EDUCATIA VIZUALA - COMPONENTE, SCOPURI, METODE, CERINTE METODICE ALE ORGANIZARII ACTIVITATILOR DE DUCATIE VIZUALA, TIPURI DE EXERCITII
Educatia vizuala: definire, scopuri si obiective
Multi dintre parintii copiilor cu deficiente vizuale nu detin informatii suficiente in ceea ce priveste deficienta vizuala si efectul pe care il are aceasta asupra dezvoltarii generale a copilului. Exista tendinta ca acestia sa-si considere copilul 'total nevazator' fara a stii ca este posibil sa existe resturi de vedere, mai mici sau mai mari, la unul sau ambii ochi, resturi care pot fi valorificate in cadrul activitatii de compensare (Morgan, 1995).
Se cunoaste faptul ca mai mult de 90% din persoanele cu deficiente vizuale prezinta resturi de vedere de diferite grade. Toate aceste persoane trebuie sa beneficieze de programe de educatie si stimulare vizuala, deoarece studiile pe animale au aratat ca deprivarea organismului de stimulii vizuali la o varsta frageda poate duce la un comportament ireversibil de orbire, in acest sens este necesara cunoasterea varstei minime, critice la care copilul trebuie inclus intr-un program de recuperare vizuala si care sunt stimulii vizuali corespunzatori pentru fiecare caz. Acest program trebuie sa se realizeze cat mai repede posibil, inaintea varstei de sase ani, de preferinta incepand cu primele luni de viata, acest lucru fiind cu atat mai important cu cat deficitul vizual este mai pronuntat (Hali, Bailey, October, 1989).
Educatia vizuala reprezinta un obiectiv specific de o importanta majora in buna desfasurare a activitatilor instructiv - educative si corectiv - compensatorii in scopul unei cat mai bune adecvate integrari scolare si socio - profesionale. Pornind de la diagnosticul oftalmologic si psihopedagogic si de la prognosticul fiecarui caz, prin educatia vizuala se urmareste activizarea, mobilizarea tuturor potentialitatilor vizuale, prin realizarea la maximum posibil a interrelatiilor dintre capacitatea functionala reala a vederii foveale si a vederii periferice, punandu-se accent pe:
Dezvoltarea strategiilor exploratorii oculomotorii.
Dezvoltarea schemelor perceptive.
Dezvoltarea atentiei vizuale.
Dezvoltarea coordonarii vizual-motorii.
Dezvoltarea memoriei vizuale operative si a celei de lunga durata.
Dezvoltarea capacitatii de structurare perceptiva, de reprezentare spatiala si a judecatilor operatorii cu specific vizual.
Intre aceste componente psihofiziologice si psihologie exista stranse interdependente. Desigur, in educatia vizuala sunt implicati si alti factori psihici, cognitivi, motivationali si afectivi, factori dependenti de trasaturi ale activitatii nervoase superioare, atitudinali, etc.
In proiectarea si realizarea activitatilor de educatie vizuala este necesar sa se ia in considerare unele repere psihofiziologice ale explorarii vizuale.
Compensarea in cazul copilului deficient vizual vizeaza un model de activitati care cuprinde nu numai educarea vederii si folosirea optima a resturilor de vedere, dar si utilizarea celorlalte simturi ramase intacte si anume sensibilitatea tactil-kinestezica, auditiva, olfactiva si gustativa.
Programul de stimulare vizuala si de imbunatatire a comportamentului vizual se concentreaza asupra recuperarii sistemului vizual deficitar al copilului si ofera sprijin in vederea utilizarii cat mai optime a resturilor de vedere.
Educatia vizuala este o activitate specifica de compensare, corectare si exersare a functiei vizuale pe o parte, iar pe de alta parte o activitate de stimulare a tuturor proceselor, functie ce contribuie la optimizarea vederii slabe.
Acest tip de activitati referitoare la compensarea vizuala este necesar deoarece se cunoaste faptul ca spre deosebire de copilul cu vederea normala la care mecanismul vederii se dezvolta pe baza activitatilor desfasurate in cadrul mediului inconjurator, acest lucru nu se intampla in cazul copilului deficient vizual. De aceea, se pune accent pe utilizarea unui program de stimulare vizuala si imbunatatire a comportamentului vizual care ajuta la receptia, transmisia si prelucrarea informatiei vizuale, la pastrarea resturilor de vedere, precum si la interpretarea informatiei la nivelul scoartei cerebrale, prin antrenarea proceselor psihice ca atentie, memorie (Stanica, Popa si altii, 1997).
