Consilierea oferita de asistentul social

Consilierea oferita de asistentul social

Unul dintre domeniile de suport si consultanta din cadrul astentei sociale, il reprezinta consilierea. Aceasta consta in suportul si orientarea individului de catre o persoana specializata atunci cand acesta se afla intr-o situatie de criza, problemele cu care se confrunta avand o intorsatura neasteptata si, fara a mai amana trebuie sa incerce sa se adapteze. Astfel in functie de cine solicita ajutor, pot fi identificate mai multe forme de consiliere precum: cea individuala, cea de cuplu si de familie, sau a comunitatii.

Familia, prezinta caracteristici care se manifesta diferentiat de la o societate la alta, care de-a lungul timpului a suferit schimbari in ceea ce priveste structura, functiile si modul de viata, si astfel modul de raportare la familie, casatorie si la valorile lor specifice, este diferit. In acest sens putem spune ca un numar tot mai mare de femei muncesc pentru a face fata dificultatilor economice, fapt ce antreneaza raporturi noi intre parteneri, cu consecinte diverse in planul unitatii cuplului. Raporturile si rolurile partenerilor de cuplu s-au schimbat, oamenii insisi raportandu-se la casatorie si diviziunea rolurilor in mod diferit fata de perioada anterioara. Daca in familia traditionala, sotia era orientata spre activitatea casnica, ingrijirea caminului si cresterea copilului, iar sotul era cel care furniza veniturile necesare intretinerii familiei, in prezent, lucrurile s-au schimbat.

Institutia familiei si valorile ei a suferit modificari datorate atat intensitatii sentimentelor partenerilor, diferentelor intre aspiratiile si ambitiile partenerilor, nepotrivirile de caracter, existenta copiilor, intensitatea sentimentelor, dificultatile de ordin economic, cat si imposibilitatea adaptarii sentimentale sau sexuale.

Familia romaneasca in societatea contemporana cunoaste la nivelul functiilor sale clasice, unele abateri de la exigentele functionalitatii normale, unele lacune si fisuri, deficiente si deformari. Normalitatea vietii de familie este o expresie care desemneaza intregirea functiilor, manifestarea lor in directia asigurarii armoniei conjugale, a integrarii indivizilor in viata sociala, a stabilitatii si coeziunii. Lipsa de functionalitate a familiei comporta o problematia depsebit de complexa, antrenand o serie de consecinte negative pentru individ si pentru colectivitatea respectiva.[1]

Aceste modificari se resfrang si asupra copiilor, acestia avand tulburari de comportament, concretizate prin furt, fuga de acasa, vagabondaj, toate acestea reprezentand o ruptura fata de modul de viata obisnuit, fata de comportamentul anterior si fata de asteptarile parintiilor si profesorilor.

Familia indiferent de tipul de consiliere solicitat, trebuie sa primeasca din partea consilierului ingrijirea si atentia necesara problemelor acordate pe baza sprijinului profesional. Rolul interventiei consilierului se poate axa si pe actiunea de prevenire in dezvoltarea anumitor comportamente deviante, problematice, de natura psihoemotionala.

Momentul in care este solicitat ajutorul unui consilier poate sa difere, putand avea:

consilierea in situatia de criza - cand problemele deja au izbucnit;

consilierea precriza - cand se anticipeaza aparitia unor probleme si se incearca evitarea lor;

consilierea postcriza - ce vizeaza recaderea, reaparitia acelorasi probleme cu cele care deja au fost eliminate.

Parcurgerea unor etape, poate duce la obtinerea unor rezultate bune in ceea ce priveste eficienta sedintelor de consiliere. Pentru a se stabili o legatura intre consilier si familie, este necesar ca fiecare membru sa vorbeasca, sa-si spuna parerea, pentru ca specialistul sa-si poata forma parerea in ansamblu despre relatiile familiale, si despre preocuparile fiecarui membru. Imediat dupa aceasta trebuie sa fie identificata situatia conflictuala si modul in care au incercat sa o elimine. Pentru a gasi solutii eficiente, consilierul trebuie sa le puna in valoare deprinderile, prin compararea cu situatii asemanatoare pe care alte persoane cunoscute, sau chiar rude au reusit sa le depaseasca. Incurajarea familiei sa caute in continuare alte modalitati de rezolvare a conflictului poate fi deseori foarte eficienta. In momentul in care solutiile au fost gasite, sub indrumarea consilierului, acestea trebuie puse in practica, stabilindu-se scopurile pe o perioada anume, destinata progresului si schimbarii.

