PREFIGURAREA ROLULUI ASISTENTULUI SOCIAL IN CONSILIEREA MAMELOR AFLATE IN DIFICULTATE

PREFIGURAREA ROLULUI ASISTENTULUI SOCIAL IN CONSILIEREA MAMELOR AFLATE IN DIFICULTATE

Key-worlds: situatie de dificultate, risc social, violenta domestica, abandon maternal, marginalizare, excluziune, reinsertie socio-familiala/profesionala, consilierea in situatii de criza

Abstract:

This work is meant to be an opportunity to structure theoretical and practical approach role of social worker in intervention with the mothers who are in needs.

The state of difficulty of mothers sends us in two general direction of social risk: the maternal abandon and domestic violence; witch are two of the most damaging and hearting ways, bout in physical and mental plan.

Ideea de a aborda aceasta tema s-a desprins din dorinta de a veni in sprijinul mamelor aflate in dificultate, identificand un model de suport de specialitate centrat pe nevoile acestora..

Definitiile sunt utile specialistilor care activeaza in domeniul social, pentru a putea identifica fenomenul si pentru a orienta o abordare de specialitate in cadrul unor servicii de specialitate. Definitiile surprinzand in acest sens, obiectivitatea unui fenomen, manifestarea lui, precum si relatia cauzala.

In societatea contemporana nevoia de asistenta sociala este data de inaccesibilitatea resurselor, in conformitate cu nevoia sociala, sau dezechilibre manifeste in functionarea unui sistem social.

In asistenta sociala contemporana se privilegiaza doua modele de lucru cu clientul, provenind din doua teorii distincte, "Teoria ingrijirii" si "Teoria schimbarii"- numita si perspectiva interventionista sistemica.

Prin consilierea in situatii de dificultate se doreste de cele mai multe ori realizarea unei schimbari sistemice, care constituie certitudinea autonomizarii clientului, dar ea poate fi dificil de obtinut fie datorita rezistentei la schimbare atat din partea sistemului client cat si a mediului social, fie datorita particularitatiilor cazului.

Tehnicile de consiliere existente provin in principal din forme de psihoterapie, adaptate necesitatilor diverselor tipologii de clienti.

Pentru a obtine succes in consiliere clientul trebuie sa treaca printr-o serie de etape in stransa legatura cu etapele interviului asa cum apar ele pentru asistentul social. Este de asteptat ca la fiecare etapa clientului sa-i apara o serie de idei, convingeri.

In asistenta sociala consilierea reprezinta cea mai importanta metoda de interventie pe care profesionistul o utilizeaza in procesul de ajutorare a clientului (individ, familie, grup). Misiunea asistentului social este de a ajuta clientul sa devina independent de serviciile sociale, iar metoda principala prin care se atinge acest scop este consilierea.

Complexitatea aceastei metode de interventie este data de faptul ca procesul de ajutorare a individului se desfasoara pe parcursul a mai multor sedinte (numarul il stabileste asistentul social in functie de dificultatea cazului), in cadrul carora, impreuna cu clientul, profesionistul parcurge sistematic mai multe etape.

In cadrul acestui demers, asistentul social impreuna cu clientul va analiza mai intai care este natura problemei, apoi se vor explora care sunt resursele individului/familiei/comunitatii (calitati, credinte sau valori ale individului, persoane din familia largita care ii pot oferi suport, serviciile unei institutii). Ulterior, clientul va alege o solutie pentru rezolvarea situatiei sale si va realiza schimbarea dorita cu sprijinul profesionistului.

Pentru a atinge scopul vizat de metoda consilierii, de ajutorare a clientului in procesul de schimbare si de dezvoltare personala in concordanta cu valorile si asteptarile individului, asistentul social trebuie sa uzeze de toate calitatile unui bun profesionist, alaturi de tehnici specifice ale consilierii.