Aceste programe de compensare se stabilesc in functie de diagnosticul oftalmologic al copilului, de determinarea indicilor functionali ai vederii, de aspectele legate de perceptie, de varsta cronologica, respectiv psihologica a acestuia si nu in ultimul rand de recomandarile medicului oftalmolog.
Asa cum afirma Barraga (1964), stimularea vizuala reprezinta o activitate cu rol activator in dezvoltarea comportamentului vizual. Pe baza studiilor efectuate s-a observat faptul ca in urma stimularii vizuale sistematice, comportamentul vizual al copiilor cu deficiente vizuale a crescut.
Un argument pentru realizarea cat mai precoce a recuperarii vizuale este dat de faptul ca, in cazul ambliopiei copilului mic, cel mai afectat proces este perceptia vizuala, conditionata de mai multi factori:
- acuitatea vizuala (AV), respectiv marimea si distanta de la care ochiul poate percepe distinct obiectele;
- campul vizual, respectiv spatiul pe care-l poate percepe ochiul cand priveste un obiect fix;
- sensibilitatea luminoasa sau capacitatea de a diferentia diferite intensitati de lumina;
- sensibilitatea cromatica sau capacitatea de perceptie a culorilor fundamentale;
- vederea binoculara, respectiv capacitatea de a percepe relieful si
perceptia distantelor (Stanica, Popa si altii, 1997).
Dupa V. Preda, in urma aplicarii unui program de recuperare si educare a vederii (cat mai adecvat deficientei vizuale specifice), s-au observat progrese in ceea ce priveste urmatoarele aspecte:
- capacitatea de explorare vizuala a unei imagini complexe in ansamblu si pe detaliu;
- extragerea informatiei cu maxima valoare informationala prin concentrarea privirii pe imaginea explorata si prin inlaturarea
fenomenului de 'pierdere' a privirii pe detalii nesemnificative;
- coordonarea ochi-mana;
- stabilirea relatiei corespunzatoare dintre fondul perceptiv si imagine;
- determinarea pozitiei spatiale a unei imagini la nivelul unei pagini
precum si a partilor componente ale unei imagini (orientarea spatiala la
nivelul spatiului mic);
- discriminarea perceptiva fina a culorilor;
- largirea campului perceptiv.
Educatia vizuala, ca terapie psihopedagogica complexa, poate fi structurata, ca si demersuri fundamentale in stimulare si training vizual. Chiar daca acestea se aplica in contexte realativ diferite, ele pot sa co-existe in anumite secvente ale programului de interventie. Dupa Barraga, Collins si Hollis (1998), functiile vizuale pot fi influentate de trei factori:
tipul si scopul stimularii vizuale si experientele care promoveaza vederea
varietatea sarcinilor vizuale care sunt indeplinite in diferite contexte
motivatia si capacitatea de a se dezvolta treptat (perceptiv si cognitiv)
Stimularea vizuala se utilizeaza mai ales in cazul copiilor cu deficiente vizuale severe, cecitate practica sau deficiente asociate. Este posibil ca unii copii sa nu fi invatat niciodata sa interpreteze ceea ce vad si sa asocieze aceste experiente vizuale unor concepte. (Corn, 1986)
Procedura consta in folosirea structurata a unor stimuli vizuali (spre exemplu, lumini sau obiecte de culoare, contrast sau intensitate diferite si/sau in miscare) pentru a face copiii constienti de existenta simtului vizual si a cu obtine unele raspunsuri comportamentale vizuale sau asociate. Astfel de programe pot include exercitii de identificare a sursei de lumina, orientarea catre un obiect, urmarirea unui obiect in deplasare prin miscarea capului sau a ochilor, prinderea obiectelor pe baza orientarii vizuale. Stimulii vizuali sunt folositi diferentiat (ca structura si durata), in functie de tipul deficientei, dar totusi ei sunt obositori, fiind posibil ca la inceput, unii copii sa adoarma in timpul programului de stimulare sau imediat dupa acesta. De aceea, este important sa se creeze situatii in care copilul sa simta placere si bucurie in timp ce se joaca sau priveste stimulii. Mai mult, prin stimulare vizuala chiar si adultii pot sa-si imbunatateasca comportamentul vizual.
Aceste raspunsuri pot constitui un punct de pornire in training-ul vizual sau pot oferi indici observationali de tip calitativ privind functionarea vizuala, mai ales in situatii in care aceasta nu poate fi evaluata prin metode cantitative standardizate. (de Vries et al., 1994) Spre exemplu, surasul provocat de un stimul de culoare rosie este asociat cu schimbari perceptibile si la nivelul atentiei sau activitatii motorii a copilului.
