Aparatul de filmat - camera de luat vederi

APARATUL DE FILMAT / CAMERA DE LUAT VEDERI

1. Mecanismul de antrenare a filmului

Cum de putem vedea imagini in miscare pe micul sau pe marele ecran? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, trebuie sa intelegem cum functioneaza aparatul de filmat. L-am putea compara cu un aparat de fotografiat, care face, insa, foarte repede, multe fotografii una dupa alta. Si, ca sa fim exacti: nu „fotografii”, ci diapozitive[1]. In mod normal, „multe una dupa alta” inseamna 24 intr-o secunda.

Iata cum se intampla acest lucru: imaginea (adica lumina reflectata de subiect) patrunde prin obiectiv (8) si se inregistreaza pe pelicula (10). Ceea ce s-a inregistrat este o fotograma. in momentul urmator, obturatorul (7) inchide drumul luminii spre pelicula. Cat se afla obturatorul intre obiectiv si film, filmul este tras in joc de catre grifa (6) cu o fotograma. Obturatorul, rotindu-se, se da la o parte si razele patrund, inregistrand cea de-a doua fotograma. Obturatorul bareaza iarasi calea luminii, filmul coboara cu inca o fotograma si asa mai departe. Acest ciclu are loc de 24 de ori intr-o secunda. Cu alte cuvinte, o miscare care a durat o secunda este fixata pe film sub forma a 24 de imagini succesive.

Obturatorul, care in imaginea de mai sus se vede in sectiune, are o forma asemanatoare cu o elice.  Iar grifa actioneaza ca o gheara, tragand, printr-o miscare in forma literei D, cate o fotograma.

Aparatul de proiectie repeta, in fond, acest ciclu. Lucrurile, privite „cu incetinitorul', se petrec astfel: prima fotograma este proiectata pe ecran. Apoi, obturatorul taie drumul razelor. Filmul coboara cu o fotograma. Obturatorul se deschide si a doua fotograma e proiectata pe ecran s.a.m.d. Acest ciclu se petrece, fireste, de 24 de ori intr-o secunda. Asadar, intr-o secunda, avem pe ecran 24 de imagini succesive (fiecare durand a 48-a parte din secunda) si 23 de pauze de intuneric intre ele (cu aceeasi durata).

Nu percepem aceasta succesiune (imagine-intuneric) din cauza persistentei imaginii pe retina. Dar putem spune ca, intr-un film de o ora si jumatate, pe ecran avem de fapt cca. 45 de minute de film si cea 45 de minute de intuneric. (Ar trebui sa platim numai jumatate de bilet!)

E de retinut ca:

1) Spre deosebire de banda video (sau audio) filmul se misca in aparatul de filmat (si absolut similar in cel de proiectie) nu continuu, ci sacadat.

2) Frecventa imaginilor la proiectie, in filmul profesionist, este absolut intotdeauna aceeasi, 24 de fotograme/secunda (standard international).

3) Frecventa la filmare este de 24 de fotograme/secunda in mod normal, dar aceasta frecventa poate varia: poate fi mult mai mare sau mult mai mica (v. si cap. VII.1.1).

2. Diafragma

Diafragma este dispozitivul care determina cantitatea de lumina care patrunde in aparatul de filmat / camera de luat vederi.

Diafragma este intru totul echivalenta pupilei din ochiul uman (si nu numai: pupila este usor vizibila, de exemplu, la pisici; e de ajuns sa privim ochii unui motanel cand aprindem o lumina mai puternica si vom vedea cum imediat pupilele lui se contracta).

Diafragma foto-cinematografica este un orificiu cu dimensiune reglabila, format de un numar de lamele dispuse circular.

In functie de lumina incidenta, pupila isi mareste sau isi micsoreaza diametrul, in mod reflex. Diafragma aparatului de filmat / camerei de luat vederi / aparatului de fotografiat, in raport cu acelasi parametru (cantitatea de lumina), isi poate mari sau micsora circumferinta, fiind actionata fie manual, dupa dorinta operatorului, fie automat, prin senzori speciali si un microservomotor.

