Metodologia cercetarii - abuzul asupra copilului

METODOLOGIA CERCETARII - ABUZUL ASUPRA COPILULUI

1 Obiectivele cercetarii

Lucrarea de fata si-a propus cateva obiective privitoare la fenomenul abuzului/maltratarii asupra copilului. I-mi propun identificarea problemelor cu care se confrunta copiii in situatie de abuz, a consecintelor psihice si fizice ce decurg din experientele negative datorate formelor de abuz ce au fost exercitate asupra lor si de a identifica cele mai potrivite servicii sociale si sisteme de sprijin.

De asemenea incerc sa identific o legatura intre starea socio-economica a familiei si situatia de abuz asupra copilului. Daca acest factor structural, poate fi un indicator al situatiei de risc a copilului.

O alta problema pe care i-mi doresc sa o clarific o reprezinta situatia copiilor din mediul rural referitoare la tema abordata in acest studiu.

Asadar, obiectivele cercetarii sunt :

1. Identificarea abuzurilor savarsite asupra copiilor .
2. Identificarea cauzelor si factorilor ce duc la situatii de abuz asupra copiilor .
3. Identificarea consecintelor abuzului asupra copilului din punct de vedere al dezvoltarii personalitatii acestuia .
4. Incidenta abuzului asupra copilului in mediul rural.
5. Identificarea de servicii si politici sociale in domeniul protectiei copilului in caz de abuz si neglijare .

2 Ipotezele cercetarii

In aceasta lucrare am simtit nevoia sa formulez trei ipoteze, care care i-mi suscita interesul :

Ipoteza 1 - Se presupune ca exista o corelatie intre statutul socio-economic si cultural si probabilitatea aparitiei unor situatii de abuz si neglijare asupra copilului.

Ipoteza 2 - Se prezuma ca copilul abuzat va prezenta un profil distinct de personalitate determinat de efectele negative din existenta sa anterioara, concretizate prin diferite forme de abuz exercitate asupra lui.

Ipoteza 3 Se prezuma ca exista o diferenta in dezvoltarea psihomotorie a copiilor supusi abuzurilor fata de copiii asupra carora nu a fost exercitata nici o forma de abuz.

Ipoteza 4 - Se prezuma ca exista o diferenta in dezvoltarea psihomotorie in ceea ce priveste copiii din mediul rural si cei din mediul urban datorita mediului de provenienta a acestora.

Ipotezele mai sus mentionate au fost enuntate in ordinea fireasca a abordarii demersului stiintific. In verificarea ipotezelor, mi-am propus mai intai evidentierea diferentelor semnificative in ceea ce priveste situatia socio-economica si culturala a familiilor din care provin copiii, apoi evolutia profilului de personalitate a copilului in situatie de abuz.

De asemenea, datorita cercetarilor pe teren pe care le-am efectuat in cadrul voluntariatului la SPAS Mangalia, in mediul rural, am observat si am dorit sa evidentiez diferentele semnificative intre copiii din mediul rural si cel urban.

3 Descrierea instrumentelor folosite

Suportul stiintific pentru atingerea obiectivelor propuse si pentru verificarea ipotezelor enuntate ne-a fost asigurat de un complex de probe, probe care sunt fie reproduceri dupa teste deja consacrate, fie adaptari ale noastre dupa asemenea probe, sau chiar elaborari personale, create cu scopul rezolvarii acestui demers stiintific.

Pentru prima faza a demersului stiintific in care am incercat sa raspundem primei ipoteze au fost folosite urmatoarele probe:

3.1.Observatia

Observatia este o tehnica de investigatie utilizata si in domeniul asistentei sociale care are ca scop culegerea de informatii cu valoare de fapte, necesare pentru a le completa/confirma pe cele rezultate in urma altor tehnici (documentarea, interviul sau intrevederea). Observatia are o mare importanta in mod deosebit in primele etape ale instrumentarii cazului (dupa sesizare/referire, evaluare initiala, evaluare complexa) dar se aplica pe tot parcursul lucrului la caz. Pentru o abordare organizata, coerenta si logica a acestei tehnici se utilizeaza si se recomanda construirea unui ghid de observatie.

Observatia este o tehnica care se aplica permanent, pe tot parcursul instrumentarii cazului.

Se aplica in spatiul profesional al asistentului social si in mediul de provenienta/de viata al clientului (familie, grup de prieteni, comunitatea scolara/profesionala, etc.), in situatii clar determinate (vizita la domiciliu, intrevedere, etapa de potrivire dintre copil si asistent maternal, etc.) si/sau in situatii experimentale (introducerea unui factor neprevazut care poate afecta echilibrul relatiilor; ex: implicarea unui martor la un abuz in cadrul unei intrevederi cu abuzatorul care isi neaga vinovatia).

Observatia presupune urmarirea comportamentului verbal si non-verbal al intrelocutorului/clientului, tipul si structura relatiilor din mediul investigat, atitudini, stari si reactii emotionale.

Observatia poate fi clasificata astfel:

• observatia directa: asistentul social sta fata in fata cu clientul;
• observatia indirecta: asistentul social observa aspecte din mediul de provenienta al clientului.

Informatii cu privire la client pot fi obtinute prin observatie si in absenta acestuia. Ex: asistentul social realizeaza o vizita la domiciliul beneficiarului si, in lipsa acestuia, observa starea locuintei, conditiile de igiena si curatenie, aspectul copiilor sau al altor membri din familie, etc.

Din punctul de vedere al intentiei aplicarii tehnicii, al planificarii :

• directionata/anticipata/planificata - asistentul social isi propune sa observe unul sau mai multe aspecte in mod deosebit. Presupune obligatoriu existenta unui ghid de observatie.
• intamplatoare - pe parcursul utilizarii unei alte tehnici (intrevederea, consilierea, etc.) fara ca asistentul social sa-si fi planificat sa urmareasca un aspect anume (ex : in cursul discutiei cu mama, asistentul social poate observa cum se comporta aceasta cu copiii ei care pot intrerupe dialogul).

O forma speciala a observatiei o reprezinta observatia participativa care se realizeaza prin implicarea in evenimente sociale in cadrul carora asistentul social poate investiga structura relatiilor interpersonale si interfamiliale, a comportamentelor si atitudinilor de grup.

In general, observatia presupune contactul vizual cu clientul dar, in anumite situatii, celelalte simturi ne pot oferi informatii mai complexe decat vazul (ex: mirosul specific al unei locuinte neingrijite, o igiena personala precara pot fi sesizate doar prin observatia olfactiva; temperatura in camera, etc.).

Informatiile obtinute exclusiv prin tehnica observatiei nu sunt relevante daca nu sunt confirmate/validate si prin alte tehnici;

Exista situatii contextuale in timpul observatiei intamplatoare care ne pot oferi informatii eronate (ex: clientul este observat intamplator intr-o situatie care nu-i este specifica);

Utilizarea acestei tehnici si a informatiilor rezultate necesita o minima experienta in domeniul social pentru a se reduce cat mai mult riscul subiectivitatii si al abordarii empirice;

Inregistrarea infromatiilor rezultate prin aplicarea tehnicii observatiei se realizeaza dupa intrevederea cu clientul, fiind necesara si analiza si sinteza acestora.

3.2. Interviul

Interviul este o tehnica care presupune, prin intermediul comunicarii directe, culegerea datelor, diagnosticarea situatiei clientului si sprijinirea acestuia in vederea rezolvarii problemei.

In literatura de specialitate sunt cunoscute trei forme de interviu:

• interviul de explorare - are scopul de a culege informatii structurate si complexe despre situatia deja cunoscuta a clientului ( informatiile de baza au fost obtinute deja prin tehnica intrevederii );
• interviul diagnostic - are scopul de a stabili, prin intermediul unor intrebari specifice, clar directionate, natura problemei si a resurselor sistemului client ( familie, comunitate, prieteni, etc);
• interviul terapeutic - are scopul de a sprijini clientul in procesul de schimbare si de rezolvare a problemei diagnosticate. Aceasta forma a interviului este utilizata cu precadere de catre psihoterapeuti.

Tehnica interviului se utilizeaza in toate etapele de instrumentare ale unui caz dupa cum urmeaza:

in etapa de evaluare asistentul social va folosi atit interviul de explorare cat si interviul diagnostic.

Interviul de explorare se utilizeaza in vederea obtinerii informatiilor cu privire la situatia clientului. Avand in vedere ca intrevederea presupune culegerea unor informatii generale despre client (date de identificare, stare civila, stare de sanatate, structura familiei, etc), in cadrul interviului de explorare asistentul social va urmari sa analizeze mai profund caracteristicile problemei ( natura, cauzele, durata ), un istoric al clientului si familiei sale, sistemul de relatii in familie si comunitate, resurse care pot fi implicate in rezolvarea cazului.

Interviul de tip diagnostic, prin natura intrebarilor specifice, va fi orientat spre delimitarea problemei, constientizarea acesteia de catre client, identificarea resurselor personale/familiale/comunitare si responsabilizarea clientului pentru implicarea in procesul de interventie si alegerea tipurilor de servicii de care clientul va beneficia. Ca urmare a analizei informatiilor obtinute prin interviul de tip diagnostic se va elabora planul de interventie / permanenta si structura ghidului pentru interviul terapeutic:

• in etapa de interventie asistentul social, alaturi de alte tehnici si metode specifice, poate utiliza si interviul terapeutic in cadrul unei echipe interdisciplinare. Acest tip de interviu are scopul de a-l sprijini pe client in schimbarea acelor comportamente care au generat situatia de criza in vederea restabilirii echilibrului psiho-social.
• in etapa de monitorizare asistentul social poate utiliza din nou interviul de explorare prin intermediul caruia va urmari modul in care sunt realizate obiectivele din planul de interventie / permanenta. Asistentul social va formula intrebarile astfel incat din raspunsurile clientului sa observe progresele realizate de acesta pe parcursul instrumentarii cazului.

