romaniei, avand, conform datelor statistice, ponderea de peste 89% din suprafata tarii. Aproape jumatate din populatia tarii (47%) traieste in mediul rural, ceea ce diferentiaza tara noastra de tarile Uniunii Europene, in care populatia rurala reprezinta sub 20%.

Incercarile de reabilitare sociala, economica si culturala a spatiului rural romanesc, ca alternativa sociala reala si viabila, au adus in atentia specialistilor si in dezbaterea publica noi politici sociale, programe de dezvoltare rurala, demersuri administrativ-organizatorice si revalorizari socio-culturale. Insa, cu rare exceptii, aceste demersuri nu au reusit sa depaseasca nivelul unei abordari generale si pline de clisee ca "satul este sarac, din ce in ce mai depopulat, slab educat" sau "dezvoltarea rurala prin adaptare la economia de piata". Dincolo de cliseele despre spatiul rural, fiecare zona rurala, chiar fiecare sat isi are specificul sau, fiecare comunitate rurala are o identitate, mai mult sau mai putin formata si constientizata, a carei evidentiere in raport cu schimbarile socio-economice dezvaluie resursele si resorturile unei dezvoltari rurale sustinute (sustainable rural development).

Comunitatile rurale din Muntii Apuseni

Problemele comunitatilor din Muntii Apuseni au fost, inca de la inceputurile sociologiei rurale romanesti, un perpetuu obiect de studiu. Scoala sociologica de la Bucuresti a avut un rol important in impulsionarea cercetarilor in zona, prin investigatiile realizate in 1937 in satul Vidra. In anii regimului comunist a fost realizata in 1980, sub conducerea lui I. Aluas, o ampla campanie de investigare in Apuseni cu scopul sustinerii proiectului "sistematizarii teritoriale". Din rezultatele obtinute au reiesit doua probleme majore ale satelor din Apuseni, declinul demografic si cel economic (Vedinas, 1999).

Zona montana, cu toate avantajele date de apropierea de resursele naturale: paduri, pasuni, fanete etc. si de pitorescul peisaj al muntelui, impune si multe dezavantaje, cerand eforturi mari pentru persoanele care locuiesc aici. Izolarea si dispersarea sunt, in esenta, cele doua obstacole care se opun dezvoltarii.

In timp ce satele centru concentreaza resursele administrative si institutionale (primaria, politia, posta, dispensarul, scoala coordonatoare, caminul cultural), majoritatea satelor apartinatoare dispun doar de o biserica si o scoala elementara. Discrepantele de dotare cu infrastructura fizica sunt de asemenea marcante, majoritatea satelor avand doar drumuri nemodernizate, fiind lipsite de sistem de telefonie sau de apa curenta si canalizare. Toate acestea fac ca locuitorii satului sa se afle intre tentatiile plecarii catre localitatile urbane, in multe cazuri aceasta conducand la fenomene de dezradacinare.

Depopularea Muntilor Apuseni se datoreaza sporului natural negativ, spor natural care, in anul 1991 a atins cea mai joasa limita posibila: -35%. Amplitudinea acestui fenomen are repercusiuni grave asupra structurii demografice de moment, dar mai ales a celei de perspectiva, cat si asupra depopularii (in termeni locali 'pustiirea') satelor si asa cu putini locuitori, majoritatea trecuti de varsta a doua sau foarte in varsta, iar intoarcerea la vatra nu mai este posibila fiindca lipseste motivatia intoarcerii.

Zonele miniere au fost nu de mult o "mina de aur" pentru locuitorii lori deoarece cei mai multi dintre ei lucrau in mina. Odata cu inchiderea exploatarilor miniere a crescut numarul de someri, cei mai multi dintre acestia orientandu-se spre alte localitati care puteau oferi locuri de munca. Astfel, aceste zone au deveni zone nepopulate sau cu un numar mare de persoane in varsta, singure. Datorita acestei situatii, prin Hotararea Guvernului nr. 813 din 7 octombrie 1999, zona Muntilor Apuseni a fost declarata zona defavorizata. Microregiunea in care s-a inregistrat cea mai mare descrestere este Zona Muntilor Apuseni, unde, in 2007, erau inregistrate cu 6,7% mai putine persoane fata de anul 2001, iar ritmul anual de scadere depaseste 1 punct procentual.

In mediul rural, saracia extrema este doar marginala, problema cheie a mediului rural fiind saracia de tip traditional, asociata cu nivelul redus de modernizare si cu viata economica dominata de agricultura. Peste jumatate din cheltuielile de consum sunt alocate de catre varstnici pentru alimente. Insuficienta veniturilor si consumul restrictiv, ca indicator reprezentativ pentru scaderea nivelului calitatii vietii, reprezinta principalele motive in baza carora membrii acestei categorii de populatie se simt izolati si marginalizati de societate. Saracia satelor din Apuseni are un specific aparte dat de: extindere, relief, distanta intre localitati, cai de acces si ocupatiile traditionale.

