Ambliopia strabica

AMBLIOPIA STRABICA

In mod firesc, ambliopia functionala se intalneste in cazul strabismelor. Mai des in cazul strabismelor convergente si mai rar in cazul strabismelor divergente. Rar se intalnesc situatii, cand ochiul nu deviaza si apar ambliopii functionale, dar si in acesta situatie poate fi vorba de un microstrabism. Prognosticul ambliopiei depinde de:

Momentul instalarii- cu cat se instaleaza mai devreme cu atat sunt mai grave. Acesta este motivul pentru care este neceara interventia precoce.

Ambliopizarea depinde mai mult de gradul de inhibitie si mai putin de gradul deficientei vizuale( inferioritatii vizuale).

Este foarte importanta stabilirea tipului de fixatie. Daca fixatia este mai indepartata sau departata , cu atat vederea va fi mai scazuta iar fixatia este mai greu de readus in conditiile receptarii foveolare. In acesta situatie este posibil ca ambliopia unilaterala de grad mare sa transforme bolnavul in monoftalm (Eva maria Sandovici 1973).

In ambliopiile cu fixatie centrala se acopera ochiul director iar subiectul este pus sa fixeze cu ochiul deviat steluta vizuoscopului. Acesta se redreseaza complet, iar reperul (luminita aparatului) se proiecteaza pe fovee. In acest fel se indica fixatia foveolara si inseamna ca ochiul strabic are o ambliopie determinata de un scotum macular relativ. In acesta forma de strabism se ocluzioneaza ochiul bun si obliga ochiul ambliop sa fixeze, acesta avand o directie vizuala buna "drept inainte" si are ca rezultat suprimarea treptata a scotumului concomitent cu reducerea ambliopiei.

Ambliopia cu fixatie excentrica luminita vizuoscopilui se proiecteaza pe un punct retinian excentric fata de fovee, sau aturi de fovee. Acest tip de ambliopie este mai grav si mai greu de remediat. Cu cat fixatia este mai departata de fovee cu atat vederea este mai scazuta, diminuata. Sunt si situatii cand chiar in fixatii centrale vederea este diminuata ca si in cazul fixatiilor excentrice datorate unor fenomene inhibitorii pasive si active puternice. Prin tratament ocluziv, exercitii pleoptice(pleoptic- exerciti cu un singur ochi, ortooptic-exercitii cu ambii ochi) asociate cu interventia chirurgicala. In cazul fixatiei excentrice apar si dificultati de localizare spatiala. Atunci cand intr-un strabism ochiul deviat nu se redreseaza, chiar in conditiile ocluzionarii ochiului bun, imaginea obiectului privit de ochiul deviat se formeaza pe o zona retiniana extramaculara. Acest fapt face ca obiectul privit sa se creada ca este inainte determinand o schimbare a localizarii spatiale a obiectului respectiv.

(Continuare 08.05)

In cazul acestui ochi deviat, un alt punct retinian altul de cat fovea a preluat valoarea spatiala a maculei. Aceasta schimbare a localizarii spatiale poate fi extinsa la intreaga retina a ochiului strabic.

Ambliopia se manifesta si printr-o ingustare a campuli vizual sau prin scotoane patologice (lipsa din suprafata normala a campului vizual, a vederii periferice) ca si acuitatea vizuala, campul vizual varieaza in functie de densitatea, de intensitatea luminoasa, culoarea excitantului, contrastul dintre obiectul perceptiei si fondul perceptiei, durata excitatiei vizuale. In activitatea corectiv compensatorie, in educatia vizuala este important sa tinem seama de acesti factori pentru a optimiza procesul de explorare a perceptiei vizuale imbunatatindu-se astfel inter-reletia dintre vedrea foveala si vederea periferica. Determinarea campului vizual a limitelor si scotoamelor sale se face cu ajutorul unor perimetre vizuale si campimetre, copilul care are un camp vizula ingustat are tendinta de a explora analitic, din aproape in aproape (parcelar), unitati topografice reduse datorita faptului ca nu poate cuprinde imaginea respectiva dintro data cu privirea. Acest fapt determina miscari largi ale capului si miscari oculare mai ample pentru a compensa ingustimea campului vizual.

In clasa I, ingustarea campului vizual influenteaza si campul de citire deoarece campul operativ al vederii este limitat. Pentru a cuprinde cat mai multe lucruri in campul vizual, este necesar ca elevii ambliopi sa cunoasca marimea obiectelor, ilustratiilor, desenelor. Trebuie luata in seama deasemenenea realizarea materialelor didactice, conceperea unor scheme pe tabla, utilizarea unor modele.

Alaturi de problemele vederii centrale si periferice, in ambliopie apare si o perturbare a sensibilitatii luminoase, de contrast si cromatica. La multi dintre ambliopi se constata o diminuare a simtului luminos, o scadere a sensibilitatii absolute si diferentiale, de foarte multe ori apare hemeralopia (dificultati de adaptare la intuneric). Luarea in considerare a acestor indici este abolut necesara pentru asigurarea igienei vizuale, pentru asgurarea unei iluminari adecvate spatiului in care invata sau isi desfasoara diferite activitati elevii ambliopi.