Pentru reusita interviului se va stabili in prealabil locul de desfasurare al acestuia, durata, participantii si alte aspecte care tin de buna desfasurare a tehnicii.

In structura oricarui tip de interviu exista o serie de intrebari specifice pentru deschiderea interviului, pe parcursul si la incheierea acestuia. Astfel, la inceputul si incheierea interviului clientului i se vor adresa intrebari cu caracter general care au drept scop crearea unui confort emotional al acestuia, un cadru familiar (de ex. Cum va simtiti astazi? sau Ati gasit greu biroul?). Prezentarea asistentului social, a scopului interviului si a rolului clientului in cadrul interviului sunt elemente importante in debutul interviului si pot stimula comunicarea ulterioara cu clientul.

Intrebarile care constituie continutul interviului trebuie sa fie clare, concise si la obiect si asezate intr-o ordine logica in cadrul ghidului de interviu. Pe parcursul interviului, asistentul social va utiliza si intrebari care sa ajute clientul in explorarea trairilor si exteriorizarea sentimentelor sale (ex: Ce sentimente aveti fata de sotul dvs. ?).

Incheierea interviului restabileste relatia initiala intre asistentul social si client si puncteaza importanta viitoarelor intalniri.

O conditie foarte importanta pentru aplicarea tehnicii interviului in instrumentarea unui caz este ca intervievatul sa-si dea acordul pentru realizarea acestuia. Daca clientul este un copil sub 10 ani este recomandat sa fie obtinut si acordul a cel putin unuia dintre parinti.

Asistentul social va informa clientul cu privire la caracterul confidential al informatiilor oferite in cadrul interviului. Acest lucru va fi confirmat prin desfasurarea interviului intr-un cadru securizant (ex: daca interviul se desfasoara in biroul asistentului social se recomanda evitarea intreruperilor si a prezentei altor persoane).

Pentru a realiza un interviu bine directionat asistentul social trebuie sa construiasca un ghid de interviu care sa cuprinda mai multe tipuri de intrebari. Intrebarile pot fi :

• intrebari deschise - aceste intrebari nu au un raspuns predestinat, oferind clientului posibilitatea de a exprima liber opinii, sentimente, trairi, etc. (ex: Ce parere aveti despre relatia cu fostul sot ?; Cum v-ati simtit in perioada divortului ?)
• intrebari inchise - aceste intrebari constrang clientul sa ofere un raspuns predestinat (ex: Sunteti casatorit?; Cati ani aveti?; Va place locul de munca?)

Pentru a nu se induce un anumit raspuns, in cadrul interviului este recomandata alternarea intrebarilor inchise cu cele deschise. Aceasta structura a ghidului de interviu poate, de asemenea, sa stimuleze deschiderea si disponibilitatea clientului pentru comunicare. Este recomandabil sa se evite intrebarile cu raspuns sugerat (ex: Cred ca v-ati suparat atunci, nu-i asa? ) sau cele care contin expresia "de ce" care pot da impresia de interogatoriu (ex: De ce nu ati anuntat la timp?). In functie de varsta clientului (copil sau adult) intrebarile pot fi adaptate la nivelul acestuia de intelegere si al limbajul specific.

3.3. Ancheta sociala (anexa)

Ancheta sociala este realizata de catre un asistent social si este o tehnica care presupune culegerea datelor in vederea rezolvarii cazului. In cadrul anchetei sociale, se va nota

• locul si data - se vor preciza locul (ex: domiciliul clientului) si data completarii anchetei sociale;
• persoane prezente - se vor inregistra numele si prenumele tuturor persoanelor prezente la intocmirea anchetei sociale. Acest lucru este important deoarece orice persoana prezenta poate reprezenta atat o sursa de informare cat si o garantie pentru veridicitatea informatiilor prezentate;
• scopul - va fi inregistrat scopul pentru care ancheta sociala este efectuata (ex.: Reintegrarea copilului in familia naturala). Este important sa se pastreze coerenta intre scopul intocmirii anchetei sociale, modalitatea prezentarii informatiilor pe parcursul anchetei sociale si recomandarile finale;

• date de identificare a beneficiarului -Nume prenume, data si locul nasterii - se completeaza datele beneficiarului din actele de stare civila.
• stare civila/ statutul juridic -pentru adulti se completeaza situatia starii civile (necasatorit, casatorit, divortat, vaduv); Pentru copil se precizeaza situatia juridica (declarat abandonat prin sentinta civila, tutela sau curetela pentru una din situatiile: parintii sunt decedati, declarati judecatoreste decedati, declarati judecatoreste disparuti, decazuti din drepturi parintesti, parinti necunoscuti sau pusi sub interdictie (Codul Familiei);
• Studii-   in urma consultarii actelor de studii, se completeaza cu date privind ultimul nivel de studii absolvit;
• ocupatia -daca beneficiarul are un loc de munca se va completa functia pe care o detine acesta la momentul completarii fisei (adeverinta de salariat poate fi document la dosar); in cazul in care beneficiarul nu este angajat se va preciza statutul sau: somer sau fara ocupatie;
• domiciliul - se completeaza adresa din actul de identitate si, in situatia in care domiciliul legal nu coincide cu domiciliul in fapt, vor fi mentionate ambele adrese;
• etnie - se va preciza etnia declarata de beneficiar; este relevant acest tip de informatie pentru demersul de interventie implementat de asistentul social in rezolvarea cazului respectiv, din punctul de vedere al respectarii sistemului de valori si al culturii specifice etniei beneficiarului;
• religie - se va preciza religia declarata de beneficiar; este relevant acest tip de informatie pentru demersul de interventie implementat de asistentul social in rezolvarea cazului respectiv, din punctul de vedere al respectarii sistemului de valori si al culturii specifice religia beneficiarului;
• date despre familie - vor fi inregistrate datele despre mama (sotie) si despre tata (sot) din actele de stare civila (certificat de nastere, B.I., adeverinta de la locul de munca, carte de identitate, etc.) ;
• date despre copiii din familie - vor fi inregistrate datele cu privire la copiii familiei;
• nume si prenume si data nasterii - vor fi notate numele si prenumele copiilor, respectiv datele lor de nastere din actele de identitate;
• ocupatie - pentru situatia in care copilul este scolar se va preciza nivelul de scolarizare (ex: prescolar, scolar - clasa in care se afla copilul). Pentru situatia in care copilul are un loc de munca poate fi mentionata institutia si functia detinuta in cadrul acesteia ;
• locul unde se afla copilul: familie/institutie - se precizeaza daca copilul este institutionalizat sau nu - astfel trebuie completat cu "familie" daca copilul se afla in familie sau "institutie" (numele institutiei) daca copilul se afla in institutie ;
• observatii - va cuprinde informatii relevante despre fiecare copil (ex: starea de sanatate, de cate ori a repetat un an scolar, daca a fost institutionalizat sau nu).

• date despre alte persoane care locuiesc la aceeasi adresa - vor fi inregistrate toate celelalte persoane care locuiesc la aceeasi adresa cu beneficiarul (unchi, matusa, bunici, prieteni, etc.) ; Se vor completa campurile din tabel cu numele si prenumele acestor persoane, varsta, starea civila (casatorit, necasatorit, despartit in fapt, divortat, vaduv, etc.) si ocupatia fiecaruia (ex: somer, pensionar, scolar, prescolar, etc.) ;
• istoricul social al beneficiarului - in cadrul istoricului social al beneficiarului vor fi prezentate sub forma narativa in ordine cronologica evenimente, fapte semnificative din viata acestuia :

Ex.: Copilul L.V. provine dintr-o familie constituita prin concubinajul parintilor, fiind al cincilea copil al celor doi soti L.M. si B.M Nasterea a fost naturala, la teremen, nou nascutul fiind dezvoltat normal pentru varsta sa. Pe parcursul dezvoltarii sale nu s-au inregistrat probleme grave de sanatate. In prezent copilulsi fratii lui nu fregventeaza scoala, nu primesc alocatie, nu au medic de familie.Autoritatile locale ignora acest caz.

• starea de sanatate - se vor inregistra afectiunile mai grave (acute sau cronice) de care beneficiarul a suferit pana la momentul evaluarii. Se vor specifica si antecedente medicale din familie: afectiuni cronice sau genetice avute de catre membrii familiei beneficiarului. Daca starea de sanatate a beneficiarului este buna se va completa cu expresia clinic sanatos, iar daca sufera de o afectiune se va specifica diagnosticul si alte informatii obtinute din certificatul medical de sanatate. Este recomandat ca asistentul social sa solicite un act medical doveditor, indiferent de starea de sanatate a beneficiarului;
• situatia materiala/financiara - vor fi inregistrate doar veniturile permanente, cum ar fi: salarii, pensii, indemnizatia de somaj, ajutorul de somaj, alocatia copiilor, pensie de urmas, alte indemnizatii, etc.; vor fi mentionate castigurile din diferite activitati prestate de membri familiei (ex: munca sezoniera, vanzarea diferitelor produse agricole, munca in strainatate a unui frate sau parinte, etc.);
• locuinta - asistentul social va trebui sa urmareasca mai multe aspecte privind locuinta, cum ar fi: numarul de camere, cate persoane locuiesc in aceeasi casa, daca locuinta este proprietate personala sau nu, daca starea de igiena este corespunzatoare, daca este dotata cu electricitate, apa curenta, incalzire, telefon;
• Relatiile in familie si comunitate - vor fi notate aspecte referitoare la relatiile dintre membrii familiei - aspecte observate in timpul vizitelor in familie ale asistentului social sau constatate de acesta din discutiile cu membrii comunitatii. Vor fi vizate relatiile dintre mama si tata, dintre parinti si copii, dintre frati, relatiile cu alte persoane care locuiesc in aceeasi casa, relatiile cu familia largita. Este recomandat ca asistentul social sa insiste in evaluarea acelor tipuri de relatii relevante pentru rezolvarea cazului (ex. Atitudinea mamei fata de copil). Asistentul social va evalua relatiile beneficiarului cu vecinii, alte personae din comunitate si institutii (tipul relatiilor, reciprocitate, intensitate, implicare, etc.). In cazul in care se intocmeste ancheta sociala pentru un elev se va urmari gradul de adaptare scolara, cat si relatiile acestuia cu profesorii si colegii.

