INSTALATII AUTOMATE DE SEMNALIZARE SI STINGERE A INCENDIILOR

Instalatii de stingere a incendiilor

Atunci cand se doreste o protectie sigura a constructiilor impotriva eventualelor incendii, nu este suficient a se actiona, prin masuri de protectie "pasive', numai asupra elementelor de constructie.

Instalatiile de stingere a incendiilor se impun, in continuare, ca o solutie optima de protectie.

Fiecarui tip de produs de stingere ii corespunde astazi un anumit tip de instalatie, menita a asigura o interventie eficienta. Astfel, se pot enumera:

. instalatii de stingere cu apa;

. instalatii de stingere cu spuma;

. instalatii de stingere cu pulberi;

. instalatii de stingere cu gaze inerte (dioxid de carbon, azot) sau inlocuitori de haloni.

In general, instalatiile sunt considerate:

. fixe, cand toate elementele componente sunt in stare de fixatie;

. semifixe, cand o parte din elemente simt fixe si altele mobile;

. mobile, cand toate componentele sunt mobile (respectiv autospeciale si alte utilaje).

Instalatii de stingere cu apa

Clasificare

In categoria instalatiilor de stingere cu apa sunt incluse:

coloane uscate;

instalatii de hidranti interiori si exteriori;

instalatii de sprinklere;

instalatii de drencere;

instalatii de pulverizatoare.

Cele mai simple instalatii sunt coloanele uscate, respectiv conducte fixe si rigide, instalate permanent intr-o cladire si destinate racordarii furtunurilor pompierilor, puse sub presiune in momentul utilizarii.

Coloanele umede sunt conducte fixe si rigide instalate permanent intr-o cladire si racordate la rezervoarele de apa, care permit alimentarea furtunurilor pompierilor.

Cel mai frecvent intalnite sunt instalatiile de hidranti exteriori (de strada sau de constructie). Ele nu sunt altceva decat retele de alimentare cu apa, aflate permanent sub presiune, prevazute cu dispozitive de racordare a masinilor, utilajelor si accesoriilor de refulare apa. In functie de pozitia lor de montaj, hidrantii exteriori pot fi subterani sau supraterani, ambele categorii avand prevazute robinete de inchidere, actionate manual.

O categorie larg utilizata pentru asigurarea protectiei impotriva incendiilor a constructiilor o constituie instalatiile de hidranti interiori. Ele sunt retele de alimentare cu apa a unor racorduri fixe, prevazute cu robinet de inchidere, furtun si dispozitiv de refulare apa.

Instalatiile de sprinklere sunt instalatii cu rol complex, permitand detectarea incendiilor, refularea automata a apei in zona incendiata (suprafata limitata) si avertizarea personalului, local sau la distanta, in locurile cu prezenta permanenta. in functie de temperatura minima a mediului ambiant in care sunt montate, instalatiile de sprinklere pot fi de tipul:

apa-apa;

apa-aer;

apa-antigel.

Instalatiile de drencere sunt instalatii destinate pentru stingerea incendiilor cu apa, limitarea sau localizarea acestora, prin realizarea unor perdele de apa, limitarea sau localizarea acestora, priun realizarea unor perdele de apa cu care se protejeaza golurile (usi, ferestre, scari rulante etc.) din elementele de compartimentarea impotriva incendiilor, racirea unor suprafete sau bunuri ce pot fi afectate de caldura in caz de incendiu etc. De cele mai multe ori, instalatiile de drencere sunt actionate manual, dar pot fi si automatizate. Ajutajele de refulare a apei (drencerele) sunt, de regula, sprinklere fara element de declansare. Din acest motiv, instalatiile de drencere refuleaza apa simultan, prin mai multe ajutaje (sector de drencere).

Instalatiile de stingere cu apa pulverizata sunt instalatii similare, constructiv si din punct de vedere al destinatiei, cu instalatiile drencer, deosebirile constand in:

presiune de lucru, minima necesara 4-6 bari fata de maximum 3 bari la instalatiile drencer;

finetea picaturilor de apa mai mare, dar lungimea eficienta a jetului de apa redusa -maximum 1,5 m.

Actionarea unor astfel de instalatii este locala si nu pe suprafete intinse, asa cum este cazul instalatiilor de drencere.

