CURS DE INTERVENTIE PSIHOLOGICA IN TULBURAREA DE STRES POSTTRAUMATIC-I.N.M.A.S. Bucuresti
AVORTUL VOLUNTAR-
FACTORI PSIHOSOCIALI CARE-L DETERMINA
SI TRAIRI PSIHICE ASOCIATE
ARGUMENT
Lucrarea de fata trateaza o problema care prin amploarea pe care a luat-o in anii de dupa 1989, tinde sa se contureze ca un fenomen social cu implicatii majore atat la nivel individual cat si la nivelul macrosistemului social.
Traim in valurile unei societati aflata intr-o continua schimbare, transformare, miscare, in care tentatia respingerii trecutului depaseste puterea de discernere axiologica, in care ne lasam prinsi de tumultul informational fara a mai zabovi asupra sanatatii noastre psihice si fizice.
Bineinteles, perceptiile femeilor nu scapa de aceasta influenta nefasta, suportand corectiile plastice ale actualului context politic, cultural, economic, istoric.
Omogenitatea marcanta a acestor atitudini se reflecta in mod evident in numarul enorm de avorturi efectuate la cerere in tara noastra (530.000 in 1990 fata de 80.000 nascuti vii), cu efect dramatic atat in schema socio-demografica, dar mai ales in cea a sanatatii psihofizice a femeii.
Am considerat necesar un asemenea studiu deoarece s-a constatat ca avortul a devenit principala metoda de planificare familiala, lucru ingrijorator pentru sanatatea cuplului, a femeii in primul rand, consecintele in plan psihic fiind subapreciate atat de persoana care a efectuat avortul, cat si de sistemul politic, sanitar, care in putine spitale, cabinete particulare au incadrati psihoterapeuti, psihologi.
Scopul acestui studiu este de a evidentia acei factori care determina femeia sa ia decizia de avort (atat cei din campul social, cat si individual) pentru a mijloci controlul asupra acestora, si astfel a micsora numarul persoanelor care solicita efectuarea avortului.
O alta ratiune a acestei lucrari este subsumata sensului teleologic practic, vizand descoperirea unor modalitati psihologice de lucru care sa protejeze femeile de manevrele destul de traumatizante pe care le implica actul avortiv.
Absenta consilierului familial este acut resimtita in cadrul serviciilor de planificare familiala, unde cel mai adesea se gaseste un medic, care are un program destul de incarcat si care nu poate sa umple acest gol, aceasta nevoie de cosiliere/psihoterapie.
Am convingerea ca in clipa in care psihologul se va ocupa de aceasta problema, numarul avorturilor va fi evident mai scazut, iar femeile vor fi mai protejate fizic si psihic, ceea ce va influenta pozitiv viata si activitatea lor socio-profesionala.
Este datoria psihologului sa intervina acolo unde sanatatea psihica si echilibrul sunt amenintate, dar pentru a interveni trebuie sa i se permita, sa fie incadrati psihologi in cadrul acestor cabinete de planning familial, in spitale, in policlinici.
Rolul esential al psihologului familial ar fi acela de preventie, iar in cazurile in care s-a luat decizia de avort ar fi de sprijin, de suport, de intelegere pentru ca persoana respectiva sa depaseasca trauma si sa-si continue viata de zi cu zi.
Aspecte teoretice privind problematica avortului
Concepte implicate (terminologie, definitie)
De la inceput trebuie facuta distinctia intre avortul voluntar, avortul spontan si avortul terapeutic pentru a nu da nastere la confuzii.
Avortul voluntar, care constituie subiectul lucrarii de fata se refera la intreruperea de sarcina realizata in mod deliberat, la cererea persoanei in cauza, avand la baza motivatii de ordin subiectiv sau obiectiv.
Avortul voluntar se diferentiaza de avortul spontan care este independent de dorinta femeii, precum si avortul terapeutic care este efectuat la indicatia medicului, din ratiuni medicale, legate de starea de sanatate a unuia dintre ei (mama sau copil).
Pornind de la aceasta distinctie comportamentul avortiv desemneaza reactia sau raspunsul negativ pe care femeia il are fata de o sarcina nedorita, reactie exprimata concret prin cererea adresata medicului de intrerupere a sarcinii in curs.
In afara acestei terminologii medicale se impune si explicarea unei terminologii de natura psihologica: conflict intern, instabilitate afectiva, nevrotism, comportament distimic, tulburare de stres posttraumatic etc .
Conflictul intern, in cazul femeii aflate in situatia de avort se contureaza ca o ciocnire, ca o lupta intre motive, tendinte, interese si atitudini radical opuse, foarte greu de conciliat, motive care in aceste cazuri pun in balanta, din pacate, ratiunea vietii unui copil.
Labilitate emotionala, numita si variabilitate a dispozitiei, este succesiunea rapida sau chiar coexistenta, sub influenta unor factori exteriori sau a ideatiei interne, a unor sentimente diferite si adesea contradictorii.
Depresie - stare morbida, mai mult sau mai putin durabila, caracterizata indeosebi de tristete si de o scadere a tonusului si a energiei.
Istoricul problematicii avortului
Avortul voluntar dateaza din toate timpurile si din toate tarile chiar daca, din totdeauna au existat norme religioase si legi care sa-l interzica.
Metode diverse sunt descrise in scrieri vechi egiptene, chineze, mezopersane. Grecii si romanii au avut o atitudine liberala fata de avort. Aristotel il accepta cu conditia ca "sufletul sa nu fie inca prezent in fat".
Cu aproape 100 de ani in urma, C. Crovardel, profesor de medicina legala constata ca "buna stare, facilitatile vietii contemporane nu au scazut numarul femeilor care vor sa scape de sarcina".
Problema avortului a fost foarte controversata de-a lungul timpului, in special, datorita faptului ca limita inferioara a varstei sarcinii corespunzatoare viabilitatii fetale este neprecisa, iar de aici decurg un complex de interpretari morale ale acestui act.
In conditiile progreselor medicale in privinta neonatologiei s-a ajuns la recuperarea unor fetusi cu o greutate de 350-400 grame, ceea ce a determinat in legislatia unor tari ca Japonia sau a unor state americane sa recunoasca limita inferioara a viabilitatii, varsta de 24 de saptamani.
Inviolabilitatea embrionului uman ar trebui sa fie un principiu etern al tuturor tarilor civilizate.
La inceputul secolului, Prenant, initiatorul endocrinologiei sexuale, afirma ca "embrionul se formeaza, daca nu chiar se animeaza, chiar din momentul in care doi nuclei, mascul si femela se unesc pentru a-i da nastere", ceea ce duce la ideea ca orice practica nu mai este anticonceptionala, ci postconceptionala.
In juramantul lui Hipocrate se afirma: ,,nu voi opera femei cu scopul de a savarsi avort", ceea ce in prezent nu mai are aplicabilitate practica.
In lumea moderna exista o disputa intre conceptul ,,pro-life" si conceptul pro-abortion", grupurile pro-nataliste sustinand ideea interzicerii avortului pentru protejarea vietii si asigurarea sanatatii femeii (insarcinate), pe cand unele cercuri feministe sustin dreptul de decizie al femeii pentru alegerea momentului conceperii unui copil, ca expresie a respectului pentru maternitate.
In tara noastra expresia de avorturi din ultimii ani pare a fi mai putin expresia unui curent de gandire feminist, si mai mult efectul unei inertii la care se adauga si lipsa de educatie sexuala, combinata cu absenta unor servicii de planificare familiala eficiente.
Ratiunea vietii unui copil, ratiunea avortului
Ribot afirma ca iubirea materna este ,,poarta prin care sentimentul de bunavointa si-a facut intrarea in lume".
De-a lungul anilor in toata lumea, a avea copii a fost o traditie privita ca scop, fiind de la sine inteles ca cei casatoriti vor avea copii si se vor bucura de ei.
Astazi insa, in conditiile unei societati industriale, in care agentii stresori sunt mai numerosi, iar goana dupa bani/avere a devenit prioritara, bucuria de a deveni parinte se pare ca a scazut din intensitate.
In urma unor cercetari realizate pe 199 de cupluri, s-a constatat totusi, ca motivatia majora pentru optiunea de a avea copii este dorinta de a intra in contact cu o alta fiinta umana, placerea de a participa la educatia si cresterea copilului.
In studiile efectuate in mai multe tari, parintii considerau ca exista numeroase recompense pe care viata unui copil le ofera: dragostea, veselia pe care o aduce un copil in familie, sentimentul de daruire de sine, conturarea unui alt scop in viata, sentimentul ca nu esti singur etc.
Aparitia unui copil poate influenta in bine viata unui cuplu, asta in cazul in care relatia dintre cei doi este una solida si stabila. Parintii impart miracolul nasterii, vazand in copil un produs al creatiei lor, iar noul statut le influenteaza pozitiv imaginea sociala si cea subiectiva.
Aceasta satisfactie emotionala creste la vederea copilului, prezenta acestuia putand incuraja comunicarea dintre soti, poate imbunatati relatia.
Un beneficiu secundar al prezentei copiilor ideea de imortalitate, legatura dintre trecut si viitor. Adesea, parintii se bucura cand recunosc in copiii lor propriile trasaturi de personalitate, trasaturi fizice asemanatoare, valorile, obiceiurile lor reflectate in actiunile copiilor.
Prin intermediul lor, parintii pot sa-si retraiasca propria copilarie, tinerete, pot sa-si indeplineasca dorintele care le-au fost refuzate.
Datele cercetarilor au aratat ca diadele in care unul dintre soti isi doreste copii, iar celalalt se situeaza pe pozitii adverse (tacite sau dezvaluite) sunt adesea predispuse la esec marital. Relatia conjugala degenereaza in asemenea cazuri intr-o semicasnicie sau chiar pseudocasnicie, sotii desfasurandu-si viata ulterior mai mult pe principiul ,,vietilor paralele", acumuland frustrari, traind dramatica sciziune dintre ipoteza de ,,neinteles" si cea de ,,tradat".
Explicatii de genul ,,nu vreau copil pentru ca sotul m-ar neglija" (sau sotia) releva defecte de intercunoastere si sustinere mutuala limitata . In asemenea cupluri se ajunge destul de des la destramarea modelului afectiv, sexual si comunicational initial, conflictul fiind inerent, conducand fie la conduite adulterine, fie la divort, cu exceptia cazurilor in care unul dintre soti il ,,castiga" de partea sa pe celalalt.
Este recunoscut insa faptul ca in situatia in care partenerii vor copii, sarcina nu este intotdeauna primita cu placere, din diverse motive. Multe femei se afla in situatia unei alegeri dificile: a lasa sa evolueze o sarcina care nu e dorita in acel moment datorita unor conditii nefavorabile (afective, materiale, sociale) sau a intrerupe sarcina. Din toate timpurile femeile s-au confruntat cu aceasta problema si au infruntat normele religioase si civile in vigoare, recurgand la avort.
Exista unele cupluri care stabilesc de la inceputul casniciei ca nu vor avea copii. In S.U.A. acest procent a fost estimat (in anii 70-90) la 5-10% dintre cei casatoriti. In prezent, procentul a crescut la 20% in America, la noi in tara acest procent atingand 10% din cupluri. Unii cercetatori considera aceste persoane ca fiind egoiste, singuratice sau imature emotional, practic acest lucru nefiind inca constatat in mod obiectiv.
Cuplurile care iau aceasta decizie resping conventiile sociale si valorice, aceasta fiind o manifestare alternativa a propriului stil de viata.
In cazul acestor cupluri cariera lor profesionala tinteste sus si nu-si pot permite sa-si distribuie atentia in mai multe parti .
De asemenea, ei considera ca absenta copiilor sporeste libertatea cuplului, avand consecinte financiare pozitive si asigurand un nivel crescut de intimitate in cuplu.
Psihologul nu trebuie sa intervina la nivelul acestor decizii personale ale fiecaruia, ci sa sprijine decizia de a avea sau nu un copil, chiar daca parerea sa este de o parte sau de alta a baricadei.
Aspecte psihologice ale feminitatii
Nota dominanta a constiintei feminine, afectiv - global - sintetic - intuitiv se diferentiaza net de cea masculina, logic - analitic - discursiv - rational.
"Dominanta afectivitatii se caracterizeaza prin sincretism si ne apare ca fond fata de formele distincte, articulate si bine conturate ale intelectului. Nu este vorba de o deosebire de nivel intre masculin si feminin, ci de profil, stil, tonalitate, orientare".
Datorita faptului ca fondul afectiv are o mai larga reprezentare in universul feminin e necesara o parcurgere mai detaliata a acestui aspect, pentru a putea intelege comportamentul feminin in general si comportamentul avortiv in special. Astfel, in cadrul personalitatii umane, sistem hipercomplex multidimensional, afectivitatea ocupa un loc esential avand in principal functii adaptative in raport cu sistemul de conditii solicitante. La randul ei, afectivitatea feminina ca subsistem al personalitatii prezinta o structura complexa, cu un continut particular ce confera unele note distincte femeii in cadrul universului existential. Procesele afective sunt procese psihice care asigura, la nivelul personalitatii, reflectarea modului in care se realizeaza raspunsul mediului ambiant la sistemul de cerinte ale personalitatii (trebuinte, interese, aspiratii). Cand exista o concordanta intre cerintele personalitatii si raspunsurile externe la nivelul subiectiv se contureaza o stare sau o traire afectiva pozitiva sub forma satisfactiei, bucuriei, multumirii iar cand nu exista o asemenea concordanta, o traire afectiva negativa sub forma insatisfactiei, nemultumirii, tristetii.
