Legislatia privind plasamentul familial

Legislatia privind plasamentul familial

In anul 1997 au fost aprobate hotararile de guvern 25 si 26[1] si s-a elaborat o strategie guvernamentala privind protectia copilului prin care s-a introdus asistenta maternala, ca forma platita a plasamentului familial. Asistentilor maternali le sunt oferite toate drepturile unei persoane angajate, precum si un venit lunar (de asistent social cu pregatire medie), concediu de odihna, asigurare de sanatate si vechime in munca - deci, o motivatie financiara. In urmatorii ani au aparut reglementarile privind recrutarea, formarea si plata asistentilor maternali. Hotararea de Guvern nr. 217 din 1998 a clarificat posibilitatile concrete de angajare a unei persoane ca asistent maternal profesionist in cadrul Directiilor Generale pentru Protectia Drepturilor Copilului (DGPDC) sau a Organismelor Private Autorizate de Protectie a Copiilor (OPAPC) in munca la domiciliu de ocrotire a unor copii aflati in dificultate, din afara propriei familii. Masura plasamentului a fost reluata in legea Copilului 272 din 2004, clarificandu-se prioritatea plasamentului familial fata de cel din institutiile rezidentiale.

La stabilirea masurii de plasament se da prioritate plasarii copilului in familia extinsa, fara retribuirea parintilor substitut, care pe langa avantajul financiar pentru sistem tulbura in mai mica masura legaturile de atasament ale copilului, unde ambientul cultural este mentinut intr-o anumita masura, iar la terminarea plasamentului revenirea in propria familie poate fi mai lina. Daca familia extinsa nu este disponibila, atunci urmatoarea optiune este plasamentul la asistentii maternali profesionisti, retribuiti, in cadrul unei familii substitutive, masura care va fi discutata in continuarea acestui studiu. Se prevede, ca principiu, gasirea unor solutii pentru mentinerea fratilor impreuna, ceea ce sporeste sentimentul de siguranta al copiilor. Plasamentul copiilor intr-o familie fiind considerat prin lege doar o solutie temporara, se prevede luarea unor masuri care sa faciliteze exercitare de catre parinti a dreptului lor de a vizita copilul si de a mentine legatura cu acesta. Aceasta este o conditie necesara pentru mentinerea oportunitatii copiilor de a se intoarce in propriile lor familii. Un mare progres al legii 272 este prevederea ca plasamentul copilului care nu au implinit varsta de 2 ani sa poata fi dispus numai la familia extinsa sau substitutiva, plasamentul intr-un serviciu de tip rezidential fiind interzis . Masura plasamentului se stabileste de catre comisia pentru protectia copilului, in situatiile in care exista acceptul parintilor naturali.

Ca toate celelalte decizii de protejare a copilului printr-o masura de protectie, masura plasamentului se stabileste de catre instanta judecatoreasca, la cererea directiei generale de asistenta sociala si protectie a copilului. Conform legislatiei amintite, orice persoana sau familie care primeste un copil in plasament trebuie sa aiba domiciliul in Romania si sa fie evaluata de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului cu privire la garantiile morale si conditiile materiale pe care trebuie sa le indeplineasca pentru a primi un copil in plasament.

Principiul interesului superior al copilului prevaleaza in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti. Protectia speciala a copilului reprezinta ansamblul masurilor, prestatiilor si serviciilor destinate ingrijirii si dezvoltarii copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai sau a celui care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija acestora.

Copilul beneficiaza de protectia speciala prevazuta de lege pana la dobandirea capacitatii depline de exercitiu. La cererea tanarului, exprimata dupa dobandirea capacitatii depline de exercitiu, daca isi continua studiile intr-o forma de invatamant de zi, protectia speciala se acorda, in conditiile legii, pe toata durata continuarii studiilor, dar fara a se depasi varsta de 26 de ani. Tanarul care a dobandit capacitate deplina de exercitiu si a beneficiat de o masura de protectie speciala, dar care nu isi continua studiile si nu are posibilitatea revenirii in propria familie, fiind confruntat cu riscul excluderii sociale, beneficiaza, la cerere, pe o perioada de pana la 2 ani, de protectie speciala, in scopul facilitarii integrarii sale sociale. In cazul in care se face dovada ca tanarului i s-au oferit un loc de munca si/sau locuinta, iar acesta le-a refuzat ori le-a pierdut din motive imputabile lui, in mod succesiv, prevederile prezentului alineat nu mai sunt aplicabile.

