Tipuri de servicii sociale destinate persoanelor varstnice

In tara noastra sistemul serviciilor sociale destinate persoanelor varstnice este inca insuficient dezvoltat. Desi cadrul legal este in curs de definire pentru ansamblul serviciilor sociale, in beneficiul persoanelor varstnice s-au infiintat si functioneaza pana in present relativ putine servicii comunitare, atat ca varietate cat si ca numar. Aceste servicii sunt promovate de organizatii neguvernamentale, de biserici / culte religioase - serviciile publice (preponderant rezidentiale) fiind in general asimilate celor pentru persoane cu handicap.

Daca in mediul urban exista o serie de servicii, datorita dezvoltarii ONGurilor si a accesului mai facil la surse de finantare, in mediul rural lipsesc aproape cu desavarsire. Doar centre rezidentiale - camine de batrani sau camine spital - institutii de talie mare din categoria celor de tip cazon, ascunse in sate rupte de lume, "mostenire" a vechii societati

Servicii sociale, Furnizori de servicii si Institutii specializate de asistenta sociala

a) Servicii sociale

Ce sunt serviciile sociale? Cea mai coerenta si mai completa definitie am gasit-o in primul articol al Ordonantei 68, deci o reproducem ca atare:

"Serviciile sociale . reprezinta ansamblul complex de masuri si actiuni realizate pentru a raspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup, in vederea depasirii unor situatii de dificultate, pentru prezervarea autonomiei si protectiei persoanei, pentru prevenirea marginalizarii si excluziunii sociale si promovarea incluziunii sociale."

Serviciile sociale pot fi servicii de asistenta sociala si servicii de ingrijire social-medicala.

Serviciile de asistenta sociala sunt servicii cu caracter primar si servicii specializate.

Serviciile cu caracter primar au drept scop prevenirea sau limitarea unor situatii de dificultate ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau excluziune sociala.

Serviciile specializate au drept scop mentinerea, refacerea sau dezvoltarea capacitatilor individuale pentru depasirea unei situatii de nevoie sociala. Beneficiarii sunt: persoanele varstnice, copiii, persoane cu handicap.

Serviciile de ingrijire socio-medicala reprezinta un complex de activitati care se acorda in cadrul unui sistem social si medical integrat si au drept scop principal mentinerea autonomiei persoanei, precum si prevenirea agravarii situatiei de dependenta.

• servicii de baza: ajutor pentru igiena corporala, imbracare si dezbracare, igiena eliminarilor, hranire si hidratare, transfer si mobilizare, deplasare in interior, comunicare;
• servicii de suport: ajutor pentru prepararea hranei sau livrarea acesteia, efectuarea de cumparaturi, activitati de menaj, insotirea in mijloacele de transport, facilitarea deplasarii in exterior, companie, activitati de administrare si gestionare, activitati de petrecere a timpului liber;
• servicii de ingrijiri medicale;
• servicii de recuperare si reabilitare, conexe domeniului medical si social: kinetoterapie, fizioterapie, terapie ocupationala, psihoterapie, psihopedagogie, logopedie, podologie si altele asemenea;
• servicii de reabilitare si adaptare a ambientului: mici amenajari, reparatii si altele asemenea.

Fiecare serviciu social trebuie acordat cu respectarea a noua principii fundamentale, enumerate la articolul 3, referitoare la:

modul de lucru cu persoana (respectarea individualitatii fiecarei persoane; respectarea libertatii de a alege serviciul social in functie de nevoia sociala; tratament egal prin excluderea privilegiilor si eliminarea oricarei forme de discriminare; respectarea vietii intime; respectarea confidentialitatii)

modul de organizare a serviciului (asigurarea calitatii, a flexibilitatii si a accesibilitatii; asigurarea accesului la informatie; asigurarea drepturilor si a sigurantei beneficiarilor; dezvoltarea parteneriatului).

Tabloul tipurilor de servicii acordate varstnicilor

b) Furnizorii de servicii sociale

Serviciile enumerate anterior pot fi acordate (individual sau combinate) de persoane fizice sau juridice, numite in ordonanta "furnizori de servicii sociale", care sunt de doua categorii:

cu statut public: serviciul public de asistenta sociala si alte servicii publice specializate la nivel judetean si local; unitati de asistenta medico-sociala; institutii publice care dezvolta compartimente de asistenta sociala specializate

cu statut privat: persoane fizice autorizate, asociatii si fundatii, culte religioase, organizatii internationale, filiale si sucursale ale asociatiilor si fundatiilor internationale recunoscute in conformitate cu legislatia in vigoare.

Este denumita "furnizor de servicii sociale" o structura organizationala care are in mod obligatoriu personalitate juridica, respectiv o persoana fizica autorizata pentru prestarea de servicii sociale conform legii.