Recomandari pentru dotarea cu instalatii de stingere cu apa

Instalatiile de hidranti echipeaza, in general, toate cladirile civile si industriale, instalatiile tehnologice si depozitele de materiale si substante combustibile, inclusiv unele constructii, pe timpul lucrarilor de investitii. Exceptie fac unele cladiri industriale cu pericol redus de incendiu, cladiri social-culturale cu numar redus de persoane si niveluri si unele depozite cu cantitati mici de materiale.

Montarea instalatiilor tip sprinkler este recomandata:

in sectiile de tamplarie din lemn si derivate ale acestuia, cu suprafete mai mari de 500 m², daca sunt situate in cladiri cu alte destinatii, fara a fi despartite cu pereti antifoc si cu suprafata mai mare de 2000 m² daca sunt cladiri independente;

in depozitele pentru modele din lemn, cu o suprafata de peste 300 m²;

in depozite inchise cu stive inalte (peste 4 m), cu produse (sau ambalaje) combustibile;

in garaje sau parcaje acoperite, cu peste 50 de autovehicule, cu exceptia celor de la nivelul solului;

in morile de cereale de mare capacitate;

in cladiri cu sali aglomerate (teatre, cluburi, case de cultura, sali polivalente etc.), cu capacitate mai mare de 400 locuri, studiouri de filmare, radio, televiziune;

in magazinele universale generale, de textile, incaltaminte, de mobila, marfuri metalo-chimice cu suprafete, de regula, mai mari de 500 m².

Instalatiile de drencere se prevad in incaperile cu pericol mare de incendiu, unde, din cauza propagarii rapide a focului sau din alte motive, nu pot fi utilizate instalatiile de sprinklere care declanseaza automat, dar progresiv.

Instalatiile de stingere cu apa pulverizata se prevad, de regula, pentru protejarea structurilor si echipamentelor, instalatiilor tehnologice, recipiente de gaze inflamabile, transformatoare si intrerupatoare cu ulei, motoare cu ardere interna (de puteri mari), gospodarii de cabluri electrice cu izolatie combustibila, pentru prevenirea formarii umor amestecuri explozive

Instalatiile de stingere cu spuma

Clasificare

Instalatiile de stingere a incendiilor sunt astazi larg raspandite, datorita raportului optim intre costul si eficacitatea acestora si a faptului ca au, in general, o fiabilitate ridicata.

Din punct de vedere al alcatuirii, instalatiile de stingere cu spuma a incendiilor pot fi:

fixe - toate elementele componente in stare de fixatie;

semifixe - o parte din elementele componente sunt mobile.

Variante:

traseele de distributie si dispozitivele de generare spuma sunt fixe, iar sursa de alimentare cu solutia spumanta - mobila;

sistemul de alimentare cu apa, rezervorul de spumant si sistemul de dozare fixe, in timp ce dispozitivul de generare spuma este mobil (racordarea prin furtun);

sistemul de alimentare cu apa fix, rezervorul de spumant, dozatorul si dispozitive de generare mobile.

mobile - toate elementele componente mobile (autospeciale).

Indiferent de varianta constructiva, schema de principiu a unei instalatii de stingere cu spuma contine sistemul de alimentare cu apa.

Din punct de vedere al coeficientului de infoiere al spumei utilizate, instalatiile de stingere cu spuma pot fi:

. cu spuma de joasa infoiere;

. cu spuma de medie infoiere;

. cu spuma de inalta infoiere

A SE RETINE:

Instalatiile de stingere a incendiilor cu spuma, fixe sau semifixe se prevad, de regula, la:

constructiile in care se pastreaza peste 10 m³ lichide combustibile cu temperatura de aprindere mai mica de 55° C (benzina, petrol, toluen, alcool, etc.);

constructiile in care se utilizeaza sau pastreaza peste 50 m lichide combustibile cu temperatura mai mare de 55° C (motorina, pacura, uleiuri etc.);

rampele auto sau caile ferate cu mai mult de 5 guri de incarcare-descarcare pentru lichide combustibile.

INSTALATII DE SEMNALIZARE A INCENDIILOR

Locul instalatiilor de detectare a incendiilor in protectia la incendiu a cladirilor si utilizatorilor

Independent de vointa omului si chiar in prezenta celor mai performante masuri de protectie, riscul de incendiu exista si nu poate fi redus la zero. In aceasta situatie, este necesar ca prin mijloace si metode adecvate sa se realizeze acele conditii care sa conduca la micsorarea probabilitatii ca o ardere in faza incipienta sa evolueze necontrolat si sa se transforme intr-un incendiu major.