In cadrul proceselor afective, ca procese reflectorii sub aspect structural, regasim trei elemente de baza: stimul care produce emotia (ex. prezenta sarcinii), relatia persoanei fata de acest stimul, care variaza de la apropiere la respingere si modificarile organice (viscerale, expresive).
Dinamica sentimentelor este plina de contradictii, procesul afectiv fiind delicat, dar mai ales profund. Sentimentele isi au radacinile pana in adancul fiintei noastre biologice si instinctive, iar premisele lor se extind asupra inceputurilor vietii noastre ca individ si ca specie. Bazele atitudinilor afective se contureaza din primele zile de viata. Sentimentele ce se nasc din raporturile noastre familiale, din copilarie, raman in mare masura modele sau tipare ale reactiilor noastre de mai tarziu. Lipsa unui suport afectiv si a unui mediu incurajator real favorabil in prima copilarie pot determina numeroase tulburari in dezvoltarea afectiva normala.
"In ceea ce priveste dragostea materna, aceasta este in parte un produs al culturii si nu al naturii". Din aceste motive vointa de a fi mama, si in ultima instanta, natalitatea unei populatii tine de cultivarea sentimentelor de afectiune fata de copii. Oricum, dragostea fata de copii este mai dezvoltata la femeie si prin faptul ca in mai toate epocile si societatile cresterea copiilor este indeplinita de femei. Dragostea fata de copii apare la femeie cu mult inaintea nasterii acestora; se pare ca din momentul cand simte primele miscari intrauterine ale fatului. Acest lucru nu se intampla insa in cazurile de sarcina nedorita.
Jocurile cu papusile, iubirea si atasamentul fata de papusile lor, manifestate de fetitele din toate epocile si culturile prefigureaza si mai cu seama dezvolta acest sentiment la fete care invata astfel, inca din copilarie sa-si iubeasca odraslele si sa le ingrijeasca. Cu siguranta acest lucru contribuie mult la aspiratia de a fi mama de mai tarziu.
Nu se poate afirma insa ca dragostea de copii ar fi "instinctiva", pentru ca in acest caz nu s-ar mai putea explica milioane de avorturi din intreaga lume. De regula, la om, instinctele sunt foarte sterse fata de celelalte mamifere si au un rol secundar in motivatia actiunilor, tendintele instinctive putand fi inhibate prin motive rationale. Exista de asemenea o influenta intensa a societatii asupra tendintelor instinctive care sunt infranate, modificate, inconjurate de retineri.
"In general, la femeile care fac avorturi, ca si cele ce isi ucid nou-nascutii, este vorba de o scadere a sentimentelor materne".
La om, a existat de fapt, in anumite timpuri si societati, o abolire a sentimentului matern. De exemplu, infanticidul care se practica curent la Roma si la vechii greci, la eschimosi, moartea prin infometare a copiilor subdezvoltati, si de ce nu, in societatea noastra actuala, excesul de avorturi, din motive mai mult sau mai putin intemeiate.
Dragostea fata de copii si dorinta de a procrea, de a fi mama, este deseori inhibata de teama de a fi privata de o serie de placeri facile (distractii, excursii etc.), de grijile legate de cresterea copiilor, de teama de a nu-l putea creste, de a nu le putea da o educatie, de a nu suferi la nastere, de a-si pierde frumusetea prin nastere. Asemenea obstacole psihologice in calea dorintei de a fi mama nu ar constitui o motivatie determinanta daca dragostea fata de copii ar fi cultivata intens in copilarie.
De altfel, la unele femei, se observa ca insasi dragostea erotica fata de un barbat, are caractere materne in structura ei, continand sentimente, atitudini ce tin mai curand de relatia dintre mama si fiu. Acest lucru se observa adesea cand sotia este mai in varsta ca sotul sau cand n-a putut procrea.
Dragostea fata de copil este un sentiment care se "spiritualizeaza", adica de el se leaga o serie de reprezentari, emotii, imagini, idei care il fac extrem de complex. Starea afectiva a femeii este foarte mult modificata de dispozitia psihica ce o are fata de copilul ce urmeaza a se naste. Daca copilul nu este dorit se produc senzatii dezagreabile, chiar simptome grave de boala, de pilda varsaturi incoercibile. Acest lucru l-am intalnit frecvent la toate cele 60 de cazuri studiate. Majoritatea au afirmat ca au avut senzatii dezagreabile inainte de avort.
Aceasta tendinta de somatizare a afectelor se explica tot prin prevalenta vietii afective la femeie asupra celei cognitiv - ideative si volitive.
Studiile realizate de Levy au aratat ca exista o corelatie inalt pozitiva intre lungimea perioadei menstruale si raspunsul feminin cu privire la comportamentul maternal. De asemenea, producerea de progestin, care se secreta in perioada postovulatorie, favorizeaza intensitatea sentimentelor materne.
Hiperemotivitatea este considerata deseori ca specifica profilului psihologic al femeii. Instabilitatea emotionala le face adesea sa ezite mult mai putin decat barbatii, atunci cand este vorba de acte chirurgicale (acesta este si o explicatie pentru abuzul de terapie chirurgicala in ginecologie).
Probabil acesta este si motivul pentru care femeile accepta atat de usor avortul, in absenta unei consilieri de sarcina anterioare care in unele cazuri le-ar ajuta sa nu ia o decizie atat de radicala.
Consecintele avortului asupra sanatatii psihice a femeii
Intreruperea de sarcina este un factor brutal de dezechilibrare biologica si implicit psihica a femeii.
Avortul provocat determina, intr-un moment dinamic al transformarilor anatomice si functionale, o intrerupere extratemporanee a acestor modificari, epuizand rapid rezervele de reactivitate ale femeii. Prin demobilizarea endocrina provocata brusc de aceasta manevra, de mai multe ori, femeile se refac mai greu decat dupa o nastere, chiar daca nu au suferit complicatii (hemoragii, infectii, avort incomplet). Aceasta incetare brusca a modificarilor functionale din organismul femeii pare uneori a fi suportata mai greu ca in lehuzia normala. La aceasta se adauga si deceptia suferita pentru pierderea sarcinii ce duce la traume psihice ce altereaza starea generala.
Un studiu realizat la americani a evidentiat, la femeile care au facut avorturi, o depresie psihica moderata si sentimente de vinovatie, iar in randul femeilor cu o istorie psihiatrica s-a evidentiat faptul ca avortul le poate tulbura emotional si stresa mai puternic.
Raspunsul psihologic la avort este destul de dificil de evaluat datorita numerosilor factori psihici si sociali implicati in acest act.
La o conferinta OMS, grupul american a afirmat ca in urma cercetarilor efectuate, stresul psihologic este mai mare inainte de avort decat dupa, iar reactiile negative nu sunt foarte frecvente.
Pozitiile din literatura de specialitate sunt 2:
avortul este o experienta traumatica
avortul este securizant pentru sanatatea mentala a femeii .
Prima pozitie se sprijina pe urmatoarele constatari si afirmatii: avortul nu inlatura nelinistea, angoasa viitoarei mame aflata in dificultate, ci i-o sporeste si i-o prelungeste; deoarece sunt doua forme de angoasa (una pe termen scurt care dureaza pana la avort, alta pe termen lung care incepe la avort si continua pana la moarte). Este vorba de angoasa determinata de remuscarea, de sfasierea interioara a unei mame care simte constiinta patata cu sangele propriului copil.
Starile depresive de dupa avorturi pot duce pana la acte autoletale, cum a aratat un studiu din "British Medical Journal". Din opt cazuri de moarte a mamei, doua dintre ele erau sinucideri comise dupa avort. La baza depresiei post - avort nu se afla neaparat sentimente de culpabilitate determinate de morala crestina. Dovada acestui lucru este Japonia care nu are o cultura crestina. Un studiu efectuat aici a relevat faptul ca 73,1% din femeile care au facut avort erau tulburate de acest fapt.
Un alt studiu a relevat ca 59% din femei considerau ca avortul este o nenorocire, iar numai 8% considerau ca nu este un rau.
Avortul raneste ceva fundamental in natura femeii care este datatoare de viata. In timpul sarcinii, chiar si in primele luni multe femei constientizeaza faptul ca adapostesc "un germene de viata", iar in urma avortului se simt raspunzatoare de faptul ca nu l-au lasat sa se dezvolte.
Pozitia privitoare la faptul ca avortul este securizant pentru femeie este sustinuta de cercurile feministe si are la baza argumente ca: serviciile de avorturi contribuie la pastrarea demnitatii umane si demonstreaza abilitatea cu care rasa umana isi controleaza soarta. Adeptii acestei pozitii sunt cei care au realizat un studiu pe 316 femei care au refuzat avortul, in Praga intre 1961 - 1963. S-a luat si un grup de control, potrivit ca varsta si sex al copilului, varsta mamei, numar de copii, pozitie intre frati, statut social al familiei. Copiii au fost investigati la 9 ani, 14 - 16 ani si 21 - 23 ani. S-a constatat ca la 9 ani nu existau diferentieri importante intre copiii din lotul mamelor care au refuzat avortul si copiii din lotul de control.
Intre 14 - 16 ani, diferentele erau statistic semnificative, copiii proveniti din sarcini nedorite aveau un randament scolar inferior celor din lotul de control, multi acuzand dificultati in relatia cu parintii. Mai devreme de 20 de ani s-au evidentiat probleme sociale, satisfactie scazuta in munca, conflicte de munca, in cuplu etc.
Aceste studii au concluzionat ca sarcina nedorita are un efect negativ in detrimentul dezvoltarii psihosociale a copilului. Existau insa si destul de multi copii nascuti din sarcini nedorite care nu se diferentiau de grupul de control, probabil datorita unor variabile care au scapat de sub control in studiul respectiv.
Izvoarele prenatale ale psihismului uman
Dupa ce am tratat problematica avortului si am vazut ca nu este deloc simpla, este necesar sa ne indreptam atentia si asupra fiintei care nu poate reactiona vizibil la acest act, dar care dupa cum arata ultimele cercetari, nu este o simpla aglomerare amorfa de celule, ci un sambure de viata si mister care trebuie respectat si protejat. Aceasta premisa invita la o suma de restructurari atitudinale care semnifica si noi responsabilitati atat pentru medici, psihologi, cat si pentru parinti.
Tehnica folosirii ultrasunetelor in investigarea vietii intrauterine (in conditii de maxima securitate, atat pentru mama cat si pentru fat), in observarea trairilor femeii gravide si analiza fetusilor abordati a determinat o imagine bulversanta asupra existentei bazelor psihismului uman inca din perioada prenatala.
Problema care ramane insa neelucidata este cea a stabilirii momentului inceperii vietii pentru fat. Specialistii din domeniu sustin faptul ca in a 14 zi de la fecundare se pot repera primele semne ale unei activitati nervoase rudimentare, spre deosebire de reprezentantii bisericii care afirma prezenta samburelui de viata inca din momentul fecundarii.
Pana in ultimul trimestru de sarcina, cand se inregistreaza un adevarat salt calitativ prin formarea dimensiunilor psihice ale sistemul nervos, evolutia fatului este nespectaculara, dar constanta, insumand achizitii de natura motrica si senzoriala. Pentru Goldwyn, "uterul este unul dintre cele mai timpurii centre ale invatarii" ramanand inca un univers misterios care ridica multe semne de intrebare.
Contabilizand achizitiile psihologice ale copilului in existenta prenatala, cercetarile domeniului demonstreaza prin argumente variate, concludente prezenta in universul fetal atat a unor reactii senzoriale, intelective, cat si afective. Bazele alfabetului psihic incep sa se contureze inca din cel de-al doilea trimestru de sarcina, debutul intrauterin de constiinta.
Primele achizitii ale fatului sunt de natura motrica, reperate inca de la varsta de 5 saptamani, fatul reusind la 7 saptamani si jumatate o usoara flexiune a coloanei vertebrale si a bratelor. La 8 saptamani fetusul incepe sa-si miste capul, bratele, trunchiul si picioarele; aceste miscari dobandesc treptat functia unui limbaj gestual primitiv prin care copilul reactioneaza la diversele stimulari care se exercita asupra lui. In jurul varstei de 4 luni stie sa-si increteasca sprancenele, sa-si stranga ochii si sa se strambe. Contrar prejudecatii, unii cercetatori au detectat inca din a 6 saptamana de viata intrauterina prezenta unei sensibilitati la lumina.
Simtul tactil este primul care intra in functie datorita contactului permanent dintre uterul mamei si fat, acesta reactionand agresiv la orice stimul stresant, lovind cu membrele strigand atunci cand se exercita diverse presiuni, piscari, pipairi.
D. Anzieu vorbeste de "Eul - piele" datorita multiplelor sale functii ce se activeaza inca din existenta prenatala.
Fructificand ingenios si constructiv acuitatea tactila a copilului, F. Veldman (1976) a elaborat o metoda denumita haptonomie (grec. Hapsis = a atinge), prin care parintii insusind o tehnica adecvata, pot sa comunice tactil cu viitorul copil. Daca aceste contacte se desfasoara cu regularitate, la orele respective, fetusul vine la intalnire si reactioneaza cu maxima promptitudine inca de la primul semnal. In conceptia autorului, metoda haptonomica demonstreaza ca raspunsurile copilului la aceste jocuri nu sunt simple reflexe motrice, deoarece ele au o semnificatie mai profunda de natura emotionala, care apartine unei "constiinte afective" primare, prelogice.