In literatura de specialitate, consilierea - counseling - reprezinta o procedura utilizata in asistenta sociala, cat si in alte profesii, in vederea indrumarii indivizilor, familiilor, grupurilor catre activitati specifice. Prin consiliere, profesionistul construieste o relatie de sprijin, sub aspectul motivarii clientului de a actiona pentru schimbarea acelui comportament care a determinat situatia de dificultate si pentru restabilirea echilibrului psihosocial al vietii.

Astfel, in procesul de consiliere a mamelor aflate in dificultate, asistentul social va utiliza: empatie si intelegere, manifestarea increderii, tact in orientarea clientului catre centrul problemei, motivarea pozitiva a clientului pentru fiecare actiune reusita, sustinerea si suport atat in timpul procesului cat si o perioada dupa;

Feed-back-ul dat prin consiliere, nu ar trebui sa fie niciodata critic ci evaluativ sau descriptiv. Clientii trebuie incurajati sa reflecteze la problemele lor, pentru a intelege complet si corect cauzele acestora, si pentru a evidentia ei insisi solutiile cele mai potrivite.

Vorbim despre mame si nu despre femei in general, intrucat mamele, prin prisma copilului/lor s-a demonstrat ca prezinta un grad mai ridicat de risc decat femeia in general. Este suficient sa ne gandim in ce fel poate amprenta modelul familial violent copilul din casa, respectiv riscurile abandonului datorat separarii mamei de copil.

Intr-un proces de interventie centrat pe mamele aflate in dificultate, atat in situatii de risc de abandon, cat si in cazul violentei domestice; rezultatele pozitive ale unei interventii de calitate se vor resfrange asupra copiilor acestora.

Violenta in familie este o practica foarte veche. Daca inainte aceasta problematica era tinuta intr-un con de umbra, situatia actuala data de cadrul legislativ, obliga statul la asumarea de responsabilitate pentru fiecare membru al ei.

Fiecare dintre noi stim foarte bine ce inseamna violenta, ea a devenit o constanta cotidiana, o caracteristica a societatii postmoderne.

Se numeste violenta in familie "orice act vatamator, fizic sau emotional, care are loc intre membrii unei familii. Abuzul in interiorul unei familii poate lua multe forme: abuzul verbal, refularea accesului la resurse financiare , izolarea de prieteni si familie, amenintari si atacuri care in unele cazuri pot duce la moartea unui dintre parteneri. "[1]

Numeroase acte de violenta au fost comise ca urmare a degenerarii unor conflicte intre autori si victime sau a aparitiei unor circumstante in care agresiunea s-a declansat ca efect al consumului de alcool, respectiv altor factori interni sau externi.

Conceptul de violenta domestica nu inseamna numai violenta fizica ci mai poate insemna si ,,santaj emotional", distrugerea proprietatii, izolarea fata de prieteni, familie, amenintarea copiilor, control asupra accesului la bani, obiecte personale, mancare, telefon.

Orice interventie necesita obiective precise, constiente, fixate intr-un plan de interventie care sa atinga toate laturile vietii femeii victima, asa cum efectul violentei domestice atinge intreaga existenta a femeii. O femeie puternica trebuie sa fie autonoma si sa aiba capacitatea de a face fata problemelor, de a se adapta realist.

Realizarea unui plan de interventie, respectiv conturarea unor sedinte de consiliere cu obiective si pasi specifici, se dovedeste a fi o chestiune de baza pentru femeile victime ale violentei domestice. In sprijinul acestui rationament aduc marturie o diversitatea de factori care duc la violenta. Comportamentul violent reprezinta manifestarea comuna a unei varietati de factori: psihologici, educationali, sociali, culturali, economici, etc., acesta este motivul pentru care in activitatea de consiliere a femeilor victime ale violentei, este necesara individualizarea programelor de interventie.

