ASISTENTA SOCIALA A COPILULUI SI FAMILIEI

ASISTENTA SOCIALA A COPILULUI SI FAMILIEI

1. Functiile familiei

Familia este cea mai veche si cea mai stabila forma de comuniune umana, este mediul in care se naste, se dezvolta si dispare omul, este nucleul de baza al societatii. Definirea notiunii de familie este dificila datorita: functiilor complexe pe care le indeplineste, relatiilor diverse dintre membrii grupului familial, implicatiilor sale in sfera sociala.

Exista cel putin doua directii de abordare a notiunii de familie: cea juridica si cea a relatiilor dintre indivizi.

Din punct de vedere juridic, familia este grupul de persoane intre care exista drepturi si obligatii care isi au originea in acte juridice, precum casatoria, adoptia, rudenia.

Casatoria este uniunea liber consimtita intre doi oameni de sex opus. Se incheie, conform unor dispozitii prevazute de lege, cu scopul de a intemeia o familie. Rudenia este legatura de sange sau cea reglementata prin lege.Adoptia este o actiune legala in baza careia se stabilesc raporturi de rudenie.

Avand in vedere legaturile dintre membrii familiei, aceasta reprezinta un grup de persoane unite prin legaturi de casatorie, sange, sau adoptie, gospodarindu-se impreuna, interactionand si comunicand intre ele de pe pozitia rolurilor sociale de sot si sotie, mama si tata, fiu si fiica, frate si sora, creand si mentinand o cultura comuna.

Din punctul de vedere al relatiilor, familia, ca forma de comuniune umana, desemneaza grupul de persoane unite in baza unor sentimente, aspiratii si interese comune.

Azi putem vorbi despre familia de origine si despre familia de procreare.

Familia de origine este cea in care te nasti si in care cresti;este o familie de orientare. Familia de procreare este stabilita prin propria casatorie si include sotul, sotia si copiii; este familia conjugala.

Existenta familiei elementare implica trei tipuri particulare de relatii sociale: intre parinti si copii; intre copiii acelorasi parinti; intre sot si sotie ca parinti ai acelorasi copii. Aceste tipuri de relatii care exista in familie arata ca putem vorbi despre familia nucleara si despre familia extinsa. Familia nucleara este alcatuita din parinti si copiii lor. Familia extinsa (sau largita) uneste mai multe familii nucleare si cuprinde persoane care apar in mai multor generatii (bunici, parinti, copii, unchi, matusi, verisori).

Acest ansamblu de informatii conduce la ideea ca familia este o forma fundamentala de asociere a oamenilor bazata pe coeziune emotionala. Aceasta coeziune este deosebit de importanta pentru mentinerea vietii grupului si ii asigura o functionalitate normala. Daca aceasta coeziune dispare, daca sentimentele reciproce dintre parteneri se diminueaza pana la disparitie, familia traieste numai in virtutea unor interese materiale ce distrug relatiile din grup. Atunci cand vorbim despre familie avem in vedere aspecte legate de normalitatea vietii acesteia. Normalitatea o asociem cu indeplinirea tuturor rolurilor sau functiilor pe care trebuie sa indeplineasca familia. Tendintele familiei in 1990 si diversitatea de viata de familiei in functie de perspective de rasa si clasa face imposibila explicarea a ceea ce inseamna " familie conventionala". Cercetarile in domeniu arata ca situaii ca: coabitarea, copiii nascuti in afara casatoriei, familiile cu un singur parinte, familiile in care sunt parinti vitregi devin din ce in ce mai mult o norma. Fiecare familie difera in privinta modului in care comunica membrii ei, in privinta valorilor si relatiilor ei structurale.

Familiile trec printr-un ciclu de viata, in fiecare faza de dezvoltare, intregul grup trebuind sa se rearanjeze, oferind in acelasi timp continuitate si stabilitate pentru membrii sai. Permanent familiile pierd membri si castiga membri facand loc pentru nevoi care sunt poate in competitie, renegociind numeroase modele de inter - relationare, motiv pentru care cazurile din asistenta sociala au adesea schimbarile ciclului de viata ca nucleu a ceea ce nu merge bine ( parasirea familiei de origine, obtinerea independentei, casatoria, nasterea copiilor, depasirea situatiei determinate de " cuibul gol", dependenta etc )

Un alt concept util care ajuta in intelegerea modului in care actioneaza familiile este acela de a le considera un sistem, un set de parti in interactiune cu un scop particular. Familiile sunt considerate sisteme care pot contine subsisteme: subsistemul marital, subsistemul copiilor, subsistemul mama - fiica, subsistemul tata- fiu etc. Famila trebuie considerate ca un sistem deschis,in transformare, in continua schimbare in relatie cu fortele interne si externe. O alta modalitate care poate fi de ajutor in intelegerea dinamicii familiei care este, de asemenea utilizatea cu familiile adoptive si care au copii in ingrijire este genograma - arborele familiei - care descrie tipurile de relatii si evenimente de-a lungul generatiilor. Nastereile, decesele, divorturile, separarile pot fi inregistrate pe scurt.

De asemenea, penntru a imbunatati estimarea dinamicii familiei, unii autori au construit scale de estimare, acestea avand rolul de a ajuta practicienii sa aevalueze cu obiectivitate puterile si riscurile, de ex in cazul familiilor incestuoase. Acestea se concentreaza asupra factorilor comportamentali astfel incat sa se poata formula planuri realiste. De ex. In cazul incestului tata - fiica, daca parintele neaga abuzul, blameaza victima si este preocupat mai ales de consecintele pentru sine, acestea reprezinta indicatii negative pentru estimarea riscurilor viitoare.

Un alt concept util care ajuta in intelegerea modului in care actioneaza familiile este acela de a le considera un sistem, un set de parti in interactiune cu un scop particular. Familiile pot contine subsisteme care cuprind subsistemul marital, subsistemul copiilor, subsistemul mama - fiica, subsistemul tata- fiu etc. Famila trebuie considerate ca un sistem deschis,in transformare, in continua schimbare in relatie cu fortele interne si externe.

Puncte de vedere teoretice in terapia familiala

Pornind de la intelegera dinamicii familiilor exista la dispozitia specilaistilor, un sir de interventii, care conecteaza abordarile psihanalitice cu cele comportamentale.

Modelele psihoanalitice subliniaza factorii istorici, dezvaluind conflicte nerezolvate din trecut care continua sa ramana atasate de membrii familiei si de situatiile lor prezente.

Modelele structurale " incep acolo unde este familia" centrandu-se asupra tranzactiilor prezente, desi influenta obiceiurilor si atribuirilor de rol pot constitui parte a estimarii.

Modelele strategice mentin interesul concentrat asupra prezentului. Ipoteza este ca problemele sau simptomele prezente sunt mentinute prin continuitate, prin secvente repetitive de interactiune intre membrii familiei.

Modelele comportamentale subliniaza ceea ce se petrece in preznt, concentrandu-se asupra factorilor interpersonali de mediu care sunt recompensatori, adica mentin modelele de comportament.

Functiile familiei

Relatiile de familie au un caracter complex, implicand atat legaturi de natura afectiva, cu caracter nepatrimonial, dar si unele relatii patrimoniale.