Masurile de protectie speciala a copilului care a implinit varsta de 14 ani se stabilesc numai cu consimtamantul acestuia. In situatia in care copilul refuza sa isi dea consimtamantul, masurile de protectie se stabilesc numai de catre instanta judecatoreasca, care, in situatii temeinic motivate, poate trece peste refuzul acestuia de a-si exprima consimtamantul fata de masura propusa.

Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului are obligatia de a intocmi planul individualizat de protectie imediat dupa primirea cererii de instituire a unei masuri de protectie speciala sau imediat dupa ce directorul directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului a dispus plasamentul in regim de urgenta. La stabilirea obiectivelor planului individualizat de protectie prin plasament se acorda prioritate plasamentului copilului in familia extinsa. Obiectivele planului se stabilesc cu consultarea obligatorie a parintilor si a membrilor familiei largite care au putut fi identificati.

Planul individualizat de protectie poate prevedea plasamentul copilului intr-un serviciu de tip rezidential, numai in cazul in care nu a putut fi instituita tutela ori nu a putut fi dispus plasamentul la familia extinsa, la un asistent maternal sau la o alta persoana sau familie, in conditiile prezentei legi.

De masurile de protectie speciala, instituite de L272/2004, beneficiaza:

   a) copilul ai carui parinti sunt decedati, necunoscuti, decazuti din exercitiul drepturilor parintesti sau carora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti sau disparuti, cand nu a putut fi instituita tutela;

   b) copilul care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija parintilor din motive neimputabile acestora;

c) copilul abuzat sau neglijat;

   d) copilul gasit sau copilul abandonat de catre mama in unitati sanitare;

   e) copilul care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si care nu raspunde penal.

Parintii, precum si copilul care a implinit varsta de 14 ani au dreptul sa atace in instanta masurile de protectie speciala instituite de prezenta lege, beneficiind de asistenta juridica gratuita, in conditiile legii.

Persoana sau familia care primeste un copil in plasament trebuie sa aiba domiciliul in Romania si sa fie evaluata de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului cu privire la garantiile morale si conditiile materiale pe care trebuie sa le indeplineasca pentru a primi un copil in plasament. Pe toata durata plasamentului, domiciliul copilului se afla, dupa caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidential care il are in ingrijire.

Plasamentul copilului care nu a implinit varsta de 2 ani poate fi dispus numai la familia extinsa sau substitutiva, plasamentul acestuia intr-un serviciu de tip rezidential fiind interzis. Prin exceptie, se poate dispune plasamentul intr-un serviciu de tip rezidential al copilului mai mic de 2 ani, in situatia in care acesta prezinta handicapuri grave, cu dependenta de ingrijiri in servicii de tip rezidential specializate.

La stabilirea masurii de plasament se va urmari:

a) plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsa sau la familia substitutiva;

b) mentinerea fratilor impreuna;

   c) facilitarea exercitarii de catre parinti a dreptului de a vizita copilul si de a mentine legatura cu acesta. Masura plasamentului se stabileste de catre comisia pentru protectia copilului, in situatia in care exista acordul parintilor, pentru situatiile in care masura se ia din motive neimputabile parintilor sau pentru copilul care a savarsit o fapta penala.

Masura plasamentului se stabileste de catre instanta judecatoreasca, la cererea directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului:

a) in situatia copilului cu parinti decedati, necunoscuti, decazuti din drepturile parintesti, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti sau disparuti, precum si in situatia copilului abuzat sau neglijat si a celui gasit sau abandonat, daca se impune inlocuirea plasamentului in regim de urgenta dispus de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului;

b) in situatia copilului care, in vederea protejarii lui, nu poate fi lasat in grija parintilor din motive neimputabile acestora, si a copilului care a savarsit o fapta penala, atunci cand nu exista acordul parintilor sau, dupa caz, al unuia dintre parinti, pentru instituirea acestei masuri.

Drepturile si obligatiile parintesti fata de copil se mentin pe toata durata masurii plasamentului dispus de catre comisia pentru protectia copilului. Drepturile si obligatiile parintesti in situatia copilului pentru care nu a putut fi instituita tutela si pentru care instanta a dispus masura plasamentului sunt exercitate si, respectiv, indeplinite de catre presedintele consiliului judetean, respectiv de catre primarul sectorului municipiului Bucuresti.