Desi totul pare destul de simplu, rezumand intreaga activitate in doar cateva cuvinte precum identificare, solutionare, schimbare, misiunea pe care o are consilierul este una foarte complexa. Pe langa abilitatea de a empatiza, rabdare si temperament calm, trebuie sa aiba si capacitatea de a se apropia, de a intelege si de a raspunde nevoilor intregii familii. In activitatea de consiliere, ascultarea activa si comunicarea nonverbala ocupa un rol foarte important. Consilierul trebuie sa asculte ceea ce spun clientii cu preocupare si sa fie atent la modul in care vorbeste despre propria sa situatie. Mentinerea contactului vizual insa fara a deranja, tonul vocii si expresia fetei trebuie sa ii ofere clientului intelegere si acceptare cu privire la situatiile in care acesta se afla. In ceea ce priveste comportamentul nonverbal includem atat atitudinea consilierului cat si amenajarea spatiului in care se desfasoara sedintele.

Este necesara schimbarea climatului in care se formeaza si evolueaza familia, pentru ca, prin suportul acordat sa se poata dezvolta o relatie armoniosa pe care o are familia ca grup social fundamental de sustinere si dezvoltare umana a tuturor membrilor ei. Astfel, cabinetul sau locul de intalnire trebuie sa fie amenajat cu grija, evitandu-se aglomerarea cu piese de mobilier ce pot bloca interactiunea dintre consilier si membrii familiei, sa fie curat, confortabil, atractiv, sa transmita o atmosfera calda si neamenintatoare.

Cu vocea calda, relaxat si din cand in cand zambitor, consilierul trebuie sa fie implicat in activitatea sa, sa dea dovada de atasament si credinta in ceea ce intreprinde. Iar realizarea unui feedback constructiv, reafirmarea si parafrazarea sunt deprinderile care intaresc aceasta afirmatie. Prin identificarea comportamentelor specifice, consilierul descrie si impartaseste perceptii, ce le ofera ocazia clientilor sa se comporte in moduri noi ce favorizeaza procesul schimbarii.

Deoarece familia este considerata drept cadrul optim de dezvoltare a fiintei umane, aparitia situatiilor conflictuale, provoaca perturbari la nivel intregului mediu familial. Astfel rolul conjugal-parental, dar si functiile familiei au suferit modificari. Procesul de socializare, fiind considerat extrem de important in formarea tinerei generatii, a suferit modificari majore. Atributiile principale ale parintiilor in cresterea si ingrijirea copiilor, au fost preluate de institutii precum crese, gradinite, scoli, copiii ajungand sa-si petreaca cea mai mare parte a zilei in compania profesorilor si a educatorilor.

Desi scoala continua ceea ce a inceput de fapt familia in domeniul socializarii, tot in obligatiile acestei institutii ar trebui sa intre si datoria profesorilor de a interveni, de a trage un semnal de alarma acolo unde este cazul, respectiv copiii care se confrunta cu probleme de integrare socio-educationala. Instabilitatea din mediul familial, si problemele cu care familia respectiva se confrunta, isi pot lasa amprenta asupra comportamentelor copiilor. Socializarea din familie, influenteaza adaptarea scolara a copilului, cat si pregatirea necesara pe parcursul desfasurarii orelor de curs. Performanta scolara scazuta ar trebui sa atraga atentia profesorilor, dar si sa scoata in evidenta si posibilitatea aparitiei anumitor probleme in interiorul familiei respective.

Astfel, se impune cu necesitate existenta unor persoane specializate, a caror activitate sa se desfasoare in cadrul unitatilor de invatamant. Consilierul ar putea sa remarce schimbarile petrecute atat in ceea ce priveste performanta scolara, cat si comportamentul si caracterul elevilor. Saracia, divortul parintilor, alcoolismul, violenta domestica, sunt doar cateva dintre problemele cu care familia se poate confrunta. Astfel asistentul social cu rol de consilier, trebuie sa se concentreze nu numai asupra copilului, ci si asupra familiei din care acesta face parte.