Masurile de protectie impotriva incendiilor se pot clasifica in doua mari categorii: preventive si defensive.

Masurile preventive au ca scop reducerea riscului de aparitie a incendiului.

Masurile defensive au ca scop diminuarea pierderilor in caz de incendiu.

La randul lor, masurile de protectie preventive si defensive se pot imparti in masuri active sau pasive, dupa cum, la aparitia incendiului, urmeaza sau nu a o activitate, fie umana, fie a instalatiilor de protectie in sine, care se concretizeaza printr-o interventie directa asupra arderii.

In figura de mai jos este prezentata, structurata pe 8 niveluri, organizarea protectiei la incendii pentru o constructie in exploatare. Cu cat cerinta de protectie la incendiu este mai ridicata, cu atat se impune existenta mai multor masuri (niveluri) care sa realizeze acest lucru.

Daca se doreste obtinerea unui nivel de protectie si mai ridicat, instalatiile de detectie nu mai sunt suficiente si se impune utilizarea instalatiilor automate de stingere a incendiilor.

Organizarea pe opt niveluri a protectiei la incendiu

Eficacitatea instalatiilor automate de detectare a incendiilor

Dotarea constructiilor cu instalatii automate de detectare a incendiilor a rezultat din necesitatea reducerii pierderilor (materiale, umane etc.) inregistrate la incendii. Instalatiile automate de detectare a incendiilor creeaza premisele automatizarii procesului care se desfasoara intre momentul izbucnirii incendiilor si momentul inceperii stingerii acestora.

Marimea cestei durate de timp constituie un factor esential in evolutia libera a incendiilor (arderi necontrolate) si, ca urmare, va determina magnitudinea pierderilor.

Parametrii utilizati in detectia incendiului

Incendiul este o ardere care, datorita proceselor chimice si fizice ce au loc in fazele de desfasurare a lui, conduce la aparitia unor fenomene caracteristice cunoscute sub denumirea de efecte ale arderii.

Transformarile materiale si energetice care au loc pe durata arderii conduc la modificarea parametrilor fizici si chimici ai mediului in care aceasta are loc.

Fumul

Fumul este un aerosol care se compune dintr-un mediu de dispersie si o faza dispersa.

Mediul de dispersie este un gaz rezultat din amestecul dintre aer si gazele de ardere (CO, CO₂, HCN, NO₂, etc.).

Faza dispersa este formata din particule lichide si solide rezultate in urma procesului de ardere a materialelor combustibile

In functie de marimea si concentratia particulelor ce-l alcatuiesc, fumul poate fi vizibil sau invizibil.

Caldura

Energia termica - caldura - care se degaja la incendiu, ca urmare a arderii substantelor combustibile, se transmite mediului inconjurator prin conductie, convectie si radiatie.

Transferul de caldura prin conductie are loc cand doua corpuri, cu temperaturi diferite, sunt in contact direct.

Transferul de caldura prin convectie are loc cand schimbul de caldura se efectueaza prin intermediul unui mediu care desparte corpurile si care poate fi aerul, apa, etc.

Transferul de caldura prin radiatie se realizeaza  dupa legi similare cu cele ale propagarii radiatiilor electromagnetice. Intre radiatia de caldura si spectrul vizibil al undelor electromagnetice exista o stransa dependenta, cu toate ca acestea actioneaza in mod diferit, atat asupra elementelor de detectie, cat si asupra simturilor umane.

Radiatia flacarilor

Energia care se degaja la incendii nu se propaga numai prin convectie, ci si prin radiatie. Dupa cum se stie, orice corp aflat la o temperatura mai mare de zero absolut emite radiatii. Pe masura ce temperatura corpului creste si radiatia emisa de el creste, atat in intensitate, cat si in frecventa. Radiatia emisa de corpurile calde este de natura electromagnetica.

Spectrul flacarilor

Flacarile, rezultat exclusiv al arderii gazelor radiaza energie atat in domeniul vizibil cat si in cel invizibil al spectrului electromagnetic.

In general se poate considera ca timpul total de ardere se compune din timpul necesar pentru realizarea contactului fizic intre combustibil si substanta care intretine arderea (de regula aerul) si timpul necesar desfasurarii reactiei chimice de oxidare. Caracteristicile radiante ale flacarilor sunt determinate atat de temperaturile care se realizeaza la ardere, cat si de structura flacarilor. Compozitia structurala a flacarii depinde de natura si modul de ardere a combustibilului.