Training-ul vizual, presupune prezentarea structurata a unor stimuli vizuali, in scopul folosirii mai eficiente a vazului de catre copiii cu vedere slaba. (Bozic, 1994) Pe parcursul acestuia se iau in considerare factorii perceptiv vizuali implicati in dezvoltarea vederii functionale. (Corn, 1986)
Adeseori, obiectivul principal al unui astfel de program consta in a invata copiii sa foloseasca un anumit tip de strategie vizuala (fixare, localizare sau scanare) sau sa invete anumite comportamente care nu s-au dezvoltat sau se afla la un nivel inferior de dezvoltare. Spre exemplu, pot fi invatate strategii de tipul scanarii de la stanga la dreapta pentru a cauta vizual un anumit indiciu sau in localizarea unor caracteristici importante pentru identificarea unor obiecte partial ascunse. Dupa Roorda si Elskamp (1994) aceste metode se aplica si atunci cand performantele copilului sunt mai mici decat cele asteptate; in raport cu natura deficientei vizuale, rezultatele evaluarii functionarii vizuale indica o situatie mai dificila decat cea diagnosticata initial si copilul trebuie sa foloseasca un dispozitiv care nu poate fi pus in functiune fara un training prealabil.
Exista doua mari domenii de utilizare a training-ului vizual (Lueck, 1997): training vizual in scopul promovarii abilitatilor vizuale si a utilizarii vederii si training vizual in scopul integrarii informatiei provenite de la diferite sisteme senzoriale. Training-ul abilitatilor vizuale si al vederii se poate realiza in cadrul unor sarcini functionale specifice si este completat prin operarea unor adaptari in mediul inconjurator care vin in sprijinul persoanei cu deficiente, in scopul extragerii unor informatii vizuale cat mai bogate si initierii in folosirea dispozitivelor de sprijin (spre exemplu, magnifiere, lupe, etc.).
Scopuri si obiective ale educatiei vizuale
Este cunoscut faptul ca prin activitatile de educatie vizuala se urmareste, ca si scop final al interventiilor, integrarea scolara si socio-profesionala adecvata a persoanelor cu deficiente vizuale. Pentru atingerea acestui deziderat se recomanda planificarea adecvata si orientata de obiective cu caracter general si specific. Dupa Stefan (1981), obiectivul general al educatiei vizuale ar consta in diminuarea consecintelor, pe planul vederii, ale afectiunii organice, cresterea eficientei vizuale la cel mai inalt nivel pe care-l permite starea analizatorului vizual.
In acest sens, autorul formuleaza obiective cu caracter general, care ar conduce la atingerea scopurilor finale ale interventiei corectiv-compensatorii:
Cresterea eficientei vizuale prin reducerea decalajului dintre capacitatea vizuala potentiala si cea manifesta, respectiv prin maximizarea interrelatiilor dintre vederea centrala si cea periferica.
Stabilirea unor legaturi nervoase noi, prin mecanismul compensarii.
Orientarea in spatiu mai buna.
Reusita superioara in activitatile practice.
Perfectionarea activitatii de citit-scris.
Integrarea socio-profesionala adecvata.
Obiectivele cu caracter specific fac posibila descrierea precisa a performantelor/abilitatilor vizuale, astfel incat formularea fiecaruia permite si stabilirea unei modalitati de evaluare a progresului de la nivelul initial la cel proiectat. (Stefan, 1981)
Cresterea distantei de recunoastere.
Diminuarea marimii la care sunt distinse obiectele si reprezentarile grafice.
Largirea campului perceptiv.
Diminuarea dificultatilor in localizarea vizuala a obiectelor in plan si in spatiu.
Perfectionarea simtului profunzimii.
Cresterea capacitatii de separare.
Dezvoltarea perceptiei culorilor.
Diminuarea contrastelor necesare perceptiei vizuale.
Perfectionarea aprecierii vizuale a marimilor, distantelor si directiilor.
Cresterea rapiditatii actului perceptiv.
Evident, aceste obiective stau la baza desfasurarii activitatilor propriu-zise de educatie vizuala, care presupun respectarea unor cerinte specifice de organizare si desfasurare.
In functie mai ales de natura problemei, obiectivele educatiei vizuale pot fi
Cresterea distantei de recunoastere si diminuarea dimensiunilor la care sunt identificate obiectele si reprezentarile lor grafice. Se realizeaza in special prin asa numitele tehnici mnemoscopice. Se refera si la educrea vederii la distanta cititului, obiectiv primordial in multe cazuri.