Comisia pentru protectia copilului sau, dupa caz, instanta care a dispus plasamentul copilului va stabili, daca este cazul, si cuantumul contributiei lunare a parintilor la intretinerea acestuia, in conditiile stabilite de Codul familiei. Sumele astfel incasate se constituie venit la bugetul judetului, respectiv la cel al sectorului municipiului Bucuresti de unde provine copilul.

A;adar, plasamentul familial reprezinta o modalitate legala prin care unei familii i se recunoaste dreptul de a primi, ingriji, creste si educa unul sau mai multi minori. Instituirea plasamentului familial confera noii familii, in raport cu minorii in cauza, atributul de familie substitutiva. Pentru a dobandi aceasta calitate, familia trebuie sa certifice, cu o serie de acte si documente, calitatile solicitate. Ancheta psihosociala si alte documente vor contura setul de garantii ce trebuie indeplinite concomitent: garantii materiale si financiare, garantii pedagogice si educationale, garantii privind posibilitatile de comunicare si de construire de noi relatii interpersonale; garantii morale; garantii privind starea de sanatate, etc. (Runcan, 2004).

Plasamentul in regim de urgenta

Plasamentul copilului in regim de urgenta este o masura de protectie speciala, cu caracter temporar, care se stabileste in situatia copilului abuzat sau neglijat, precum si in situatia copilului gasit sau a celui abandonat in unitati sanitare. Pe toata durata plasamentului in regim de urgenta se suspenda de drept exercitiul drepturilor parintesti, pana cand instanta judecatoreasca va decide cu privire la mentinerea sau la inlocuirea acestei masuri si cu privire la exercitarea drepturilor parintesti. Pe perioada suspendarii, drepturile si obligatiile parintesti privitoare la persoana copilului sunt exercitate si, respectiv, sunt indeplinite de catre persoana, familia, asistentul maternal sau de catre seful serviciului de tip rezidential care a primit copilul in plasament in regim de urgenta, iar cele privitoare la bunurile copilului sunt exercitate si, respectiv, sunt indeplinite de catre presedintele consiliului judetean, respectiv de catre primarul sectorului municipiului Bucuresti.

Masura plasamentului in regim de urgenta se stabileste de catre directorul directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului din unitatea administrativ-teritoriala in care se gaseste copilul gasit sau cel abandonat de catre mama in unitati sanitare ori copilul abuzat sau neglijat, in situatia in care nu se intampina opozitie din partea reprezentantilor persoanelor juridice, precum si a persoanelor fizice care au in ingrijire sau asigura protectia copilului respectiv.

Masura plasamentului in regim de urgenta se stabileste de catre instanta judecatoreasca in conditiile in care reprezentantii persoanelor juridice, precum si persoanele fizice care au in ingrijire sau asigura protectia unui copil refuza sau impiedica in orice mod efectuarea verificarilor de catre reprezentantii directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului, iar acestia stabilesc ca exista motive temeinice care sa sustina existenta unei situatii de pericol iminent pentru copil, datorata abuzului si neglijarii. Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului sesizeaza instanta judecatoreasca, solicitand emiterea unei ordonante presedintiale de plasare a copilului in regim de urgenta la o persoana, la o familie, la un asistent maternal sau intr-un serviciu de tip rezidential, licentiat in conditiile legii.

In situatia plasamentului in regim de urgenta dispus de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului, aceasta este obligata sa sesizeze instanta judecatoreasca in termen de 48 de ore de la data la care a dispus aceasta masura. Instanta judecatoreasca va analiza motivele care au stat la baza masurii adoptate de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului si se va pronunta, dupa caz, cu privire la mentinerea plasamentului in regim de urgenta sau la inlocuirea acestuia cu masura plasamentului, instituirea tutelei ori cu privire la reintegrarea copilului in familia sa. Instanta este obligata sa se pronunte si cu privire la exercitarea drepturilor parintesti.

In situatia in care plasamentul in regim de urgenta este dispus de catre instanta judecatoreasca, in termen de 48 de ore de la data executarii ordonantei presedintiale prin care s-a dispus plasamentul in regim de urgenta, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului sesizeaza instanta judecatoreasca pentru a decide cu privire la: inlocuirea plasamentului in regim de urgenta cu masura plasamentului, decaderea totala sau partiala din exercitiul drepturilor parintesti, precum si cu privire la exercitarea drepturilor parintesti.