Serviciile post-adoptie

Serviciile post-adoptie

Serviciile post-adoptie sunt reglementate in Ordinul nr.45/2004 al secretarului de stat al Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie pentru aprobarea standardelor minime obligatorii privind procedura adoptiei interne- act normativ care a intrat in vigoare incepand cu data de 1 ianuarie 2005.

Standardul 13 prevede urmatoarele:

"Serviciul de adoptie are in componenta sa un compartiment post-adoptie organizat si dimensionat astfel incat sa raspunda tuturor solicitantilor. Clientii serviciului de adoptie beneficiaza de servicii post-adoptie de calitate, in conditii de celeritate, oferite de personal calificat.

Compartimentul post-adoptie este organizat si functioneaza ca si compartiment distinct in cadrul serviciului de adoptie. Are incadrati asistenti sociali care dispun de calificarea necesara si cu experienta de minim un an in protectia copilului. Dispune de expertiza altor categorii de personal de specialitate necesar finalizarii procedurilor de adoptie (juristi, psihologi, psiho-pedagogi etc.).

Asistentii sociali din cadrul compartimentului post-adoptie urmeaza cel putin o data pe an programe de pregatire specializate in domeniul protectiei copilului si/sau adoptiei.

Standardul 14:

Activitati de sprijin si consiliere - Compartimentul post-adoptie asigura servicii de sprijin, consiliere si asistenta familiilor adoptatoare, copiilor adoptati si familiei biologice.

Clientii compartimentului post-adoptie au acces la servicii si programe de sprijin adaptate nevoilor lor, accesibile atat pe plan local, cat si national.

Compartimentul post-adoptie sprijina si promoveaza organizarea grupurilor de sprijin pentru parintii adoptivi si respectiv pentru parintii biologici si asigura coordonarea acestor grupuri.

Compartimentul post-adoptie asigura, dupa incuviintarea adoptiei, sprijin, consilierea si informarea:

familiei adoptatoare cu privire la aspecte legate de dezvoltarea copilului, atasament si dinamica familiei, precum si alte teme de interes in functie de nevoile copilului si ale familiei adoptatoare.

familiei biologice, in special cu privire la efectele adoptiei asupra membrilor familiei.

copilului adoptat in ceea ce priveste obtinerea informatiilor legate de adoptia sa, informatii a caror comunicare este permisa de lege.

consilierea copilului adoptat si a persoanei/familiei adoptatoare in cazul desfacerii sau constatarii nulitatii adoptiei.

Compartimentul post-adoptie analizeaza cauzele care au determinat desfacerea adoptiei sau declararea nulitatii acesteia si face propuneri de imbunatatire a activitatii serviciului de adoptie sau, dupa caz, a altor compartimente.

Standardul 15

Monitorizarea post-adoptie - Compartimentul post-adoptie asigura urmarirea si monitorizarea evolutiei copilului si a relatiilor dintre acesta si parintii sai adoptivi pe intreaga perioada prevazuta de lege.

Copiii si persoanele/familiile adoptatoare beneficiaza de sprijin si consiliere privind solutionarea problemelor de atasament si dezvoltare ale copilului, precum si a eventualelor disfunctionalitati aparute in familie.

Compartimentul post-adoptie tine evidenta adoptiilor incuviintate supuse perioadei obligatorii de urmarire post-adoptie si intocmeste dosar separat pentru fiecare adoptie in parte. Compartimentul post-adoptie asigura planificarea si realizeaza coordonarea interventiilor specifice fiecarui caz in parte. Asistentii sociali din cadrul compartimentului post-adoptie realizeaza din oficiu vizite trimestriale la domiciliul copilului adoptat si intocmesc rapoarte in acest sens.

Asistentii sociali realizeaza vizite la domiciliul copilului adoptat ori de cate ori este sesizat cu privire la aparitia unor disfunctionalitati in familie sau posibile incalcari ale drepturilor copilului si intocmesc rapoarte in acest sens.

Compartimentul post-adoptie colaboreaza in realizarea interventiilor specifice fiecarui caz cu asistentii sociali ai serviciului de adoptie si sesizeaza, in scris, conducatorul persoanei juridice in care functioneaza toate situatiile care impun desfacerea sau anularea adoptiei sau implicarea altor institutii abilitate de lege sa dispuna masuri care exced sferei proprii de competenta.

In ultimii 15 ani, s-au elaborat, modificat si abrogat rand pe rand 5 legi cu privire la adoptie. Legea 273/ 21 iunie 2004 privind regimul juridic al adoptiei abroga legea 25/9 iunie 1997 modificata prin legea 87/28 aprilie 1998. La randul ei, legea 87/28 aprilie 1998 abrogase legea 11/1990, modificata prin legea 48/1991 si legea 65/1995, precum si dispozitiile cap. III "Adoptia", titlul II din Codul Familiei.