Esecul parental este aproape intotdeauna un esec conjugal, desi nu toate dizarmoniile conjugale conduc obligatoriu la esec parental. Cu toate acestea, cele mai multe studii in domeniu releva incidenta semnificativ crescuta a dizarmoniei conjugale si parentale in distorsiunea precoce a personalitatii, in fragilizarea si periclitarea resurselor adaptive ale copilului, adolescentului si viitorului adult, candidat el insusi la esec social si profesional.[2]

Consilierea parintilor va avea in vedere in primul raand constientizarea problemelor cu care se confrunta copilul acestora la scoala, dar si identificarea cauzelor in propria familie, care au facilitat aparitia acestora. Trebuie sa se stabileasca relatii de incredere atat intre consilier si parinii, cat si intre consilier si copil, fiind necesara identificarea nevoilor acestora. Este foarte important ca parintii sa inteleaga ca intre actiunile, conflictele si certurile lor si capacitatea de adaptare scolara a copilului exista o relatie directa, si cu ajutorul asistentului social trebuie sa gaseasca solutia potrivita pentru a putea elimina tot ceea ce perturba dezvoltarea normala in familie a copilului. In cayul in care sunt identificate anumite comportamente deviante ale parintilor, care pun in pericol copilul, specialistul este indreptatit sa propuna masurile corespunzatoare pentru protectia minorului.

Infiintarea unor cabinete de consiliere sociala in scoala, ar putea avea un rol foarte important in prevenirea abandonului scolar, in adoptarea unui comportament deviant al copiilor, si delincventa juvenila, dar si riscurile care pot afecta dezvoltarea normala a copilului, sau pot contribui la separarea acestuia de familie. Existenta unui mediu familial care are disfunctionalitati si neajunsuri, dar si mediul social in care functioneaya familia copilului, trebuie sa fie identificate de asistentul social drept pericolul la care este expus copilul, si adoptarea masurilor necesare consilierii pentru a il elimina.

Exista cazuri in care membrii familiei, ajung sa se distanteze unii de altii. Indiferent daca separarea consta in schimbarea domiciliului sau in diferite moduri de manifestare prin comportamente impulsive sau depresii, consecintele separarii emotionale sunt aceleasi: individul ramane prins in sistemul emotional al familiei si poate fi mai putin capabil sa raspunda eficient la situatiile de rezolvare a problemelor.[3]

Deseori lipsa de cunoastere si de informare a parintilor cu privire la efectele devastatoare pe care existenta unui climat familial disfunctional le poate avea asupra copilului, ii determina pe acestia sa apeleze la ajutorul persoanelor specializate. Datoria consilierului este cea de a le explica nevoile afective pe care fiecare copil le are, importanta functiei de socializare pe care familia o detine, si importanta rolului parental in formarea copilului n viata. Insa trebuie sa ii consilieze si pe parinti pentru a putea depasi situatiile dificile cu care acestia se confrunta, precum conflictele dintre parteneri, pierderea locului de munca, problemele de sanatate si tot ceea ce pune in pericol dezvoltarea normala a copilului.

Tot in atributiile consilierului in scoala intra si informarea familiei cu privire la prestatiile existente, la drepturile beneficiarului si la modul in care acesta le poate obtine. Pentru aceasta este necesar ca asistentul social sa verifice si sa analizeze resursele intregii familii, si impreuna cu aceasta sa faca demersurile necesare pentru obtinerea prestatiilor acordate conform legii.

In concluzie, asistenta sociala si consilierea vin in intampinarea unor situatii problematice cu care familia si membrii acesteia se confrunta, atat in mediul familial cat si in institutiile de invatamant, asigurand o buna dezvoltare a copilului, un sprijin autentic pentru redobandirea echilibrului psihic, intelectual, emotional-afectiv, pentru redefinirea planului motivational-valoric al vietii de familie, pentru o buna relationare intre parinti si copiii acestora, cat si intre partenerii cuplului conjugal.