In ciuda numarului mare de agresati, in multe cazuri supusi unor violente incriminate si in legislatia penala, sunt inregistrate foarte putine plangeri privind violenta domestica. Atunci cand exista astfel de plangeri, iar instanta se va pronunta cu privire la sanctionarea agresorului, de consilierea sociala si psihologica a victimelor si a agresorilor se ocupa Serviciul de Protectie a Victimelor si Reintegrare a Infractorilor (SPVRI) arondat la instanta care solutioneaza cauza. Statisticile intreprinse la nivelul serviciilor de Probatiune ne demonstreaza ca, in ciuda realitatii triste, sunt putine cazuri de acest fel, SPVRI putand acorda consilierea sociala si psihologica care se impune doar daca victimele au sesizat organele de urmarire penala sau instanta de judecata. Toti cei care indeplinesc aceste conditii prin adresarea unei cereri Serviciului de Probatiune, beneficiaza de consiliere gratuita.

"Diferentele care sunt consemnate de la o societate la alta sunt date doar sub aspectul frecventei si al formelor corecte pe care le imbraca. Fiecare actiune violenta este unica, individualizata cu o interventie specifica. La nivelul comunitatilor au inceput sa functioneze miturile explicative."

Dintre acestea putem preciza:

« ,,alcoolul si drogurile conduc la incidente de violenta"

,,tatal lui era un om violent, isi batea sotia, si deci el a invatat acasa acest mod de comportare cu sotia"

,,din cauza necazurilor pe care le au, a greutatilor vietii, o bate"

,,ea s-a invatat sa fie fara aparare in fata lui"

,,din cauza saraciei"

,,ea il cicaleste intruna pana il scoate din minti si-l face sa o bata. Ea merita sa fie batuta."

,,ei ii place, altfel s-ar desparti", " femeile batute sunt masochiste"

exista putine cupluri in care se petrec scene de violenta intre parteneri"

,,violenta exista numai in cuplurile lipsite de educatie"

,,bataia este fara urmari, este un fenomen de moment datorat pierderii controlului"

,,este o parte a dragostei dintre cei doi" ,,daca vor sta impreuna destul de mult timp, lucrurile se vor schimba in bine si el va inceta sa o mai bata." »

Toate acestea afirmatii contin un sambure de adevar. " Exista parteneri violenti care nu consuma alcool si nici nu au avut o copilarie cu violenta in familie, nu au existat modele de relationare violenta intre parinti; exista situatii in care familia nu are o viata nesigura, marcata de stresul zilnic al supravietuirii si totusi este prezenta violenta in familie; exista femei care sunt victimele violentei si nu se pot obisnui cu situatia si traiesc de fiecare data evenimentul ca pe un cosmar. "

Dar exista o explicatie si o cauza reala a violentei domestice si anume functionarea dominatiei barbatului asupra femeii, in societatile patriarhale. Apar aici cele doua roluri - de supus (femeia) si dominator (barbatul) care se contureaza la varste foarte fragede (intre 2 ani si jumatate si 3 ani si jumatate).

" Violenta domestica este o amenintare sau provocare, petrecuta in prezent sau in trecut, privind ranirea fizica, in cadrul relatiei dintre partenerii sociali, indiferent de statului lor legal sau de domiciliu. " Acest lucru probeaza inca o data ca violenta domestica se poate naste in orice mediu social, acolo unde femeia este mai vulnerabila, afectand-o atat in plan fizic dar mai ales psihic.

Daca violenta domestica a fost descoperita sau suspectata, asistentul social are un rol foarte important in acest proces de ajutorare. Consilierea asistentului social in acest raport trebuie sa urmareasca trei pasi foarte importanti, si anume:

trebuie evaluate riscurile imediate, asteptarile acesteia, precum si intentiile ulterioare (pentru a preveni evantualele ganduri suicidare);

trebuie orientata spre servicii de specialitate, unde sa beneficieze de interventie de specialitate;

trebuie gasita reteau de suport in familie si vecinatate, ceea ce in limbaj de specialitate se numeste familia extinsa si reteaua sociala largita, si totodata intarita motivatia intriseca de a depasi situatia de dificultate; acestea putand fi utilizate drept surse de sprijin si pot servi in calitate de factori protectori, importanti pentru mamele in situatii de risc social;

Legatura dintre violenta domestica si abandon maternal, nu este deloc intamplatoare.