La data elaborarii acestui ghid nu a fost inca aprobata metodologia de acreditare a furnizorilor de servicii sociale (prevazuta a fi finalizata in trimestrul IV 2004), dar este important faptul ca aceasta metodologie urmeaza sa se aplice tuturor furnizorilor, publici si privati.

Sistemul serviciilor sociale este descentralizat, astfel incat principalul furnizor de servicii sociale este serviciul public de asistenta sociala al comunitatii locale; doar in situatiile in care la nivel local nu exista posibilitatea de a oferi integral pachetul de servicii necesare facandu-se apel la preluarea acestor servicii de catre asociatiile neguvernamentale.

In vederea asigurarii serviciilor sociale pentru varstnici, la nivel comunitar serviciul public de asistenta sociala poate furniza o serie de servicii care favorizeaza mentinerea varstnicului in familie si in propria locuinta: asistenta la domiciliu, hot-line, centru de zi sau club al seniorilor. De asemenea, pot fi acordate servicii de tip rezidential, prin crearea de unitati de tip familial, de talie mica sau medie - daca nevoile comunitatii impun acest lucru, existand un numar mare de varstnici care nu pot fi ingrijiti in familie. Serviciile specializate, cu precadere cele de ingrijire socio-medicala si de recuperare, care necesita resurse financiare importante si resurse umane calificate corespunzator, pot fi furnizate de Serviciul public de asistenta sociala judetean. Tot la nivel judetean sau in comunitatile urbane mari se pot furniza serviciile de asistenta sociala in regim de urgenta.

Furnizorii de servicii sociale isi desfasoara activitatile in institutii specializate de asistenta sociala, la domiciliul beneficiarilor, precum si in alte categorii de institutii publice sau private (unitati de invatamant, unitati medicale, case de cultura, penitenciare etc)

c) Institutiile specializate de asistenta sociala

Conform articolului 15 din Ordonanta 68, "Institutiile specializate de asistenta sociala cuprind toate institutiile publice sau private care acorda servicii sociale si asigura supraveghere si ingrijire cu titlu permanent sau temporar, cu sau fara gazduire".

Aceste institutii trebuie sa respecte criteriile obligatorii de organizare si functionare a institutiilor specializate de asistenta sociala - de asemenea palnificate a fi validate in ultimul trimestru al acestui an.

Aceste institutii pot functiona atat individual, cat si grupate intr-un complex de servicii comunitare. Serviciile pentru varstnici trebuie sa fie bine cunoscute in comunitate si integrate in comunitate, sa aiba relatii de parteneriat cu alte institutii sociale, culturale, educative, cu organizatii neguvernamentale si firme private.

Institutionalizarea persoanelor varstnice

Desi actualmente tendinta este de dezinstitutionalizare, in toata lumea exista forme de ocrotire a varstnicului in asemenea asezaminte.

O institutie reprezinta o organizatie care are statut, reguli de functionare stabilite prin regulamente si/sau legi, avand functia sociala de a satisface anumite nevoi colective (vezi Zamfir, Vlasceanu, 1993).

in Romania, exista mai multe tipuri de institutii specializate de ocrotire. in functie de perioada cat varstnicul este ocrotit, institutiile pot presta servicii pe termen lung sau temporar, ele apartinand pana nu demult unor ministere diferite, astfel :

a)pe termen lung:

sub tutela Ministerului Muncii si Protectiei Sociale si a consiliilor locale se afla caminele de pensionari unde acestia se pot interna ca urmare a deciziei DGASPC-ULUI;

sub tutela Inspectoratelor Teritoriale pentru Persoanele cu Handicap, exista camine-spital unde sunt internati varstnicii si dependentii sau camine pentru persoane fara nici un fel de venit;

b)temporar - cel mai frecvent, apartinand unor fundatii sau organizatii nongu-
vernamentale. Ocrotirea temporara presupune accesul in centre de zi in care
varstnicul isi poate petrece sub supraveghere timpul liber in mod placut sau
poate fi ingrijit (in cazul dementului) pe perioada cat familia (apartinatorii) isi
desfasoara alte activitati (serviciu, cumparaturi); de asemenea, varstnicii pot
desfasura diverse terapii fizice si ergoterapeutice, in cadrul unor programe
recuperatorii si profilactice organizate.

Decizia privind institutionalizarea pe termen lung trebuie sa fie o decizie elaborata de o echipa pluridisciplinara formata din asistent social, medic, psiholog, la care va participa obligatoriu varstnicul in cunostinta de cauza, eventual si familia varstnicului; este o decizie de mare raspundere care vizeaza viitorul persoanei si are numeroase repercusiuni psihice, morale, financiare. Varstnicul este o persoana matura, respon­sabila, care are dreptul de a decide ce este mai bine pentru el, dar poate fi sprijinit, consiliat, prezentandu-i-se riscurile si beneficiile traiului singur sau in institutie.