Este recomandat ca asistentul social sa insiste pe acele relatii care ar putea reprezenta o resursa

pentru rezolvarea cazului;

• observatii - in cadrul acestei rubrici se vor nota aspecte semnificative pentru rezolvarea cazului ;

• concluzii si recomandari - asistentul social care efectueaza ancheta sociala va realiza o sinteza a informatiilor culese in raport cu scopul anchetei, urmata de recomandari care vizeaza si planul de interventie/permanenta (Manual de bune practici in asistenta sociala comunitara, 2002).

3.4. Chestionarul (anexa)

Chestionarul reprezinta ansamblul de intrebari si /sau imagini scrise si aranjate astfel incat sa serveasca obtinerii de informatii si care au rol de a determina din partea celui chestionat un raspuns verbal si nonvrebal si care se inregistreaza scris.

Aplicarea chestionarului se face de un personal instruit numit operator de interviu. Poate fi si autoadministrat, caz in care cercetatorul poate nota separat comportamentul nonverbal al subiectilor.

Putine anchete au in vedere modul in care copilul insusi evalueaza un subiect atat de complex, abuzul asupra copilului. Acestea arata ca perceptia atitudinilor si comportamentelor, a relatiilor parinte-copil, variaza in functie de pozitia evaluatorului.

O alta dificultate metodologica a cercetarii este de a cauta elemente pentru o tipologie a mediului familial, de a stabili criterii si indicatori de apreciere a abuzului in familie, cu scopul de a identifica posibile situatii de abuz savarsite asupra copilului. Intre criterii si indicatori se afla: conditii socio-economice; conditii socio-culturale (biblioteca; aparatura Radio-TV, etc.); regimul zilnic de activitate; climat afectiv; statusuri si roluri socio- familiale; stiluri si strategii ale educatiei in familie; ajutorarea copilului la invatatura. In criteriul de analiza a acestui chestionar recurg la ajutorul anchetei sociale si a testelor psihometrice.

Metodologia cercetarii s-a constituit, in principal, in raport cu natura obiectului cercetarii, cu

scopul si obiectivele ei, tinand seama de mijloacele, resursele de care a dispus.

Obiectul cercetarii - abuzul asupra copilului si perceperea acestui fenomen de catre copii.

Scopul cercetarii a fost, in principal, de a surprinde cauzele si factorii la nivelul societatii si familiei, pentru a identifica modurile de ameliorare in contextul schimbarilor din societatea romaneasca.

Obiectivele proiectului : un prim obiectiv a fost acela de a verifica (empiric) o ipoteza intemeiata pe studii teoretice privind abuzul asupra copilului, datorat in principal conditiilor socio- economice si culturale a familiilor din care provin acesti copii. In perioada de tranzitie a societatii, strategiile educatiei familiale nu sunt clar conturate fata de alte perioade istorice distincte.

Chestionarul pentru copii a cuprins 15 intrebari/itemi, cu raspunsuri inchise, vizand cunostinte, obiceiuri, atitudini in ceea ce priveste abuzul asupra copilului si protectia copilului in Romania.

Cercetarea si-a propus abordarea investigatiei pe un esantion de 60 subiecti, reprezentativ

din perspectiva principalelor caracteristici ale grupului tinta -copii obisnuiti si copii abuzati- si care sa raspunda obiectivelor demersului nostru stiintific.

Aspecte metodologice privind esantionarea

Am aplicat acest chestionar la copii ce prezinta diferite tipologii de familii si gospodarii (din mediul urban ,cat si din mediul rural), (familii cu ambii parinti sau monoparentale, familii nucleare sau extinse - unde la cresterea si educarea copiilor participa si bunici sau alte persoane, parinti in concubinaj, recasatoriti sau divortati etc.). Astfel de informatii, fie date de structura, fie cantitative au fost posibil de obtinut datorita anchetei sociale pe care am efectuat-o la inceputul intrevederii cu acesti copii, ancheta efectuata cu ajutorul amabilitatii parintilor lor sau a cadrelor didactice, dupa caz.

O alta optiune in stabilirea bazei de cercetare a fost limitarea acesteia la o anumita categorie de varsta a copilului, cercetarea derulandu-se la nivelul copiilor de 9 ani (corespunzatoare elevilor din clasa a II-a).

In cazul copiilor abuzati, pentru unii dintre acestia am aplicat acest chestionar la domiciliu alaturi de familie; in cazul altor copii am aplicat chestionarul la scoala prin amabilitatea cadrelor didactice.

In cazul copiilor obisnuiti, am aplicat chestionarul in cadrul clasei a II-a A, de la Scoala nr. 3 din Mangalia.

Avantajul acestei abordari metodologice este:

- reducerea timpului si a costului unei astfel de cercetari;

- cresterea accesibilitatii unui numar mare de copii intr-un timp scurt.

Din perspectiva reprezentativitatii, au fost alese ca variabile de esantionare distributia copiilor pe medii de rezidenta si statut socio economic si cultural.

In cursul acestui demers stiintific s-a incercat cu prisosinta o distributie a subiectilor de esantionare, care sa permita cuprinderea unei diversitati cat mai mari de medii de crestere si educare a copiilor. (note de curs Metodologia cercetarii Filaret Santion

3.5. Studiu de caz (anexa)

Studiul de caz este considerat o tehnica speciala a culegerii, stocarii si prelucrarii informatiei referitoare la caracterul evolutiv si complex al fenomenelor vietii psihosociale. Acesta consta in analiza unei situatii real-contextuale cu scopul de a evalua modul de manifestare si evolutia fenomenelor supuse cercetarii. Studiul de caz este considerat un sistem integrat, chiar daca aparent componentele sale nu functioneaza perfect (Yin, 1984).

Preconditii pentru realizarea unei cercetari prin studiu de caz de calitate:

• se utilizeaza analiza documentara, date de arhiva, interviuri, observatie directa, observatie participanta ;
• se cauta serii de date convergente ;
• un scop metodologic - stabilirea de fapte robuste prin triangulatie (trei surse de date) ;
• trebuie evitata obtinerea de serii de date divergente sau indiferente ;
• studiul de caz este potrivit pentru intrebari Cum.?, De ce..?, dar nu De cate ori.?
• trebuie formulate propozitiile teoretice cat mai bine! Vom construi un fel de ipoteze, care fac inteligibil fenomenul prin lanturi cauzale;
• trebuie dezvoltata teoria pentru a ajuta proiectarea studiului de caz. Teoria arata tipul de informatie necesar pentru testarea ipotezelor.

Unitatea de analiza:

• cazul (sau initiativa) - arata granitele cercetarii;
• nu interzice investigarea contextului (colectivitatea umana, satul, biserica, etc.) ;
• poate avea alte unitati de analiza incluse - de exemplu, indivizi (pe care putem face analiza cantitativa);

Clasificari ale studiilor de caz:

• cu un caz;
• cu mai multe cazuri (generalizarile se fac analitic, nu statistic) ; Studiile cu multiple cazuri permit replicarea si fac generalizarile mai certe.

Tipuri de replicare:

- literala - situatii similare ;

- teoretica - pe situatii contrastante.

Nu exista reguli pentru stabilirea numarului de cazuri pentru un bun studiu de caz. Creati o baza de date a studiului de caz. Baza de date contine datele provenite din teren si alte date, de obicei de tip narativ care organizeaza datele din teren. Pe baza intrebarilor de cercetare si a protocolului cercetarii se pot stabili temele care organizeaza baza de date. Noi teme pot aparea pe parcursul cercetarii. O asemenea baza de date ajuta la realizarea sintezelor ulterioare.

Analiza datelor in studiul de caz. Avem doua momente de analiza:

• in timpul culegerii datelor - triangulatia, ajustari ale protocolului studiului de caz;
• dupa finalizarea studiului de caz - inspectare, categorizare, tabulare, recombinare.

Pentru analiza finala, recomandari:

Urmeaza o strategie analitica generala (adica nu improviza analiza datelor). Aceasta poate fi finalizata in urma unei etape pregatitoare de joc cu datele (categorizare, sumarizare). Pot fi folosite doua strategii optionale:

• urmarirea propozitiilor teoretice care conduc studiul de caz (deductiv);
• dezvoltarea unui cadru descriptiv pentru organizarea studiului de caz (inductiv).

Analiza prin urmarirea propozitiilor teoretice:

• potrivirea modelelor - compararea modelelor observate cu cele prezise - cand cercetarea este explicativa; comparam variabile independente si dependente, intr-o maniera analitica, nu statistica, astfel ca analistul are o mare discretie;
• constructia explicatiilor (pentru cercetari explicative si exploratorii);
• analiza longitudinala - urmarirea schimbarilor mai multor caracteristici ale cazului sau cazurilor in timp (Yin, 1984).