Haptonomia valorizeaza relatia biunivoca parinti - fat, intarind atasamentul dintre acestia si reusind sa optimizeze nasterea prin sincronizarea motrica a celor doi; fatul primeste informatii ce tin inclusiv de dorinta constienta sau inconstienta a mamei de a-l avea si de reactiile somatice care insotesc aceasta dorinta, iar mama ia cunostinta de efectele pe care comportamentul sau le are asupra copilului.
Reactiile de aparare venite din partea fatului sunt pe deplin justificate (acoperind o arie larga de acte de la lovituri, strigate si plans) fiind determinate nu numai de dorinta mamei de a nu avea un copil, ci mai ales de imposibilitatea ei de a fi mama.
In aceste conditii, intrebarea care ar trebui pusa nu este doar care sunt consecintele avortului asupra psihicului femeii, ci mai ales care sunt trairile si perceptiile acestui microunivers psihic prezent inca din stadiul prenatal.
2.1.Factori psihologici individuali (interni)
a) Factori motivationali
b) Nevrozism, depresie, conflict
2.2.Factori externi:
a) Familia
b) Grupul de apartenenta
2.2.1.Familia - suport de baza pentru femeia - mama
a) climatul familial securizant/nesecurizant
b) conflicte familiale si rolul lor in luarea deciziei de avort
c) rolul si statutul feminin in familie si societate
2.2.2.Influentele grupului de apartenenta
a) influenta mass-mediei, grupului de prieteni, colegi
b) modele culturale si religioase
c) educatia sexuala si contraceptiva
2.1.Factori psihologici individuali (interni)
a) factori motivationali
Avortul voluntar este un act care are la baza jocul interactional al motivelor, iar imaginile, ideile si trairile se intretin si se anima reciproc in acest act. Motivele ne apar ca un ansamblu de impulsuri, pulsiuni interne, stari tensionale sau mobiluri ale actiunilor si conduitei. Intotdeauna motivatia are la baza trebuinte. A identifica un motiv inseamna a raspunde la intrebarea "de ce?". In fata aceluiasi obiect sau situatii (ex. avorturi), diversi subiecti dau raspunsuri diferite si se orienteaza in functie de motivatie si preferinte.
Astfel, ne putem explica mai usor raspunsul pe care femeile il au fata de prezenta sarcinii, in special sarcina nedorita. Acest concept atat de des vehiculat, prin serviciile de avorturi, ascunde de fapt toti cei trei factori prin intermediul carora motivatia actului avortiv se contureaza.
In primul rand, avem de a face cu trebuinta de procreare, de a avea urmasi, de autorealizare prin urmasi. In al doilea rand, in expresia "sarcina nedorita" avem incorporata relatia afectiva si atitudinea femeii fata de copilul abia conceput, si in al treilea rand avem situatia concreta a femeii, imprejurarea imediata si imaginara care dobandeste functie de scop. Acest scop constient apare ca raspuns pragmatic la o alta trebuinta, si prin recurenta ca un factor de modificare si generare a motivelor.
In cazul comportamentului avortiv, scopul este evident, eliberarea de constrangerea impusa de prezenta sarcinii. Starea afectiva fata de sarcina este surprinzator de omogena la femeile cu avorturi. Din cele 60 de cazuri studiate, doar una singura asocia cuvantul sarcina cu "bucurie", in rest toate asocierile erau extrem de negative.
Acest lucru ne duce la concluzia ca trebuintele ce determina comportamentul avortiv depasesc cu mult sfera celor mentionate anterior, in asa fel incat ajung pana la anularea acestora.
De fapt niciodata omul nu actioneaza sub imperiul unui singur motiv, ci sub influenta unor constelatii motivationale, in care de regula se produc si se depasesc conflictele. Orice indeplinire de dorinte inseamna si o renuntare, dupa cum afirma E. Claparede. Exemplu L.A. in varsta de 24 de ani, cu 2 copii casatorita in urma cu 3 ani, marturiseste ca ar fi pastrat bucuroasa sarcina daca ar fi avut casa. Deci motivatia de a avea adapost, depaseste evident pe cea de a avea inca un copil.
In mod clar, in cadrul femeilor cu avorturi numeroase, trebuinta, dorinta de a avea un copil este depasita de trebuinte de alt ordin: fie material, intelectual, afectiv, estetic etc.
Situatia este aparent simpla, se respinge o trebuinta care nu este acuta intr-un moment, in favoarea alteia care sufera un fenomen de acutizare. Fiecare motiv insa, fiecare trebuinta chiar, se identifica cu o valoare de un anumit grad. Putem spune ca de fapt procesul motivatiei se identifica cu procesul valorizarii. Astfel, intre motivatie si valorile individului, intre diferitele structuri psihologice ale individului apar nepotriviri, conflicte, uneori chiar ciocniri violente. Aceasta discrepanta a ideilor si opiniilor este resimtita in plan psihologic ca o stare tulbure, confuza, tensionata. Aceasta este, adesea, starea cu care femeia paraseste clinica de avorturi.
De exemplu, A.M., 27 de ani fara avorturi in antecedente, cu un copil, declara ca nu o sa-si ierte niciodata faptul ca "a distrus o viata de om". Mai mult, isi proiecteaza toata ura impotriva sotului, acuzandu-l si pe el in situatia in care se afla. Este vorba deci, de o stare de disonanta cognitiva, dupa cum o numeste Leon Festinger: "doua elemente sunt disonante, daca pentru o ratiune sau alta nu se potrivesc".
Viata, ca principiu moral si valoric, este adanc inradacinata in constiinta fiecarei femei. Principiul religios nu este neaparat cel care da valoare vietii. In studiul pe care l-am realizat, femei cu grad eterogen de religiozitate, considerau ca avortul "este un pacat foarte mare". Doar doua din cele 60 considerau ca nu este pacat (V.M. considera ca nu este pacat deoarece sarcina provenea dintr-o relatie extramaritala). In urma cercetarilor s-a constatat ca "cu cat gradul de diferentiere calitativa a alternativelor este mai mare, cu atat disonanta cognitiva va fi mai mare". In cazul avortului diferentierea calitativa este maxima: viata sau moartea unui copil. Acest fapt se poate solda cu efecte nefavorabile asupra vietii psihice a femeii, ducand-o in pragul nevrozelor.
Dat fiind faptul ca disonanta cognitiva este psihologic neconfortabila, problema care se ridica este fie reducerea si eliminarea ei, fie evitarea anticipata a instalarii ei.
In cazul nostru, evitarea anticipata se poate realiza prin programe de planificare familiala si mai ales prin consilierea de sarcina.
In cazul femeii care a suportat avortul, reducerea acestei disonante se poate face prin schimbarea atitudinii fata de moralitatea actului respectiv.
b) Nevrozism, depresie, conflict
"Nevroza cuprinde un teritoriu si un climat ce poate fi identificat de la jena pana la durerea morala". Pe acest parcurs se incadreaza cu diferite nuante de intensitate si starea psihica dupa avort (vezi studiu de caz). Exemplu, G.M. 29 de ani, intensitatea crescuta a durerii morale ia forme de exprimare psihopatologica. Durerea morala apare ca o suferinta insuportabila si dezorganizata pentru proiectia existentiala a fiintei, destul de greu de definit. Fiind vorba de o traire atipica, ea nu se refera la o insusire a lumii, ci a mea, exact ca la durerea fizica. Aceasta durere sufleteasca devine astfel un concept de intrebuintat pentru precizarea limitei superioare a suferintei nevrotice.
Intre jena si durere morala totul este posibil ca trepte, nuante, intensitati, lucru foarte evident la femeile cu avorturi.
Cand trairea unei dureri morale devine o trasatura a vietii psihice, avem intotdeauna doua posibilitati: una inregistrabila ca durere "admisibila", ce deriva din existenta noastra, ca un val continuu sau miscare a valurilor realitatii in raport cu noi, si o alta constand din intalnirea, infruntarea perpetua a valorilor existentei cu "stanca" axiologica, mai mult sau mai putin stabila a personalitatii noastre, ceea ce inseamna cautare, sentiment. In aceasta neostenita miscare de intalnire si provocare existentiala pe care realitatea o instituie in campul de constiinta, trairile personale pot merge de la sentimentele cele mai agreabile si de dorit pentru existenta pana la tensiunea intrapsihica intensa si chinuitoare. Daca durerea fizica este prevazuta in planul general al fiintelor vii, starea de incomoditate sau disconfort psihologic nu se gaseste programata in structura noastra mintala, nevroza fiind o maniera incomoda de a exista.
Nevroza ne apare ca o traire a unei ingustari, a pierderii de proportionalitate intre conditiile existentei si mijloacele existentului, intre parametrii vietii si atributele fiintei care se deplaseaza pe aceasta neinchisa elipsa, de la nastere pana la moarte. Adesea, femeia poate cadea victima nevrozei de stres marital, care o face sa devina mult mai vulnerabila si mai labila in situatii limita, in care trebuie sa ia o decizie importanta.
Aceasta este probabil si explicatia pentru usurinta cu care femeile iau decizia de avort, in conditiile unei existente afectate de agenti stresanti, atat din campul familial, cat si cel social.
Ca exemplu, A.I., 31 de ani, are 5 avorturi in antecedente, acuza un mediu familial conflictual, determinat de prezenta unui sot alcoolic care afecteaza negativ asupra starii cuplului. In urma investigarii se constata un grad inalt de instabilitate nervoasa insotita de o depresie medie, apropiata de limita superioara.
Astfel, reactii anxioase si depresive persistente, cu tendinta de structuralizare comportamentala, de tip distimic sunt intalnite la femeile casatorite cu barbati alcoolici, adulteri, inafectivi, nonimplicati in viata conjugala sau cu manifestari de gelozie patologica.
Astfel de soti "psihogeni", dupa expresia avansata de Constance Pascal, genereaza prin comportamentul lor psihopatic, veritabile nevroze anxioase la partenerele lor. Se poate afirma fara exagerare ca toate sotiile alcoolicilor prezinta intense tulburari nevrotice de tip anxios, mai ales pentru ca sunt expuse unor permanente amenintari de lovire, scandalurilor.
Adesea, aceste femei cad in stari depresive. Depresia, spre deosebire de tristete - care este un moderator, se contureaza ca o suferinta. Ea se schiteaza pe un anumit fundal afectiv care-i serveste ca o particulara traire a durerii interioare, mergand de la reactie intr-un anumit context nefavorabil (pierderea unei fiinte, o frustrare morala cum este avortul), care constituie o modalitate de existenta pentru o perioada de timp pana la dezvoltarea unei personalitati marcate pentru totdeauna in acest fel. "Situatia frustranta declanseaza, de regula, stari emotionale puternice care dezorganizeaza activitatea subiectului ducand la forme de nevroza".
Tristetea si depresia sunt trairi interioare, serioase si grave, mergand pana in profunzimea fiintei umane. Depresia ca traire interioara are diferite grade de profunzime, ce incep cu diminuarea intereselor fata de lume, cu reducerea insemnata a fondului vital, dezinteresarea instinctivo-afectiva, saracire a sentimentelor, devalorizarea lumii si a semenilor. Poate aparea un sentiment de durere morala insotita sau nu de anxietate. In repetarea reactiilor depresive se poate ajunge pana la depresii nevrotice.
Majoritatea femeilor care nu-si doresc sarcina sunt ambivalente sau amana decizia cat pot de mult, respectiv pana la al doilea semestru de sarcina.
Aceasta ambivalenta este generatoare de conflict pentru constiinta femeii in cauza. Conflictul uman apare ca ciocnire dintre doua interese cu mare incarcatura afectiva si existentiala.
Cand se supune normelor morale ale societatii, el este omologabil pozitiv si cu un pronuntat coeficient de solutionare obiectiva.
Conditia normala a conflictului face parte din cadrul normo-plastic si determinant al caracterului, reprezentand una din componentele matricei constructive a personalitatii.
Suntem niste fiinte opozante si discordante, dar in aceeasi masura generam continuu netezirea si concordanta.
Modalitatea transfigurata a conflictului moral, care este de fapt o sursa certa a psihogenezei, devine in varianta dezechilibrata, una din conditiile certe ale suferintei nevrotice.
Culpabilitatea pe care am intalnit-o la toate cele 60 de femei studiate, apare ca un sentiment al esecului in adaptarea axiologica. Participarea noastra la valorile morale nu constituie un act declarativ, nu este un joc, ci o modalitate sociala fara de care nu poate merge o fiinta omeneasca implinita. Abatere de la aceasta participare a femeii la fondul etic, nereusita prezentei eficiente in planul comunicarii orale (caci oricum s-ar pune problema, avortul nu poate fi afirmat ca ireprosabil moral), se manifesta ca un esec special, de culpabilitate tocmai pentru ca se pierde din comunitatea constructiva a triadei eu - tu - el.
Culpabilitatea este traita in mod direct ca o tradare personala, ca un sentiment de vina, de socoteala ce trebuie data.