Violenta domestica apare adesea in timpul sarcinii. Pe langa traumele fizice si riscurile de a pierde sarcina prematur, expunerea indelungata la violenta domestica determina instalarea unor "simptome psihiatrice", care includ sentimentul de izolare, tentativa de suicid, depresie, anxietate, sau reactii datorate stresului post-traumatic. Aceasta dezvolta cel mai adesea dificultati in relationare, se simte parasita, neputincioasa, fara suport familial, motiv care poate genera in unele cazuri abandonul.

Intrebate de ce recurg la un asemenea gest, raspunsurile primite sunt dintre cele mai diverse: "da, ce pot sa-i ofer.violenta?", sau "de ce sa-l pastrez, sa sufere ca si mine?", sau mai exista temerea de a fi respins de partener, datorita geloziei instalate pe fondul fricii de a nu fi copilul lui.

Pe de alta parte mamele aflate in dificultate, sunt mamele cu risc de abandon. In ciuda faptului ca in ultimii 10-15 ani, in Romania s-au realizat mari progrese in domeniul protectiei drepturilor copilului prin creearea de noi structuri institutionale centrale si locale, dezvoltarea de servicii pentru copii si familii in dificultate si pentru prevenirea situatiilor de risc, cu toate acestea continuam sa se confruntam cu problema abandonului copiilor.

Separarea copilului de mama imediat dupa nastere sau la o varsta mica, intr-o unitate sanitara, il expune pe perioade lungi, importante de timp, la o existenta in care sunt ignorate nevoile sale de dezvoltare. Efectele se agraveaza atunci cand copilul trece, prin multe locuri improprii dezvoltarii sale pana la luarea unei masuri temporare si apoi stabile de protectie.

Sistemul de asistenta sociala se bazeaza pe principiul sprijinirii persoanelor aflate in dificultate, avand urmatoarele atributii:

acorda consiliere si asistenta persoanei si familiei pentru depasirea situatiei de criza cu care se confrunta, actionand in acest sens in vederea refacerii, respectiv intaririi capacitatilor individului si/sau familiei, necesare pentru a depasi cu forte proprii situatia de dificultate;

actioneaza in permanenta pentru identificarea discriminarilor, cazurilor de excluziune sociala a persoanelor adulte aflate in situatie de dificultate;

faciliteaza persoanei adulte accesul la servicii si institutii in functie de nevoile identificate ale acestora;

acorda persoanei adulte asistenta si sprijin pentru exercitarea drepturilor pe care le are fiecare cetatean, respectiv dreptul la libera opinie;

joaca rolul de avocat, pentru clarificarea situatiei juridice a persoanei adulte aflate in situatii de nevoie, respectiv de facilitator inclusiv pentru inregistrarea tardiva a acestora;

culege date si informatii cu privire la persoanele adulte aflate in nevoi sociale si face propuneri pentru luarea masurilor ce se impun;

acorda autoritatilor locale sprijin metodologic la infiintarea/dezvoltarea serviciilor comunitare destinate mamelor cu risc de abandon/mame violentate;

mediator intre institutii si persoanele adulte aflate in dificultate;

contribuie la realizarea unei baze de date a cazurilor de persoane adulte aflate in dificultate;

realizeaza evaluarea cazurilor, analizeaza posibilitatile de interventie si stabileste Planul de Servicii si Planul de Interventie;

monitorizeaza cazurile pentru o perioada de cel putin trei luni de la depassirea situatiei de criza;

formuleaza propuneri pentru persoanele aflate in situatii de risc; colaboreaza cu Agentia Judeteana de Ocupare si Formare a Fortei de Munca pentru integrarea socio-profesionala a persoanelor cu handicap;