Experienta acumulata pe parcursul a doi ani de practica de specialitate in domeniul Asistentei sociale, realizata timp de trei saptamani in zona Muntilor Apuseni, m-a determinat sa studiez aceasta zona care intampina diverse probleme sociale, in special ale populatiei in varsta.

Problemele cu care se confrunta persoanele varstnice din aceasta zona sunt generate in primul rand de lipsa veniturilor sau de veniturile foarte mici. De aici decurg celelalte probleme sociale: lipsa minimului de confort si a nivelului de trai scazut (mai exista si azi sate care nu sunt electrificate), lipsa banilor pentru achizitionarea medicamentelor (problema vitala pentru persoanele in varsta) si marginalizarea sociala. Majoritatea locuitorilor tineri din aceste zone se orienteaza spre localitatile miniere existente dar, odata cu inchiderea multor zone miniere, populatia a resimtit o scadere a nivelul de trai.

De cele mai multe ori, persoanele in varsta din aceste zone sunt ajutate de comunitatea din care fac parte, implicandu-se in rezolvarea problemelor sociale ale acestora. Lipsa pensiilor, pensii foarte mici de agricultori, distantele mari dintre centrele de comuna si satele apartinatoare, varsta inaintata, problemele de sanatate, lipsa personalului medical specializat, lipsa minimului de confort (curent, apa, gaz), sunt doar o parte din problemele cele mai evidente si care genereaza cele mai multe probleme sociale in aceste zone.

Toate aceste probleme, si multe altele, au determinat populatia tanara sa paraseasca aceste locuri si, fie sa se orienteze spre orasele din zona Muntilor Apuseni, din judetul Alba sau chiar din judetele limitrofe, fie sa imigreze in alte tari din Europa. In urma acestor depopulari comunele au un numar mare de persoane in varsta, majoritatea cu o pensie foarte mica sau deloc.

Singurele resurse de care mai dispun locuitorii acestor zone sunt pasunile, fapt pentru care aproape la fiecare casa se intalneste un animal domestic, de cele mai multe ori o vaca, care mai ajuta la cresterea venitului familiei prin valorificarea produselor lactate.

Daca pana nu demult "motii", cum sunt denumiti locuitorii din Muntii Apuseni, se ocupau cu mestesugul lemnului, in ultimii ani, acesta s-a diminuat mult datorita problemelor legate de defrisarea si exploatarea unor mari suprafete de paduri din zona.

Prezentarea satelor montane supuse cercetarii

Sunt considerate sate propriu-zise de munte, asezarile situate de la curba de nivel de 800 m in sus, ceea ce, teritorial, reprezinta 31 % din suprafata totala a Romaniei. Nota dominanta a economiei satelor de munte este pastoritul, insotit de un mod specific de cultivare a pamantului, un anumit gen de plugarie, practicata pe mici petece de pamant, pe pantele insorite sau langa case. Satele din zona montana sunt sate cu populatia cea mai redusa numeric si, in privinta gruparii administrative, aici se inregistreaza cel mai mare numar de sate pe comuna.

Ponderea populatiei in varsta din zona Muntilor Apuseni este foarte mare, fapt ce a facut sa ne concentram cercetarea pe aceasta zona (tabelul nr.1):

Tabel nr 1.

Pentru a evidentia problematica persoanelor varstnice din mediul rural al Muntilor Apuseni am ales pentru cercetare doua dintre cele mai vechi asezari ale zonei, diferite din punct de vedere al marimii, al amplasarii si al numarului de locuitori, respectiv Bistra si Avram Iancu.

Prin intermediul datelor culese de la Primarii, Arhivele Statului Alba, Directia Judeteana de Statistica Alba, la care am adaugat datele extrase din Conscriptiile Parohiei greco-ortodoxe ale Vidrei de Sus, am incercat sa realizez un tablou complex al celor doua comune cu accent mai mare pe problematica persoanelor in varsta din aceste localitati.

Istoria Tarii Motilor si a celor doua localitati este strans legata de istoria mineritului de pe Valea Ariesului, de evolutia mestesugului prelucrarii lemnului si de activitatea comerciala a acestei zone.

Comuna Bistra, atestata documentar din anul 1437, este una dintre cele mai vechi asezari de pe Valea Ariesului, situata in nord-vestul judetului Alba la doar 7 km de localitatea Campeni. Bistra este comuna cu cea mai mare intindere din tara (132 km²) si reprezinta 1,8% din suprafata judetului Alba.

