Bolile pleurei

BOLILE PLEUREI

PNEUMOTORAXUL

Pneumotorax inseamna aer in cavitatea pleurala.

Etiopatogenie

pneumotoraxul terapeutic sau artificial, practicat in tratamentul tuberculozei pulmonare pentru a se obtine colapsul unor caverne (colapsoterapie),

pneumotoraxul patologic, care poate fi:

traumatic (fractura de coasta, arma de foc, arma alba etc.) si

spontan, secundar cel mai adesea unei TBC pulmonar sau bronsiectazie, abces, emfizem, astm bronsic etc. De asemenea mai poate aparea pe un plaman aparent sanatos - pneumotoraxul primitiv, benign ca evolutie.

Simptome

Debutul este brutal : junghi violent, dispnee sufocanta, tuse uscata, fata palida, buze cianotice, T.A. prabusita, puls filiform, tahicardie.

Radiologic, se observa o transparenta a plamanului.

Forme clinice

Se descriu urmatoarele forme clinice :

Pneumotoraxul inchis, benign, prin leziunea care se inchide prin refractia plamanului. Aerul intrapleural se resoarbe.

Pneumotoraxul deschis, in care aerul circula cu fiecare inspiratie si expiratie prin fistula pleuropulmonara. Exista pericolul de infectie.

Pneumotoraxul cu supapa, numit si sufocant, este forma de pneumotorax in care aerul patrunde in cavitatea pleurala cu fiecare inspiratie, dar nu mai poate iesi. Bolnavul este amenintat de moartea prin asfixie, prin brutala colabare a plamanului si a intregului continut mediastinal (cord pulmonar acut).

Forme deosebite de pneumotorax:

piopneumotoraxul (puroi si aer) si

hemopneumotoraxul (sange si aer).

Pneumotoraxul spontan in TBC pul­monara poate avea si un caracter terapeutic, daca boala nu este evoluata; altfel are un efect agravant.

Diagnosticul este pus pe baza datelor anamnezice si pe semnele clinice descrise anterior.

Tratamentul este de urgenta. Calmarea durerii si a dispneii se fac cu morfina, oxigen si aspiratia aerului intrapleural, prin punctie pleurala. In rest se indica un tratament simptomatic (calmante de tuse, medicatie antialgica etc.) pentru celelalte forme de pneumotorax.

PLEURITA

Pleurita este inflamatia uscata a pleurei.

Etiopatogenie

Se intalneste ca pleurita de insotire in tuberculoza pulmonara sau ca preludiu in pleurezia serofibrinoasa, in pneumonii bacte­riene sau virotice, abcese pulmonare, bronsiectazii; alteori, apare ca o afectiune de sine statatoare.

Anatomie patologica

Pe suprafata pleurei se depune un depozit de fibrina care ingroasa pleura producandu-se frecatura pleurala in miscarile respiratorii - semn caracteristic.

Simptome

Semnele importante sunt:

durerea toracica,

tusea uscata,

dispneea si

frecatura pleurala.

Evolutia este buna ; se vindeca in 2-3 saptamani, ramanand totusi o pleura mai ingrosata - pahipleurita (sechele pleurale). Alteori, evolu­eaza spre pleurezia serofibrinoasa.

Tratamentul este simptomatic : antialgic, sedativ al tusei etc.

PLEUREZIA

Este inflamatia exsudativa a pleurei (cu lichid). Dupa natura lichidului se deosebesc :

pleurezia serofibrinoasa (tbc pulmonara etc.) ;

pleurezia purulenta (tbc, pneumopatii diferite) ;

pleurezia hemoragica (v. cancer pulmonar, infarct pulmonar).

Pleurezia serofibrinoasa este inflamatia pleurei cu lichid serocitrin in cavitatea pleurala.

Etiologic

Tuberculoza pulmonara este o cauza frecventa. Pleureziile virotice sunt astazi considerate ca fiind, de asemenea, destul de frecvente.

Alte cauze : pneumonia, bronhopneumonia, abcesul, pleurezia cance­roasa si pleurezia reumatismala se intalnesc adesea. Etatea la care apare mai des: 16-35 de ani sau la batrani.

Anatomie patologica

Initial este precedata de pleurita: depozitul de fibrina evolueaza spre exsudatul serocitrin, reactia Rivalta este pozitiva.

Simptome

Debutul este brusc in peste din cazuri: junghi tora­cic, calmat de constituirea lichidului, frisoane mici repetate si febra 39°C, tuse uscata, dispnee polipneica.

Examenul radiologic arata o opacitate omogena, hidrica, iar V.S.H. este crescuta, cu leucocitoza.

Diagnosticul se precizeaza pe baza semnelor descrise si pe punctia pleurala - toracocenteza exploratoare. Prezenta lichidului serocitrin scos ou seringa si reactia Rivalta pozitiva confirma diagnosticul: intr-un pahar conic de sticla transparenta se pun 300 ml apa distilata si citeva picaturi de acid acetic glacial; daca peste acest amestec se pun cateva picaturi din lichidul extras, in cazul ca apare un nor albuminos, ca fumul de tigara, datorita coagularii proteinelor, inseamna ca lichidul este exsudat; in cazul ca picaturile de lichid pleural pica la fundul paharului, ca un lichid siropos, inseamna ca este transsudat).

Diferenta dintre exsudat si transsudat consta in faptul ca exsudatul este lichid inflamator si contine proteine peste 2,5 g%, in timp ce transsudatul nu este lichid inflamator si contine o cantitate mai mica de proteine.

Formele clinice

Cele mai des intalnite sunt:

pleurezia serofibrinoasa bacilara,

pleurezia parapneumonica (insoteste pneumonia)

pleurezia metapneumonica (apare dupa sau in convalescenta pneumoniei),

pleurezia reumatismala si

pleurezia canceroasa.

Evolutie -complicatii

Pleurezia serofibrinoasa are o evolutie benigna. Se vindeca in 4 - 6 saptamani. Remisia completa cu disparitia lichidului poate ajunge pana la 3 luni. Dupa vindecare, bolnavul poate ramane cu aderente pleurale numite simfize. Mai rar, infectia bacilara poate dise­mina : peritonita bacilara, pericardita sau alte forme ide tuberculoza vis­cerala.

Tratamentul este igieno-dietetic si medicamentos.

Cel igieno-dietetic recomanda repausul la pat, iar in convalescenta, repausul relativ si reluarea activitatii la 6 luni de febrilitate. De asemenea, se are in vedere igiena locuintei (bine aerisita), ca si un regim alimentar complet, cu toate principiile alimentare, plus vitaminele.

Tratamentul medicamentos este intai etiologic, apoi simptomatic si tonifiant. In primul caz, daca pleurezia este de natura bacilara, se vor administra tuberculostatice asociate in dublu sau triplu: Streptomicina-h + HIN + PAS etc. De asemenea, corticoterapie, foarte eficienta.