3.6. Testul Luscher

Psihologul elvetian Max Luscher a elaborat o tehnica proiectiva prin care individul i-si exprima anumite particularitati afective prin modul in care el reactioneaza in fata unor culori. Subiectul trebuie de fapt sa ordoneze in ordinea preferintelor o serie de culori. Exista mai multe variante ale metodei, dar noi vom aborda in continuare varianta clasica si cea mai raspandita in practica, cea cu 8 culori.

Luscher imparte cele 8 culori in 4 culori principale si 4 culori secundare:

• albastru intunecat, verde, rosu oranj si galbenul stralucitor;
• violet, maro, negru si gri neutru.

Aceasta clasificare dihotomica s-a facut in baza unor principii teoretice ale

autorului, conform carora culorile corespund unor functii sau trebuinte universale ale organismului.

Drept culori principale au fost alese culorile de baza ale spectrului (albastru, verde, rosu si galbenul); iar cele secundare provin fie din combinarea a doua dintre cele principale (violet si maro), fie sunt non culori (negru si gri).

Autorul stabileste niste semnificatii psihologice universale pentru fiecare culoare a testului si traseaza astfel si liniile de interpretare ale reactiilor subiectului la ele, in functie de alegerea sau respingerea lor.

Aplicarea testului este foarte simpla si usor de inteles de catre subiecti. Instructajul este urmatorul : ,,o sa va prezint niste culori si o sa va rog sa le alegeti in ordinea preferintelor, incepand cu cea care va place cel mai mult, pana ajungeti la cea care va displace cel mai mult ''. Apoi se prezinta subiectului cele 8 culori si acesta este invitat sa aleaga culoarea cea mai placuta, apoi a doua culoare placuta etc. De fiecare data, examinatorul trebuie sa indeparteze din sir culoarea aleasa de subiect, astfel incat acesta sa n-o mai poata vedea dupa ce a ales-o.

Este important ca in instructaj sa se mentioneze si faptul ca subiectul trebuie sa-si exprime preferintele fata de culorile testului si nu fata de culorile respective in general sau ca accesorii in diverse contexte.

Aplicarea testului trebuie facuta de doua ori la un interval de cateva minute. Codificarea reactiilor se face luand in considerare cele doua aplicari. Prima aplicare ne arata in general reactia afectiva a subiectului la un prim contact cu examinatorul, in timp ce a doua este considerata a fi mai valida, pentru ca teoretic, are loc pe fondul unei relaxari mai mari a subiectului. Adoua aplicare trebuie insotita de recomandarea ca individul sa se ghideze si de aceasta data, dupa preferintele lui actuale si sa nu trebuiasca sa se straduiasca sa memoreze secventa de culori aleasa prima data.

Dupa Luscher (1976), diferente mari dupa cele doua aplicari sugereaza o anumita labilitate afectiva. Invers, daca nu exista nici o modificare la a doua aplicare, aceasta indica rigiditate emotionala.

Utilitatea testului

Este una dintre cele mai interesante tehnici proiective, iar aplicabilitatea ei, ca si avantaj pe care le ofera practicianului sunt multiple:

• se aplica intr-un timp foarte scurt si se scoreaza rapid (in cadrul acestei cercetari testul este aplicat si interpretat cu ajutorul calculatorului);
• este accesibil si categoriilor de subiecti cu dificultati cognitive, lingvistice sau defavorizati cultural; mai mult, este o tehnica atractiva pentru copii, deoarece culorile sale sunt incitante;
• este greu de trisat.

Ce aflam:

• probleme legate de afectivitate (emotii disforice si iritante, labilitatea emotionala);
• date privind eventuala prezenta a unor probleme somatice;
• nivel de stres afectiv sau de oboseala, dar si forta vitala, capacitatea de implicare;
• indirect, probleme de relationare a individului.

3.7 Testul Arborelui

Testul Koch, numit si "Testul arborelui" face parte, de asemenea, din categoria testelor

proiective. Subiectului examinat i se cere sa deseneze un arbore, astfel acesta nu poate evita o

proiectie inconstienta a personalitatii sale. In acest test, arborele nu este alteceva decat suportul

proiectiei, obiectul care joaca acelasi rol ca si oglinda, trimitand inapoi imaginea proiectata asupra

lui

Dupa un simbolism elementar, arborele seamana cu structura personalitatii, coroana

reprezentand raporturile cu mediul, radacinile siguranta familiala, atasamentul fata de viata etc.

Interpretarea presupune si analiza aspectului global al desenului, dimensiunile lui, presiunea

arborelui, forma si directia acestuia precum si ritmul de executie.

Rezultatele permit rar stabilirea unui portret complet al personalitatii, dar furnizeaza indici

pretiosi. Testul nu are valoare deplina decat combinat cu alte procedee de diagnostic. Rezultatele

pe care le furnizeaza sunt valoroase nu numai pentru ele insele, ci si pentru ca ajuta la interpretarea

datelor obtinute cu alte metode. Datorita acestui lucru, in afara valorii sale proprii, acesta constituie

un instrument de diagnostic pretios: el permite, intr-un timp relativ scurt, sa se obtina un material

de expresie care coroboreaza rezultatele obtinute prin mijloace de investigatie - care, la randul lor

fac acelasi lucru pentru acesta (Koch, 2002).

Ideea folosirii "desenului arborelui" ca instrument de psihodiagnostic ii apartine lui Emile Jucker consilier de orientare profesionala la Fogswil (Zurich) Charles Koch psiholog elvetian, in 1957 a standardizat si etalonat testul. Validitatea testului a fost probata in privinta dezvoltarii afective, dar el poate fi utilizat si pentru a decela intarzierile si regresele individului in domeniul afectivitatii.

Testul arborelui permite stabilirea unui portret al personalitatii, arborele fiind suportul proiectiei, jucand acelasi rol pe care-l joaca oglinda: de a revedea imaginea proiectata in ea. Testul prezinta urmatoarele avantaje:

- are valoare practica prin: simplitatea extrema a materialului, a instructajului, a timpului afectat, posibilitatea de a fi aplicat si copiilor si adultilor, utilizarea lui in diagnosticul psihologic ;

-reprezinta un instrument apt in oferirea de informatii relevante pentru o evaluare calitativa structurala a profilului de personalitate si evidentiere a diferentelor interindividuale semnificative ;

-permite exprimarea prin desen, a continuturilor si trairilor psihice pe care individul nu le cunoaste constient, nu le poate verbaliza putand fi astfel cunoscute si interpretate starile interioare determinate de frustratii, de traume psihice, de tendinte distructive si autodistructive exacerbate, de obsesii sau impulsuri necontrolate, refulate in inconstient, de complexe de inferioritate ;

- prin desen , cenzura este "survolata" si aceasta lume "inconstienta" se proiecteaza intr-o imagine plastica, o adevarata "cheie" de interpretare a personalitatii ;

- se exteriorizeaza deteriorari functionale ale proceselor psihice superioare .

Testul arborelui surprinde totalitatea tulburarilor emotionale, oferindu-ne indicatii despre intensitatea lor. Armonizarea trasaturilor de personalitate intr-o structura de personalitate stabila,

dimensiunile psihologice ale imaginii de sine, intensitatea tulburarilor emotionale, capacitatea adaptarii scolare si sociale a copilului sunt elemente pe care le-am avut in vedere cand am selectat acest test de personalitate. Acesta ne poate oferi informatii in mod direct in ce fel a fost afectat copilul de expunerea la abuz (fizic, emotional sau sexual) si neglijare (asigurarea conditiilor de dezvoltare, emotionala, educationala).

3.8. Testul Omuletului (Proba Goodenough )

In cadrul acestui test i se cere copilului sa deseneze un omulet. Nu i se da nici o sugestie. Este indemnat sa deseneze asa cum vrea el. Se coteaza orice element ce poate fi o intentie de a prezenta o parte a corpului, oricat de grosolan ar fi desenata. La nevoie, se interogheaza copilul asupra unui detaliu din desen 'Ce reprezinta ?'. Proba, in intregul sau, cuprinde si elemente ce se noteaza cu l sau 0.

Dupa acest test, se poate stabili nivelul de dezvoltare a schemei corporale, dar si nivelul intelectual, raportat la cunoasterea schemei corporale.

Pentru a stabili Q.I., se determina varsta reala. Astfel, se considera de 6 ani copilul care se afla intre 5 ani si 6 luni si 6 ani, 5 luni si 29 de zile. Daca presupunem ca avem un subiect de 10 ani si 8 luni, i se da varsta de l1 ani. Obtinand 31 de puncte la testul Goodenough, intra in categoria de la 10 ani, care devine etate mintala.

Q.I.=

Q.I. = 140 = inteligenta exceptionala;

120-138 = inteligenta superioara;

110-119 = inteligenta lejer superioara;

90 - 109 = inteligenta mijlocie (normalul);

80-89 = incetineala intelectuala;

70-79 = zona marginala a normalului;

69 = granita inferioara a normalitatii;

50-68 = debilitate mintala;

20-49 = imbecilitate;

sub 20 = idiotie.