Gradul de deschidere a diafragmei este exprimat prin raportul dintre distanta focala a obiectivului respectiv si diametrul orificiului propriu-zis creat de lamele.

In mod conventional, prin traditie, pe obiective nu e trecuta decat cifra numitorului acestui raport. Asadar, cifrele din desenul de mai sus trebuie citite: 1/4; 1/5,6; 1/8; 1/11; 1/16; 1/22. Cu alte cuvinte, „1/8”, de exemplu, inseamna ca deschiderea efectiva a diafragmei reprezinta o optime din marimea distantei focale. E limpede, deci, ca o cifra mai mare de pe obiectiv semnifica o diafragma mai mica.

Diafragma determina doua lucruri in privinta imaginii:

1) luminozitatea;

2) profunzimea.

E usor de inteles ca imaginea va fi cu atat mai luminoasa cu cat diafragma va fi mai mare. Intr-o situatie data, exista o anume dimensiune optima a diafragmei, dar in functie de intentiile realizatorului, diafragma poate fi redusa (si imaginea va avea un aspect mai sumbru, mai intunecat) sau marita (si imaginea va avea un aspect mai stralucitor, mai „orbitor”).

Aceeasi realitate, cu luminozitati diferite, in functie de diafragma

Profunzimea, adica marimea zonei, in adancime, redata clar (asa cum s-a vazut si in cap. I.3.5.) este invers proportionala cu diafragma. Cu cat diafragma e mai mare, cu atat profunzimea e mai mica.

3. Obiective

3.1. Obiectivul normal

(cu distanta focala medie) are unghiul de cuprindere de circa 35° pe orizontala, fiind cel mai apropiat de modul de a vedea al ochiului uman, care are un unghi de cuprindere de circa 28° pe verticala si circa 37° pe orizontala.

3.2. Obiectivul superangular

(cu distanta focala mica, numit si Weitwinkel sau fish-eye = ochi de peste) are un unghi de cuprindere pe orizontala pana la circa 70°. Se foloseste pentru a filma (fotografia) in spatii strimte (de ex., in pesteri), in care camera nu are unde sa se departeze de subiect. Obiectivul superangular falsifica perspectiva (obiectele din adancime par mult mai apropiate decat sunt in realitate) si reda deformat obiectele aflate in apropierea sa, de aceea e folosit si pentru obtinerea imaginilor grotesti (o figura umana filmata de aproape cu obiectiv superangular va avea un nas borcanat, iar palma intinsa in fata va parea enorma, cat o lopata).

3.3. Teleobiectivul

(cu distanta focala mare) are un unghi de cuprindere de circa 5-17°, iar super-teleobiectivele ajung pana la un unghi de cuprindere de circa 1°. Efectul teleobiectivului este asemanator cu cel al lunetei sau al binoclului.

El „apropie” foarte mult imaginea. Unei muste de pe turla bisericii, filmate cu un super-tele-obiectiv, i se pot vedea clar piciorusele si aripioarele.

Cu obiectivul normal, obiectul din imaginea schematica de mai sus este cuprins in intregime (imag. 2), inclusiv mult din spatiul inconjurator. Teleobiectivul, actionand ca un binoclu, „apropie” o portiune mica din obiect (imag. 3), cu care aproape se umple ecranul.

E de retinut relatia de inversa proportionalitate dintre distanta focala si profunzime. Cu cat e mai mare distanta focala a obiectivului, cu atat e mai mica profunzimea.

Primele aparate de filmat aveau un singur obiectiv, cu distanta focala medie. Cinematograful a evoluat, s-au produs si celelalte tipuri de obiective si aparatele de filmat au fost inzestrate cu un set compus din (minimum) cele trei tipuri principale de obiective, care erau mon­tate pe o „turela” rotativa, astfel ca se putea rapid inlocui unul cu celalalt.