Administrativ, comuna cuprinde 31 de sate si un numar mare de catune, dispersate pe o distanta de 2 - 14 km la nord si 2 - 8,5 km la sud, unele la distante mari de centrul de comuna. Acest aspect constituie una din principalele probleme cu care se confrunta locuitorii.

Transportul este asigurat exclusiv pe cale rutiera, centrul de comuna fiind traversat de DN 74, care reprezinta principala cale de comunicatie. Comuna Bistra are una din cele mai lungi retele de drumuri interne din tara, insumeaza o lungime totala de peste 170 km.: 14 drumuri comunale si 83 de drumuri satesti, toate neasfaltate.

Fiind intr-o zona montana comuna dispune de mari rezerve de material lemnos ceea ce a facut ca locuitorii sa se indeletniceasca cu prelucrarea lemnului. Comuna este reprezentata exclusiv prin gospodarii individuale in care se practica in principal cresterea animalelor.

Din totalul de 5140 de locuitori, conform recensamantului din anul 2002, 753 de persoane au varsta peste 65 ani reprezentand 14,65 % din populatia comunei. Majoritatea populatiei active, care era angajata la exploatarile miniere din zona (Rosia Montana, Baia de Aries, Rosia poieni, Zlatna) a fost afectata, odata cu inchiderea acestor exploatari, de recentele disponibilizari.

Aceste situatii au dus la accentuarea depopularii comunei si la imbatranirea populatiei.

Localitatea Vidra de Sus, astazi comuna Avram Iancu, parte a tinutului Tarii Motilor, a fost atestata documentar in anul 1595 si a devenit azi una dintre cele mai insemnate localitati montane, de care este strans legata istoria romanilor din Ardeal, fiind considerata de moti drept capitala a "tarii" lor.

Asezata in extremitatea nord-vestica a judetului Alba, la 30 de km de orasul Campeni, comuna Avram Iancu este una dintre cele mai intinse comune din judetul Alba si din tara. De la un capat la altul, in lungul Ariesului Mic are mai mult de 20 km, iar de la nord la sud aproximativ 7-9 km.

Drumul judetean D.J. 762 strabate comuna pe o distanta de 4 km. Suprafata comunei de 102,51 km² cuprinde teren arabil (mai putin de 3%), fanete, pasuni, paduri, care reprezinta mai mult de jumatate din suprafata sa, si teren neproductiv.

Administrativ, comuna se compune din 33 de sate si cel putin din tot atatea cranguri, grupuri mai mici de cate 14-20 case numite si catune sau grupuri mai mari de 50-200 case, izolate in campuri inconjurate de padure. Distanta mare fata de o localitate urbana duce la aparitia saraciei (datorita numarului mic de locuri de munca), la imbatranirea populatiei (tinerii de multe ori prefera sa locuiasca la oras) si deci la aparitia problemelor sociale.

Populatia varstnica este de 1111 locuitori reprezentand 55% din numarul locuitorilor comunei. Sporul natural negativ evidentiat in comuna, in ultimele decenii, a dus in timp la depopulare. Factorul determinant in modelarea evolutiei populatiei a fost migratia, astfel ca ponderea cea mai mare o au persoanele in varsta, care au ramas la gospodariile lor. Categoria cea mai numeroasa, este populatia ocupata in agricultura si populatia inactiva (intretinuta de stat sau de familie, elevi, batrani, femei fara loc de munca ce se ocupa dupa puteri de propria gospodarie, cresc animale si fac agricultura). Tendinta de imbatranire a populatiei s-a manifestat continuu dupa 1977 si s-a accentuat dupa 2000, ca o consecinta a depopularii prin migratia tinerilor.

Cercetarea ce se realizeaza in aceste doua comune are drept scop sa identifice problematica sociala existenta in aceasta zona, cauzele care au determinat aparitia acestor probleme si posibilitatile de ameliorare si rezolvare a problemelor persoanelor in varsta dependente, care prezinta riscul de a fi marginalizate din cauza lipsei sau insuficientei resurselor materiale, lipsei unui suport din partea familiei sau inexistentei acesteia.

In acest sens cercetarea se va axa pe evaluarea nevoilor persoanelor varstnice, din cadrul celor doua comune, aflate in situatie de marginalizare sociala sau in risc de institutionalizare sau de dependenta sociala, datorita saraciei materiale, neintegritatii capacitatilor functionale si a lipsei suportului social, pe gasirea unor modalitati eficiente de interventie si pe informarea acestora privitor la serviciile sociale de care pot beneficia.

Din punct de vedere al nivelului extrem de scazut al veniturilor, cele mai vulnerabile grupe de varstnici din zona sunt:

a. batranii nedeplasabili, caracterizati de stari de invaliditate sau de handicap;

b. batrani, fara sustinatori legali sau abandonati de copii si rudele lor;

c. femeile varstnice care nu au prestat activitati profesionale in timpul vietii lor active, fiind casnice si nu au nici un venit nici macar pensie de urmas din partea sotului;

d. tarani varstnici care au activat un numar mic de ani in fostele unitati agricole, la fel ca in majoritatea zonelor necooperativizate care se intretin din resurse propriu.