Nivelul de realizare al schemei corporale se poate considera, astfel: daca etatea mintala oglindita prin numarul de puncte dat in etalon este cu de la 2-3 ani mai mica decat varsta cronologica, subiectul poate fi considerat cu deficit usor in realizarea schemei corporale. Daca etatea mintala, oglindita prin numarul de puncte dat in etalon este cu de la 4-5 ani mai mica decat varsta cronologica, subiectul poate fi considerat cu deficit mediu in realizarea schemei corporale. Iar daca etatea mintala, oglindita prin numarul de puncte dat in etalon este cu de la 5-6 ani mai mica decat varsta cronologica, atunci subiectul poate fi considerat ca avand un deficit grav in realizarea schemei corporale ( Ulici, Ghe., Radu I.D., 2002).

4 Lotul de subiecti

Cercetarea de fata s-a realizat pe un esantion de 60 subiecti, reprezentativ din perspectiva principalelor caracteristici ale grupului tinta -copii obisnuiti si copii abuzati- si care sa raspunda obiectivelor demersului nostru stiintific.

Am aplicat aceasta cercetare la copii ce prezinta diferite tipologii de familii si gospodarii (din mediul urban ,cat si din mediul rural), familii cu ambii parinti sau monoparentale, familii nucleare sau extinse - unde la cresterea si educarea copiilor participa si bunici sau alte persoane, parinti in concubinaj, recasatoriti sau divortati etc. Astfel de informatii, fie date de structura, fie cantitative au fost posibil de obtinut datorita anchetei sociale pe care am efectuat-o la inceputul intrevederii cu acesti copii, ancheta efectuata cu ajutorul amabilitatii parintilor lor sau a cadrelor didactice, dupa caz.

O alta optiune in stabilirea bazei de cercetare a fost limitarea acesteia la o anumita categorie de varsta a copilului, cercetarea derulandu-se la nivelul copiilor de 9 ani, (astfel, se considera de 9 ani copilul care se afla intre 8 ani si 6 luni si 9 ani, 5 luni si 29 de zile) ,corespunzatoare elevilor din clasa a II-a.

In cazul copiilor abuzati, pentru unii dintre acestia am aplicat acest chestionar la domiciliu alaturi de familie, cu ajutorul asistentului social din cadrul SPAS Mangalia; in cazul altor copii am aplicat chestionarul la scoala prin amabilitatea cadrelor didactice.

In cazul copiilor obisnuiti, am aplicat chestionarul in cadrul clasei a II-a A, de la Scoala nr. 3 din Mangalia.

5 Aspecte etice ale cercetarii

Instrumentele cercetarii au fost aplicate exclusiv prin voluntariat. Subiectii au fost informati asupra scopului acestor testari si observatii si li s-au prezentat fiecare test sau chestionar la care au fost supusi. Li s-au adus la cunostinta rezultatele doar acelor subiecti care au dorit sa le afle dar numai sub forma de scoruri si nu sub forma de interpretare sau de raportare la vreun etalon.

Toti subiectii au fost asigurati de confidentialitatea rezultatelor si de respectarea anonimatului.

CAPITOLUL VII - ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR CERCETARII

1 Ipoteza 1 In literatura de specialitate se considera ca starea socio-economica a familiei poate fi un indicator al situatiei de risc a copilului. Copiii depind la modul absolut de veniturile si deciziile parintilor. Majoritatea familiilor, tinere sau mature, care se confrunta cu aceste deprivari au tendinta de neglijare si abuz asupra copilului, de rele tratamente, de exploatare prin munca a copilului, abandon scolar si excludere din viata sociala.

Deficitul de suport financiar pentru copii este de natura sa marcheze negativ evolutia copilului, fie prin cronicizarea saraciei, fie, mai grav, prin deformari comportamentale greu corectabile.

Abuzul si maltratarea in contextual socio-economic actual romanesc se caracterizeaza prin:

- nerespectarea drepturilor copilului;

- nerecunoasterea institutiilor de protectie a copilului de catre copil si familie aflata in situatie de risc ;

- existenta unor tabu-uri, secrete si false pudori (in special in cazul abuzului sexual) ;

- saracia (copiii sunt cei mai expusi in cazul acestei situatii) ;

- lipsa unei locuinte sau conditiile igienico-sanitare precare ;

- interactiunea, legatura afectiva inadecvata dintre parinti si copii ;

- persistenta mentalitatilor si practicilor punitive, atat in mediul familial cat si in mediul social ;

- numarul redus de specialisti din domeniul protectiei copilului la nivel local (mai ales lipsa consilierilor scolari in scoli) .

Conform acestor pareri am dedus prima ipoteza:

Ipoteza 1 - Se presupune ca exista o corelatie intre statutul socio-economic si cultural si probabilitatea aparitiei unor situatii de abuz si neglijare asupra copilului.

FREGVENTA:

Variabila1 -nivelul de scolarizare al parintilor ;

Variabila2-statutul socio-economic al parintilor.

Nivelul de scolarizare al parintilor : 

scala 1:studii de 8 clase;

scala2: studii S.A.M.;

scala 3: studii liceale;

scala 4:studii post-liceale;

scala 5:studii universitare.

Statutul socio-economic al parintilor:

scala 1:fara venituri (alocatiile copiilor si ajutor social);

scala2: salariu minim pe economie;

scala 3: salariu mediu pe economie;

scala 4:salariu bun;

scala 5:salariu foarte bun.

Nivelul de scolarizare al parintilor :  Statutul socio-economic al parintilor:

FREGVENTA:

MEDIA  SITUATIE SOCIO-ECONOMICA SI CULTURALA:

Variabila 1 situatie socio-economica copii normali ;

Variabila 2 situatie socio-economica copii abuzati.

- scala 1:fara venituri alocatiile copiilor si ajutor social)

- scala2: salariu minim pe economie;

- scala 3: salariu mediu pe economie;

- scala 4:salariu bun;

- scala 5:salariu foarte bun.

Variabila 1 situatie socio-culturala copii normali ;

Variabila 2 situatie socio-culturala copii abuzati.

Grafic norul de puncte

Variabila 1 situatie socio-economica copii normali si copii abuzati ;

Variabila 2 situatie socio-culturala copii normali si copii abuzati .

Efectuand o sinteza pe baza rezultatelor prezentate, putem afirma ca existenta unui statut socio-economic si cultural scazut genereaza anumite situatii de abuz. Se intampla acest lucru, deoarece copiii depind la modul absolut de veniturile si deciziile parintilor. Majoritatea familiilor care se confrunta cu aceste deprivari au tendinta de neglijare si abuz asupra copilului, de rele tratamente, de exploatare prin munca (mai ales in mediul rural) a copilului.

Spre deosebire de acesti parinti, cei cu un statut social ridicat le ofera copiilor lor acces mai mare la educatie, le ofera copiilor lor meditatii suplimentare, posibilitatea fregventarii unui club al copiilor (prin lectii de sah, dans sportiv, de canto etc.) si au o mare disponibilitate de a le transmite copiilor sugestii si informatii utile dezvoltarii lor. Pe scurt le creeaza copiilor un climat stimulativ necesar dezvoltarii personalitatii.

Pentru a evidentia aceste aspecte, in cadrul acestui demers stiintific, s-au folosit urmatoarele metode si tehnici : observatia, interviul si cel mai important instrument in munca unui asistent social, ancheta sociala.

STUDIUL CORELATIEI:

** Corelatia este semnificativa la pragul de 0.01 (2-tailed)

** Corelatia este semnificativa la pragul de 0.01 (2-tailed)

Acest lucru demonstreaza faptul ca exista o relatie directa intre statutul socio-economic si cultural si indicele de abuz asupra copilului.

Se confirma astfel prima ipoteza.

2. Ipoteza 2 Problemele copiilor proveniti din familiile cu statut social scazut sunt foarte complexe, avand un impact psihosocial foarte puternic si cu o mare rezonanta in timp. Ca urmare a problemelor cauzate de saracie si a lipsei de coeziune intre soti, familia aflata in aceasta situatie nu mai poate oferi in toate cazurile un climat afectiv si educational cu efecte benefice asupra personalitatii copiilor. Adesea, cei care provin din astfel de climat familial,cu fregvente certuri, prezinta dificultati de adaptare, labilitate educationala, fragilitate morala, stari de anxietate, etc.

In urma practicii de voluntariat de aproximativ 2 ani si jumatate, precum si in urma acestui demers stiintific, am putut observa ca unii dintre ei prezinta anumite probleme de comportament sau de relationare.

Ei fac parte din familii cu neantelegeri intre parinti sau cu nivel economic problematic, familii cu un singur parinte, sau familii in care parintii nu-si asuma in totalitate rolul de parinti. In general s-a putut observa ca parintii nu constientizeaza pe deplin modul in care aceste aspecte de structura si climat familial ii afecteaza pe copii, ei considerand ca daca nevoile de baza le sunt asigurate (hrana si imbracaminte), totul functioneaza perfect.

Nu este suficient ca relatia individuala a copilului cu fiecare parinte sa fie buna , el are nevoie de o relatie armonioasa si intre parinti. Neantelegerile, conflictele si agresiunile dintre parinti il determina pe copil sa suporte o anumita nervozitate, sa traiasca intr-un climat de tensiune, ceea ce duce la cresterea unor mecanisme de aparare ori la dezvoltatea unui caracter inchis. Pe langa aceasta, se adauga si faptul ca conflictele permanente si repetate in mod sistematic intre parinti depreciaza imaginea acestora in ochii copilului sau creeaza conditii ca unul dintre ei sa fie favorizat , iar celalalt sa fie respins.

Conform acestor pareri a specialistilor din acest domeniu am dedus a doua ipoteza:

Ipoteza 2 - Se prezuma ca copilul abuzat va prezenta un profil distinct de personalitate determinat de efectele negative din existenta sa anterioara, concretizate prin diferite forme de abuz exercitate asupra lui.