Cauzele institutionalizarii pe termen lung ar fi:

• singuratatea si lipsa retelei de suport;
• dorinta manifesta a varstnicului;
• lipsa veniturilor;
• diferite afectiuni cronice;
• handicapul fizic sau mintal;
• pierderea locuintei;
• lipsa adaptarii in cadrul serviciilor la domiciliu;
• "crize' in sanul familiei de origine;
• imobilizarea la pat;
• violenta domestica sau a celor ce s-au angajat sa-1 ingrijeasca.

Populatia in institutiile de ocrotire este relativ omogene pe grupe e virsta in caminele pentru varstnici predomina persoanele de sex feminin (70%); de asemenea, din distributia pe varste, rezulta ca 80% dintre persoanele institu-tionalizate depasesc 70 ani si aproape 60% se situeaza peste 75 ani. Nivelul de instructie al varstnicilor din aceste institutii este de peste 50% sub nivelul mediu, intre acesta si statutul social al pensionarului existand o relatie directa.

Desi dupa 1990 s-au schimbat multe in privinta institutiilor pentru varstnici, totusi batranii din multe institutii spun ca sunt deprimati, nefericiti, inadaptati; studiile au demonstrat ca au mai putina vitalitate, mai putina activitate si mor mai repede decat persoanele de aceeasi varsta din societate. Schultz si Bremmer raportau in 1977 tulburari de ordin psihologic si tristete in cazul acestor varstnici, mai ales atunci cand transferul era involuntar.

Procedeul de admitere in aceste institutii se face prin adresabilitatea varstnicului sau apartinatorilor catre serviciul de asistenta sociala, ceea ce demonstreaza o redusa implicare a serviciului de asistenta sociala in actiunea de cunoastere a starii si conditiilor persoanelor varstnice care se afla in risc major; categoric, varstnicii cu nevoi speciale sunt mult mai multi, dar lipsa retelei de ocrotire privind persoana varstnica, precum si marginalizarea problemelor varstnicilor au dus la slaba monitorizare si la lipsa solu­tionarii multor probleme ale acestor categorii de persoane. in general, procedeul de admitere aduce daune individului, care este adesea privit ca un "obiect' usor de prelucrat, este privat de la intrare de propriile sale haine si este o victima a agresiunii verbale si, uneori, fizice a personalului. Nu rareori, rezidentii sunt pusi in situatia de a implora personalul pentru lucruri minore (un pahar cu apa sau permisiunea de a folosi telefonul). O atitudine ce accentueaza scaderea stimei de sine este "stigmatizarea' (personalul sau ceilalti rezidenti pot ponegri un anumit pacient, il pot arata cu degetul sau pot vorbi despre el ca si cum n-ar fi prezent).

In opozitie, poate aparea tendinta de a "spitaliza' exagerat spatiile, toaletele, instaurandu-se regimuri stricte fata de riscul de contaminare a alimentelor si lenjeriei. Un aspect deloc de neglijat este violarea intimitatii, existand inca institutii in care toaletele nu sunt despartite in cabina, camerele au 7-10 locuri, dulapurile si hainele sunt comune etc.

Aceste neajunsuri, ce nu se pot generaliza pentru toate institutiile, isi au originea in incercarea acestora de a satisface nevoile de baza ale varstnicului in limita bugetului.

Se pune problema de ce in 10 ani nu s-a putut schimba mai mult; pentru ca exista inca structuri rigide si persoane in pozitii de decizie care nu doresc schimbarea, personalul este foarte putin numeros si adesea necalificat, exista foarte putine cursuri care au ridicat nivelul de pregatire al personalului, personalul nu este selectat (pentru ca, in general, cei care doresc un astfel de post au o situatie social-economica precara, el fiind o alternativa a existentei lui, si nu o alegere).

Consideram deosebit de importante respectarea deontologiei medicale, cresterea nivelului de comunicare dintre medic si pacient, dar si rezolvarea retribuirii adecvate a personalului medical si de ingrijire, care trebuie recompensat adecvat, pe masura conditiilor de lucru si a responsabilitatii pe care si-o asuma.

Conform noii legi privind asistenta sociala a persoanei varstnice, beneficiaza de asistenta sociala persoana varstnica aflata in una dintre urmatoarele situatii:

a) nu are familie sau nu se afla in intretinerea uneia sau a unor persoane obligate la aceasta potrivit dispozitiilor legale in vigoare;

b) nu realizeaza venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea ingrijirii necesare;

c) nu are locuinta si nici posibilitatea de a-si asigura conditii de locuit pe baza resurselor proprii;

d) nu se poate gdspodari singura sau necesita ingrijire specializata;

e) se afla in imposibilitatea de a-si asigura nevoile sociomedicale din cauza bolii ori a starii fizice sau psihice.