In nevroza gasim intotdeauna eforturi foarte accentuate pentru invingerea culpabilitatii.
Pentru a intelege toti acesti factori care pot influenta femeia in decizia ei, e necesar sa abordam si factorii care vin din mediul de viata a femeii, respectiv familia.
2.2.Familia
2.2.1.Familia - suport de baza pentru femeia - mama
a)Climatul familial securizant/nesecurizant
Grupul familial este un grup actional cu multiple sarcini si responsabilitati, o microinstitutie.
Cei doi membri ai cuplului conjugal planifica actiuni diferite imediate sau de perspectiva, iau decizii, indeplinesc concret diferite sarcini. Participarea egala si echitabila a celor doi soti, la organizarea si desfasurarea vietii si a activitatii conjugale, constituie un indicator al bunei functionalitati a cuplului conjugal, al legaturilor profunde de ordin psiho-afectiv si moral dintre parteneri.
Climatul familial care se contureaza in cadrul cuplului este esential pentru femeie si in special pentru femeia - mama. El exercita o influenta covarsitoare asupra comportamentului acesteia, asupra deciziilor si trairilor ei, modelandu-i tipul de raspuns la stimuli externi si chiar interni (ex. la aparitia unei sarcini).
O atmosfera calda, securizanta, este dorita de orice femeie, dar pot aparea si exceptii.
Uneori nu exista acelasi grad de implicare si participare la cei doi soti, ceea ce inseamna ca, pentru unul dintre ei nu exista o coincidenta intre asteptarile pe linie de rol si comportamentul concret al partenerului sau. Drept urmare, pot aparea insatisfactii, frustrari, tensiuni cu consecinte nefaste asupra comportamentului conjugal. Cand empatia nu vine din partea unuia dintre soti, celalalt isi cauta alte alternativa de satisfactie si rasplata.
Studiile realizate pe cupluri au scos in evidenta faptul ca barbatii sunt mult mai satisfacuti de empatia sotiei in comparatie cu consoartele lor de viata. Acest lucru se explica, fie prin nivelul empatic mai scazut al barbatilor, fie prin faptul ca femeile pretind un nivel empatic foarte crescut pe care acestia nu-l pot satisface.
O alta explicatie ar tine de faptul ca barbatii sunt socializati in ideea muncii si preocuparilor despre lume (interesele lor centrale). Mariajul e pentru ei o parte importanta din viata, dar nu reprezinta aproape totul ca si pentru femei.
Multi barbati, fiind absorbiti de problemele familiale considera ca "rezonabil" acest nivel de intelegere si comunicare, prin care se traduce de fapt empatia.
Diferentele de satisfactie empatica ar fi determinate si de faptul ca rolurilor pe sexe, in socializarea lor, se contureaza diferit. Fetitele sunt socializate pentru a da empatie, iar baietii sunt educati mai mult pentru a primi.
Ruth Westheimer, afirma ca majoritatea cuplurilor care erau intrebate despre propriile relatii familiale, considerau cheia problemelor de mariaj lipsa de comunicare.
Mariajul este o relatie foarte intima, iar partenerii trebuie sa-si defineasca relatia prin comunicare. Cei doi trebuie sa comunice, sa vorbeasca despre fiecare problema, despre planificarea banilor si, bineinteles, despre copiii pe care ii vor avea sau nu. Comunicarea in relatiile intime este un fenomen complex si important.
Numarul mare de avorturi de la noi din tara este in mod evident si rezultatul comunicarii deficitare intre soti in ceea ce priveste relatiile intime. Acest lucru duce la acele "sarcini nedorite", prin absenta unei planificari familiale, prin absenta folosirii unor metode contraceptive.
Monotonia, repetitia, lipsa de imaginatie si creativitate interactionala determina o saracire si o aplatizare a relatiilor sexual - afective, prejudiciind implicit, comportamentul procreativ.
Teama de sarcina si absenta dorintei de a avea copii sunt simptome obisnuite a unor insatisfactii mutuale pe linie afectiva si ale unor frustrari sexuale, echivalent cu refuzul constient sau inconstient al cuplului de a se continua prin copii, ca o consecinta a neimplinirilor sale afective. Dorinta ambilor parteneri de a avea copii, cel putin in primii ani de casatorie, constituie un indicator cert al satisfactiei conjugale, in vreme ce manifestarea acestei dorinte unilateral (doar la unul dintre parteneri) exprima o incompleta maturizare a sentimentelor de iubire si a satisfactiilor senzitiv-sexuale la celalalt partener.
Comportamentul sexual-afectiv echilibrat si reciproc satisfacator are o semnificatie deosebita pentru stabilitatea casatoriei si pentru realizarea finalitatilor sale biologic-procreative.
Imaturitatea afectiva cultivata de un sistem educational distorsionat pare sa fie unul din marile impedimente in calea viitoarei adaptari conjugale sub toate aspectele ei si in special din punct de vedere sexual si procreativ.
In urma studiilor realizate de profesor doctor Iolanda Mitrofan in ceea ce priveste comportamentul procreativ s-au relevat urmatoarele aspecte: un nivel scazut al comunicarii si satisfactiei erotice si sexuale (cu o frecventa scazuta a contactelor). La nivelul cuplurilor disfunctionale, datorat persistentei unei atitudini negative in raport cu procreatia, ca urmare a unor deficite in asumarea matura a rolurilor sexuale si prenatale.
b)Conflictele familiale si rolul lor in luarea deciziei de avort.
In familie pot aparea conflicte deoarece conditia mariajului modern este marcata de libertatea optiunii, a deciziei prin si pentru iubire, intru si pentru descoperirea si implinirea sinelui prin intermediul celuilalt. Astfel rezulta o alta caracteristica a cuplului contemporan: marea sa instabilitate si mobilitate datorita vulnerabilitatii si dinamicii profund omenesti a motivatiilor afective in continua metamorfoza.
Instabilitatea cuplului modern conduce cu o frecventa considerabila la cresterea problemelor familiale (avorturi, divorturi numeroase).
Orice disfunctie conjugala se poate considera ca fiind cauzata de un "deficit" de comunicare interpersonala, prin comunicare intelegand nu doar un schimb de mesaje verbale, ci si comunicarea nonverbala (sexual - afectiva), ce consta dintr-un schimb de "mesaje" senzitive si emotional - afective.
Aceasta comunicare este compromisa intr-o viata conjugala dizarmonica, grefata de violente, alcoolism, gelozie si indiferenta afectiva.
Tulburarile comportamentului psihosexual, ca teama de sarcina, frigiditatea, nerealizarea maternitatii prezinta un interes special pentru intelegerea raporturilor si interdependenta dintre dragoste, capacitatea de relationare maritala eficienta si sanatatea fizica si psihica a cuplului conjugal.
Conflictele maritale pot fi diverse, pornind de la dezacordul pe probleme economice, probleme social - emotionale, probleme de empatie, si nu in ultimul rand dezacordul cu privire la copii (la existenta acestora, probleme de educatie etc.). Ideea de a avea un copil apare adesea pentru unul dintre soti ca un sfarsit, in timp ce pentru celalalt ea apare ca un inceput, inceputul unei familii.
In situatiile in care intensitatea, continutul, forma de manifestare si frecventa conflictelor cresc semnificativ, acestea capata valente dezorganizatoare in microgrupul familial, alternand progresiv relatiile dintre soti. Un anume tip de conflict poate deveni astfel un simptom al unei patologii de interactiune familiala, potentand recurent sistemul disfunctional instituit. Conflictul conjugal se caracterizeaza prin capacitatea de penetratie distructiva la nivelul personalitatii consortilor, dezorganizand reactiile, pattern-urile si habitusurile adaptative si impiedicand realizarea functionalitatii firesti a cuplului conjugal si parental.
Este lesne de inteles ca intr-un astfel de cadru conjugal, apartinand unei sarcini nu este tocmai lucrul cel mai dorit, iminenta unui avort aparand cu claritate in mintea femeii respective. Are loc astfel inlocuirea pattern-ului matern cu un nou pattern, comportamentul avortiv care apare ca substitut pentru raspunsul normal al femeii in fata aparitiei sarcinii.
c)Rolul si statutul feminin in familie si societate
In lumea moderna rolul femeii nu mai este in mod esential diferit de cel al barbatului. Cadrul familial s-a schimbat total, iar casa nu mai este in cea mai mare parte a zilei, un loc de comunicare umana intre cei cu activitati convergente pentru intretinerea caminului. In general, in timpul orelor de lucru, este un loc abandonat de ambii parinti care-si petrec restul timpului cu activitatea profesionala.
Cu toate acestea, Talcott Parsons, un important teoretician al rol - sexului, a argumentat ca in societatea industrializata rolul femeii de a naste si creste copii, de a avea grija de casa, devine mai important ca oricand inainte.
Barbatul angrenat in lumea competitiva de afara are nevoie de un loc plin de afectiune si acest loc il ofera familia. Femei are un loc aproape simbolic si expresiv in ceea ce priveste afectiunea si suportul emotional al familiei, barbatului revenindu-i rolul "instrumental", de suport economic al familiei.
Aceasta diviziune a muncii nu este intotdeauna practica mai ales in ceea ce priveste femeia, care in conditiile actuale ocupa in familie si societate un statut diferit de cel din trecut, mult mai complex si implicand un conglomerat de roluri pe care trebuie sa le satisfaca.
Ca o reactie la acest aspect, au aparut miscarile feministe care incearca sa arate lumii modelul super - femeii capabile sa impace familia, studiile, datoria fata de sot, cariera si petrecerea timpului liber.
Primele feministe radicale declarau convinse "nu mai vrem copii", excluzand ideologia instinctului matern, aparata de teoriile materialiste, cat si notiunea de complementaritate a sexelor.
Mai tarziu, o alta varianta a feminismului vine cu ideea ca sursa opresiunii femeii nu este atat functia lor de procreere, cat responsabilitatea exclusiva cu privire la copii si la activitatile casnice.
Intr-adevar, numarul mare de avorturi de la noi din tara ne poate duce cu gandul ca ar fi o expresie a devizei feministe de mai sus, dar gradul scazut de cultura sexuala care a fost constatat la femeile cu avorturi demonstreaza ca nu este vorba de o problema de principiu, ci mai mult de considerente practice.
O explicatie a fenomenului rezida din aceasta supraaglomerare de roluri, femeia fiind intr-un fel constransa sa renunte la asumarea rolului matern.
2.2.2.Influentele grupului de apartenenta
a)Influenta mass-mediei, grupului de prieteni, colegi
Intr-un studiu realizat de International Projects Assistance Services din S.U.A in colaborare cu Ministerul Sanatatii si Academia de Stiinte Medicale din Romania, s-a ajuns la concluzia ca in anul 1991 s-au inregistrat 789.096 avorturi la cerere, adica aproape trei avorturi pentru fiecare nastere cu fat viu. S-a constatat de asemenea ca avortul reprezinta o experienta obisnuita pentru majoritatea femeilor. Raspunsurile au aratat ca e rar ca o femeie sa nu aiba cel putin un avort in decursul vietii. Majoritatea au declarat ca au facut doua, trei, patru sau chiar 28 de avorturi intr-un caz. Socanta era detasarea si indiferenta cu care majoritatea femeilor au vorbit despre avort, ele considerandu-l un lucru banal, fara a avea implicatii asupra sanatatii lor.
Cauzele acestui fapt destul de ingrijorator ar putea fi urmatoarele: lipsa de educatie, cunostinte, perceptii deformate despre sexualitate, avort, contraceptie, lipsa de informare si publicitate in mijloacele mass-media, lipsa serviciilor de specialitate si a contraceptivelor, negarea, subestimarea actului in sine.
B.F.Skinner, incercand sa distruga mitul omului autonom, ajunge la ideea controlabilitatii din exterior a comportamentului uman. "Suntem influentati prin mijloace atat de subtile incat nu ne dam seama de acest fapt, suntem impinsi spre un anume scop intr-o astfel de maniera incat uneori gandim si credem ca noi insine dorim scopul respectiv". Interactiunea individ - grup actioneaza in dublu sens: individul contribuie la actiunile grupului, iar acesta isi exercita controlul social asupra individului, ii propune modele actionale.
Problema se pune daca nu cumva si comportamentul avortiv este supus unui asemenea fenomen de influentare subtila. In perioada de dupa 1989 asistam la o mass-medie impregnata de sexualitate, dar speculand in mod scandalos numai latura nedorita a sexualitatii, numai aspectele socante si perverse, uitand total de existenta dimensiunii procreative.
Faptul ca exista inca aproximativ 28% din medici la noi in tara care considera ca avortul este mai usor de efectuat pentru ei, iar 40% considera ca este mai ieftin pentru reteaua medicala decat un serviciu contraceptiv, pune un mare semn de intrebare asupra mecanismelor de influentare si sugestionare a pacientelor, in sensul deciziei de intrerupere a sarcinii.
Cel mai adesea am constatat ca femeile vin la serviciile de avorturi insotite de o prietena care mai intotdeauna avea in antecedente mai multe avorturi. Acest lucru ne ajuta sa intelegem mecanismul de luare a deciziei de avort, decizie care este in mod frecvent reflectarea valorica si morala a grupului de apartenenta, fie ca este vorba de grupul de prietene, colege de munca, grup familial extins.