APARAT CU TURELA DE 4 OBIECTIVE

Ulterior, a fost inventat transfocatorul, care echipeaza azi marea majoritate a aparatelor de filmat/fotografiat profesioniste si de amatori, chiar daca unii cineasti „conservatori” continua sa filmeze cu aparate cu turela (motivul fiind si calitatea exceptionala a acelor obiective).

3.4. Transfocatorul („zoom”)

Transfocatorul este un obiectiv a carui distanta focala poate varia, in mod continuu, dupa dorinta operatorului, de la „foarte mica” la „foarte mare”. Asadar, transfocatorul poate, prin trecere progresiva si continua, sa joace rolul de obiectiv superangular, obiectiv normal si teleobiectiv. Altfel spus, unghiul sau de cuprindere se poate modifica, in mod continuu si progresiv, de la ingust la larg sau invers, ceea ce pe ecran produce efectul de apropiere, respectiv indepartare, de subiect - desi camera nu se misca din loc (se misca doar lentilele din obiectiv una fata de cealalta).

Iluzia de „apropiere” sau „indepartare” de subiect, care se produce pe ecran prin transfocare, este asemanatoare cu efectul pe care l-ar da pe ecran apropierea propriu-zisa sau indepartarea propriu-zisa a camerei de subiect.

Distanta focala a obiectivului transfocator se modifica fie (la aparatele mai vechi sau mai ieftine) rotind cu mana o bagheta de pe montura obiectivului, fie apasand spre „inainte” sau spre „inapoi” un buton care actioneaza un servomotoras.

Denumirea comerciala a transfocatorului este zoom.

4. Auxiliare

4.1. Parasolarul

Parasolarul este o piesa de forma unui trunchi de piramida, care se monteaza pe obiectiv.

El poate fi din metal sau plastic sau cu burduf (extensibil), fiind util si la realizarea unor efecte speciale. Rolul sau este acela de a impiedica patrunderea directa a razelor de lumina in obiectiv, pentru ca acestea ar provoca reflexii puternice si deci zone de neclaritate.

Parasolarul face, pentru pelicula (sau banda video), ceea ce facem noi cu palma atunci cand ducem „mana streasina la ochi”, ca sa ne aparam de o lumina prea puternica din fata, care ne-ar „orbi”.

EFECTUL PARASOLARULUI

4.2. Trepiedul

Trepiedul, prevazut cu „cap panoramic” (adica un dispozitiv care permite rotirea aparatului in toate directiile, in plan orizontal si vertical; v. imag.) este extrem de solicitat in filmarea profesionista.

In cadrele filmate cu obiectiv de focala mare (sau cu transfocatorul aflat in aceasta pozitie), el este quasi-indispensabil, intrucat, la un unghi atat de mic de filmare, chiar un infim tremur al aparatului (cauzat de bataile inimii, de pilda) ar genera pe ecran un joc suparator in sus si in jos al imaginii, ca o barca pe valuri.

4.3. Filtre

Filtrele sunt dispozitive din sticla speciala, care se monteaza pe obiectiv.

Rolul lor este fie de a impiedica patrunderea unui anume tip de raze (de pilda, filtrele de ultraviolete, cu care se filmeaza pe plaje insorite sau la mari inaltimi, in munti si in lipsa carora imaginile ar iesi „arse”), fie de a provoca anumite efecte speciale (de pilda, filtrele de difuzie - v. cap. I.3.2.) - sau cele de „noapte americana”, adica acelea care se ataseaza pe obiectiv spre a putea filma in timpul zilei cadre care vor da iluzia ca sunt filmate noaptea (filmarea de zi fiind mult mai comoda si mai ieftina; ochiul profesionistului depisteaza, insa, lesne subterfugiul).