Aspecte comparative ale legii 273/21 iunie 2004 privind regimul juridic al adoptiei in prezent, in raport cu legea precedenta: 25/9 iunie 1997, modificata prin legea 87/28 aprilie 1998.

Cateva aspecte comparative intre ultimele 2 legi cu privire la adoptie:

• Legea prezenta mentioneaza de la bun inceput 5 principii care trebuie respectate in mod obligatoriu in cursul procedurii adoptiei. In legea precedenta, aceste principii erau dispersate sau doar vag implicite in diferite articole ale legii. In acest sens apar explicitate 2 principii: principiul continuitatii in educarea copilului, tinand seama de originea sa etnica, culturala si lingvistica; si principiul celeritatii in indeplinirea oricaror acte referitoare la procedura adoptiei. (celeritate inseamna "iuteala, repeziciune", conform dictionarului de neologisme)

• In prezenta lege sunt precizate semnificatiile termenilor si expresiilor utilizate.
• Legea prezenta precizeaza ca in cadrul procedurii de adoptie, sa fie luate masurile necesare pentru ca fratii sa fie incredintati impreuna; cea precedenta, nu.
• Persoanele cu boli psihice si handicap mintal nu pot adopta. In legea precedenta aceasta precizare nu exista.
• Diferenta de varsta dintre adoptat si adoptatori trebuie sa fie de cel putin 18 ani; chiar daca admite exceptii intemeiate, legea prezenta precizeaza ca in nici o situatie, nu se admit diferente mai mici de 15 ani.
• In legea prezenta, adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie sa indeplineasca garantiile morale si conditiile materiale necesare dezvoltarii depline si armonioase a personalitatii copilului. In legea precedenta, ordinea conditiilor era inversa, conditiile materiale se aflau pe primul loc. Putem presupune ca legiuitorul prezent a intentionat ca garantiile morale sa fie mai importante ca cele materiale?
• Consimtamantul la adoptie al parintilor firesti, copilului care a implinit 10 ani, adoptatorului sau familiei adoptatoare se da in fata instantei judecatoresti o data cu solutionarea cererii de incuviintare a adoptiei. In legea precedenta nu erau precizate cu claritate formele de autenticitate ale acestor consimtaminte.
• Parintele sau parintii decazuti din drepturile parintesti sau carora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti pastreaza dreptul de a consimti la adoptia copilului. Exceptie de la aceasta prevedere: cand acestia refuza in mod abuziv sa-si dea consimtamantul la adoptie. In legea precedenta, consimtamantul acestor parinti nu era necesar.
• Spre deosebire de legea precedenta, noua lege ia in considerare necesitatea ca in urma procesului de selectie, Directia de la domiciliul copilului sa verifica si sa constata compatibilitatea acestuia cu adoptatorul sau familia adoptatoare.  Determinarea compatibilitatii ia in considerare nevoile copilului, dorintele si opiniile exprimate de acesta, acordandu-le importanta cuvenita.
• Alta noutate in legea prezenta este faptul ca incredintarea copilului pentru adoptie se decide de catre instanta judecatoreasca, precum si necesitatea ca Directia sa asigure parintilor adoptivi servicii post-adoptie.

Alte noutati aduse de actuala legislatie in vigoare in domeniul adoptiei sunt

. adoptia este tratata ca institutie de drept civil si nu ca masura de protectie (asa cum a fost ea reglementata in legislatia anterioara), cu alte cuvinte ea nu se mai adreseaza in mod automat tuturor copiilor care au nevoie de o masura de protectie, ci doar acelora pentru care o astfel de operatiune juridica este potrivita nevoilor si situatiei particulare a copilului;

se stipuleaza expres situatiile in care intervine adoptia nationala care in mod explicit este favorizata;

. sunt stabilite distinct situatiile in care adoptia internationala poate fi luata in considerare: "adoptia internationala a copilului care are domiciliul in Romania poate fi incuviintata numai in situatia in care adoptatorul sau unul dintre sotii din familia adoptatoare care domiciliaza in strainatate este bunicul copilului pentru care a fost incuviintata deschiderea procedurii adoptiei interne",

. este abrogata Legea nr. 47/1993 cu privire la declararea judecatoreasca a abandonului de copii, care a fost criticata pentru ca nu stimula activitatile de reintegrare a copilului in familie, copilul fiind declarat adoptabil, acordand in acest fel prioritate adoptiei si nu revenirii copilului langa parintii sai.

Intrebari :

1. Este Romania (in principal) o tara care primeste sau un stat de origine din perspectiva adoptiei internationale ?

2. Este necesar consimtamantul la adoptie al parintelui decazut din drepturile parintesti? Cum comentati acest aspect?

3. Considerati utila posibilitatea revizuirii acordului la adoptie in situatia parintelui disparut/necunoscut pana la momentul deschiderii procedurii adoptiei? Cum comentati utilitatea acesteia din perspectiva drepturilor copilului? Dar ale parintelui natural?