Unele flacari sunt luminoase, altele neluminoase. Luminozitatea este cu atat mai mare cu cat in flacari se gasesc mai multe particule solide in stare de incandescenta, in special carbon.

Modulatia flacarilor

O caracteristica deosebit de importanta a radiatiei electromagnetice emisa de flacarile de difuziune consta in aceea ca nivelul radiatiei nu este constant, ci variaza.

Profunzimea modulatiei constituie un alt aspect important al radiatiei flacarilor, intelegandu-se prin aceasta cat de mari sunt deviatiile de energie radiata fata de valoarea medie a energiei luata ca referinta. Profunzimea sau marimea modulatiei radiatiei depinde de natura combustibilului care arde.

Experimentele efectuate prin arderea unui combustibil lichid (petrol) au condus la urmatoarele rezultate:

in circa 0,3 secunde de la aprindere, energia radiata a ajuns la aproximativ 30 % din valoarea maxima;

debitul de radiatie atinge valoarea maxima si se stabilizeaza in aproximativ 15 secunde.

La arderea unui combustibil solid (lemn), s-au inregistrat urmatoarele valori:

in circa 60 secunde de la aprindere, energia radiata ajunge la aproximativ 10 % din valoarea sa maxima;

energia radiata atinge valoarea maxima dupa circa 3 minute de la initiere.

Structura de principiu a instalatiilor automate de semnalizare a incendiilor

In tehnica semnalizarii incendiilor se intalnesc doua mari categorii de sisteme: sisteme de semnalizare prin fir si sisteme de semnalizare prin unde radio.

Instalatia are in componenta sa urmatoarele elemente principale:

centrala de semnalizare;

detectoare automate de incendiu;

butoane manuale de semnalizare;

circuite de legatura intre centrala de semnalizare si echipamentele exterioare acesteia;

echipamente si dispozitive anexe (surse de energie, redresor, dispozitive de alarmare acustica si optica, etc.)

Detectarea incendiilor trebuie sa fie precoce si lipsita de alarme false, precisa, controlabila si inzestrata cu functiuni de autocontrol.

Clasificarea sistemelor de semnalizare a incendiilor poate fi facuta dupa urmatoarele criterii:

a)     Destinatie

instalatii pentru protectia oamenilor;

instalatii pentru protectia bunurilor materiale;

instalatii pentru protectia oamenilor si bunurilor materiale.

b)     Tipul protectiei

protectia totala: in cazul in care se protejeaza toate spatiile unei cladiri;

protectia partiala: in cazul in care se protejeaza numai anumite spatii ale unei cladiri;

protectia individuala: in cazul in care se protejeaza o instalatie sau un aparat.

c)     Modul de semnalizare a alarmei de incendiu

instalatii cu semnalizare automata: semnalizarea incendiului se efectueaza automat, fara interventia omului;

instalatii cu semnalizare manuala: semnalizarea incendiului se efectueaza prin interventia omului;

instalatii mixte: semnalizarea incendiului se poate efectua automat si manual.

Responsabilitati si verificari; Responsabilitati ale utilizatorului

La nivelul beneficiarului sistemului de protectie la incendiu este necesar sa se desemneze o persoana care sa aiba sau sa fie investita cu autoritate, pentru a putea impune respectarea procedurilor necesare mentinerii sistemului in stare de functionare. Principalele functiuni care trebuie asigurate de persoana responsabila sunt:

stabilirea tipurilor de semnalizari si a procedurilor de urmat cu dispeceratul de receptie a semnalizarilor;

instruirea corespunzatoare a persoanelor (operatorilor) care supravegheaza instalatia de semnalizare;

instruirea si efectuarea de exercitii de evacuare cu utilizatorii din cladire in caz de alarma de incendiu;

instruirea angajatilor care desfasoara activitati de intretinere (curatenie) in cladire, pentru a nu perturba buna functionare a instalatiei (producerea de alarme false);

asigurarea spatiului liber din jurul detectoarelor, pentru a nu se obtura sau reduce accesul produselor de ardere;

asigurarea accesului si vizibilitatii la butoanele manuale de semnalizare;

mentinerea la zi a tuturor modificarilor intervenite in proiectul initial al instalatiei;

mentinerea la zi a registrului instalatiei (registrul de evidenta a tuturor evenimentelor aferente instalatiei de semnalizare);

luarea masurilor de protectie impotriva producerii de alarme false sau deteriorari ale detectoarelor in cazul executarii unor activitati in cladire;

asigurarea repunerii integrale in stare de functionare a instalatiei dupa eventualele opriri (partiale sau totale) ale instalatiei;

asigurarea realizarii corecte si integrale a verificarilor de rutina periodice;

asigurarea realizarii corecte si integrale a activitatilor de mentenanta si testarea a instalatiei.