Functia biologica ( de perpetuare a speciei) / sexual-reproductiva

Omenirea este de neconceput fara a continua perpetuarea speciei umane, astfel ca aceasta functie a familiei are un caracter primordial in raport cu celelalte. Familia are la baza in primul rand, desi nu exclusiv, atractia biologica dintre barbat si femeie, determinata de diferentierea sexuala. In plus trebuie evidentiata si dorinta fireasca a omulului de a lasa urmasi, de a avea si creste copii. Actulamente se acorda o importanta tot mai mare satisfactiei sexuale datorita maturizarii sexuale timpurii a generatiilor moderne, evidentierea caracterelor sexuale prin imbracaminte, utilizarii mijloacelor contraceptive, chirurgiei estetice. Fertilitatea - functia procreativa a familiei este influientata de: varsta sotiei; durata casastoriei; starea de sanatatea a cuplului; dorinta cuplului de a avea copii; nivelul de educatie al partenerilor; angajarea profesionala; utilizarea mijloacelor contraceptive. La nivel societal fertilitatea este influientata de: factori economici, factori demografici si factori legislativi.

Functia de socializare / educativa

Socializarea este procesul de transmitere - asimilare a atitudinilor, valorilor, conceptiilor si modelelor de comportament specifice unui grup in vederea formarii, adaptarii si integrarii sociale a unei persoane. Influienta educativa a parintilor se poate realiza in mod direct prin actiuni dirijate si organizate si indirect prin modelele si conduitele oferite de climatul psiho-social din familie. Subfunctiile functiei de socializare: a) functia integral-formativa - se ofera copilui informatii in legatura cu utilizarea unor obiecte, unelte la care se adauga deprinderi si priceperi; b) functia psiho-morala - se realizeaza mai ales prin modelele oferite de parinti si climatul educativ; c) functia social-integrativa - relatiile interpersonale raportate la normele si valorile sociale, la modul de implicare in viata si activitatile grupului; d) functia cultural-formativa - cultivarea apetitului cultural, spiritual, a atitudinilor si sentimentelor estetice, a capacitatii creatoare, a atitudinilor si sentimentelor religioase.

Functia educativa a familiei presupune

♦educatia si formarea copiilor (care este foarte importanta, calitatea si efectele ei sunt cele care conditioneaza evolutia copilului);

♦filtrarea (retinerea ) elementelor unor eventuale influent e negative asupra

copilului ( de exemplu anturajediverse care pot afecta dezvoltareanormala a copilului)

Familia nu numai ca da copilului primele notiuni despre conduita, morala, bine si rau, dar imprima personalitatii sale in formare reguli si deprinderi, principii ce constituie fundamentul pe care ulterior se cladeste personalitatea omului matur.

Parintii sunt datori sa creasca un copil ingrijind, pe langa sanatatea si dezvoltarea lui fizica si de educarea, invatarea si pregatirea profesionala a acestuia in raport de insusirile lui. Aceasta reprezinta o aplicatie in planul relatiilor de familie a unor drepturi si libertati fundamentale reglementate de Constitutie si Legea nr.

Conform Codului Familiei, Autoritatea tutelara, la randul ei are obligatia de a verifica modul in care parintii isi indeplinesc indatoririle privitoare la persoana copilului .

Familia moderna nu mai poate oferi la standardele exigentelor actuale cunostintele necesare datorita multitudinilor si preluarii acestei functii de institutiile in care este dus copilul. Din punct de vedere al indeplinirii functiei de socializare familiile pot fi: a) familii inalt educogene - care sprijina educatia copilului si realizeaza o legatura stransa cu scoala pentru a asigura controlul activ al educatiei; b) familii satisfacator educogene - care asigura conditiile de educare familiala dar nu organizeaza si nu controleaza sistematic activitatile copilului; c) familii slab educogene - in care lipseste educatia familiala si controlul parental.

Functia economica

Functia economica: asigura venituri suficiente familiei pentru satisfacerea nevoilor de baza; detine locul central intre functiile familiei; realizarea ei duce la satisfacerea celorlalte functii.

Functia economica a familiei este influentata de gradul de dezvoltare social - economica a societatii care difera de la o societate la alta. Din punct de vedere al dreptului familiei, ea isi gaseste aplicarea in regimul cumunitatii de bunuri a sotilor, precum si in obligatia legala de intretinere in anumite cazuri speciale. Pentru analizarea functiei economice se analizeaza bugetul de venituri si cheltuieli: relatia venituri - marimea familiei; modul de obtinere al veniturilor; numarul si calitatea persoanelor aflate in incapacitate de munca; structura cheltuielilor; echilibrul bugetar al familiei; varsta membrilor familiei; practicile alimentare.

Rolul economic al familiei presupune:

♦producerea unor bunuri necesare traiului;

♦administrarea bugetului familiei.

Functia de coeziune si solidaritate asigura unitatea, intimitatea, coeziunea, securitatea emotionala, protectia si increderea grupului familial. Solidaritatea nu este un dat ci se construiste si se perfectioneaza in procesul firesc al vietii de familie prin concesii si ajustari reciproce. Solidaritatea se manifesta la trei niveluri :

Relatia conjugala - corespondenta si complementaritatea ideilor, atitudinilor, conceptiilor, aspiratiilor, comunicarii si a vietii erotico-sexuale sunt elementele esential ale reusitei solidaritatii si satisfactiei maritale. Factorii care contribuie la asigurarea solidaritatii conjugale sunt : a) factori anteriori casatoriei : durata convietuirii in concubinaj ; aprobarea casatoriei de catre parinti ; concordanta varstelor si a nivelului de educatie . b) factori posteriori casatoriei : acceptarea modelului egalitar ; satisfactia data de viata sexuala ; concordanta de idei privind existenta si numarul de copii ; complementaritatea in planul aspiratiilor.

Relatia parentala - vizeaza modul de relationare cu copiii, strategiile educative utilizate, modelele si mijloacele folosite in cresterea si educarea copiilor. Relatia parentala trebuie sa fie caracterizata de : afectiune, cooperare, colaborare, echilibru.

Relatia fraternala - indica ansambul relatiilor interpersonale dintre copiii aceleiasi familii si pot fi relatii de : afectiune reciproca ; solidaritate durabila ; rivalitate si conflictualitate. Relatiile fraternale sunt foarte complexe si imprevizibile si, de aceea, relatia parentala este aceea care are rolul de tampon al divergentelor.

Functia de solidaritate a suportat mari modificari datorita mobilitatii sociale, diviziunii rolurilor si emanciparii femeii.

Opus familiilor caracterizate de normalitate exista familii disfunctionale sau atipice pe care le numim deficitare, dezorganizate, vulnerabile. Dintre acestea cele mai frecvente sunt familiile monoparentale (un singur parinte cu copii) care rezulta din decesul unui parinte, din divortul parintilor, din abandonul familiei de catre unul dintre parint i sau din nasterea in afara

casatoriei . De cele mai multe ori copiii din aceste familii sunt cei care sufera cel mai mult.