Protectia victimelor violentei domestice a capatat o importanta deosebita prin promovarea unui sistem modern de actiune sociala aprobat in cadrul Strategiei nationale in domeniul prevenirii si combaterii fenomenului violentei in familie. Strategia, adoptata prin HG 686/2005 care are ca scop promovarea, respectarea si garantarea drepturilor persoanelor afectate de violenta in familie, in vederea dezvoltarii fiecarui membru al familiei intr-un mediu lipsit de violenta. Obiectivele generale ale strategiei vizeaza imbunatatirea cadrului de organizare si functionare a sistemului de servicii sociale specializate din domeniul prevenirii si combaterii violentei in familie, intarirea capacitatii institutionale a autoritatilor administratiei publice centrale si locale de a implementa si dezvolta programe si servicii sociale specializate destinate persoanelor, familiilor, afectate de violenta in familie, responsabilizarea societatii romanesti fata de problematica violentei in familie,etc.

Prin mame aflate in situatii de dificultate, intelegem de asemenea mame cu risc de abandon maternal.

Printre obiectivele de interventie propuse de asistent social, s-ar putea enumera:

Obiectiv general: monitorizarea, consilierea si sustinerea gravidelor/ mamele cu risc care intampina dificultati de natura psihologica si emotionala, economica, ocupationala si rezidentiala, urmarind reducerea cauzelor care genereaza excluderea sociala, marginalizarea si vulnerabilitatea acesteia, cauze care pot conduce la separarea copilului de mama/ parinti.

Obiective specifice:

Dezvoltarea unor programe de natura sa sprijine mentinerea copilului in familia de origine aflata in situatie de dificultate socio/psiho/economica;

Organizarea unor activitati de informare/ formare/ sensibilizare ( intruniri, seminarii, conferinte) in domeniul de protectiei si promovarii sociale;

Promovarea drepturilor mamei si ale copilului in societate: - sesizeaza autoritatle si opinia publica privind incalcarea drepturilor beneficiarilor - propune amendamente legislative in scopul imbunatatirii statutului mamei si al copilului in societate - participa cu opinii la deciziile diferitilor profesionisti, autoritati sau organisme, atunci cand acestea privesc interesele beneficiarilor;

Distribuirea directa de ajutoare financiare si materiale;

Organizarea si participarea la cursuri de pregatire si educatie, pentru mamele din medii cu risc;

Formarea si promovarea de lideri in randul acestora, responsabili cu identificarea si prevenirea situatiilor de risc/dificultate;

Printre prioritatile guvernamentale propuse in dezvoltarea viitoare a sistemului national de servicii sociale putem mentiona: continuarea diversificarii serviciilor astfel incat acestea sa fie adaptate nevoilor individuale ale beneficiarilor, specificului comunitatilor locale, contribuind la dezvoltarea acestora la cresterea incluziunii sociale; cresterea calitatii serviciilor sociale furnizate;promovarea serviciilor sociale integrate de gazduire, de ingrijire sociala, ocrotire, activitati de recuperare, reabilitare si reinsetie sociala, in functie de categoriile de beneficiari de situatia in care acestia se afla;formarea de personal specializat; invatarea reciproca prin favorizarea si intensificarea schimburilor de bune practici.

Toate acestea sunt enunturi foarte bine formulate, insa care nu sunt specifice, nu particularizeaza intreventia pentru prevenirea situatiilor de risc a mamele in dificultate. Cand discutam de mame in situatii de dificultate este preferabil ca interventia sa fie centrata atat la nivel micro cat si macrofamilial.