Sensibilitatea de contrast, respectiv capacitatea de a distinge deosebirile de intensitate luminoasa dintr-e excitantii prezentati concomitent si care scad considerabil in unele afectiuni oculare (cataracta congenitala si leucomul corneean). Printr-un antrenament vizual sistematic se realizeaza o imbuatatire a sensibilitatii de contrast. Ambliopia poate fi insotita si de scaderea sensibilitatii cromatice ca urmare a unor afectiuni ale retinei sau ale nervului optic (discromatopsie - vede verde in loc de rosu si acromatopsie - nu vede deloc culorile). Sunt situatii cand astfel de dificultati nu au la baza o incapacitate organica, ci o insuficienta elaborare a diferentierilor cromatice ca urmare a nedesfasurarii unor activitati vizuale cu suport cromatic adecvate potentialitatilor vizuale. Acest tip de perturbari sunt remediabile printr-un antrenament sistematic (jocuri de sortare dupa culoare si dupa tonalitati cromatice).

Vederea slaba este legata si de tulburari ale vederii binoculare ale simtului profunzimii. Copilul ambliop nu percepe corect relieful, nu poate determina corect pozitia obiectelor in adancime, nu poate aprecia distantele.

In activitatea scolara a elevilor ambliopi apar unele neajunsuri care decurg din dificultatile localizarii spatiale a obiectelor, din dificultatile mentinerii privirii asupra punctului fixat.

In cazul acestui ochi deviat, un alt punct retinian (altul decat foveea), a preluat valoarea spatiala a maculei. Aceasta schimbare a localizarii spatiale poate fi extinsa la intreaga retina a ochiului strabic.

Ambliopia se manifesta si printr-o ingustare a campului vizual sau prin scotoane patologice (lipsa din suprafata normala a campului vizual, a vederii periferice) ca si acuitatea vizuala, campul vizual varieaza in functie de densitatea, de intensitatea luminoasa, culoarea excitantului, contrastul dintre obiectul perceptiei si fondul perceptiei, durata excitatiei vizuale. In activitatea corectiv compensatorie, in educatia vizuala este important sa tinem seama de acesti factori pentru a optimiza procesul de explorare a perceptiei vizuale, imbunatatindu-se astfel interreletia dintre vedrea foveala si vederea periferica.

Determinarea campului vizual, a limitelor si scotoamelor sale se face cu ajutorul unor perimetre vizuale si campimetre, copilul care are un camp vizual ingustat are tendinta de a explora analitic, din aproape in aproape (parcelar) unitati topografice reduse, datorita faptului ca nu poate cuprinde imaginea respectiva dintr-o data cu privirea. Acest fapt determina miscari largi ale capului si miscari oculare mai ample pentru a compensa ingustimea campului vizual.

In clasa I, ingustarea campului vizual influenteaza si campul de citire deoarece campul operativ al vederii este limitat. Pentru a cuprinde cat mai multe lucruri in campul vizual, este necesar ca elevii ambliopi sa cunoasca marimea obiectelor, ilustratiilor, desenelor. Trebuie luata in seama deasemenea realizarea materialelor didactice, conceperea unor scheme pe tabla, utilizarea unor modele.

Alaturi de problemele vederii centrale si periferice, in ambliopie apare si o perturbare a sensibilitatii luminoase, de contrast si cromatica. La multi dintre ambliopi se constata o diminuare a simtului luminos, o scadere a sensibilitatii absolute si diferentiale, de foarte multe ori apare hemeralopia (dificultati de adaptare la intuneric). Luarea in considerare a acestor indici este abolut necesara pentru asigurarea igienei vizuale, pentru asigurarea unei iluminari adecvate spatiului in care invata sau isi desfasoara diferite activitati elevii ambliopi.

Sensibilitatea de contrast, respectiv capacitatea de a distinge deosebirile de intensitate luminoasa dintre excitantii prezentati concomitent si care scad considerabil in unele afectiuni oculare (cataracta congenitala si leucomul corneean). Printr-un antrenament vizual sistematic se realizeaza o imbuatatire a sensibilitatii de contrast. Ambliopia poate fi insotita si de scaderea sensibilitatii cromatice ca urmare a unor afectiuni ale retinei sau ale nervului optic (discromatopsie - vede verde in loc de rosu si acromatopsie - nu vede deloc culorile). Sunt situatii cand astfel de dificultati nu au la baza o incapacitate organica, ci o insuficienta elaborare a diferentierilor cromatice ca urmare a nedesfasurarii unor activitati vizuale cu suport cromatic adecvate potentialitatilor vizuale. Acest tip de perturbari sunt remediabile printr-un antrenament sistematic (jocuri de sortare dupa culoare si dupa tonalitati cromatice).

Vederea slaba este legata si de tulburari ale vederii binoculare ale simtului profunzimii. Copilul ambliop nu percepe corect relieful, nu poate determina corect pozitia obiectelor in adancime, nu poate aprecia distantele.

In activitatea scolara a elevilor ambliopi apar unele neajunsuri care decurg din dificultatile localizarii spatiale a obiectelor, din dificultatile mentinerii privirii asupra punctului fixat.

Factorii responsabili de perturbarea vederii binoculare si aparitia strabismului

R. Hugonnier, dupa V. Preda, considera ca acesti factori se pot clasifica in doua grupe: factori senzoriali si factori motori.

a)          Factorii senzoriali

Orice alterare a transparentei mediilor, a refractiei oculare, a retinei, a campului vizual, a cailor optice la unul din ochi, impiedica fuziunea, respetiv perceptia unica a celor doua imagini retiniene receptionate cortical.

b)         Factorii motori

Miscarile globilor oculari trebuie sa fie echilibate, armonioase, pentru a fixa cu ambele fovei obiectul. Este necesara deci o integritate motorie, precum si integritatea cailor de asociatie a acestora.

In caz de perturbare a vederii binoculare, pentru a suprima diplopia, cortexul cerebral recurge la doua fenomene de inhibitie:

Neutralizarea

Creerea corespondentei retiniene anormale.