Edemele

EDEMELE

Prin definitie, edemul reprezinta o acumulare de lichid in spatiile intercelulare, interstitiale. Pe de o parte este vorba de cresterea capita­lului hidric si salin al organismului, prin mecanisme de retentie mai ales la nivel renal, pe de alta parte pot interveni mecanisme ce tin de cres­terea presiunii venoase, scaderea presiunii oncotice a plasmei si hiperpermeabilizare capilara, blocaje venoase sau limfatice.

Edemele tind sa apara in zonele cu tesut conjunctiv lax in care pre­siunea interstitiala este mica (retromaleolar, organe genitale, fata, pleoape etc). Depistarea edemului se poate face urmarind aparitia "godet'-ului; se apasa cu varful degetului in zonele cu strat subjacent dur, osos: fata anterioara a tibiei, sacrat etc; in acest fel se produce o depre­siune localizata, tranzitorie, rezultat al exprimarii lichidului de edem. Depistarea edemului la nivelul coapselor, peretelui abdominal, pleoape se face prin pensarea intre doua degete a tegumentului si tesutului sub­cutanat cu formarea a doua godeuri alaturate. Edemul cronic in general se indureaza, prin hiperplazia tesutului celular subcutanat, probabil da­torita cresterii prelungite a presiunii interstitiale; godet-ul se obtine mai greu, dupa comprimare prelungita; pot apare tulburari distrofice cuta­nate, hiper- sau parakeratoza, fisuri, ulceratii zemuinde.

Anume caracteristici clinice ale edemului pot sugera etiologia acestuia:

edemul cardiac este un edem decliv, cianotic si rece, mecanismul preponderent de producere fiind prin hipertensiune venoasa crescuta; conjugarea acesteia cu presiunea gravitatiei explica declivitatea (regiunea retromaleolara, gamba, regiunea sacrata la bolnavii care stau in clinostatism prelungit). Cianoza rece se datoreste stazei sangelui in reteaua capilara si venoasa subcutanata;

edemul renal este un edem de la inceput generalizat nerespectand declivitatea. Este palid si exprimat in regiunile cu tesut subcutanat lax: pleoape, fata, organe genitale, regiunea retromaleolara. Mecanismul de producere este legat de retentia hidro-salina conjugata cu scaderea presiunii coloid-osmotice si hiperpermeabilitatea capilara;

edemul inflamator este un edem localizat, fiind unul din sem­nele inflamatiei ("tumor'). Este cald, dureros, insotit de eritem, de obi­cei unilateral. Se intalneste in flegmoane, abcese, celulite, osteomielita, flebite, limfangite, periadenite, artrite, bursite, erizipel etc;

edemul hepatic este tot un edem generalizat cu nuanta icterica si se produce in principal prin reducerea presiunii coloid-osmotice;

edemul alergic este un edem care apare caracteristic la fata, pleoape, uneori a intregii fete, buze, chiar limba. Se insoteste de regula cu prurit, eruptii urticariene. Exista forme acute, cronice si recidivante (edemul angioneurotic Quincke). Uneori instalarea brusca se poate insoti de edem glotic cu dispnee inspiratorie paroxistica si asfixie. Alergenul poate fi alimentar, medicamentos, paraziti intestinali, trichinella etc.

edemul carential, "de foame' este de regula un edem gambier, produs tot prin scaderea presiunii oncotice, prin hipoproteinemie. Poate aparea si ca o manifestare paraneoplazica;

edemul idiopatic (sindrom Milroy) apare de regula gambier, la femei peste 30 ani; este un edem cronic fara o etiologie cunoscuta;

limfedemul este un edem palid cu un aspect mai particular interesand regiuni mai putin obisnuite ca fata dorsala a mainilor sau a pi­cioarelor. Este intalnit in blocarea circulatiei limfatice locale prin procese tumorale, metastatice, postoperator dupa rezectia sistemului ganglionar de drenaj, dupa iradierea regiunilor ganglionare, in filariaza cand poate lua o dezvoltare grotesca (elefantiazis).

Generalizarea edemelor cu aparitia de transsudate in cavitatile seroase marcheaza anasarca. Transsudarea poate interesa cavitatile pleurale, pericardica, peritoneala, vaginala, testiculara (hidrocel), articulatia genunchilor cu formarea unei hidrartroze. In starile de anasarca este une­ori mai greu de identificat tipul fiziopatologic.