La acest nivel pot interveni urmatoarele tipuri de servicii sociale, care pot fi furnizate fie de catre asistentul social, fie de catre institutii prestatoare de servicii sociale organizate la nivelul comunitatii de catre autoritatile locale, directiile pentru protectia copilului sau organizatii neguvernamentale :

- servicii de suport care sa asigure sprijinirea sau intarirea abilitatior parintilor de a satisface nevoile copiilor (consiliere, interventii in situatii de criza, intarirea relatiilor familiale, educatie parentala, grupuri de suport pentru parinti, case advocacy, servicii de petrece a timpului liber etc);

- servicii suplimentare - compensatorii in cazul ingrijirii parentale insuficiente precum si servicii de asistenta individualizata a copilului (ingrijire in centre de zi, servicii de recuperare/reabilitare pentru copiii cu nevoi speciale, consiliere-psihoterapie de lunga durata, educatie parentala, acompaniere sociala, sprijin financiar, dezvoltarea si intarirea retelelor de suport, identificarea de resurse pe plan local si implicarea unor alte institutii/organizatii de la nivelul comunitatii, asistenta pentru gasirea unui loc de munca etc. ).

Alaturi de aceste servicii, asistentii sociali trebuie sa identifice si resursele oferite de catre alte institutii/organizatii din comunitate: scoala, autoritati locale, politie, biserica.

Deasemenea, pot fi reactivate retelele de suport primare constituite din membrii familiei largite, vecini, alte persoane de referinta ale copilului si familiei sale.

O interventie de tip profesionist, care se doreste a fi eficienta, porneste intotdeauna de la o evaluare complexa a nevoilor persoanei aflate in situatia de risc. Managementul de caz in asistenta sociala este foarte important si folositor, ca metoda de elaborare si punere in practica a tehnicilor si abilitatilor necesare unei bune interventii.

Managementul de caz reprezinta o metoda de lucru a asistentului social prin care se realizeaza coordonarea/monitorizarea tuturor serviciilor si activitatilor profesionale necesare rezolvarii problemelor specifice ale clientilor/ beneficiarilor serviciilor sociale. Prin managementul de caz se poate organiza un sistem de servicii eficient care sa raspunda complexitatii nevoilor multiple ale clientilor (mame aflate in situatii de risc-de abandon, respectiv violenta domestica).

Asistentul social indeplineste rolul de manager de caz si coordoneaza/monitorizeaza toate serviciile si activitatile care se desfasoara in scopul dezvoltarii planului de servicii individualizat.

Legislatia stipuleaza cadrul de functionare a servicilor sociale orientate atat victimelor violentei domestice precum si in scopul prevenirii abandonului maternal, intr-un proces continuu de influienta reciproca, care sta la baza dezvoltarii.

Exista o relatie dubla intre mentalitate si lege. Este necesar in acest sens ca mentalitatea sa cunoasca o mai mare larghete in acceptarea fenomenului ca fiind unul real care implica o stare de urgenta, radicand asadar un semnal de alarma; la nivel legislativ dorindu-se sa se creeze un cadru adecvat serviciilor sociale in aceste sectoare de activitate.

Realitatea dureroasa se prezinta in fapt printr-o negare, ignorare sau cel putin desconsiderare a starii de dificultate, cea ce duce la un numar foarte mic de proiecte care sa vizeze interventia in situatii de urgenta - preventie, sprijin si interventie de specialitate- in cazul victimelor violentei domestice si al mamelor cu risc de abandon!

Asistentul social detine principalele instrumente si metode de sprijin in ajutorarea mamelor aflate in dificultate in a depasii cu bine situatiile de criza. Asa cum am mentionat in rezumatul comunicarii, aceasta lucrare se doreste a fi o oportunitate de a structura in plan teoretic si minim aplicativ rolul asistentului social in interventia cu mamele aflate in dificultate.

In acest sens, pentru a veni in sprijinul conturarii unui plan de interventie pentru aceste situatii, in scopul utilizarii consiliere ca metoda de interventie, ca metoda de studiu aplicativ am folosit studiul de caz .Utilizand studiul de caz, cercetatorul/ practicianul, poate desprinde cunostiinte, abilitati de intervente, poate imbogati cunostiintele teoretice pe care le are sau poate verifica veridicitatea unei teorii.