Vulnerabilitatea anumitor familii in ceea ce priveste crearea unui cadru armonios necesar dezvoltarii copiilor duce la situatii dintre cele mai dificile. In aceste conditii, indiferent de vointa lor, o parte din copii sunt nevoiti sa-si paraseasca familia si ajung fie, in diferite institutii( publice sau din sectorul neguvernamental), fie, pe strada.

O serie de studii realizate in ultimii ani arata imprejurarile ajungerii copiilor in sistemul de protectie sau pe strada: Abandonati in maternitati; Abandonati in spitale pediatrice; Abandonati in alta parte ; Familie dezorganizata ; Mama / tata singur ; Mama / tata a abandonat familia ; Mama / tata decedat ; Mama / tata in inchisoare ; Mama / tata bolnav in spital ; Tatal nu recunoaste copilul ; Mama recasatorita / copilul nedorit ; Lipsa sprijinului financiar ; Saracia extrema ; Mama / tata cauta de lucru ; Copil maltratat / violent a in familie ; Mama violata ; Mama prostituata ; Mama adolescenta ; Mama /tata alcoolic ; Probleme de sanatate ale copilului

Categoriile de copii aflati in dificultate: copiii institutionalizatii; copiii abandonati; copiii strazii; copiii cu dizabilitati; copiii supusi abuzurilor; copiii refugiati; copiii rromi; copiii exploatati prin munca.

II. Abilitati parentale

Familia este cea mai veche si cea mai stabila forma de comuniune umana, este mediul in care se naste, se dezvolta si dispare omul, este nucleul de baza al societatii. Definirea notiunii de familie este dificila datorita: functiilor complexe pe care le indeplineste, relatiilor diverse dintre membrii grupului familial, implicatiilor sale in sfera sociala.

Din punct de vedere juridic, familia este grupul de persoane intre care exista drepturi si obligatii care isi au originea in acte juridice, precum casatoria, adoptia, rudenia.

Din punctul de vedere al relatiilor, familia, ca forma de comuniune umana, desemneaza grupul de persoane unite in baza unor sentimente, aspiratii si interese comune.

Azi putem vorbi despre familia de origine si despre familia de procreare.

Familia de origine este cea in care te nasti si in care cresti;este o familie de orientare. Familia de procreare este stabilita prin propria casatorie si include sotul, sotia si copiii; este familia conjugala.

Existenta familiei elementare implica trei tipuri particulare de relatii sociale: intre parinti si copii; intre copiii acelorasi parinti; intre sot si sotie ca parinti ai acelorasi copii.

Aceste tipuri de relatii care exista in familie arata ca putem vorbi despre familia nucleara si despre familia extinsa.

Familia nucleara este alcatuita din parinti si copiii lor.

Familia extinsa (sau largita) uneste mai multe familii nucleare si cuprinde persoane care apar in mai multor generatii (bunici, parinti, copii, unchi, matusi, verisori).

Functii si abilitati parentale

Cadrul dezvoltarii copilului in familie este conturat de modul in care sunt realizate functiile parentale. De gradul si modul in carere sunt realizate functiile parentale depinde masura in care familia devine un cadru mai mult sau mai putin propice dezvoltarii copilului. Functiile familiei sunt: functia biologica / sexual-reproductiva, functia economica, functia de socializare / educativa si functia de coeziune si solidaritate. Functiile principale ale familiei obliga la considerarea generala a nevoilor individului pentru o dezvoltare si o functionare normale.

Maslow clasifica piramidal cele 5 tipuri de nevoi umane astfel: nevoi fiziologice; nevoia de siguranta si de securitate; nevoia de apartenenta si dragoste; nevoia de respect si stima de sine; nevoia de autodezvoltare

Acesta le investiga la individual uman in doua mari categorii : nevoi de tip D; nevoi de tip B.

Cele de tip D apar prin lipsa, prin deficienta, se cer implinite cu regularitate si imping individual, il motiveaza spre a le satisface. Este vorba despre o motivatie extrinseca, din afara, a comportamentelor individului. Odata satisfacute, ele inceteaza sa mai impinge individual la cautare, actiune. Pentru satisfacerea lor, individual depinde in mare masura de cei din jurul sau. Familia este cadrul in care snt satisfacute aceste nevoi. Este vorba despre primele patru trepte ale nevoilor prezentate in Piramida nevoilor umane.

A cincea clasa de nevoi, alcatuind categora B sunt nevoi care, prin satisfacere nu dispar, ci sporesc si constituie automotivatia comportamentelor individului. Este vorba despre nevoile de nevoile de autodezvoltare ale individului uman. Acestea sunt permanente in individ si asigura dezvoltarea, evolutia individului. Familia poate actiona ca un suport pentru satisfacerea lor sau, in cazul nefericit, ca o frana.

Astfel, familia are menirea de a imploini aceste nevoi pentru toti membrii sai, in egala masura, iar al proteja pe individ de neimplinirea acestor nevoi, inseamna a-l proteja de suferinta, de trauma. Teoria traumei arata ca functionarea creierului este afectata negativ de trairile emotionale generate de trauma.

1. Abilitatea parintilor de a da prioritatea satisfacerii nevoilor de baza ale copilului presupune cunoasterea nevoilor de baza ale copilului si apoi disponibilitatea parintilor de a-si sacrifice propriul confort in favoarea satisfacerii nevoilor copilului. Daca nu cunosc importanta :

de a vorbi copilului in timpul cand ii acorda ingrijire;

de a lasa timp copilului spre a raspunde in felul lui;

de a stimula tactic copilul;

de a raspunde chemarilor copilului;

de a reconforta copilul cand plange

multi parinti nu vor face toate acestea, fara a pute fi gasiti vinovati de inabilitatile si dezvoltarea necorespunzatoare ale capacitatilor copilului.

2. Abilitatea de a oferi copilului experiente noi, de a-l stimula cognitiv si afectiv

Dezvoltarea mentala a copilului are nevoie de experiente. Piaget aseamana cu un cercetator, copilul in fata Universului avand marea sarcina de a descoperi lumea in care exista. Parintele trebuie sa fie capabil sa ingaduie copilului aceste experiente care il sperie adesea pe cel dintai prin riscul pe care ele il incumba sip e care copilul nu il cunoaste inca. Datoria parintelui este de a-si stapani propria anxietate si a asista cu rabdare copilul in experientele si descoperirile lui. Ceea ce descopera copilul este modul in care functioneaza lucrurile, dar si propriile lui limite, precum si limitele ingaduintei si ale cunoasterii celor din jur.

3.Abilitatea de a avea o relatie empatica cu copilul tau

Aceasta relatie permite parintelui sa-si cunoasca copilul dincolo de cuvinte, empatia facilitand o traire in propria da fiinta, a trairilor celuilalt.

In literatura de specialitate, definitia empatiei se bazeaza pe trei elemente

abilitatea de a diferentia si identifica sau numi gandurile si sentimentele celeilalte personae;

abilitatea de a prelua rolul altuia din punct de vedere mental, de a se pune in locul celeilalte personae;

abilitatea de a raspunde in functie de sentimentele celeilalte personae.