De-a lungul actului interferentelor umane se produc nu doar simple cuplari, conexiuni si insumari ale psihologiilor individuale. Intra in functiune mecanisme mai puternice cum ar fi: imitatia, sugestia, contaminarea psihica, care afecteaza mult mai durabil gandirea, sentimentele, vointa si convingerile participantilor la interactiune.
"Modificarea psihologica, cantitativa si calitativa, a persoanelor este de fapt mai mult decat o interactiune, este o interinfluentare. In acest proces valorile psihice se comunica si se transmit, se propaga din aproape in aproape, prin sugestie si intuitie, determinand simultaneitatea simtirii, conformitatea".
Ponderea influentei pare a fi mai mica in planul cognitiei, comparativ cu afectivitatea pentru ca in cognitie accentul cade pe obiect, iar in al doilea caz se impune in prim plan semnificatia subiectiva a stimulului, lumea interna a subiectului. Aparitia unei sarcini implica intotdeauna probleme afective pentru femeia in cauza, iar glisarea intre polul pozitiv si cel negativ al afectivitatii este des influentata de factorii socio - culturali din mediul de apartenenta al femeii. Sentimentele morale sunt cel mai adesea depozitoare a acestor influente, iar actul comportamental repetat si normal intr-un anume grup, nu mai suscita interogatii personale din acest punct de vedere.
Toate aceste influente asupra femeii in dificultatea de a lua o decizie, transformandu-i cel mai adesea ambivalenta intr-un act comportamental conform cu conceptiile grupului de apartenenta, respectiv intr-un act avortiv.
b)Modele culturale si religioase
Modelele culturale si religioase care sunt functionale in grupul de apartenenta al femeii, actioneaza reglator asupra comportamentelor si actelor decizionale ale acesteia.
Oricum am pune problema, in aproape toate culturile si religiile, viata in sine, ca valoare, a fost un principiu aparat si cultivat cu deosebita grija. Exceptie fac unele societati primitive sau in care, pentru anumite perioade de timp, valorile de baza erau altele: vigoarea, masculinitatea etc.
Respectul fata de viata umana este un precept al moralei universale proclamat de toate societatile cu adevarat democratice.
Cele mai vechi codexuri morale inregistreaza comandamentul "Sa nu ucizi!", prezent si in biblie. Caracterul neconditionat al acestei porunci a fost explicat de gandirea religioasa prin apelul la transcendenta, la divinitate. Etologia umana, insa, aduce lumini noi, mutand temeiul explicativ din transcendent in transcendental, cautand si gasind originea acestei norme printre instinctele morale ale omului, deci intr-un transcendental de ordin biologic.
In sprijinul afirmatiei ca protejarea vietii individului este o valoare cu radacini biologice sunt aduse mai multe argumente. Nici un tip de convietuire sociala umana sau animala nu e posibil in afara existentei unei reglementari care, protejand viata fiecarui individ, sa asigure conservarea speciei.
Cercetarea comportamentului intraspecific al animalelor a demonstrat caracterul innascut al inhibitiilor agresivitatii si a celor care se impotrivesc uciderii congenerilor in special. Prezenta acestor inhibitii la speciile cele mai diferite din punct de vedere evolutionar ne duce cu gandul la ideea ca si la om, comandamentul "Sa nu ucizi!" este in fond o adaptare filogenetica, este innascut.
Comportamentul avortiv insa, ne apare la o privire mai atenta ca un act de agresiune intraspecifica, care nu poate fi stopat intotdeauna nici chiar de consideratii religioase. Cu toate acestea, fiecare cult religios vine cu un ansamblu de norme si restrictii care aproape intotdeauna nu tolereaza avortul. Conceptia ortodoxa, destul de restrictiva, afirma clar faptul ca mama nu poate considera fatul conceput ca parte a corpului ei, de care sa dispuna dupa bunul plac, sa-l lase sa existe sau sa-l extermine. Fatul, de la conceptie este legat de corpul mamei sale, atat cat suntem noi legati de mediul in care traim, de aer, de oxigen.
In cazul femeilor care au facut avorturi, normele ortodoxe sunt destul de severe, sporind culpabilitatea femeii in cauza. A fi parinte furnizeaza cuplurilor credincioase un sens si contribuie la implinirea comenzii divine "cresteti si inmultiti-va". Se ajunge astfel la siguranta ca Dumnezeu a binecuvantat familia.
Numeroase studii au aratat ca romano - catolicii, ca rezultat al ideologiei lor, intentioneaza sa aiba si au mai multi copii decat celelalte grupuri religioase. Invatatura catolica, in materie de sexualitate maritala, sustine ca sotii colaboreaza cu Dumnezeu pentru producerea si educarea unei noi generatii, unei noi vieti. In ceea ce priveste contraceptia, studiile au aratat ca femeile catolice se conformeaza si din acest punct de vedere, conceptiilor religioase si viziunii bisericii. Ele nu folosesc alta metoda contraceptiva in afara metodei ritmului sau abstinentei periodice.
In iudaism punctele de vedere sunt diferite: talmudul include pasaje ce permit contraceptia si chiar sterilizarea, dar numai in anumite circumstante (probleme de sanatate), pentru a se putea ocupa de ceilalti copii.
Incepand cu acest secol, biserica protestanta si-a schimbat si ea pozitia cu privire la controlul nasterilor, asa incat accepta ca cei doi tineri casatoriti au libertatea sa-si planifice si sa-si ordoneze viata sexuala asa incat fiecare copil sa se nasca in familie in momentul in care este dorit.
S-a constatat, de asemenea, ca exista unele secte religioase ai caror membri au mai multi copii (secte fundamentaliste si mormone) sau in care avortul este considerat un pacat de neiertat (baptiste).
Indiferent de apartenenta la aceste grupari religioase, femeia aflata dupa efectuarea unui avort se autoculpabilizeaza si dezvolta reactii depresive de intensitatea diferite. Aceasta, poate, datorita faptului ca judecata si rasplata morala nu se pot evita, dupa cum nu poate fugi cineva de sine insusi. Ochiul constiintei, cand acesta exista si nu e pervertit, priveste in permanenta comportamentul si faptele noastre.
c)Educatia sexuala si contraceptiva
"Sanatatea femeii este cel mai important lucru, iar pentru aceasta sunt necesare mijloace de planificare familiala", afirma dr. Wheat.
Toate societatile au avut o politica familiala, de la Sparta, unde copiii subdezvoltati erau aruncati in prapastie, la lumea musulmana care traduce indicatiile profetului de a se inmulti pentru a stapani lumea.
Conceptul cel mai caracteristic al politicii familiale este reprezentat de planificarea familiala, expresia cea mai directa a libertatii personale.
Dimensiunile familiei se stabilesc nu in raport cu anumiti factori din exterior, ci din interior, in functie de nazuintele si posibilitatile reale ale fiecarei familii. Aceste posibilitati sunt nu numai materiale (venituri, locuinte, facilitati de ingrijire a copiilor), ci vizeaza si componente psihologice, fiziologice, de sanatate, care pot determina decizia cuplului de a aduce pe lume copii. La baza unei planificari familiale eficiente stau intotdeauna educatia sexuala si contraceptiva a populatiei, care in tarile mai putin ridicate cultural, au un nivel destul de scazut.
Un studiu realizat la noi in tara, in orasele Bucuresti, Targu Mures, Reghin, Iasi, Pascani s-a constatat ca teoretic exista dorinta prevenirii unor sarcini nedorite, insa in lipsa educatiei sexuale si a informatiilor si serviciilor contraceptive adecvate duce la continuarea practicarii avortului ca principala metoda de planificare familiala. Femeile respective aveau cunostinte extrem de limitate referitoare la contraceptie si avort, acestea provenind din zvonuri si informatii, din surse necalificate. Acest lucru l-am constatat si in studiul pe care l-am efectuat la Spitalul de Adulti Barlad. In procent mare se utilizau metode traditionale si pilule fara prescriptia medicului. Considerente culturale, morale si religioase tind a fi neglijate in conditiile stresului provocat de aparitia unei sarcini nedorite.
Tot din studiul anterior a reiesit necesitatea de a avea acces larg la contraceptive, nevoia de educatie si consiliere pentru femei, dar si pentru partenerii lor. Majoritatea femeilor intervievate au fost de acord ca este mai usor si mai comod (92%) si mai ieftin (75%) sa previna sarcinile nedorite prin contraceptie decat prin avort.
Studiile realizate in alte tari au aratat ca rata avortului a scazut in conditiile existentei unei educatii sexuale si contraceptive adecvate.
In Danemarca, referitor la repetarea avorturilor, s-a constatat ca aceasta depinde de fertilitatea femeii, numarul de copii doriti, folosirea contraceptivelor si motivatiile pentru care sarcina este nedorita. Repetarea unor sarcini nedorite dovedesc practicarea inadecvata a metodelor contraceptive.
Prevenirea repetarii avortului cere cateva masuri necesare inca de la primul avort: introducerea educatiei sexuale in scoli, avand drept scop principal folosirea metodelor contraceptive, implicarea factorilor socio - economici, informarea corecta a tinerelor despre actul avortiv. Absenta educatiei sexuale sau numarul de ore insuficient, in scoli determina informarea tinerilor din alte surse, cel mai adesea incorecte.
O problema deosebita pe care trebuie sa o avem in vedere in educatia contraceptiva este prevenirea sarcinii la adolescente. In majoritatea societatilor, portretul de "nice girl" este idealizat, acesta determinand tinerele fete sa nu utilizeze contraceptive. Unele traiesc, asadar, o adevarata dilema. "O fata cinstita" nu se angajeaza intr-o relatie sexuala premaritala, iar folosirea contraceptivelor este o declaratie in fata ei, a partenerului, a medicului si a farmacistului ca este angajata intr-o astfel de relatie, si ca totodata nu este "o fata cuminte".
Este afectata atat conceptia despre sine cat si imaginea ei in fata celorlalti. Cel mai adesea, conflictul este rezolvat prin renuntarea la contraceptiei, dar acest lucru in loc sa-i rezolve problema o agraveaza, pentru ca in scurt timp, imaginea pe care o va afisa va fi aceea de "femeie necasatorita insarcinata", imagine care este la fel de sanctionata social. Astfel conflictul amplificat, preseaza asupra femeii si in scurt timp ajunge la avort pe care il considera atunci ca o solutie magica, care ii rezolva momentan problema.
Avortul vin si el cu anumite costuri pentru femeia respectiva pornind de la cele financiare, dezaprobare sociala si autoculpabilizare.
Contraceptia ar elimina aceste neplaceri, dar exista si anumite bariere psihologice in fata acesteia: constientizarea angajarii intr-o relatie sexuala, chiar posibilitatea de a fi cunoscuta ca sexual disponibila, dificultati in mentinerea efectiva a contraceptiei, atitudinea masculina care include indiferenta, goluri in cooperare, opozitia de a folosi contraceptive, dominanta masculina in relatie.
Aceasta dominanta masculina ar explica in parte amanarea responsabilitatii unei sarcini pentru femeie prin nefolosirea nici unei metode de preventie. 90% din metodele contraceptive sunt pentru femei. Acest lucru vine in contradictie cu rolul oarecum pasiv pe care il are femeia in relatia sexuala si mai ales in relatia din cadrul cuplului. Rolul social dominant al barbatului face ca femeia sa-i atribuie acestuia si responsabilitatea contraceptiei printr-o extrapolare a dominantei pasive din comportamentul sexual feminin. Acest fapt are un efect negativ, deoarece raspunsul masculin nu este cel asteptat.
Cercetarea practica de teren
Stabilirea ipotezei si metodologia de lucru
Descrierea esantioanelor studiate
Descrierea probelor psihologice folosite
Analiza cantitativa si calitativa a datelor
Concluzii
Studiu de caz
Stabilirea ipotezei si metodologia de lucru
Studiul de fata a fost realizat in Spitalul de Adulti Barlad, la sectia Obstetrica - Ginecologie. Ipotezele de la care am pornit in realizarea cercetarii au fost urmatoarele:
Comportamentul avortiv recidivat are consecinte negative asupra stabilitatii nervoase a femeii.
Femeile cu avort recidivat prezinta un indice moral, religios si cultural scazut.
Variabila independenta este reprezentata de recidivarea avortului, iar variabila dependenta de modificarile factorilor investigati.
Pentru a verifica ipotezele am realizat un studiu comparativ intre doua esantioane alcatuite fiecare din 31 de femei.
Datele obtinute au rezultat in urma utilizarii metodelor psihologice de investigare, respectiv observatia, convorbirea, chestionarul si metoda biografica.
Prin intermediul convorbirilor duse inainte de efectuarea avortului am obtinut date cu privire la motivatia actului avortiv, la trairile si sentimentele pe care le aveau femeile in starea de pre-avort prematur, date ce vizau contextul familial, social, mediul de munca, influentele sub care s-a luat decizia de avort.
Datele culese prin metoda biografica si prin observarea directa a pacientelor, a reactiilor de dupa avort, a gesticii si mimicii pacientelor au fost foarte importante pentru a completa rezultatele obtinute prin metoda chestionarului.
2.Descrierea esantioanelor studiate
In cercetarea efectuata am selectionat doua esantioane de subiecti, fiecare a cate 31 de cazuri.
Pentru selectia subiectilor am urmarit urmatoarele criterii: varsta, mediul de provenienta si studii.