Ca si consilier in asistenta sociala consider utilizarea studiului de caz utila identificarii situatilor problematice de viata socio-umana, avand posibilitatea de a implica clientul in definirea problemei si construirii impreuna cu acesta a planului de interventie.

Studiul de caz a fost promovat la sfarsitul secolului al-XIX-lea, de profesorul Colomb Langdall. Este o metoda activa cu valoare euristica si aplicativa care permite confruntarea cu situatii reale. Studiul de caz serveste cunoasterii, facilitand trecerea de la particular spre general.

Indiferent daca este aplicat individual sau in echipa, studiul de caz prezinta numeroase avantaje, intre care consider cele mai relevante: contributia adusa in sprijinul dezvoltarii capacitatii intelectuale; creeaza cadrul pentru analiza si argumentare; determina luarea unor decizii corecte.

"Forma rezumativa" a studiului de caz se poate prezenta astfel: ca prezentare a problemelor identificate de asistentul social cercetator, prezentare a problemelor identificate de persoanele implicate, istoria problemelor/ contextul, puncte tari/ puncte slabe, mod de functionare formala/ informala, process de evaluare a problemei de studiu si definirea ei, cercetare- interventie cat si de evaluare, impact si diseminarea rezultatelor.

Roger Mucchieli stabileste un grup de cerinte pentru ca o situatie concreta sa devina un caz: autenticitatea cazului, necesitatea interventiei si interesul pentru cei care participa la rezolvarea lui.

Scopul lucrarii este de a demonstra utilitatea consilierii in situatiile de criza/ dificultate a mamei.

In acest sens propun cateva activitati specifice pe care le consider relevante interventiei prin consiliere, cum ar fi:

In cazul mamei cu risc de abandon:

• consilierea mamei/ familiei in vederea contientizarii reale a existentei unei probleme/ stari de dificultate;
• consilierea mamei/ familiei in vederea intaririi capacitatii lor de a depasi momentele de criza;
• consilierea mamei/ parintilor in vederea cultivarii dorintei de crestere a copilului;
• consilierea mamei/ parintilor pentru dobandirea sau dezvoltarea capacitatii individuale si familiale de a-si indeplini responsabilitatile legate de ingrijirea, securitatea si educatia copilului;
• consilierea mamei in vederea remiterii problemelor emotionale, cognitive si de comportament, avand in vedere factorii implicati- comunitatea, familia, locul de munca si-n vederea intaririi stimei de sine;
• oferirea de recomandari familiei privind modul de lucru cu copilul si nevoile specifice ale acestuia;
• organizarea unor grupuri de sprijin pentru mame/parinti;
• consiliere individuala si de grup;
• consilierea ca preventie a mamelor gravide predispuse la abandon;
• consilierea mamei cu privire la cosecintele parasirii copilului si cu privire la procedurile legale ce trebuie urmate in acest sens;
• consilierea mamei copilului fara identitate cu privire la demersurile pe care trebuie sa le faca in vederea stabilirii identitatii copilului;

In cazul mamei/ femei victima a violentei domestice:

• consilierea mamei/ familiei in vederea constientizarii reale a existentei unei probleme/ stari de dificultate;
• consilierea in vederea orientarii spre servicii de specialitate din comunitate;
• consiliere individuala si de grup;
• organizarea unor grupuri de suport pentru mame;

Principii etice aplicate in evaluarea cazurilor: Principiul dreptului la o viata onesta; Principiul dreptului la viata, supravietuire a mamei si a copilului; Principiul non-discriminarii; Principilul ajutorarii mamei in vederea depasirii situatiei de criza; Principiul eticii relatiei de echipa, si alte principii particulare fiecarui model de interventie in parte.