O buna capacitate empatica il determina pe parinte sa se angajeze in jocul, bucuria, tristetea, descoperirile copilului. Acesata presupune practice o comuniune cu copilul care poate insa, la limita extrema, sa dezvolte kla parinte, o atitudine hiperprotectoare de " posesiune cu caldura" care sa impiedice buna dezvoltare a copilului. Abilitatea parintelui de a se pune in locul copilului, de a intelege modul in care acesta experimenteaza situatii noi, este decisiva pentru capacitatea parentala de a raspunde nevoilor copilului si de a-si infrana pornirea de revarsare a frustrarilor zilnice in relatia cu copilul.

Daca parintele are o empatie scazuta fata de copil exista riscul ca sic ea mai putin intense traire de stress sa fie descarcata asupra copilului

4. Abilitatea de a-si infrana propriile dureri si porniri agresive fara a le rasfrange in relatia cu copilul

Este vorba despre exprimarea verbala si fizica a frustrarii. Un anumit grad de toleranta la frustrare si conflict este strict necesar pentru rolul de parinte. Exista parinti a caror agresivitate verbala se manifesta doar in familie, acestia fiind periculosi pentru dezvoltarea normala a copilului in special daca sunt adeptii convigerii ca " a bate copilul inseamna a face om din el". Totodata, exista parinti care au o agresivitate crescuta ce se manifesta si in afara familiei. Acestia pot sa provoace copilul pedepsindu-l apoi pentru comportamentul pe care tot ei l-au indus.

Imaturitatea parintilor afecteaza in cea mai mare masura indeplinirea rolului de parinte . Printre cauzele comportamentului agresiv al parintilor fata de copii se regasesc :

problemele emotionale ale parintilor;

psihozele;

redardul mental;

dependenta de alcool si droguri.

5. Capacitatea de a avea astepari realiste fata de copil

Aceste asteptari ale parintilor sustin conduita lor fata de copil. Ele pot stimula copilul provocandu-l la dezvoltarea acelor trasaturi pe care parintele le asteapta si pot fi confirmate de evolutia copilului.

Un parinte care va repeta mereu copilului ca nu e bun de nimic va face ca acest copil sa ajunga astfel, in timp ce unul care ii va exprima mereu increderea lui in capacitatile acestuia va dezvolta la copil aceste capacitati. Asteptarile prea mari sau prea mici fata de copil conduc la frustrari sau la lipsa de stimulare. Asteptarile trebuie sa fie in permanenta positive si in accord cu capacitatile si varsta copilului.

De ex. Un parinte care astepata de la copil doar note maxime la scoala

Pe de alta parte exigentele prea mici conduc la nedezvoltarea responsabilitatii si a capacitatii de a rezolva problema. Copilului ii este subminata dezvoltarea autonomiei.

Ex. Copilul care a crescut in unitati de protectie, fara a avea responsabilitati si sarcini, este cel mai dramatic exemplu al neindeplinirii functiei parentale de a avea asteptari realiste fata de copil. Adult fiind, acesta nu este capabilsa raspinda pentru ceva, sa resolve o problema, sa-si organizeze viata de zi cu zi.

6. Capacitatea de a percepe copilul in mod realist

Atitudinea si comportamentul fata de copil depend de modul in care acesta este perceput. Asteptarile fata de copil sunt determinate de imagine ape care o avem despre el. In situatiile conflictuale dintre parinti si copii este necesara evaluarea modulului in care parintii isi percep copiii. Adesea parintii nu observa calitatile reale ale copilului sau dificultatile proprii nivelului de dezvoltare la care se afla copilul. Pentru a percepe realist copilul parintele trebuie sa fie disponibil pentacesta. In momentul in care este coplesit de conflictele maritale sau de probleme din afara familiei, dar care conditioneaza viata familiei, parintele poate atribui copilului propriile lui frustrari si agresivitati, proiectand in el aspectele frustrante ale vietii lui.

7. Abilitatea de a rasplati, de a valoriza copilul

Aceasta abilitate se leaga de cele expuse anterior : a fi empatic cu copilul, a-l vedea realist. Copilul are nevoie de incurajari si aprecieri. Sunt parinti care considera ca atunci cand copilul face ceea ceei, parintii, ii cer, este normal si nu mai trebuie sa-i multumeasca acestuia sau sa-l rasplateasca intr-un fel. In momentul in care copilul greste, parintii penalizeaza imediat greseala. Riscul acestei atentii parentale focalizate pe rau, pe greseala. Este de a fixa caste comportamente gresite, nedorite la copil. Pentru copil, cea mai semnificativ persoana este parintele, de aceea el face orice pentru a fi pe placul acestuia, iar una dintre cele mai importante functii parentale este aceea de a raspunde pozitiv, valorizandu-si copilul pentru lucrurile bune pe care le face.

Ex. Parintii care pedepsesc copilul cand acesta vine dela scoala cu o nota mica si acre trec sub tacere momentul cand copilul le prezinta o nota buna.

III. Familia si bugetul

Functia economica

Functia economica: asigura venituri suficiente familiei pentru satisfacerea nevoilor de baza; detine locul central intre functiile familiei; realizarea ei duce la satisfacerea celorlalte functii.

Functia economica a familiei este influentata de gradul de dezvoltare social - economica a societatii care difera de la o societate la alta. Din punct de vedere al dreptului familiei, ea isi gaseste aplicarea in regimul cumunitatii de bunuri a sotilor, precum si in obligatia legala de intretinere in anumite cazuri speciale. Pentru analizarea functiei economice se analizeaza bugetul de venituri si cheltuieli: relatia venituri - marimea familiei; modul de obtinere al veniturilor; numarul si calitatea persoanelor aflate in incapacitate de munca; structura cheltuielilor; echilibrul bugetar al familiei; varsta membrilor familiei; practicile alimentare.

Rolul economic al familiei presupune:

♦producerea unor bunuri necesare traiului;

♦administrarea bugetului familiei.

Baza economica a unei familii se poate studia prin analiza bugetului, printr-o balanta a veniturilor si cheltuielilor ei. Din punct de vedere al practicianului in asistenta sociala alcatuirea unor bugete este utila pentru lamurirea bazei economice a unei familii indiferent de modul in care aceasta este structurata.

In asistenta sociala bugetele se stabilesc la diverse grade de adancime dupa specificul si natura cazului sesizat.

In bugetele sumare se urmareste stabilirea datelor si informatiilor necesare pe o luna de zile, pe mai multe luni sau pe un an.

Se incepe prin stabilirea cheltuielor familiei si ulterior se trece la stabilirea veniturilor. Asistentul social care intocmeste bugetul trebuie sa cunoasca: cota - parte ce revine pe membru de familie din totalul veniturilor; suma totala a cheltuielilor; stabilirea raportului dintre venituri si cheltuieli; analiza cheltuielilor pe diverse categorii si stabilirea ponderii detinute de fiecre capitol de cheltuieli.

Pentru o cercetare amanuntita veniturile si cheltuielile trebuie sa fie evidentiate detaliat, conform unor itemi repartizati in doua categorii distincte, alcatuindu-se astfel bugetul amanuntit.

Cifrele bugetului trebuie sa fie rezultatul unui efort de cunoastere care trebuie sa conduca la descrieri verbale pentru a se evidentia in ce consta efectiv fiecare venit si cheltuiala.