In ultimii ani, atat institutiile de stat cat si cele nonguvernamentale au inceput reabilitarea zonei Muntilor Apuseni prin gasirea alternativelor la minerit sau a altor activitati care se realizau in aceste zone, aducatoare de locuri de munca si implicit de venit.

Consideratii finale

In Romania, populatia varstnica a fost supusa timp indelungat unor lipsuri materiale deosebit de importante ceea ce a facut ca majoritatea acestui grup de populatie sa traiasca sub limita saraciei. In ultimii ani au fost infiintate in Romania numeroase Asociatii ale persoanelor varstnice care sustin tot mai energic drepturile la o viata mai buna pentru toti cei trecuti de varsta pensionarii.

Investigand impactul mai multor aspecte de viata cu care se confrunta batranii, printre care starea de boala, pensionarea, decesul sotiei/sotului sau schimbarea mediului rezidential, cercetarile efectuate evidentiaza faptul ca, cu cat sunt resimtite mai stresant aceste evenimente, cu atat adaptarea la batranete va fi mai dificila. Adaptarea este conditionata de numerosi factori sociali, printre care angajarea in relatii sociale si de comunicare, participarea la viata sociala, suportul emotional oferit de familie sau de alti actori ai retelei informale constituite in jurul varstnicilor.

Toate aceste elemente sunt edificatoare pentru a putea sustine ca batranetea nu este o stare omogena, care se manifesta in mod similar la toate persoanele varstnice, si ca persoanele in varsta nu constituie o entitate nediferentiata, ci apartin unor subgrupuri cu probleme si trebuinte specifice.

In ceea ce priveste finantarea acestui sector statul se implica in finantarea de lunga durata a ingrijirilor, prin alocarea unor resurse pentru co-finantarea acelor servicii care incurajeaza ramanerea la domiciliu a persoanei. Concomitent se impune incurajarea responsabilitatilor familiei, in paralel cu dezvoltarea serviciilor de catre comunitate, cu diversificarea acestora si cu cresterea modalitatilor de suport acordate ingrijitorilor.Familiile continua sa ofere principalul suport de ingrijire, dar au nevoie de ajutor pentru a reusi. Argumentul subsidiaritatii nu trebuie folosit drept scuza pentru statul care este inactiv si incert in ce priveste oferirea unor servicii strict necesare pentru persoanele dependente si ingrijitorii acestora. Solidaritatea intre generatii, precum si solidaritatea intre familie, comunitatea locala si stat reprezinta cheia sustinerii persoanelor varstnice ca membri deplini ai societatii, si garantia unei reusite in dorinta de a creste permanent calitatea vietii acestei largi categorii de populatie.

Avand in vedere ca ingrijirea varstnicului, precum si calitatea acestei ingrijiri sunt parti integrante ale politicii de bunastare si de sanatate a fiecarei tari, ar trebui ca in acest context, profesionistii chemati sa se ocupe de aceasta categorie de varsta sa constientizeze faptul ca nu sunt suficiente doar cunostintele, ci ca acestea ar trebui sa fie dublate de o formatie caritabila, umanista, asociata cu sentimente de respect si afectiune.

BIBLIOGRAFIE

Drimer, D., Savulescu-Matei, A., (1991), Speranta pentru varsta a treia, Ed. Tehnica, Bucuresti;

Gal, D., (2001), Dezvoltarea umana si imbatranirea, Presa universitara Clujeana, Cluj Napoca;

Ludusan, M.,(2004), Protectia sociala a persoanelor in varsta, in Annales Universitatis Apulensis, Series Asistenta Sociala, nr. 4, Alba Iulia

Marshall, M., (1993), Asistenta sociala pentru batrani, Ed. Alternative, Bucuresti;

Marina, L. (2003), Ramanerea in societate - monografii ale imbatranirii, Ed. Emia, Deva;

Orford, J., (1998), Psihologia comunitatii. Teorie si practica, Ed. Oscar Print, Bucuresti;

Radulescu, S.,(2000), Sociologia problemelor sociale ale varstelor, Ed.Lumina Lex, Bucuresti;

Sahaleanu, V., (1971), Omul si imbatranirea, Ed. Enciclopedica, Bucuresti;

Vedinas, T. (1999), O monografie regionala: Muntii Apuseni, in Revista de cercetari sociale, Nr. 3, Bucuresti;

Zamfir Elena (coord), (2000), Strategii antisaracie si dezvoltare comunitara, Ed. Expert, Bucuresti;