Pentru a evidentia rolul familiei si climatului ei afectiv in formarea si dezvoltarea personalitatii copilului, faptul ca saracia materiala aflata in corelatie directa cu saracia morala si influientele acestora, influeteaza negativ formarea si dezvoltarea personalitatii copiilor, referindu-ne cu predilectie la urmatoarele aspecte : nivelul intelectual, anxietatea, frustrarea, probleme legate de afectivitate, stres, probleme de relationare si socializare a copilului.

Pentru a evidentia aceste aspecte, in cadrul acestui demers stiintific, s-au folosit , pe langa alte metode, si urmatoarele teste : testul omuletului (Goodenough), testul arborelui (Koch- Stora ) si testul culorilor (Luscher

Testele de desen se numara printre cele mai larg raspandite si acceptate tehnici proiective, prezentand o serie de avantaje indiscutabile: economia de timp si mijloace materiale, diversitatea informatiilor oferite, rezistenta aproape nula a celor testati. Informatiile ce pot fi obtinute acopera intreaga sfera a personalitatii, de la comportament direct observabil pana la conflicte si traume, oferind o imagine complexa a dinamicii intregului sistem psihic. Acesta este si motivul pentru care sunt frecvent utilizate.

Am optat pentru introducerea acestor teste pentru o mai buna surprindere a fenomenului abuzului precum si a consecintelor acestuia asupra personalitatii copilului. In privinta validitatii si fidelitatii: nu are valoare statistica, decat orientativa pentru specialist.

Cunoasterea personalitatii copilului prin desen:

Stilul general de reprezentare exprima dispozitiile fundamentale ale viziunii copilului asupra lumii si constituie valoarea proiectiva a desenului. Sensul  de « proiectiv » utilizat aici este diferit de cel psihanalitic. Valoarea proiectiva a desenului copilului se refera la efectul provocat de acesta, stilul sau personalitatea ca totalitate.

Analizand testul omuletului, am observat ca exista o diferenta intre copiii din familiile obisnuite spre deosebire de copiii supusi abuzului. Acest aspect infirma parerile din literatura de specialitate ce considera ca un procent foarte mic de copii din familii dezorganizate au un nivel intelectual scazut datorat problemelor din familia de origine. Se considera ca intre cele doua grupe de copii nu exista nici o diferenta semnificativa, si ca acest lucru demonstreaza ca tipul de familie nu afecteaza in mod necesar dezvoltarea inteligentei.

In urma cercetarilor, consider ca aceasta diferenta de nivel intelectual este foarte mare in cazul copiilor din mediul rural spre deosebire de cei din mediul urban ,chiar in cazul copiilor normali, cei din grupul de control. Insa acest aspect il voi dezvolta in ipoteza a treia din cadrul acestui demers stiintific.

Majoritatea specialistilor apreciaza ca in desenul persoanei umane nu este numai expresia psihologica a unor conflicte, ci, concomitent, el traduce si reprezentarea fizico-somatica a propriului EU in constiinta sau in sfera inconstienta a individului. Insa ne intereseaza si utilizarea in diagnosticul personalitatii ca tehnica expresivo-proiectiva. In ceea ce priveste interpretarea testului, se au in vedere urmatoarele aspecte:

• Dimensiunile omuletului;
• Aspectul si reprezentarea sexuala;
• Daca subiectul se identifica cu omuletul desenat si de ce;
• Daca varsta desenului este apropiata de cea a subiectului;
• Daca exista anumite disproportii sau omisiuni si adaugiri ale imaginii fizice corporale;
• Interpretarea simbolica a desenului;
• Imbracamintea si modul de prezentare ;
• Functiile sociale ale acestuia. ;(Enachescu, C.,1973, p.103)

Analizand rezultatele obtinute la testul omuletului, se pot face urmatoarele observatii : majoritatea copiilor au facut o dimensiune mica a omuletului, chiar si o parte a celor din grupul de control (doar 14 copii ). Majoritatea copiilor din ambele grupe de subiecti se simt dominati de tensiunile din familie, dar si neglijati, neapreciati si uneori exclusi. Fac incercari firave de a atrage atentia asupra lor ; ei doresc, in marea majoritate, sa se afirme, in sensul sa fie bagati in seama, sa li se arate ca sunt mai importanti decat toate celelalte probleme ale parintilor. Sunt caracteristici ale desenelor copiilor frustrati si anxiosi, care au conflicte interne si care se centreaza pe trecut. Din totalul celor 60 de subiecti, doar 5 copii au prezentat o personalitate puternica si o stima de sine bine evidentiata.

In cazul copiilor cu rezultate scolare foarte bune, am observat o stima de sine scazuta si o lupta interioara, o nevoie extraordinar de mare de apreciere si de a fi remarcati, precum si o dorinta, o sete de succes si de recunoastere a eforturilor lor. Datorita acestui fapt in cadrul testului culorilor, le-au iesit un indice crescut de stres si oboseala psihica.

Toti copiii s-au reprezentat in desen conform varstei si sexului caruia apartin, insa in toate desenele copiilor abuzati au existat disproportii evidente a trunchiului, a capului, a membrelor si omisiuni ale mainilor si/sau urechilor, dupa caz.

In cazul copiilor din grupa de control, a celor obisnuiti, desene sunt foarte frumos reprezentate, au pus accent deosebit pe detaliile schemei corporale ,precum si a imbracamintii. Fetitele se imagineaza fiind printese si baietii se reprezinta in diverse situatii de joc: ca fotbalist, muzician etc. Pentru cei care se afla in situatii de abuz (in marea majoritate a lor), aceste detalii lipsesc cu desavarsire, sunt prezente chiar omisiuni ale mainilor si/sau urechilor, dupa caz.

Majoritatea specialistilor apreciaza ca in desenul arborelui copilul proiecteaza inconstient raporturile sale cu mediul, orice alterare a imaginii fiind indiciul unei dereglari de relatie (M. Rosca, apud.Enachescu, C.,1973, p.101).

In aprecierea detaliilor formale ale desenelor subiectilor se va tine seama de urmatoarele aspecte:

• Dimensiunea figurii: mare (semn de vitalitate, expansiune, orgoliu); mica (timiditate, inhibitie, descurajare) ;
• Presiunea creionului : este in raport cu energia subiectului;
• Forma: ascutita iritabilitate, impulsivitate); curba (amabilitate, bunavointa);
• Ritmul de executie
• Directia de inclinare a desenului.

K. Koch recomanda ca in interpretarea simbolica a formei desenului arborelui sa se tina seama de indicatiile schemei grafice a lui M.Pulver. In acest sens se disting patru zone cu semnificasie simbolica precisa:

• In sus: zona intelectuala si spirituala
• Central: Eul constient, sentimentele
• In jos: sfera inconstienta erotica-sexuala, instinctele, simbolurile colective arhetipale ;
• Stanga relatiile cu sinele, cu trecutul, introversiunea si fixatiile infantile;
• Dreapta: relatiile cu viitorul, extraversia, autoritatea, tendintele si aspiratiile viitoare ale individului ;(Enachescu, C.,1973, p.103).

Desenul copilului dezvaluie structura si dinamica personalitatii acestuia, relatiile lui afective cu lumea, miscarile de apropiere sau de retragere, care marcheaza raporturile cu fiintele si cu lucrurile.

Analizand rezultatele obtinute la testul arborelui, se pot face urmatoarele observatii : copiii din familiile sarace si dezorganizate sunt mai anxiosi, mai interiorizati si se simt mai frustrati decat copiii din familiile organizate. Se simt dominati de tensiunile din familie, dar si neglijati, neapreciati si uneori exclusi. Fac incercari firave de a atrage atentia asupra lor ; ei doresc, in marea majoritate, sa se afirme, in sensul sa fie bagati in seama, sa li se arate ca sunt mai importanti decat toate celelalte probleme ale parintilor.Acest aspect este reliefat de majoritatea subiectilor cercetati. Copiii din aceste familii au realizat desene care indica dificultati de adaptare la mediu, relatii defectuoase cu mediul, atasament fata de trecut si fata de mama (mai ales in cazul celor parasiti de catre mama ), introversiune, prudenta. Sunt caracteristici ale desenelor copiilor frustrati si anxiosi, care au conflicte interne si care se centreaza pe trecut.

Aceste trasaturi de personalitate reies si in cazul testului culorilor, acest test a venit ca o completare a celorlalte doua. Cu ajutorul acestuia s-au putut confirma problemele legate de afectivitate si indicele de nivel de stres afectiv sau de oboseala in cazul copiilor abuzati.

Datorita acestor teste s-au confirmat urmatoarele forme de abuz: din cei 30 de subiecti :

1. abuz fizic si emotional prezent la 9 subiecti (15%) ;
2. abuz emotional prezent la 7 subiecti
3. abuz emotional si fixatie fata de mama (parasiti de catre aceasta) prezenta la 3 subiecti (5%);
4. abuz sexual si emotional prezent la 1 subiect (1,66%) ;
5. abuz economic si fizic prezent la 4 subiecti (6,66);
6. abuz economic si emotional prezent la 2 subiecti (3,33);
7. abuz economic si neglijenta prezent la 1 subiect (1,66);

8. neglijenta prezenta la 2 subiecti (3,33);
9. abuz fizic, psihic, economic si neglijenta prezent la 1 subiect (1,66),  L.V.reprezinta studiul de caz al acestei cercetari.

Putem sa tragem o concluzie ca saracia si conflictele din familie produc tulburari ce apar la nivelul personalitatii copilului. Acesti copii sunt anxiosi, frustrati, interiorizati, dar, in acelasi timp, sunt copii care pot si trebuie sa fie ajutati.