Primul esantion A, este construit din femei aflate pentru prima data in situatia de a efectua avortul, pe cand esantionul B este constituit din femei care aveau in antecedente intre 2 si 10 avorturi.
In interiorul fiecarui esantion se regasesc cazuri incadrate in grupa de varsta 20 - 35, astfel incat fiecarui subiect de o anumita varsta din grupul A sa-i corespunda un subiect de aceeasi varsta in grupul B. Am luat in studiu aceasta perioada de varsta, deoarece include si perioada de maxima fertilitate din viata femeii.
In ceea ce priveste studiile, acestea se situeaza la nivel scazut si mediu. Astfel, exista 11 subiecti cu 10 clase si scoala profesionala, 8 subiecti cu studii de 8 clase si 12 cu studii liceale.
Ca mediu de provenienta, fiecare esantion este alcatuit din 17 femei din mediul urban si 14 femei din mediul rural.
3.Descrierea probelor psihologice folosite
Pentru a afla daca repetarea avortului influenteaza in mod semnificativ stabilitatea nervoasa a femeii, am aplicat la ambele esantioane, inainte de efectuarea avortului, chestionarul Eysenck, varianta E.P.I., alcatuita din 57 de itemi la care subiectul trebuie sa raspunda afirmativ sau negativ.
Fiecare chestionar a fost aplicat individual, pentru a putea urmari reactiile subiectului si pentru a clarifica eventualele nelamuriri.
Acest chestionar investigheaza urmatorii factori: nevrozism, extraversiune - intraversiune si de asemenea o scala de minciuna, care indica gradul de sinceritate a raspunsurilor la intrebari.
Am urmarit factorul nevrozism si depresie deoarece, plecand de la ipoteza - trairea repetata a unor situatii traumatizante si stresante pentru femeie poate duce la permanentizarea unor stari conflictuale interne, acest lucru afectand echilibrul psihic.
Prin cumularea reactiilor anxioase si depresive de la fiecare avort, se poate ajunge la structurarea unui comportament de tip distimic, depresiv.
Un alt instrument folosit a fost scala de autoevaluare a lui Zung (S.D.S), care contine 2o de itemi formulati afirmativ, in raport cu care subiectul trebuie sa-si exprime acordul sau dezacordul pe o scala de raspuns in trepte, cu 4 variante: foarte rar, uneori, deseori, mereu.
In studiile efectuate in alte tari s-a ajuns la concluzia ca femeile sufera o depresie medie in urma avortului. Pornind de aici am vrut sa vad daca acest lucru se verifica si la noi, si pentru aceasta am urmarit daca exista o diferenta semnificativa intre cele 2 esantioane.
Pentru investigarea factorilor moral, religios, cultural am alcatuit un chestionar intitulat M.R.C., pe care l-am aplicat celor 2 esantioane, pentru a vedea daca persoanele cu avort recidivat au un indice moral, religios, cultural scazut fata de femeile aflate la primul avort. Chestionarul M.R.C. cuprinde 24 de itemi, care urmaresc evidentierea eului moral, religios si cultural al persoanei in cauza (vezi anexa 4).
Intrebarile chestionarului au vizat aspecte din viata cotidiana prin intermediul carora s-a putut identifica pozitia pe care fiecare subiect a avut-o pe axa moral, religios, cultural. Fiecare raspuns la intrebare presupune alegerea uneia din cele 4 variante de raspuns: foarte des, des, uneori, niciodata. Trebuie specificat faptul ca intrebarile referitoare la indicatorul cultural cuprind itemi ce vizeaza cultura medicala si sexuala a persoanei in cauza. Chestionarul cuprinde si un item referitor la cauzele care au stat la baza deciziei de avort. De asemenea, contine si un item de asociere verbala, care evidentiaza reactia femeii fata de sarcina in starea pre-avort. La acest item li s-a cerut femeilor investigate sa asocieze cuvantul sarcina cu minimum trei cuvinte. Intrebarile referitoare la indicele religios vizau comportamente tipice ritualurilor crestine, atitudinea persoanei fata de acestea, iar indicatorul moral contine itemi care raporteaza subiectul in cauza la un sistem ambivalent de valori: binele si raul.
4.Analiza cantitativa si calitativa a datelor
Pentru a efectua analiza cantitativa calitativa a datelor am utilizat programul statistic S.P.S.S.
Am urmarit in prima faza diferenta dintre mediile celor doua esantioane corelate la fiecare factor investigat. In urma testelor de semnificatie am ajuns la concluzia ca exista o diferenta reala la nivelul factorului nevrozism. Unde pentru un Z=-3,72 am obtinut un prag de semnificatie P=0,002, astfel am respins ipoteza de nul de la care am pornit, care sustinea ca intre lotul A si B nu exista o diferenta semnificativa la factorul nevrozism.
Rezultatul obtinut ne indreptateste deci, sa tragem concluzia ca exista o diferenta semnificativa intre media nevrozismului la grupul A si media nevrozismului la grupul B. Astfel spus, avorturile repetate duc la cresterea gradului de nevrozism. In baza valorilor obtinute la diferenta dintre media depresiei intre cele 2 grupuri A si B (Z=-2,58 si P=0,0097) am ajuns la concluzia ca exista diferente semnificative intre A si B. Media depresiei la grupul A este o medie a carei valoare ne indica o depresie usoara, fapt justificat si prin starea dinainte de avort si dupa ce au traversat o perioada de contradictie si ambivalenta, in care s-a dus lupta pentru a lua o decizie. La grupul B, media depresiei atinge cote mai inalte depasind chiar si nivelul unei depresii medii (vezi anexa 3).
Diferentele la indicii moral, religios, cultural nu au fost semnificative, deci s-a recurs la acceptarea ipotezei de nul in baza unui Z=-0,92, P=0,3571 la indicele religios, a unui Z=-0,74, P=0,46 la indicele cultural si Z=-0,53, P=0,5930 la indicele moral.
Este important de precizat ca la un item al chestionarului M.R.C., care viza autoculpabilitatea (considerati ca avortul este un pacat?), indiferent de nivelul de religiozitate al femeii, toate femeile au optat pentru prima varianta de raspuns, care afirma ca avortul este un pacat foarte mare. Dupa timpul scurt in care se decideau pentru aceasta varianta de raspuns si dupa gestica si mimica femeii, am dedus ca raspunsurile veneau dintr-o convingere profunda si erau constiente de faptul ca avortul inseamna suprimarea unei vieti, astfel ca reactia depresiva ce urmeaza avortului este perfect justificata. Tot prin intermediul chestionarului M.R.C. am investigat motivatia care sta la baza deciziei de avort la ambele esantioane. Pentru evidenta clara a acesteia am efectuat o diagrama de structura motivationala, in care se poate observa ponderea fiecarui motiv invocat la cele 2 esantioane reunite (A si B, vezi anexa 2).
Pentru observarea modului in care variaza factorii investigati unul fata de celalalt am utilizat metoda corelatiilor, respectiv indicele de corelatie Spearman; cu ajutorul acestuia am facut corelatii intragrupale pentru fiecare esantion. In urma calcularii pragului de semnificatie s-a dovedit ca factorul nevrozism si factorul depresie variaza la unison, la nivelul grupului B, deci pentru femeile cu avorturi recidivate. S-a obtinut in acest caz un indice de corelatie R=0,44 si p=0,013. In baza acestor valori se poate trage concluzia ca gradul de nevrozism creste paralel cu gradul de depresie in cadrul grupului B. Corelatiile intre factorii depresie, nevrozism si factorii moral, religios, cultural sunt nesemnificative.
In ceea ce priveste starea timica a femeii inainte de efectuarea avortului a fost relevant itemul chestionarului M.R.C. care cerea sa se faca asocieri cu cuvantul sarcina. Majoritatea femeilor au facut asocieri verbale negative, care aratau atat refuzul maternitatii, cat si starea de disconfort psihic si fizic traita. Astfel, cuvintele cu frecventa cea mai mare au fost: durere, necaz, suferinta, chiuretaj, frica, disperare, avort. O singura femeie din cele 62 au asociat cuvantului sarcina cuvantul bucurie.
Aceste asocieri negative, repetate cu fiecare avort recidivat duc in final la conturarea unei reprezentari mentale negative, realizandu-se astfel un cerc vicios, avortul trecut determinand o reprezentare negativa a sarcinii, iar aceasta ducand la o noua decizie de avort in eventualitatea unei noi sarcini.
5.Concluzii
Rezultatele obtinute in urma analizei cantitative a datelor ne indreptatesc sa tragem concluzia ca avorturile repetate se repercuteaza in mod negativ asupra sanatatii psihice a femeii, ducand la cresterea gradului de instabilitate nervoasa si implicit la o labilitate psihica si dificultati de adaptabilitate la solicitarile mediului.
Acest lucru marcheaza astfel intreaga existenta a femeii respective nu numai in ceea ce priveste relatia intima a cuplului, dar si in plan social si profesional.
Starile depresive ce urmeaza avortului cumulandu-se mai ales in cazul avorturilor efectuate la scurt interval de timp, duc la fixarea starii depresive, care afecteaza tonusul psihic si capacitatea de a face fata problemelor.
Urmarind gestica si mimica deznadajduita a femeilor dupa avort, am observat ca majoritatea aveau tendinta sa-si acopere fata cu mainile pe parcursul orelor cat ramaneau in spital. Mai mult, unele vroiau sa paraseasca imediat spitalul dupa efectuarea avortului, desi se mai aflau inca sub efectul anesteziei. Gestul de acoperire a fetei este elocvent pentru refuzul in acceptarea realitatii traite si faptul ca acestea nu depasisera la nivel psihic starea de ambivalenta si luasera decizia de avort sub influenta unor presiuni externe.
O concluzie clara care se desprinde in urma acestui studiu este si aceea ca majoritatea femeilor testate aveau un nivel foarte scazut al cunostintelor in materie de metode contraceptive si educatie sexuala. Multe dintre paciente utilizau contraceptive, dar in mod neadecvat (inclusiv metode naturiste), ceea ce duce la esecul contraceptiei si aparitia sarcinii. Studiul realizat arata necesitatea unor programe de profilaxie a avortului, in care consilierea de sarcina trebuie sa ocupe un rol important.
Pentru protejarea echilibrului psihic al femeii e nevoie de asistenta psihologica pe parcursul perioadelor dificile din viata acesteia, fie ca este vorba de sarcina dusa la final, fie ca este vorba de avort.
6.Studiu de caz
V.M., 29 de ani, casatorita, un copil, casnica; a absolvit Colegiul National Rosca Codreanu, Barlad
Antecedente - Individuale:
Apropiate:
Expunerea la evenimente stresante si traumatizante - efectuarea unui avort in urma cu un an.
Imediate:
Stimuli interni:
Trairea unor stari psihopatologice care i-au intarit si mai mult convingerea ca savarsise un pacat
Locus of control extern
Deficit al abilitatilor de a face fata situatiei
Structura introvertita, instabila emotional
Fiziologic: tensiune, palpitatii, dispnee, hipervigilenta, reactii exagerate de tresarire, insomnii, somn nerecuperator cu cosmaruri.
Cognitiv: amintiri legate de evenimentul traumatic; ganduri distorsionate: "sunt vinovata", "sunt responsabila", "am savarsit un pacat", sentimente de neputinta, vinovatie, ura, insingurare.
Afectiv si motor: iritabilitate, modificarea sentimentelor si atitudinilor fata de copilul pe care il are, tensiuni intrapsihice puternice, exteriorizate in mod inconstient prin intermediul viselor sub forma unor halucinatii auditive tranzitorii.
Pe termen scurt
Reactii de evitare/anxietate
Probleme de adaptare in familie
Pe termen lung
Reactii de evitare/teama
Depresie medie
Autostima scazuta
Dificultati de adaptare, in special in mediul familial
V.M. s-a prezentat la clinica de avorturi pentru intrerupere de sarcina. In urma convorbirii rezulta ca este o persoana credincioasa si are convingerea ca avortul este un pacat foarte mare. Imi relateaza ca in urma cu un an a mai facut un avort, datorita faptului ca survenise la scurt timp dupa nasterea primului copil; acum motivatia avortului era aceeasi.
Din motivatia ei rezulta ca in urma avortului a trait niste stari psihopatologice care i-au intarit si mai mult convingerea ca savarsise un pacat. Inainte de avortul facut afirma ca isi iubea foarte mult copilul pe care si-l dorise de mult timp. Dupa avort sentimentele ei fata de copil s-au modificat, afectiunea materna disparand pana la indiferenta. Mai mult, imi destainuie ca dupa intoarcerea acasa de la spital, la cateva zile dupa avort i s-a intamplat ceva ciudat. Dupa ce paraseste o incapere a casei in care locuia, aude vocea unui copil care plange inauntru. De asemenea, noaptea are adevarate cosmaruri, visand un copil mic care o striga.
In urma aplicarii chestionarelor se arata a fi o structura introvertita, cu un grad crescut de instabilitate nervoasa si cu un indice mediu la depresie.
De asemenea, a obtinut cote ridicate la factorul moral si religios. Acest lucru ne ajuta sa concluzionam ca in urma avortului, persoana in cauza a trait niste conflicte intrapsihice puternice, acestea exteriorizandu-se in mod inconstient prin intermediul viselor sub forma unor halucinatii auditive tranzitorii.