Bugetul dezvoltat presupune cercetari speciale si folosirea unor scheme mai dezvoltate, cu detalierea fiecarui capitol in parte. Intr-un buget de familie nu putem inregistra decat o parte din veniturile familiei : veniturile provenite din salariul membrilor activi ai familiei. Foarte rar se pot inregistra si unele venituri intamplatoare. La capitolul " venituri" trebuie realizata o descriere a modului cum beneficiaza familia de diverse prestatii acordate de stat: crese, centre de zi, cantine , alte unitati de tip social de care beneficiaza familia respective.

Ciferele bugetului trebuie sa fie supuse unei analize atente si sa conduca la o concluzie utila in actiunile de asistenta sociala.

Itemi ai bugetului care sunt necesari caracterizarii si descrierii unor fenomene sociale.

Diagnostic diferential are in vedere;

buget suficient prin care se pot acoperi cheltuielile implicate de nivelul de trai mediu al grupului social din care face parte familia;

buget insuficient, care nu poate acoperi aceste cheltuieli;

buget echilibrat in care diversele capitole de cheltuieli detin proportiile normale implicate de nivelul de trai;

buget dezechilibrat, in care unele capitole detin proportii exaggerate, in dauna unor capitole ( alcoolism sau alte vicii, jocuri de noroc, fata de necesarul de alimentatie, cultura, medicamente) .

Diagnosticul etiologic al bugetului unei familii are in vedere urmatorii itemi

Lipsa totala a veniturilor, din cauza: lipsei membrilor activi din familie; neincadrarii in munca a membrilor activi; incapacitatii de munca, trecatoare sau de lunga durata, a membrilor activi;

Venituri insuficiente care pot fi datorate : disproportiei dintre membrii activi si inactivi ( numar relativ mic de activi fata de multi copii, batrani, bolnavi, infirmi, accidentati); insuficientei incadrari in munca a celor activi ( munca sezoniera, munca discontinua, de calitate inferioara, cu radndament scazut); existenta unei probleme familiale, necesitand cheltuieli exceptionale ( cheltuieli pentru sanatate care sunt exaggerate in cazul unor boli grave; la fel pentru invaliditati, infirmitati, accidente etc.)

Cheltuieli culturale exagerate pentru un numar prea mare de membri ai familiei care urmeaza scoli particulare sau cursuri de pregatire care au costuri exagerate pentru un numar prea mare de membri ai familiei, inclusiv cursuri de calificare. Acesta este un aspect profesional util in perspectiva, dar care poate dezorganiza familia din punct de vedere material la un moment dat, temporar.

Cheltuieli suplimentare pentru personalul de serviciu necesar din cauza lipsei gospodinei sau pentru ajutorarea ocazionala a acesteia;

Obligatia de a plati datorii anterioare ( pensii alimentare, impozite mari etc);

Gresita folosire a veniturilor: cheltuieli de satisfacere a viciilor; incapacitate sau neglijenta in gospodarirea efectiva a familiei.

IV. Masurile de protectie speciala de care pot beneficia copiii care nu pot fi ingrijiti de parinti

Protectia speciala a copilului reprezinta ansamblul masurilor, prestatiilor si serviciilor destinate ingrijirii si dezvoltarii copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai sau a celui care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija acestora.

Potrivit Legii nr. 272/2004, copilul beneficiaza de protectia speciala pana la dobandirea capacitatii depline de exercitiu. La cererea tanarului, exprimata dupa dobandirea capacitatii depline de exercitiu, daca isi continua studiile intr-o forma de invatamant de zi, protectia speciala se acorda, in conditiile legii, pe toata durata continuarii studiilor, dar fara a se depasi varsta de 26 de ani.

Tanarul care a dobandit capacitate deplina de exercitiu si a beneficiat de o masura de protectie speciala, dar care nu isi continua studiile si nu are posibilitatea revenirii in propria familie, fiind confruntat cu riscul excluderii sociale, beneficiaza, la cerere, pe o perioada de pana la 2 ani, de protectie speciala, in scopul facilitarii integrarii sale sociale. Exceptie il constituie cazul in care se face dovada ca tanarului i s-au oferit un loc de munca si/sau locuinta, iar acesta le-a refuzat ori le-a pierdut din motive imputabile lui, in mod succesiv.

Pentru prevenirea separarii copilului de parintii sai, precum si pentru realizarea protectiei speciale a copilului separat, temporar sau definitiv, de parintii sai, se organizeaza si functioneaza urmatoarele tipuri de servicii:

a) servicii de zi;

b) servicii de tip familial;

c) servicii de tip rezidential.

Masurile de protectie speciala a copilului se stabilesc si se aplica in baza planului individualizat de protectie, care se intocmeste si se revizuieste conform prevederilor Ordinului 286/2006.

Acesta poate avea ca finalitate, dupa caz:

- reintegrarea copilului in familie;

- adoptia interna;

- insertia socio-profesionala.

Masurile de protectie speciala a copilului care a implinit varsta de 14 ani se stabilesc numai cu consimtamantul acestuia. In situatia in care copilul refuza sa isi dea consimtamantul, competenta stabilirii masurii de protectie speciala revine instantei de judecata care, in situatii temeinic motivate, poate trece peste refuzul acestuia.

Masurile de protectie speciala a copilului sunt:

a) plasamentul;

b) plasamentul in regim de urgenta;

c) supravegherea specializata.

De masurile de protectie speciala, mentionate, beneficiaza:

a) copilul ai carui parinti sunt decedati, necunoscuti, decazuti din exercitiul drepturilor parintesti sau carora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti sau disparuti, cand nu a putut fi instituita tutela;

b) copilul care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija parintilor din motive neimputabile acestora;

c) copilul abuzat sau neglijat;

d) copilul gasit sau copilul abandonat de catre mama in unitati sanitare;

e) copilul care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si care nu raspunde penal.

Parintii, precum si copilul care a implinit varsta de 14 ani au dreptul sa atace in instanta masurile de protectie speciala instituite de prezenta lege, beneficiind de asistenta juridica gratuita, in conditiile legii.

Plasamentul copilului constituie o masura de protectie speciala, avand caracter temporar, care poate fi dispusa dupa caz, la:

a) o persoana sau familie;

b) un asistent maternal;

c) un serviciu de tip rezidentiat ( apartament de tip familial/centru de plasament) licentiat in conditiile legii.

Persoana sau familia care primeste un copil in plasament trebuie sa aiba domiciliul in Romania si sa fie evaluata de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului cu privire la garantiile morale si conditiile materiale pe care trebuie sa le indeplineasca pentru a primi un copil in plasament.

Pe toata durata plasamentului, domiciliul copilului se afla, dupa caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidential care il are in ingrijire.

Plasamentul copilului care nu a implinit varsta de 2 ani poate fi dispus numai la familia extinsa sau substitutiva, plasamentul acestuia intr-un serviciu de tip rezidential fiind interzis, cu exceptia cazului in care acesta prezinta handicapuri grave, cu dependenta de ingrijiri in servicii de tip rezidential specializate.

La stabilirea masurii de plasament se va urmari:

a) plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsa sau la familia substitutiva;

b) mentinerea fratilor impreuna;

c) facilitarea exercitarii de catre parinti a dreptului de a vizita copilul si de a mentine legatura cu acesta.