Verificari si testari periodice (operatii de rutina)

Verificarile, testarile si activitatile specifice care se efectueaza la instalatiile de semnalizare a incendiilor au drept scop mentinerea instalatiei in stare de operabilitate. In esenta, aceste operatii pot fi clasificate in operatii de rutina si operatii specifice.

In continuare, sunt prezentate verificari care pot fi adaptate la orice sistem de semnalizare a incendiilor.

I.               Verificari zilnice: verificarea panoului de control cu privire la starea de functionare a instalatiei. Defectiunile constatate se inscriu in registrul de evidenta a instalatiei.

II.             Verificari saptamanale: 1. actionarea a cel putin un detector si un buton manual de semnalizare pentru verificarea starii globale de functionare a instalatiei; 2. verificarea conexiunilor si legaturilor la sursa de alimentare de rezerva.

III.           Verificari lunare: 1. verificarea comutarii automate de pe sursa de alimentare de baza pe cea de rezerva si revenirea automata pe sursa de baza la reconectarea acesteia; 2. verificarea functionarii dispozitivelor de alarmare si alertare din interiorul obiectivului protejat; 3. verificarea starii de functionare a dispozitivelor de inregistrare/tiparire a evenimentelor din instalatia de semnalizare a incendiilor.

IV.          Verificari trimestriale: 1. verificarea vizuala a integritatii cablurilor, cutiilor de conexiuni si a altor elemente auxiliare; 2. verificarea starii de functionare a circuitelor de transmisie a semnalizarilor la dispeceratele de pompieri; 3. verificarea mentinerii libere a spatiului din jurul detectoarelor ed incendiu, pentru a nu se obtura accesul produselor de ardere la acestea; 4. verificarea functionarii serviciilor auxiliare indeplinite de instalatia de semnalizare.

V.            Verificari anuale: 1. verificarea functionarii in camp a fiecarui detector si buton manual de semnalizare; 2. verificarea sensibilitatii detectoarelor; 3. intretinerea profilactica a elementelor instalatiei de semnalizare.

Activitati desfasurate dupa anumite evenimente (Operatii specifice)

Daca verificarile si testarile periodice au drept scop mentinerea instalatiei in stare normala de functionare, pot exista o serie de circumstante care impun o atentie speciala privind activitatile ce se desfasoara dupa anumite evenimente.

I.        Activitati desfasurate dupa incendii:

verificarea tuturor detectoarelor de incendiu cu izotopi radioactivi, pentru a se constata gradul de contaminare;

verificarea si testarea fiecarui detector si buton manual de semnalizare care a fost afectat de produsele de ardere rezultate la incendii;

verificarea si testarea fiecarui dispozitiv acustic de alarmare;

verificarea vizuala a celorlalte elemente ale instalatiei de semnalizarea aflate in zonele adiacente locului incendiului;

investigarea, dupa caz, a cauzelor care au condus ala o detectie intarziata a incendiului;

verificarea functionarii globale a instalatiei de semnalizare a incendiilor.

II.      Activitati  desfasurate dupa alarme false

Alarmele false pot conduce la scaderea increderii utilizatorului in sistemul de protectie.

Daca se inregistreaza alarme false, se vor intreprinde urmatoarele actiuni:

identificarea detectoarelor care produc semnalizari false;

stabilirea cauzelor care conduc la aparitia semnalizarilor false;

reducerea actiunii factorilor perturbatori;

intreprinderea de masuri speciale de investigare, de catre o organizatie specializata si agreata, pentru determinarea cauzelor daca sistemul de semnalizare produce mai mult de o alarma falsa pe an, pentru fiecare grup de zece detectoare de incendiu.

III.            Activitati desfasurate la existenta defectelor:

stabilirea zonei in care nu mai este asigurata protectia si instituirea de masuri complementare de protectie (de exemplu: rond sau punct fix de supraveghere);

determinarea cauzelor care au condus la aparitia defectarii;

luarea masurilor pentru reperarea de urgenta a elementelor defecte.