Modificarea afectiva fata de copil se poate explica prin pedeapsa pe care si-o aplica in mod inconstient. Supraeul moral intervenind radical si transant blocheaza manifestarea sentimentelor materne, acestea fiind interzise unei mame care si-a ucis copilul. O mama care ucide nu are dreptul sa fie mama.
Cazul este spectaculos prin modificarile bruste si evident declansate de avort si suscita necesitatea unei psihoterapii post-avort.
4.1.Consilierea de sarcina in situatii de criza
Multe femei care se adreseaza serviciilor medicale pentru solicitarea avortului sunt femei aflate in situatii limita, de criza: fie ca este vorba de femei tinere necasatorite, abandonate tocmai din cauza sarcinii, femei care au deja multi copii si sunt lipsite de posibilitati materiale necesare cresterii altui copil, femei care traiesc relatii conflictuale in familie etc.
Consilierea de sarcina, pe care ar trebui sa o efectueze psihologul ar avea ca obiective: determinarea cauzei pentru care se doreste efectuarea avortului, discutarea consecintelor unui asemenea act, suportul emotional, discutarea planificarii familiale viitoare (vezi anexa 1).
Rolul medicului din clinicile de specialitate se limiteaza cel mai adesea la confirmarea sarcinii, efectuarea avortului, ingrijiri medicale si cam atat. Acest lucru are un efect negativ nu numai asupra sanatatii si confortului psihic al femeii, dar mai ales asupra deciziei pe care aceasta urmeaza sa o ia.
Este foarte usor ca o femeie, aflata intr-o situatie ambivalenta, dupa ce sarcina a fost confirmata, sa fie sugestionata spre un avort, care in asemenea momente, poate aparea ca o solutie magica care ar rezolva momentan problema.
Rolul consilierului de sarcina este si acela de a informa femeia in cauza cu privire la posibilitatile de actiune. Orice femeie insarcinata are trei posibilitati de a actiona: sa-si continue sarcina si sa-si tina copilul, sa-si continue sarcina si sa-si dea copilul spre adoptie sau sa solicite un avort.
Principala problema este luarea deciziei. Cel mai important lucru este ca femeia sa ia o decizie realista pentru ea insasi si in concordanta cu dorintele ei.
In practica s-a observat ca unele femei par sa nu vrea sa ia aceasta decizie si ar dori ca altcineva sa o ia pentru ele. Acestea au nevoie de incurajari care sa le mareasca responsabilitatea pentru viitorul lor. Consilierul poate fi tentat sa ia decizia cea mai buna pentru femeie, dar trebuie sa reziste acestei tentatii.
Pentru a lua o decizie corecta cu privire la viitorul sarcinii femeia are nevoie de:
Informatii despre alternativele disponibile, ce necesita acestea, care sunt riscurile lor;
Oportunitatea de a explora implicatiile acestor alternative in lumina propriilor sale sentimente si atitudini
In practica, multe femei iau aceasta decizie cu mare dificultate sau cu regrete, inainte sa consulte medicul sau un consilier de sarcina. Termenul de consiliere de sarcina este preferabil celui de consiliere de avort care implica faptul ca numai femeile care recurg la avort au nevoie de consiliere. Nevoia de consiliere a femeii insarcinate a fost confirmata de Departamentul Englez de Sanatate si Securitate Sociala, care descria consilierea astfel: "Consilierea ar trebui sa aiba ca tinta asigurarea ca femeia insarcinata are sansa sa faca o evaluare bine gandita pentru propriile ei dorinte si circumstante, sa obtina orice sfat doreste pentru a ajunge la decizie si sa fie sigura ca orice raspundere de dupa actul respectiv, faciliteaza includerea intr-un program de ajutor social de care are nevoie si care trebuie sa-i fie pus la dispozitie".
Este esential ca o consiliere de acest gen sa fie nepunitiva si nedirectiva. Consilierea de sarcina trebuie sa ajute femeia sa ajunga ea insasi la o decizie informata pe care sa nu o regrete, sa micsoreze riscul unor dereglari emotionale indiferent de decizia luata.
Uneori se poate realiza mult mai mult decat atat. Situatia de criza poate ajuta femeia sa se inteleaga mai bine pe ea insasi, sa-si inteleaga propriul comportament nu numai in ceea ce priveste problema contraceptiei, dar si atitudinea ei privind sexualitatea proprie si dificultatile intalnite in relatia intima. Aceasta intelegere o poate ajuta pe viitor sa invete ceva din aceasta experienta, poate ajungand astfel la concluzia ca este mai bine sa evite repetarea unor astfel de circumstante, ca e mai bine sa planifice si sa controleze aceste aspecte ale vietii ei.
a)Discutarea alternativelor
Multe femei, inainte de a se prezenta la medic sau consilier, au discutat deja cu una sau mai multe persoane asupra problemelor lor, iar acest lucru poate influenta opinia femeii vizavi de sarcina ei.
Cel mai important rol al consilierului este de a-i oferi informatii si suport psihologic intr-o atmosfera lipsita de presiuni si constrangeri, acestea limitand adesea abilitatea de gandire clara si decizia pe care o ia.
Femeile casatorite care au deja copii si consulta medicul in privinta unei sarcini nedorite au mai mare nevoie de informatii despre cresterea copiilor, satisfactiile aduse de acestia, decat de informatii factuale legate de sarcina.
O femeie singura are mai multe intrebari de pus. In cazul in care intentioneaza sa se casatoreasca, ar vrea ca partenerul sau sa-i ofere suportul necesar. Exista, de asemenea, posibilitatea ca parintii sa-i ofere acest suport si sa adopte copilul. Problema se pune cum s-ar simti femeia intr-o asemenea situatie si care ar fi implicatiile pe termen lung.
Adoptia este, de asemenea, o cale acceptabila pentru care o femeie poate opta, in cazul in care nu dispune de mijloace necesare pentru cresterea copilului. Astfel, femeile care au bariere morale si/sau religioase impotriva avortului pot gasi adoptia ca si rezolvare a problemei lor. Cand femeia opteaza pentru aceasta cale, datoria consilierului este de a avertiza femeia in ceea ce priveste riscurile instalarii unei posibile depresii.
Femeile care s-au decis pentru avort trebuie sa fie informate asupra implicatiilor acestei operatii, asupra riscurilor la care se expun.
b)Explorarea sentimentelor si atitudinilor
Femeile insarcinate, aflate in situatii problema au nevoie de prilejul de a-si explora propriile sentimente si atitudini si sa discute orice problema pe care aceasta sarcina o poate scoate la lumina.
Scopul consilierului nu este acela sa-i ofere sa-i ofere sfaturi femeii, nici sa incerce sa o faca sa-si schimbe propria gandire, ci de a asculta si interpreta.
In consilierea unei femei insarcinate este necesara realizarea unei liste cu problemele ce trebuie urmarite. Majoritatea femeilor vor avea cateva probleme bine delimitate, dar altele pot intampina dificultati in alcatuirea listei de probleme, acestea trebuind sa fie ajutate pentru a gasi punctele esentiale.
La inceputul consilierii, trebuie stabilit intotdeauna, de ce sarcina este nedorita. Daca nu este clarificat acest aspect se poate porni de la o presupunere gresita. De asemenea, este posibil ca femeia sa aiba o temere nejustificata despre anormalitatea fatului sau despre durerile nasterii. Aceste temeri ar putea fi sterse sau diminuate printr-o discutie bine condusa, astfel incat sa poata continua sarcina.
Trebuie stabilit daca femeia respectiva a discutat problema ei cu alte persoane. Unele femei nu indraznesc sa-si anunte familia si doresc ca altcineva sa faca acest lucru pentru ele. Altele, nu indraznesc sa vorbeasca cu nimeni despre acest lucru si de aceea au nevoie de un suport extern indiferent de ce decizie iau.
Este esential sa cunoastem care a fost atitudinea femeii la inceput fata de sarcina, ce a simtit in prima clipa cand a constientizat faptul ca este insarcinata. Adesea, femeia are o atitudine ambivalenta, iar decizia pe care o ia nu trebuie sa-i lase regrete.
Multe femei isi motiveaza sarcina prin nevoia de a-si schimba propriul comportament, prin nevoia de atentie sau de a sta acasa. In aceasta situatie este nevoie sa fie ajutata la intelegerea lucrurilor si in problemele dificile cu care se confrunta.
In situatia in care femeia a discutat cu alte persoane este util de stiut cum au reactionat acestea si ce i-au sugerat sa faca. Trebuie sa se verifice, de asemenea, daca femeia nu se afla sub presiunea unor factori externi, daca nu este presata de altii sa ia o hotarare. Trebuie cunoscuta de asemenea opinia pe care o are asupra avortului sau asupra adoptiei inainte de a afla ca este insarcinata pentru a prevedea modul de reactie in viitor.
Consilierul trebuie sa clarifice natura relatiei in care este implicata femeia respectiva. Cand apare o sarcina nedorita intr-o relatie stabila, partenerul poate reprezenta un suport important. Uneori chiar daca relatia este foarte stabila ea poate fi amenintata de o sarcina nedorita. Alteori, sarcina este folosita pentru a testa relatia respectiva. O tanara adolescenta, implicata intr-o relatie nesigura se poate teme de reactia parintilor, de aceea sprijinul consilierului este foarte important.
Un grup special care se confrunta cu sarcina nedorita este cel format din adolescente. Acest grup prezinta particularitati diferite datorate caracteristicilor dezvoltarii psiho-emotionale, stadiu atins de aceasta axa putand varia de la individ la individ. In aceste conditii consilierea poate prezenta dificultati speciale.
Programele de interventie folosite pentru adolescente trebuie sa acopere toate ariile: cognitiv, afectiv, normativ si comportamental si sa incorporeze toate punctele de vedere ale acestei grupe de varsta cu privire la sarcina si la prevenirea ei. Aceste programe trebuie sa aiba deci ca baza perceptiile adolescentelor, care trebuie sa constituie schema design-ului folosit de consilier.
Caracteristica pentru aceasta varsta este importanta deosebita acordata stimei si imaginii de sine. Tinerele sunt foarte mult preocupate de imaginea lor sociala si de influenta sociala pe care o exercita. Din acest motiv, aparitia unei sarcini neplanificate actioneaza frustrant si contrariant asupra persoanei respective. De asemenea, "o insuficienta maturizare, manifestata uneori in plan afectiv, axiologic sau volitional afecteaza modul de percepere si evaluare corecta a situatiei conflictuale si posibilitatea traducerii in actiuni concrete a deciziilor luate".
De aceea, consilierul trebuie sa aiba mult tact cu aceste tinere pentru a le ajuta sa ia o decizie corecta. Caracteristicile acestei etape de varsta sunt si sentimentele de insecuritate. Adolescentele pot refuza sarcina deoarece aceasta este un motiv de anxietate sau au o anumita temere legata de reactia parintilor sau a medicului. Este putin probabil ca tanara femeie sa evalueze realist capacitatea ei de a face fata unui copil si poate considera ca este prea devreme sa-l aiba si sa-i ofere in mod neconditionat toata dragostea ei.
Uneori adolescentele solicita avortul fara ca parintii lor sa stie acest lucru. Aceasta este o situatie dificila mai ales daca are sub 16 ani si necesita mult tact din partea consilierului. Gandirea adolescentei pastreaza o doza mare de subiectivism, deoarece ii lipseste experienta si nu reuseste sa fie impartiala.
Daca in urma consilierii, femeia s-a decis pentru avort este necesar sa se gandeasca bine asupra acestui aspect, chiar daca se bazeaza pe cadrul legal. In situatia in care sarcina depaseste prevederile legale ca termen pentru avort, consilierului ii revine datoria de a oferi suportul emotional necesar pentru continuarea sarcinii.
Prezenta unui consilier in serviciile de ginecologie este indispensabila, cu atat mai mult cu cat unele femei gasesc ca este dificil sa-si discute propriile sentimente cu prietenii lor, deoarece acestia sunt direct implicati in problema. Un consilier cu o capacitate empatica crescuta poate rezolva mult mai bine aceasta situatie. Centrarea numai pe problema sarcinii in cadrul consilierii poate constitui o greseala. Sarcina poate fi adesea, expresia simptomatica a unor probleme cronice cu sotul, cu parintii, cu scoala sau cu munca.
Intr-un studiu realizat pe 40 de adolescente, in 1979, Cain a gasit probleme si dificultati relationale.
Este interesant de remarcat faptul ca nu numai femeia este marcata negativ de efectuarea avortului, dar si partenerul masculin.
Astfel, intr-un studiu realiza in SUA de catre McLouth si Sereq, in care au fost chestionati un milion de barbati care asteptau in clinicile de avorturi s-a constatat ca multi dintre acestia se luptau la fel ca si femeile cu sentimente de vinovatie in ceea ce priveste avortul, ei considerand ca sarcina nedorita trebuia continuata. Acesti barbati aveau dificultati in exprimarea propriilor sentimente, dar alte studii, mai mici au scos in evidenta faptul ca avortul poate fi profund de tulburator si pentru partenerul femeii. In aceasta situatie, partenerul respectiv ar trebui sa participe si el la consiliere, desi este mai greu sa accepte aceasta situatie.
