CADRUL GENERAL SI PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE EVALUARII RISCULUI SANITAR

1.Definitii

Risc ecotoxic:

Risc sanitar → evaluarea riscului sanitar evaluarea riscului pentru sanatatea umana generat de desfasurarea unor activitati economice si sociale cu impact asupra mediului.

Risc ecologic → evaluarea riscului ecologic = evaluarea riscului pentru un ecosistem luat in considerare in integralitatea lui (medii abiotice, populatii vegetale si animale, precum si relatiile dintre acestea).

Cadrul general al evaluarii riscului sanitar

Bazele conceptuale ale evaluarii riscului sanitar:

S.U.A. (1980) a stabilit bazele conceptuale ale evaluarii riscului sanitar prin lucrarile elaborate sub egida Scientific Commitee on Problems of the Environment de catre National Research Council (NRC) si United States Environmental Protection Agency (US-EPA).

Uniunea Europeana a preluat si dezvoltat metodologia de evaluare a riscului sanitar elaborata de NRC si US-EPA prin:

Directiva nr. 93/67/CEE privind stabilirea principiilor de evaluare a riscurilor prezentate de substantele notificate pentru om si pentru mediu;

Regulamentul Consiliului nr. 793/93/CEE privind evaluarea si controlul riscului substantelor existente;

Regulamentul Comisiei nr. 1488/94/CE privind stabilirea principiilor de evaluare a riscurilor pentru om si mediu ale substantelor existente in conformitate cu Regulamentul Consiliului nr. 793/93/CEE.

Cadrul general de evaluarea a riscului sanitar (figura 1, dupa National Research Council):

Etapele procesului de evaluare a riscului sanitar:

identificarea pericolelor : identificarea efectelor indezirabile pe care o substanta chimica este capabila sa le produca in mod intrinsec la om;

definirea relatiilor doza-raspuns: estimarea relatiei dintre doza sau nivelul de expunere si gravitatea efectelor generate de expunere;

evaluarea expunerii: determinarea cailor de trecere a poluantului de la sursa spre tinta si in estimarea frecventei, duratei si importantei expunerii;

caracterizarea riscului: constituie etapa finala a evaluarii riscului sanitar; informatiile provenite din etapa de evaluare a expunerii populatiilor si din etapa de evaluare a toxicitatii substantelor sunt sintetizate si integrate sub forma unei expresii calitative si, daca este posibil, cantitative a riscului; incertitudinile asociate cuantificarii riscului sanitar sunt evaluate (calitativ, semicantitativ sau probabilistic) si rezultatele sunt interpretate.

Observatie: Parcurgerea etapelor mentionate este conditionata si precedata de o etapa preliminara care consta in colectarea si analizarea datelor necesare pentru realizarea unei evaluari corespunzatoare a riscului sanitar.

3.Principiile fundamentale ale evaluarii riscului sanitar

a.Principiul prudentei:

consta in adoptarea unor ipoteze majorante rezonabile atunci cand datele stiintifice sunt insuficiente sau lipsesc;

ipotezele adoptate vor fi definite in functie de particularitatile fiecarei situatii analizate.

b.Principiul proportionalitatii:

garanteaza coerenta dintre gradul de aprofundare al unui studiu de evaluare a riscului sanitar si importanta poluarii si a incidentei sale previzibile;

aplicarea principiului poate conduce la definirea a doua etape succesive in procesul de evaluare a riscului sanitar:

faza initiala care corespunde unei evaluari simplificate a riscului sanitar (de nivel I): evaluatorul face apel la toate mijloacele si instrumentele pe care el le apreciaza ca fiind utile si necesare in procesul de evaluare a riscului generat de ansamblul cailor de expunere; pentru evaluarea expunerii el adopta o abordare majoranta rezonabila, bazata pe ipoteze calitative si cantitative situate in "partea superioara" a distributiilor ipotetice ale parametrilor utilizati.

faza  secunda care corespunde unei evaluari detaliate a riscului sanitar (de nivel II): este realizata atunci cand faza initiala a permis determinarea unui nivel de risc considerat ca inacceptabil in raport cu anumite valori de referinta impuse de organisme recunoscute; realizarea unei evaluari de nivel II a riscului sanitar presupune utilizarea unor mijloace de studiu suplimentare pentru a reduce incertitudinea asociata metodelor simplificatoare adoptate in prima faza.

c.Principiul transparentei:

postuleaza faptul ca faptele stiintifice pe baza carora sunt fundamentate deciziile sau recomandarile trebuie dezbatute si validate, ceea ce presupune realizarea unei analize critice de catre toti factorii implicati/interesati;  

transparenta consta in prezentarea materialelor si metodelor utilizate, precum si a criteriilor ce au condus la selectarea acestora, prin indicarea tuturor surselor bibliografice si documentare luate in studiu;

accentul cade pe actualitatea, exhaustivitatea si reproductibilitatea evaluarii, precum si pe caracterul refutabil al acesteia.

d.Principiul coerentei:

impune utilizarea celor mai bune cunostinte disponibile la un moment dat (coerenta externa) si formularea unui set de reguli sistematice care sa ghideze colectarea si tratarea informatiei, precum si alegerea metodelor si ipotezelor de calcul (coerenta interna);

criteriile stiintifice pe baza carora sunt fundamentate deciziile trebuie sa fie explicitate si relativ constante de la un sector la altul;

coerenta consta si in verificarea globalitatii demersului, ceea ce presupune luarea in considerare a tuturor surselor de expunere si a tuturor tipurilor de efecte potentiale.

e.Principiul specificitatii:

asigura pertinenta studiului de evaluare a riscului sanitar in raport cu activitatile desfasurate pe un amplasament si cu caracteristicile acestuia;

studiul trebuie sa ia in considerare, cat mai bine posibil, caracteristicile amplasamentului, ale sursei de poluare si ale populatiilor tinta;

atentie deosebita va fi acordata atat activitatilor desfasurate pe amplasament la momentul realizarii studiului, cat si celor prognozate sa se desfasoare in viitor.