Masura plasamentului se stabileste de catre comisia pentru protectia copilului, in situatia in care exista acordul parintilor, pentru situatiile in care copilul nu poate fi lasat in ingrijirea parintilor din motive neimputabile acestora si in cazul in care copilul savarsteste fapte penale dar nu raspunde penal.

Masura plasamentului se stabileste de catre instanta judecatoreasca, la cererea directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului:

a) in situatia copilului ai carui parinti sunt decedati, necunoscuti, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti ori disparuti si nu a fost instituita tutela, precum si in situatia copilului abuzat, neglijat, gasit sau abandonat in unitatile sanitare, daca se impune inlocuirea plasamentului in regim de urgenta dispus de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului;

b) in situati in care copilul nu poate fi lasat in ingrijirea parintilor din motive neimputabile acestora si in cazul in care copilul savarsteste fapte penale dar nu raspunde penal, cand nu exista acordul parintilor sau, dupa caz, al unuia dintre parinti, pentru instituirea acestei masuri.

Drepturile si obligatiile parintesti fata de copil se mentin pe toata durata masurii plasamentului dispus de catre comisia pentru protectia copilului.

Drepturile si obligatiile parintesti in situatia copilului pentru care nu a putut fi instituita tutela si pentru care instanta a dispus masura plasamentului sunt exercitate si, respectiv, indeplinite de catre presedintele consiliului judetean, respectiv de catre primarul sectorului municipiului Bucuresti.

Totusi, parintii decazuti din drepturile parintesti, precum si cei carora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti pastreaza dreptul de a consimti la adoptia copilului lor.

Plasamentul familial constituie o alternativa viabila la institutionalizarea copiilor in centre de plasament sau unitati de tip familial, eficienta unei astfel de masuri de protectie fiind conturata in plan afectiv, volitiv, educational si de comunicare.

Plasamentul familial, perceput ca o institutie juridica si psihosociologica, prezinta o serie de coordonate:

- este o masura de protectie cu caracter temporar care se stabileste de catre comisia pentru protectia copilului sau instanta judecatoreasca;

- intre copiii aflati in plasament familial si noua familie substitutiva pot sa existe sau nu relatii de rudenie;

- exercitarea unei monitorizari sociale permanente pentru a se urmari modul de realizare a sistemului complex de functii de catre familia substitutiva, in raport cu exigentele socializarii copilului;

- asigurarea unei asistente financiare din partea statului catre astfel de familii, prin acordarea alocatiei de plasament;

- incetarea plasamentului familial poate avea loc daca au incetat conditiile care au impus stabilirea lui iar copilul a fost reintegrat in familie sau, dupa caz, acesta a fost adoptat sau integrat socio-profesional;

- prin legalizarea profesiei de asistent maternal profesionist se deschid noi orizonturi, menite sa asigurenun suport mai mare actiunii de reintegrare familiala a acestor categorii de copii.

Instituirea plasamentului familial confera noii familii , in raport cu copiii in cauza, atributul de familie substitutiva. Pentru a dobandi aceasta calitate, familia trebuie sa demonstreze, cu o serie de documente calitatile solicitate. Ancheta psihosociala si alte documente vor contura setul de garantii ce trebuie indeplinite concomitent :

- garantii morale, financiare, materiale;

- garantii pedagogice si educationale;

- garantii privind posibilitatile de comunicare si de constituire de noi relatii interpersonale;

- garantii privind starea de sanatate;

- garantii de asistenta sociala;

- garantii privind acceptarea unui anumi tip de control social la care vor fi supusi copiii si familiile substitutive;

- garantii privind capacitatea de a renunta la demersul lor atunci cand se intrevede un esec.

Supravegherea specialzata urmareste mentinerea copilului in familia bilogica. Se pot stabili pentru copil obligatii: frecventarea cursurilor scolare, frecventarea unor centre de zi.

V. Conditiile de fond ale adoptiei

Adoptia este operatiunea juridica prin care se creeaza legatura de filiatie intre adoptator si adoptat, precum si legaturi de rudenie intre adoptat si rudele adoptatorului.

Principiile care trebuie respectate in cursul procedurii adoptiei sunt :

a) principiul interesului superior al copilului;

b) principiul cresterii si educarii copilului intr-un mediu familial;

c) principiul continuitatii in educarea copilului, tinandu-se seama de originea sa etnica, culturala si lingvistica;

d) principiul informarii copilului si luarii in considerare a opiniei acestuia in raport cu varsta si gradul sau de maturitate;

e) principiul celeritatii in indeplinirea oricaror acte referitoare la procedura adoptiei.

Persoanele care trebuie sa consimta la adoptie: parintii firesti; tutorele (cand parintii sunt decedati, disparuti, necunoscuti) - presedintele C.J. exercita drepturile parintesti asupra copilului; copilul daca a implinit varsta de 10 ani; familia adoptatoare.

Copilul poate fi adoptat pana la implinirea varstei de 18 ani. Dupa implinirea acestei varste, o persoana poate fi adoptata numai daca adoptatorul sau familia adoptatoare a crescut-o in timpul minoritatii sale.

In cadrul procedurii de adoptie se iau masurile necesare pentru ca fratii sa fie adoptati impreuna.

Prin exceptie, adoptia acestora de catre persoane sau familii diferite se poate incuviita numai daca acest lucru este in interesul lor superior.

Copilul, respectiv majorul, nu poate fi adoptat de mai multi adoptatori nici simultan, nici succesiv.

Exceptii :

- adoptatorii sunt soti si sotie.

- poate fi incuviintata o noua adoptie atunci cand:

- adoptatorul sau sotii adoptatori au decedat; in acest caz, adoptia anterioara se considera desfacuta pe data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de incuviintare a noii adoptii;

- adoptia anterioara a incetat din orice alt motiv.

Adoptia intre frati este interzisa.

Adoptia a doi soti sau fosti soti de catre acelasi adoptator sau familie adoptatoare, precum si adoptia intre soti sau fosti soti sunt interzise.

Persoanele cu boli psihice si handicap mintal nu pot adopta.

Pot adopta numai persoanele care au capacitate deplina de exercitiu si care sunt cu cel putin 18 ani mai in varsta decat cel pe care doresc sa il adopte.

Exceptie :

Pentru motive temeinice, adoptia poate fi incuviintata chiar daca diferenta de varsta dintre adoptat si adoptatori este mai mica de 18 ani, dar in nici o situatie, mai putin de 15 ani.

Adoptatorul/familia adoptatoare trebuie sa indeplineasca garantiile morale si conditiile materiale necesare dezvoltarii depline si armonioase a personalitatii copilului. Indeplinirea acestora este garantat` de atestatul de familie/persoana atestata ca fiind apta sa adopte, eliberat de Directia Generala de Asistena Sociala si Protectia Copilului de la domiciliul solicitantului ;

Persoanele care trebuie sa consimta la adoptie sunt urmatoarele:

a) parintii firesti sau, dupa caz, tutorele copilului ai carui parinti firesti sunt decedati, necunoscuti, declarati morti sau disparuti ori pusi sub interdictie, in conditiile legii;

b) copilul care a implinit varsta de 10 ani;

c) adoptatorul/ familia adoptatoare.