Consilierea de sarcina este deci o necesitate, avand ca rol protejarea sanatatii psihice a femeii si a cuplului si prevenirea situatiilor de avort. Efectul pozitiv al psihoterapiei si consilierii s-a demonstrat, si in cazul avorturilor spontane. In urma investigarii femeilor cu sindrom avortiv s-a ajuns la evidentierea unor caracteristici distincte de personalitate a acestora (slab control emotional, comportament conformist, puternica dependenta, tensiune psihica ridicata in ceea ce priveste efectele negative, puternice sentimente de vinovatie). In urma efectuarii psihoterapiei efectuate inainte si in timpul sarcinii, femeile din loturile studiate au reusit sa-si continue sarcina si mai mult, s-au inregistrat schimbari semnificative ale trasaturilor negative de personalitate.
Consilierea si psihoterapia de sarcina sunt esentiale pentru femeia aflata in situatii de criza pentru ca aceasta sa poata depasi si sa-si recapete starea de echilibru si sanatate.
Lucrarea de fata trateaza o problema actuala la noi in tara si prea putin abortata de catre psihologi, problematica avortului. Desi la prima vedere, pare a fi vorba de un aspect pur medical, este de datoria psihologului sa intervina intr-un domeniu in care factorul psihologic este de o covarsitoare importanta.
Pe parcursul lucrarii am incercat o abordare complexa incluzand atat aspecte psihologice, sociale, etice, morale si religioase; aceasta datorita faptului ca psihologul nu poate trata nicio problema izolata, rupta de contextul sociocultural in care se produce.
Avalansa de avorturi de la noi din tara pune probleme serioase atat in ceea ce priveste nivelul educatiei sexuale, cat si asupra consecintelor pe care acest act il poate avea asupra sanatatii fizice si psihice a femeii. Din acest motiv mi-am propus sa aflu daca avorturile repetate influenteaza in mod evident echilibrul psihic al femeii, lucru care s-a confirmat in urma analizei psihologice a datelor.
Capitolul I contine un istoric al avortului, urmat de clasificarea conceptelor folosite. Tot aici am tratat aspecte ca: ratiunea existentei unui copil, ratiunea avortului, aspecte psihologice ale feminitatii. Pentru a intelege mai bine comportamentul avortiv este necesar sa se tina cont in primul rand de dominanta constiintei feminine, care dupa cum spunea V. Pavelcu se contureaza pe linia afectiv - global - sintetic - intuitiv. Intregul comportament feminin, prin urmare si avortul, se afla sub incidenta acestor caracteristici psihologice.
De asemenea, tot in acest capitol am vorbit despre consecintele avortului asupra sanatatii psihice a femeii, o procedura chirurgicala relativ simpla, totusi reactia femeii este total diferita fata de cea declansata de o operatie obisnuita. La cateva ore dupa avort, cand paraseste spitalul, femeia duce cu ea puternice tendinte de autoculpabilizare, chiar daca actul este reglementat legal.
Capitolul II al lucrarii se refera la factorii psihosociali implicati in decizia de avort, respectiv toti acesti factori psihologici individuali, familiali, de grup care interactioneaza cu puterea de discernere si decizie a femeii. Am incercat sa evidentiez modul in care acesti factori influenteaza femeia intr-un moment de criza, cum este aparitia unei sarcini nedorite.
Capitolul III contine cercetarea practica de teren, efectuata la Spitalul de Adulti Barlad. Sunt descrise aici ipoteza, variabilele urmarite, analiza cantitativa si calitativa a datelor, concluziile trase in urma cercetarii efectuate.
Ultimul capitol prezinta metodele de preventie in instalarea PTSD-ului in conditii de comportament avortiv, respectiv modalitatile prin care se poate stopa recidivarea avortului. Aici rolul psihologului, cel care trebuie sa efectueze consilierea de sarcina este extrem de important. Cu toate acestea in clinicile de specialitate acest lucru este trecut cu vederea.
Majoritatea femeilor aflate in situatia critica de sarcina nedorita sunt ambivalente in ceea ce priveste avortul, fiind astfel prada oricarei sugestii din partea celor din jur. Rolul consilierului este insa acela de a ajuta femeia sa ia decizia cu care este ea insasi de acord pentru a micsora riscul unor consecinte negative mai tarziu. Probabil, in viitor, psihologul isi va gasi locul in aceste servicii si isi va demonstra utilitatea salvand numeroase existente.
Factori |
Z |
P |
|
N |
-3.72 |
0.002 |
|
D |
-2.58 |
0.009 |
|
E |
-0.62 |
0.536 |
|
M |
-0.53 |
0.593 |
|
R |
-0.92 |
0.357 |
|
C |
-0.74 |
0.46 |
GRUP B
Rs |
P |
|
N/D |
CHESTIONAR MRC
Acest chestionar are rolul de a evalua unele din actiunile dumneavoastra; nu este un test, deci raspunsurile nu sunt corecte sau incorecte. Va rugam sa raspundeti cu atentie si sinceritate la intrebari, raspunsurile dumneavoastra fiind confidentiale.
Timpul liber vi-l petreceti citind carti:
a)foarte mult
b)mult
c)mai putin
d)deloc
2.In copilarie ati beneficiat de o educatie:
a) foarte religioasa
b) religioasa
c) mai putin religioasa
d)deloc
3.Au existat situatii in viata dumneavoastra in care pentru a va atinge scopul ati fost nevoita sa nu tineti cont de binele altora:
a) niciodata
b) cateodata
c) des
d) foarte des
4.Urmariti emisiunile de stiinta de la televizor:
a) foarte des
b) des
c) uneori
d) deloc
5.Inainte de a lua o decizie tineti cont de poruncile divine:
a) foarte mult
b) mult
c) putin
d) deloc
6.In deciziile pe care le luati tineti cont de regulile fundamentale ale binelui si raului:
a) foarte des
b) des
c) cateodata
d) mai rar
7.Obisnuiti sa va rugati:
a) in fiecare zi
b) nu chiar in fiecare zi
c) cand am o problema
d) niciodata
8.Sunteti preocupata de ceea ce se petrece in afara casei (politica, fenomene sociale, activitati culturale, sportive, artistice):
a) foarte mult
b) mult
c) mai putin
d) deloc
9.Aveti retineri cand trebuie sa va duceti la medic:
a) niciodata
b) rar
c) adesea
d) foarte des
10.Va simtiti vinovata in urma luarii deciziei de a efectua avortul:
a) foarte mult
b) vinovata
c) mai putin vinovata
d) deloc
11.Care sunt cauzele ce v-au determinat sa luati decizia de avort:
a) congenitale, motive de sanatate
b) conflicte in sanul familiei
c) situatia materiala precara
d) alte cauze (dati exemplu)
12.Ati preferat vreodata sa spuneti adevarul cu riscul de a fi considerata inoportuna:
a) foarte des
b) des
c) uneori
d) niciodata
13.Obisnuiti sa mergeti la biserica:
a) in fiecare duminica
b) de cateva ori pe luna
c) numai la sarbatori
d) deloc
14.Cunoasteti posibilele consecinte negative pe care un avort poate sa le aiba asupra sanatatii dumneavoastra:
a) foarte bine
b) bine
c) mai putin
d) deloc
15.Divinitatea joaca in viata dumneavoastra un rol:
a) foarte important
b) important
c) putin important
d) absent
16.Daca intamplator ati jignit pe cineva va ganditi la acest lucru:
a) foarte mult
b) mult
c) mai putin
d) deloc
17.Considerati ca situatia de avort putea fi evitata:
a) daca as fi mers din timp la medic
b) daca sotul (prietenii) m-ar fi sprijinit mai mult
c) daca as fi cunoscut metodele contraceptive
d) alt raspuns posibil
18.Considerati avortul ca fiind:
a) un pacat foarte mare
b) un pacat
c) un pacat mic
d) nu este pacat
19.Sarbatorile religioase reprezinta pentru dumneavoastra evenimente:
a) foarte importante
b) importante
c) mai putin importante
d) deloc importante
20.Ati citit carti de educatie sexuala sau ati discutat cu o persoana calificata pe aceasta tema:
a) foarte mult
b) mult
c) mai putin
d) deloc
21.Sunteti de acord ca viata e un lucru sfant:
a) complet de acord
b) sunt de acord
c) nu prea cred
d) dezaprob
22.Considerati ca avortul este un eveniment:
a) anormal
b) mai putin normal
c) intamplator
d) normal
23.Credeti ca libertatea unui individ fata de respectarea legii este:
a) foarte importanta
b) importanta
c) mai putin importanta
d) deloc importanta
24.Considerati ca o lege care ar interzice avorturile ar fi:
a) total nepotrivita
b) nepotrivita
c) potrivita
d) alta opinie
Enumerati minimum 3 cuvinte care va vin in minte cand auziti cuvantul sarcina.
|
Loturi de subiecti |
Variabile |
Media (X) |
Abatere standard (S) |
Maxim (max) |
Minim (min) |
Suma (S) |
Coeficient de corelatie (Rs) |
A |
N | ||||||
D | |||||||
E | |||||||
M | |||||||
R | |||||||
C | |||||||
B |
N | ||||||
D | |||||||
E | |||||||
M | |||||||
R | |||||||
C |
BIBLIOGRAFIE
1.Bagdazar C.(1975) -Aspecte ale dezvoltarii afectivitatii feminine, Bucuresti , Editura Didactica si Pedagocica
2.Bard Wick ,M Judith & cdab (1972) Readings on the psyhology of the women ,New York ,Harper & Row Publishers
3.Bromwick P, Parsons T. (1990) -Contraception the facts ,Oxford ,University Press
4.Chilman C. (1987) - Encyclopedia of Social Work ,Maryland, 18th edition vol. I, Silver Spring
5. Cosmovici A. (1974) - Curs de psihologie diferentiala si psihodiagnostic , partea I , Iasi
6. Cosmovici A. , Caluschi M. (1985) - Adolestentul si timpul sau liber , Iasi , editura Junimea
7. Dalto C. , Bello P. (1985) - Contraceptie , sarcina - ghid practic , Bucuresti , Editura Medicala
8. Dunea C. (1987) - Avortul intrebari si raspunsuri , Iasi , Editura Presa buna
9. Dunea C. (1994) - Planificarea familiala dupa morala catolica , Iasi , Editura Presa buna
10. Golu P. (1989) - Fenomene si procese psiho - sociale , Bucuresti , Editura Stiintifica si Enciclopedica
11. Luca V. (1985) - Avortul complicatii majore , Bucuresti , Editura Medicala
12. Luca V. (1987) - Avortul provocat , Bucuresti , Editura Medicala
13. Martius H. (1966) - Manual de obstetrica , Bucuresti , Editura Medicala
14. Mandita N. (1992) - Medicamentele crucii celor casatoriti , Bucuresti, Editura Lumina din lumina
15. Mitrofan N. (1984) - Dragostea si casatoria , Bucuresti , Editura stiintifica si enciclopedica
16. Mitrofan I. (1989) - Cuplul conjugal , armonie si dizarmonie , Bucuresti , Editura stiintifica si enciclopedica
17. Mitrofan N. & Mitrofan I.(1994) - Elemente de psihologia cuplului , Bucuresti , Casa de Editura si Presa -Sansa SRL
18. Neveanu P.P. (1978) - Dictionar de Psihologie , Bucuresti , Editura Albatros
19. Pamfil E. & Godescu D. (1974) - Nevrozele , Timisoara , Editura Facla
20. Pavelcu V. (1974) - Un profil psihologic al feminitatii , Bucureti, Editura Didactica si Pedagogica
21. Radu I & Colab.(1993) - Metodologie psihologica si analiza datelor , Cluj , Editura Sincron
22. Roman C.(1986) - Femeile si tineretul - doua categorii sociale discriminate in occident, Bucuresti , editura Politica
23. Rudica T. (1990) - Maturizarea personalitatii , Iasi , Editura Junimea
24. Rudica T. (1979) - Eu si celalalt , de la pozitia egocentrica la pozitia altruista , Iasi , Editura Junimea
25. Smith M . (1971) - Ghid simplificat de statistica pentru psihologie si pedagogie , Bucuresti , Editura Didactica si Pedagogica
26. Valeanu V. , Constantin D. (1977) - Psihosomatica feminina , Bucuresti , Editura Medicala
27. Zamfirescu D. (1982) - Etica si etologie , Bucuresti , Editura stiintifica si enciclopedica
28. Zlate M. (1991) - Psihologia vietii sociale , Bucuresti , Editura Presa libera
29. Zlate M. (1991) - Disonanta cognitiva sau disconfortul psihic , Bucuresti , Societatea de stiinta si tehnica
30. Zlatescu D. (1992) - Politica familiala si dreptul la planificarea familiei , Bucuresti , editura Drepturile omului
|
Politica de confidentialitate |
 .com |
Copyright ©
2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
| Baltagul – caracterizarea personajelor |
| Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
| Caracterizarea lui Gavilescu |
| Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
| Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
| Actionare macara |
| Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
| Turismul pe terra |
| Vulcanii Și mediul |
| Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
| Limfedemul |
| Deviatiile palpebrale |
| Urografia |
| STIMULATORUL GASTRIC |
| EDUCATIA, PRIMUL PAS SPRE SANATATE |
| Nevralgia cervico-brahiala - tratament naturist |
| Contraceptia |
| VERTEBRELE LOMBARE (VERTEBRAE LUMBALES) |
| Termeni si conditii |
| Contact |
| Creeaza si tu |