Chestionarul pe care l-am elaborat personal, creat cu scopul rezolvarii acestui demers stiintific si care are in vedere modul in care copilul insusi evalueaza un subiect atat de complex, abuzul asupra copilului. Acesta arata modul de percepere a atitudinilor si comportamentelor, a relatiilor parinte-copil, care variaza in functie de pozitia evaluatorului.

Cu ajutorul chestionarului, voi stabili criterii si indicatori de apreciere a abuzului in familie, cu scopul de a identifica posibile situatii de abuz savarsite asupra copilului. Intre criterii si indicatori se afla: conditii socio-economice; conditii socio-culturale (biblioteca; aparatura Radio-TV, etc.); regimul zilnic de activitate; climat afectiv; statusuri si roluri socio- familiale; stiluri si strategii ale educatiei in familie; ajutorarea copilului la invatatura. In criteriul de analiza a acestui chestionar recurg la ajutorul interviului, a anchetei sociale si a testelor psihometrice.

Obiectul cercetarii este abuzul asupra copilului si perceperea acestui fenomen de catre copii.

Chestionarul cuprinde 15 intrebari/itemi, cu raspunsuri inchise, vizand cunostinte, obiceiuri, atitudini in ceea ce priveste abuzul asupra copilului si protectia copilului in Romania.

Cercetarea si-a propus abordarea investigatiei pe un esantion de 60 subiecti, reprezentativ

din perspectiva principalelor caracteristici ale grupului tinta -copii obisnuiti si copii abuzati- si care sa raspunda obiectivelor demersului nostru stiintific.

78,33% dintre copiii chestionati stiu ca exista o lege cu privire la protectia copilului, insa aproape jumatate dintre ei (41,66%), considera ca sunt suficient protejati asupra diferitelor forme de abuz. Doar 45% dintre ei stiu ca exista o linie telefonica dedicata special pentru ei, doar un sfert din copiii din mediul rural cunosc acest numar , in ciuda faptului ca au existat promo-uri televizate cu acest numar special; doar 48,33% dintre ei ar apela acest numar, daca ar fi in dificultate.

La intrebarea "cunosti copii care sufera datorita neglijarii parintilor lor?" aproximativ 45% dintre ei cunosc asemenea cazuri. Datorita varstei, majoritatea copiilor nu percep prea bine acest fenomen, in cazul tuturor subiectilor supusi cercetarii, am incercat sa le explic ce inseamna situatia de abuz asupra copilului.

Marea majoritate a copiilor, in faza de interviu si in timpul chestionarului au descris familia lor intr-o imagine pozitiva modelul dominant fiind cel al unei familii iubitoare, linistite si vesele.

Un numar mic de copii au afirmat ca sunt deranjati de faptul ca familia nu tine cont de parerile lor: "ma trateaza ca pe un copil", "sunt ca un copil fara minte pentru ei", "nu prea fac ce vreau eu".

Situatia materiala a familiei este lucrul care iideranjeaza,50% dintre ei considera ca alocatia lunara nu acopera nevoile lor, acesti bani nu sunt suficienti doar pentru a-si lua reviste si carti pentru copii: "sa avem bani pentru mai multe, "ai mei sa nu-si mai faca atata griji in privinta banilor".

La intrebarea despre implicarea parintilor in activitatile scolare cei mai multi dintre copii considera ca sunt ajutati de catre parinti 83,33%. 15% dintre ei declara ca nu ii ajuta nimeni la activitatile pentru scoala.

Daca pe ansamblu nu putem vorbi de neglijare educationala, in cadrul familiilor cu probleme, acest fenomen devine evident: aproape jumatate dintre copiii din familii cu probleme au marturisit ca nu ii ajuta nimeni sa invete pentru scoala, si aproape un sfert dintre acestia declara ca parintii nu le urmaresc notele sau prezenta la scoala niciodata.

Numarul de copii in familie este un criteriu care induce diferentele cele mai mari. Curatenia, ingrijirea fratilor mai mici, munca pe bani sunt cu mult mai raspandite in familiile din mediul rural (3 sau mai multi copii). Acest fapt este determinat pe de-o parte de greutatile materiale pe care o familie cu multi copii le intampina zilnic. Pe de alta parte, numarul mare de copii reprezinta un indicator al unui model traditionalist al familiei, in care copilul reprezinta un potential economic, o resursa de munca, fiecare membru fiind dator sa contribuie la bunastarea materiala a familiei.

De asemenea, in familiile in care exista probleme (violenta, alcoolism) ponderea copiilor implicati in activitati gospodaresti este mai mare. Este posibil ca acei copii care au o varsta mai ridicata sa fie investiti cu diverse responsabilitati, preluand o parte din sarcinile parintilor.

Avand in vedere ca sanctionarea c opilului presupune de multe ori abuzuri fizice sau emotionale, copiii au fost rugati saraspunda la doua intrebari care pot sugera anumite probleme in acest sens, daca considera ca bataia sau alte pedepse sunt indicate in educarea copiilor. Surprinzator, aproape 71,66% afirma ca nu sunt pedepsiti. La intrebarea "Iti este frica sa mergi acasa dupa ce ai luat o nota mica la scoala?" ,75% dintre ei au raspuns afirmativ ,au oferit raspunsuri din care se poarte deduce ca sunt pedepsiti intr-o forma sau alta.

Astfel, se poate afirma ca majoritatea dintre copii au fost pedepsiti cel putin o data, diferentele de raspuns putand fi explicate pe de-o parte prin diverse mecanisme de aparare dezvoltate de copii sau prin diferente de intelegere a conceptului de "pedeapsa".

In faza de interviu de dinaintea completarii chestionarului aproape 20% marturisesc ca sunt certati des si peste 70% din cand in cand. Mai putin de 10% declara ca nu au fost certati niciodata si asta in cazul grupului de control.

Interpretarea psihologica a rezultatelor obtinute la Testul Omuletului, Arborelui si al culorilor releva o neconcordanta semnificativa intre valorile pozitive obtinute la chestionar (procentul mare de copii care percep familia ca unita si armonios constituita, care considera ca bataia si alte pedepse nu sunt indicate in cresterea copilului) si valorile negative referitoare la unii factori ai structurii de personalitate surprinsi de testul amintit (in care multi dintre copii au o imagine nesatifacatoare de sine,chiar si in cazul copiilor din grupul de control sifaptul ca toti copiii supusi abuzului prezinta un echilibru emotional deficitar). De asteptat ar fi fost ca numarul mare de copii care au considerat familia fara probleme si ei integrati afectiv in mediul familial sa prezinte structuri de personalitate echilibrate, armonioase, fara probleme in sfera emotionalului si a comportamentului. Fapt infirmat prin numarul mare de copii care prezinta un echilibru emotional deficitar (in cazul copiilor abuzati toti prezinta acest dezechilibru emotional

Acest lucru este foarte important in cadrul cercetarii de fata pentru faptul ca evidentiaza o situatie de fapt care necesita atentie si interventie si anume aceea ca multi copii isi proiecteza in mod IDEAL familia. Sub aceste aparente Testul omuletului, al arborelui si cel al culorilor surprinde copii cu o imagine deficitara a propriilor capacitati, copii timizi, cu dificultati de adaptare, deficitari din punct de vedere motivational si volitiv, agresivi, instabili etc.

Maniera in care familia participa, contribuie la cresterea si educarea copilului se regaseste in neconcordanta pe care am evidentiat-o si comentat-o in paragraful de mai sus. Copilul IDEAL pentru parinte este cel cuminte, care invata, care face numai ce zice acesta.

Din pacate multi dintre parintii considera ca singura metoda educativa este aceea prin care copilul ajunge sa se supuna total unor cerinte ale adultului fara a avea posibilitatea de a-si exprima propriile opinii, fara a-si manifesta personalitatea, dorintele, aspiratiile.

Mai mult, pedeapsa fizica ramane alternativa ideala pentru disciplinarea copilului. "Bataia e rupta din Rai " sau "copilul trebuie alintat doar cand doarme" sunt precepte educationale in baza carora multi parinti isi cresc si educa copiii.

Putem afirma ca aplicarea pedepselor fizice si a jignirilor sau necunoasterea pur si simplu a modului in care un parinte isi poate creste si educa copilul poate conduce la efecte negative imediate la nivelul personalitatii copilului si la efecte dramatice care apar in timp, ele putandu-se agrava si croniciza in anumite contexte.

3.Ipoteza 3 Analizand testul omuletului, am observat ca exista o diferenta intre copiii din familiile obisnuite spre deosebire de copiii supusi abuzului. Acest aspect infirma parerile din literatura de specialitate ce considera ca un procent foarte mic de copii din familii dezorganizate au un nivel intelectual scazut datorat problemelor din familia de origine. Se considera ca intre cele doua grupe de copii nu exista nici o diferenta semnificativa, si ca acest lucru demonstreaza ca tipul de familie nu afecteaza in mod necesar dezvoltarea inteligentei.

In urma cercetarilor, consider ca aceasta diferenta de nivel intelectual este foarte mare in cazul copiilor din mediul rural spre deosebire de cei din mediul urban ,chiar in cazul copiilor normali, cei din grupul de control.

Acest aspect il voi dezvolta in ipoteza a patra din cadrul acestui demers stiintific:

Ipoteza 3 - Se prezuma ca exista o diferenta in dezvoltarea psihomotorie a copiilor supusi abuzurilor fata de copiii asupra carora nu a fost exercitata nici o forma de abuz.