Consimtamantul la adoptie trebuie sa fie dat de catre parintii firesti ai copilului. In cazul adoptiei copilului si de catre sotul adoptatorului, consimtamantul trebuie exprimat de catre sotul care este deja parinte adoptator al copilului.

Parintele sau parintii decazuti din drepturile parintesti sau carora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti pastreaza dreptul de a consimti la adoptia copilului.

Exceptie :

In mod exceptional, instanta judecatoreasca poate trece peste refuzul parintilor firesti sau, dupa caz, al tutorelui de a consimti la adoptia copilului, daca se dovedeste, prin orice mijloc de proba, ca acestia refuza in mod abuziv sa-si dea consimtamantul la adoptie si instanta apreciaza ca adoptia este in interesul superior al copilului, tinand seama si de opinia acestuia dc` a imlinit 10 ani..

Parintii firesti ai copilului sau, dupa caz, tutorele acestuia trebuie sa consimta la adoptie in mod liber, neconditionat, si numai dupa ce au fost informati in mod corespunzator asupra consecintelor adoptiei, in special asupra incetarii legaturilor de rudenie ale copilului. Directia in a carei raza teritoriala locuiesc parintii firesti sau, dupa caz, tutorele este obligata sa asigure consilierea si informarea acestora inaintea exprimarii de catre acestia a consimtamantului la adoptie si sa intocmeasca un raport in acest sens.

Consimtamantul parintilor firesti sau, dupa caz, al tutorelui se da in fata instantei judecatoresti odata cu solutionarea cererii de deschidere a procedurii adoptiei.

{n cazul adoptiei copilului de catre sotul parintelui sau, consimtamantul parintelui firesc se da in forma autentica prin act notarial.

Consimtamantul la adoptie al parintilor firesti ai copilului sau, dupa caz, al tutorelui poate fi dat numai dupa trecerea unui termen de 60 de zile de la data nasterii copilului inscrisa in certificatul de nastere.

Consimtamantul poate fi revocat in termen de 30 de zile de la data exprimarii lui in conditiile legii.

Consimtamantul la adoptie al copilului care a implinit varsta de 10 ani se da in fata instantei judecatoresti, in faza incuviintarii adoptiei care nu se va realiza f`r` acesta.

Consimtamantul adoptatorului / familiei adoptatoare se da in fata instantei judecatoresti o data cu solutionarea cererii de incuviintare a adoptiei.

Daca persoana care doreste sa adopte este casatorita, este necesar si consimtamantul sotului sau

VIII. Deschiderea procedurii adoptiei interne

Adoptia este operatiunea juridica prin care se creeaza legatura de filiatie intre adoptator si adoptat, precum si legaturi de rudenie intre adoptat si rudele adoptatorului.

Principiile care trebuie respectate in cursul procedurii adoptiei sunt :

a) principiul interesului superior al copilului;

b) principiul cresterii si educarii copilului intr-un mediu familial;

c) principiul continuitatii in educarea copilului, tinandu-se seama de originea sa etnica, culturala si lingvistica;

d) principiul informarii copilului si luarii in considerare a opiniei acestuia in raport cu varsta si gradul sau de maturitate;

e) principiul celeritatii in indeplinirea oricaror acte referitoare la procedura adoptiei.

Persoanele care trebuie sa consimta la adoptie: parintii firesti; tutorele (cand parintii sunt decedati, disparuti, necunoscuti) - presedintele C.J. exercita drepturile parintesti asupra copilului; copilul daca a implinit varsta de 10 ani; familia adoptatoare.

4 Procedura adoptiei interne

4.1 Atestarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare

Evaluarea garantiilor morale si a conditiilor materiale ale adoptatorului / familiei adoptatoare se face, pe baza solicitarii lor, de catre D.G.A.S.P.C. de la domiciliul acestora si trebuie sa aiba in vedere:

a) personalitatea, starea sanatatii si situatia economica a adoptatorului sau familiei adoptatoare, viata familiala, conditiile de locuit, aptitudinea de educare a unui copil;

b) motivele pentru care adoptatorul sau familia adoptatoare doreste sa adopte;

c) motivele pentru care, in cazul in care numai unul dintre cei doi soti solicita sa adopte un copil, celalalt sot nu se asociaza la cerere;

d) impedimente de orice natura relevante pentru capacitatea de a adopta.

La cererea de evaluare pentru obtinerea atestatului de persoana/familie adoptatoare solicitantii trebuie sa anexeze urmatoarele acte:

a) copie de pe buletinul/cartea de identitate, copie legalizata de pe certificatul de nastere, casatorie/hotarare de divort, copie legalizata de pe titlul de proprietate sau alt titlu care sa ateste dreptul de folosinta a locuintei, certificat de cazier judiciar, certificat medical cu parafa fiecarui medic specialist, si adeverinte de venit;

b) certificatul de cazier judiciar al persoanelor cu care locuieste solicitantul;

c) caracterizari de la ultimul loc de munca (minimum doua pentru fiecare persoana/membru al cuplului conjugal);

d) certificat medical privind starea de sanatate a celorlalte persoane cu care domiciliaza solicitantul;

e) declaratie pe propria raspundere a persoanei/fiecarui membru al cuplului conjugal, data in fata notarului public, ca nu au fost decazuti din drepturile parintesti;

f) declaratie privind motivatia de a adopta si asteptarile persoanei/familiei in legatura cu varsta, sexul si situatia psihosociomedicala a copilului pe care doresc sa il adopte;

g) declaratie privind indicarea motivelor pentru care unul dintre soti nu doreste sa adopte, in cazul in care cererea este formulata numai de catre unul dintre soti si celalalt nu se asociaza la cerere.

Pe baza rezultatelor evaluarii mentionate directia competenta decide, in termen de 60 de zile de la data depunerii cererii daca solicintantul/ solicitantii sunt sau nu apti sa adopte, eliberand, dupa caz, atestatul de persoana/ familie/ apta sa adopte

Atestatul este valabil pentru o perioada de un an. Valabilitatea acestui atestat poate fi prelungita anual, cu conditia respectarii acelorasi conditii prevazute si in urma unei solicitari de reinnoire

In cazul unui rezultat nefavorabil al evaluarii, adoptatorul sau familia adoptatoare au dreptul sa solicite directiei, in termen de 30 de zile de la comunicarea rezultatului, reevaluarea.

Rezultatul nefavorabil al reevaluarii poate fi atacat, in termen de 15 zile de la data comunicarii, la instanta competenta in materia adoptiei de la domiciliul adoptatorului.

Obtinerea atestatului nu este necesara in urmatoarele cazuri:

a) pentru adoptia persoanei care a implinit varsta de 18 ani ( care a fost crescut de adoptatori in timpul minoratului).

b) pentru adoptia copilului de catre sotul parintelui firesc sau adoptiv.

Pe parcursul procesului de evaluare, directia in a carei raza teritoriala domiciliaza adoptatorul sau familia adoptatoare este obligata sa asigure acestora serviciile de pregatire/consiliere necesare pentru a-si asuma in cunostinta de cauza si in mod corespunzator rolul de parinte.