Planuri de actiune potentiale, promovate de asistenti sociali in comunitate:

educatie civica, educarea tolerantei, a relatiilor interpersonale- scoala, ONG-uri de profil;

campanii de informare si sensibilizare;

colaborare interinstitutionala in scopul prevenirii situatiilor de risc, la nivelul cabinetelor medicale, cabinetelor psihologice, biserici, dar si preventie timpurie in scoli, consilierea prenatala, etc;

educarea comunicarii; in sensul pregatirii de specialisti avizati in preventie si interventie in munca cu categoriile cu risc;

modificari legislative venite in sprijinul victimelor violentei domestice, lobby din partea ONG-urilor care activeaza in acest domeniu, organizarea de grupuri de suport, organizatii de femei, de tineret, etc;

identificarea serviciilor existente in comunitatea locala care vin in sprijinul acestor categorii cu risc, in vederea obtinerii unei evidente cat mai actuale a tipurilor de servicii care se pot oferii si de a le face cunoscute;

contactarea unor potentiali colaboratori din randul comunitatii pentru a activa in mod voluntar ca promotori, respectiv institutiile de profil care pot face propuneri legislative, lobby, campanii de informare si sensibilizare, etc;

organizarea de dezbateri publice mediatizate- facute de si cu ajutorul formatorilor specializati pe acest sector de interventie;

Concluzii si recomandari:

Lucrarea orientata inspre rolul asistentului social in consilierea mamelor aflate in dificultate a avut ca scop identificarea pe de-o parte a starii "de dificultate" a mamei in social si totodata identificarea principalelor cauze care conduc inspre starea de dificultate, pentru a proba importanta consilierii in depasirea acestor probleme.

Sistemul de protectie romanesc a dezvoltat o asemenea paleta de servicii care sunt orientate insre mamele aflate in situatii de risc, sub egida serviciilor de "asistenta si sprijin " , respectiv a "serviciilor orientate victimelor violentei domestice" cum mai sunt numite. Principalul pion in aceste servicii il reprezinta asistentul social care consiliaza mamele si familia in vederea depasirii starii de dificultate.

Cei care sunt in functii de decizie trebuie sa fie capabili sa elaboreze politici locale care sa urmareasca o imbunatatire a situatiei mamei aflate in dificultate. Aceste politici si strategii trebuie facute in colaborare cu toti cei implicati in functiile decizionale, din unitatile sociale, medicale, consilii locale si primarie, care, pornind de la situatia existenta, sa propuna masuri eficiente si sa le evalueze periodic.

Consilierea in asistenta sociala, utilizata ca metoda contribuie astfel la preventia si ajutorarea in depasirea starii de dificultate a mamelor aflate in situatii de risc.

Bibliografie:

Ana, Muntean,1999,Violenta domestica si Maltratarea copilului, Editura Eurostampa, Timisoara

E. Zamfir si C. Zamfir (coordonator), 1995, Politici sociale - Romania in context european, Editura Alternative, Bucuresti

George, Neamtiu, 2003, Tratat de Asistenta Sociala, Editura Polirom, Iasi

Iolanda, Mitrofan, si Cristina, Ciuperca, 2003, Psihologia si terapia cuplului, Editura, Bucuresti

Irina, Holdevici, 2003, Ameliorarea performantelor individuale prin tehnici de psihoterapie, Editura Orizonturi, Bucuresti

6. Irina, Holdevici, 2004, Psihoterapia de scurta durata, Editura Anal Tech, Bucuresti

Mielu, Zlate, 1997, Psihologia vietii cotidiene, Editura Polirom, Iasi

Nicolae, Mitrofan, 1991, Familia de la ,,A la Z", Editura Stiintifica, Bucuresti

Pavel, Petrovan, 1997, Sfanta noastra familie - Elemente psihologia familiei, Editura Eurobit, Timisoara

R. Rascanu, 1994, Psihologia comportamentului deviant, Editura Universitatii, Bucuresti