Statistica copii abuzati

Copii abuzati

Statistica copii obisnuiti

Copii obisnuiti:

GRAFIC DE DIFERENTA A COEFICIENTULUI DE INTELIGENTA INTRE COPIII NORMALI SI CEI ABUZATI:

Media:

VAR00002

Variabila 1 : copiii obisnuiti din grupa de control;

Variabila 2 : copii supusi abuzului.

Scala de la 1-10 astfel:

Q.I. = 140 = inteligenta exceptionala: scala 10

120-138 = inteligenta superioara: scala 9

110-119 = inteligenta lejer superioara: scala 8

90 - 109 = inteligenta mijlocie (normalul):scala 7

80-89 = incetineala intelectuala: scala 6

70-79 = zona marginala a normalului: scala 5

69 = granita inferioara a normalitatii: scala 4

50-68 = debilitate mintala: scala 3

20-49 = imbecilitate: scala 2

sub 20 = idiotie: scala 1

Grafic norul de puncte

Variabila 1 : copiii obisnuiti din grupa de control;

Variabila 2 : copii supusi abuzului.

Variables Entered/Removed(b)

a All requested variables entered.

b Dependent Variable: VAR00002

Model Summary

a Predictors: (Constant), VAR00001

ANOVA(b)

a Predictors: (Constant), VAR00001

b Dependent Variable: VAR00002

Coefficients(a)

a Dependent Variable: VAR00002

Statistica

Copii obisnuiti si cei abuzati

Fregventa

GRAFIC IQ DIN AMBELE GRUPE DE SUBIECTI :

STUDIUL CORELATIEI:

** Corelatia este semnificativa la pragul de 0.01 (2-tailed)

** Corelatia este semnificativa la pragul de 0.01 (2-tailed)

Dupa cum se poate observa, intre dezvoltarea psihomotorie (indicele coeficientului de inteligenta) deficitara si situatia de abuz asupra copilului exista o corelatie de 0,332 semnificativa la pragul de p=0,01.

Acest lucru demonstreaza faptul ca exista o relatie directa intre indicele coeficientului de inteligenta si situatia de abuz in care se afla acesta. Aceasta afirmatie infirma teoria legata de faptul ca intre cele doua grupe de copii nu exista nici o diferenta semnificativa, si ca acest lucru demonstreaza ca tipul de familie (mediul de existenta a copilului) si relatia afectiva parinte-copil (vezi Teoria atasamentului) afecteaza dezvoltarea inteligentei.

4.Ipoteza 4 In urma cercetarilor, consider ca exista o diferenta de nivel intelectual foarte mare in cazul copiilor din mediul rural spre deosebire de cei din mediul urban ,chiar in cazul copiilor normali, cei din grupul de control.

Ipoteza 4 - Se prezuma ca exista o diferenta in dezvoltarea psihomotorie in ceea ce priveste copiii din mediul rural si cei din mediul urban datorita mediului de provenienta a acestora.

VARIABILA 1 COPII MEDIUL URBAN VARIABILA 2 COPII MEDIUL RURAL

Scala de la 1-10 astfel:

Q.I. = 140 = inteligenta exceptionala: scala 10

120-138 = inteligenta superioara: scala 9

110-119 = inteligenta lejer superioara: scala 8

90 - 109 = inteligenta mijlocie (normalul): scala 7

80-89 = incetineala intelectuala: scala 6

70-79 = zona marginala a normalului: scala 5

69 = granita inferioara a normalitatii: scala 4

50-68 = debilitate mintala: scala 3

20-49 = imbecilitate: scala 2

sub 20 = idiotie: scala 1

Statistica:

VAR00001

VAR0001

Media:

Case Processing Summary

Report

VAR00002

Subiectii cercetati sunt copiii din grupul de control, adica copiii obisnuiti pentru ca nu exista deosebiri evidente intre coeficientul de inteligenta a copiilor abuzati din mediul rural si cei din mediul urban. In aceasta ipoteza vreau sa evidentiez deosebirile foarte mari de dezvoltare intelectuala dintre copiii normali din cele doua medii. Acest fapt se datoreaza conditiilor de mediu in care traiesc acesti copii.

Grafica copii obisnuiti din ambele medii urban/rural:

Statistica a copiilor obisnuiti din ambele medii urban/rural:

Copii obisnuiti din ambele medii urban/rural:

Paired Samples Statistics

Paired Samples Correlations

Paired Samples Test

Model Summary

a Predictors: (Constant), VAR00001

ANOVA(b)

a Predictors: (Constant), VAR00001

b Dependent Variable: VAR00002

Coefficients(a)

a Dependent Variable: VAR00002

Grafic norul de puncte

Variabila 1 :copii mediul urban;

Variabila copii mediul rural.

STUDIUL CORELATIEI:

** Corelatia este semnificativa la pragul de 0.01 (2-tailed)

** Corelatia este semnificativa la pragul de 0.01 (2-tailed)

Dupa cum se poate observa, intre dezvoltarea psihomotorie (indicele coeficientului de inteligenta) a copiilor din mediul urban si cei din mediul rural exista o diferenta semnificativa. Exista o corelatie de 0,480 semnificativa la pragul de p=0,01.

Acest lucru demonstreaza faptul ca exista o relatie directa intre indicele coeficientului de inteligenta si mediul in care creste, se dezvolta si se educa un copil.

CAPITOLUL VIII - CONCLUZII SI RECOMANDARI

1 Concluzii

O prima concluzie a studiului de fata este aceea ca desi copiii descriu mediul familial ca unul pozitiv (iubitor, vesel, linistit) testele psihologice aplicate au relevat prezenta unor tulburari comportamentale si trairii unor traume in cadrul familiei. Aceasta situatie necesita atentie pentru ca ea exprima de fapt nevoile copilului si nu ceea ce primeste de fapt. Asigurarea unui climat familial armonios, echilibrat plin de afectiune si grija se identifica ca o necesitate pentru dezvoltarea echilibrata a copilului.

Cele mai frecvente forme de abuz evidentiate de cercetarea prezenta sunt:

abuz fizic si emotional prezent la 9 subiecti (15%) ;

abuz emotional prezent la 7 subiecti

abuz emotional si fixatie fata de mama (parasiti de catre aceasta) prezenta la 3 subiecti (5%);

abuz sexual si emotional prezent la 1 subiect (1,66%) ;

abuz economic si fizic prezent la 4 subiecti (6,66);

abuz economic si emotional prezent la 2 subiecti (3,33);

abuz economic si neglijenta prezent la 1 subiect (1,66);

neglijenta prezenta la 2 subiecti (3,33);

abuz fizic, psihic, economic si neglijenta prezent la 1 subiect (1,66), L.V.reprezinta studiul de caz al acestei cercetari.

Abuzul fizic  cercetarea a reflectat faptul ca abuzul fizic este perceput ca o metoda "normala de educare" acceptata si asimilata in egala masura de parinti si de copii.

Au fost identificati urmatorii factori favorizanti ai abuzului:

• existenta problemelor in familie (violenta, in special violenta fizica si alcoolism, nivel de educatie scazut) ;
• lipsa de informare, pregatire si educare in exercitarea rolului de parinte sau educator conduce la abordari neadecvate a copilului si la greseli care pot avea repercusiuni grave asupra dezvoltarii copilului ;
• numarul de copii in familie este de asemenea un indicator relevant al riscului de producere a abuzului (familiile cu multi copii dezvolta intr-o mai mare masura un comportament abuziv) ;
• reteaua de servicii sociale sau de suport pentru familie si copil este inca insuficient dezvoltata sub aspectul interventiei specifice (o situatie critica din acest punct de vedere o reprezinta mediul rural din perspectiva lipsei de personal calificat, cu studii superioare din cadrul primariei).

Abuzul emotional(psihologic)  este un lucru aproape obisnuit in familie. Cearta, insultele, amenintarile, interdictia unor lucruri care le fac copiilor placere sunt cele mai frecvente abuzuri in toate mediile analizate.

Abuzul psihologic este determinat de urmatorii factori :

• conditiile socio-economice ale familiei;
• sistemul precar al educatiei parintilor;
• modelul violent promovat la nivelul societatii actuale prin diverse canale media (filme, jocuri pe calculator, muzica, locuri de petrecere a timpului liber) sau relatii interumane.

2. Recomandari

• includerea profesionistilor care lucreaza cu copii in programe de formare pentru asimilarea cunostintelor si informatiilor in lucrul cu copiii abuzati;
• crearea unor centre de informare si consiliere pentru parinti in insusirea unor metode alternative de crestere si educare in vederea evitarii diverselor forme de abuz;
• initierea unor campanii de informare si consiliere pentru parintii din mediul rural in insusirea unor metode alternative de crestere si educare in vederea evitarii diverselor forme de abuz, tinand cont de faptul ca in mediul rural incidenta cazurilor de abuz (mai ales cel economic) este mai mare;
• aplicarea legislatiei in vigoare si adaptarea acesteia la cerintele si nevoile concrete pentru a permite o interventie rapida (evitarea procedurilor birocratice);
• crearea unor alternative de petrecere a timpului liber pentru copii si tineri in situatii de excludere sociala, care sa asigure un mediu securizant si conditii de manifestare a creativitatii si de participare (cercuri pe diverse domenii de interes, cluburi ale copiilor, dezvoltarea unor facilitati si programe sportive);
• dezvoltarea unei retele de centre de consiliere si centre de protectie specializate in protectia, tratamentul si reabilitarea copilului victima a abuzului;
• imbunatatirea accesului copilului si familiei la aceste servicii specializate.