Procesul de evaluare a persoanei/familiei adoptatoare cuprinde:

a) evaluarea din punct de vedere social;

b) evaluarea psihologica;

c) pregatirea pentru asumarea in cunostinta de cauza a rolului de parinte.

4.2. Deschiderea procedurii adoptiei interne

Fiecare copil care beneficiaza de o masura de protectie speciala sau pentru care urmeaza sa se stabileasca o astfel de masura, are intocmit un plan individualizat de protectie( PIP). Acesta poate avea ca finalitate :

Reintegrarea in familie;

Adoptia interna;

Insetia socio-profesionala.

Planul individualizat de protectie poate avea ca finalitate adoptia interna daca demersurile pentru reintegrarea copilului in familie sau in familia largita au esuat.

In termen de 30 de zile de la finalizarea demersurilor mentionate, Directia competenta sesizeaza Tribunalul de la domiciliul copilului pentru a se incuviinta deschiderea procedurii adoptiei interne.

Hotararea judecatoreasca irevocabila prin care instanta admite cererea directiei produce urmatoarele efecte:

a) drepturile si obligatiile parintesti ale parintilor firesti sau, dupa caz, cele exercitate de persoane fizice sau juridice se suspenda;

b) drepturile si obligatiile parintesti sunt exercitate de catre consiliul judetean sau, dupa caz, consiliul local al sectorului municipiului Bucuresti in a carui raza teritoriala domiciliaza copilul.

Efectele hotararii judecatoresti inceteaza de drept daca, in termen de un an de la data ramanerii irevocabile a acesteia directia nu a identificat o persoana sau familie corespunzatoare pentru a adopta copilul .

In astfel de situaii directia este obligata sa revizuiasca planul individualizat de protectie a copilului si sa solicite instantei judecatoresti, in functie de finalitatea acestuia, urmatoarele:

a)     mentinerea,

b)     modificarea sau

c)     incetarea masurii de protectie a copilului;

Incredintarea in vederea adoptiei

Incredintarea in vederea adoptiei nu este necesara in urmatoarele cazuri:

pentru adoptia persoanei care a implinit varsta de 18 ani ( care a fost crescuta de adoptator in timpul minoratului).

pentru adoptia copilului de catre sotul parintelui firesc sau adoptiv.

pentru adoptia copilului de catre tutorele sau, daca au trecut cel putin 90 de zile de la data instituirii tutelei.

pentru adoptia copilului pentru care a fost deschisa procedura adoptiei interne si acesta a fost plasat la familia care doreste sa-l adopte iar masura plasamentului dureaza de cel putin 90 de zile;

Adoptia nu poate fi incuviintata de catre instanta judecatoreasca decat dupa ce copilul a fost incredintat pentru o perioada de 90 de zile persoanei sau familiei care doreste sa-l adopte astfel incat se poate realiza o apreciere asupra relatiilor de familie care s-ar stabili daca adoptia ar fi incuviintata.

In termen de 30 de zile de la incuviintarea deschiderii procedurii adoptiei interne, directia in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului efectueaza demersurile necesare identificarii celui mai potrivit adoptator sau celei mai potrivite familii adoptatoare pentru copil.

In acest sens se analizeaza cu prioritate posibilitatea incredintarii copilului in vederea adoptiei unei rude din familia extinsa, asistentului maternal profesionist la care se afla copilul ori unei alte persoane sau familii la care copilul se afla in plasament.

Daca, dupa expirarea termenului mentionat directia in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului nu a identificat o persoana sau o familie adoptatoare solicita Oficiului ca in termen de 5 zile sa-i transmita lista centralizata la nivel national a persoanelor sau familiilor adoptatoare atestate si inscrise in Registrul national pentru adoptii.

In urma procesului de selectie, directia de la domiciliul copilului verifica si constata compatibilitatea acestuia cu adoptatorul / familia adoptatoare.

Determinarea compatibilitatii se realizeaza luandu-se in considerare nevoile copilului, dorintele si opiniile exprimate de acesta, acordandu-le importanta cuvenita. Interesul superior al copilului trebuie luat in considerare cu prioritate.

Dupa constatarea compatibilitatii dintre copil si familia adoptatoare directia va sesiza instanta judecatoreasca pentru incredintarea copilului in vederea adoptiei.

Pe durata incredintarii copilului in vederea adoptiei, domiciliul acestuia se afla la persoana sau familia careia i-a fost incredintat.

In perioada incredintarii copilului in vederea adoptiei, directia de la domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare urmareste evolutia copilului si a relatiilor dintre acesta si persoana sau familia careia i-a fost incredintat, intocmind in acest sens rapoarte bilunare, la sfarsitul perioadei, intocmind un raport final referitor la evolutia relatiilor dintre copil si adoptatori, pe care il comunica instantei competente in vederea solutionarii cererii de incuviintare a adoptiei.

Incuviintarea adoptiei

Incuviintarea adoptiei este de competenta tribunalului de la domiciliul copilului

Cererea de incuviintare a adoptiei este insotita de urmatoarele acte:

a) certificatul de nastere al copilului, in copie legalizata;

b) certificatul medical privind starea de sanatate a copilului, eliberat de catre unitati publice nominalizate de catre directia de sanatate publica;

c) atestatul valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare;

d) hotararea judecatoreasca irevocabila de incredintare in vederea adoptiei;

e) certificatele de nastere ale adoptatorului sau ale sotului si sotiei din familia adoptatoare, in copie legalizata;

f) certificatul de casatorie al adoptatorului sau al sotilor din familia adoptatoare, in copie legalizata;

g) cazierul judiciar al adoptatorului sau, dupa caz, al fiecarui membru al familiei adoptatoare;

h) certificatul medical privind starea de sanatate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista caruia este inscris;

i) documentele doveditoare cu privire la exprimarea consimtamantului parintilor firesti, in masura in care nu s-a pronuntat anterior o hotarare judecatoreasca de incuviintare a deschiderii procedurii adoptiei interne a copilului;

Directia de la domiciliul copilului va urmari si va intocmi rapoarte trimestriale cu privire la evolutia copilului si a relatiilor dintre acesta si parintii sai adoptivi pe o perioada de cel putin 2 ani dupa incuviintarea adoptiei, avand obligatia de a asigura parintilor adoptivi si copilului servicii postadoptie.

Rolul asistentului social in cazul adoptiei este unul foarte important.

In cazul adoptiei pentru fiecare caz exista un manager de caz. Se identifica rudele copilului de pana la gradul IV si se deschide procedura de adoptie. Asistentul social este cel de care depinde reusita adoptiei.

Asistentul social prin vizitele sale la familia adoptatoare urmareste:

- compatibilitatea teoretica intre familia care doreste sa adopte si copilul ce urmeaza sa fie adoptat;

- compatibilitatea practica - se stabilesc intalniri pe teren neutru, plimbari, vizite ale copilului la familia adoptiva;

- solicitarea in instanta a incredintarii spre adoptie (90 de zile - se poate prelungi).

Daca rapoartele sunt favorabile se aproba adoptia.

Asistentul social este liantul intre familia adoptatoare si copilul ce urmeaza a fi adoptat.