Cresterea rapiditatii actului perceptiv. Obiectivul apare in cazurile de explorare lenta, sovaielnica, ilogica, redundanta. Se realizeaza in special prin teh. tahistoscopice -dar inregul proces de educatie vizuala se diminueaza perceptia.
Cresterea capacitatii de diferentiere vizuala, prin elaborarea unor diferentieri din ce in ce mai fine a detaliilor si nuantelor.
Diminuarea dificultatilor localizarii spatiale in plan si in spatiu. Distingem dificultatile corijabile prin exercitiile de explorare vizuala (fixare, parcurgerea conturilor cu privirea etc.) si cazurile de fixatie excenrica (extrafoveala) care necesita in prealabil un tratament pleoptic.
Dezvolatrea sensbilitatii de contrast prin diminuarea contrastelor in distingerea obiectelor de fond.
Dezvolatrea sensibilitatii cromatice prin exercitii de percepere a culorilor. Mijloace substitutive in cazul in care lipsesc pigmentii retinieni corespunzatori culorilor fundamentale.
Largirea campului perceptiv monocular si binocular. Exercitii speciale pentru cazurile in care campul vizual este limitat de cauze organice (opacifieri ale cristalinului, leziuni retiniene etc.)
Dezvoltarea capacitatii de disociere (in special micsorarea treptata a spatiului necesar pt. distingerea separata a literelor)
Perfectionarea simtului profunzimii, a posibilitatii de percepere in relief a obiectelo tridimensionate. Mijloace substitutive in cazul elevilor monoculari. Descifrarea semnelor conventionale ale reliefului in imagini grafice.
Perfectionarea aprecierii vizuale(din ochi) a marimilor, distantelor, directiilor.
Obiectivul principal al educatiei vizuale este trecerea vederii foveale si a vederii periferice din starea de latenta intr-una manifesta.
Aceste obiective se leaga de perfectionarea explorarii vizuale care constituie campul de actiune al educatiei vizuale, exercitiul vizual constand adesea in conducerea explorarii.
Factori care conditioneaza dezvoltatarea eficientei vizuale.
1- Informatia inmaganizata: de natura senzoriala- reprezentarile si de natura logica-notiuni judecati.
2- Schemele perceptive traseele stabilizate ale priviri in selectarea punctelor de reper, un fel de algoritmi ai perceperii vizuale (eviterea explorarii haotice).
3- Capacitatea de structurare perceptiva: capacitatea de a reflecta obiectele perceptiei in unitatea lor, capacitatea de diferentiere a elementelor ai relatiilor intre ele.
4- Coordonare vizual-motorie : evitarea unei dexteritati deficitare.
5- Procesele intelectuale in sprijinul perceptiei vizuale: inteligenta este imlicata in actul perceptiei vizuale, acasta intervine in dirijarea privirii, in interpretarea unor imagini confuze.
6- Atentia: orientarea si concentrarea atentiei asigura rezultate bune, dar fara a se ajunge la o tensiune maxima.
7- Factori activi si atitudinali: motivarea, incurajarea, atmosfera degajata etc.
Dezvoltarea acestor factori poate deveni obiectiv al educatiei vizuale.
Tehnici de educatie vizuala
In raport cu nivelul si eficienta functionalitatii vizuale, a obiectivelor specifice si a praticularitatilor individuale, exista o serie de tehnici de interventie specifice, care sunt grupate in tehnici de tratament pleoptic si ortoptic. (dupa Preda, 1993 si Stefan, 1981).
A. Tehnici ortoptice si pleoptice: sunt realizate de obicei in cab. med.
Tehnicile ortoptice servesc prestabilirii sau corectarii functiei binoculare iar teh. pleoptice sunt monoculare, ele urmarind dezinhibarea ochiului bun.
In cazul ambliopiilor cu fixatie excentrica, teh. preoptica se real. prin stimularea functiei maculare prin stimuli luminosi dirijati cu un aparat numit pleoptofor.
B. Exercitii de explorare vizuala: ex. la corector, jocuri labirintice.
C. Tehnici memoscopice- memorarea unor imag. proiectate la distanta crescanda sau dimensiuni descrescande
D. Tehnici tahistoscopice: masoara vit. perceptiei vizuale
E. Tehnici de diferentiere si stucturale: comparare, reconstituire.
F. Tehnici de gimnastca oculara: exercitii de excursiune a globilor oculari, ex. de coordonare ochi-mana, ex. de vedere in profunzime(stereometru), ex. de atentie vizuala(ex. de barare, probe de corectura)
G. Perceptia culorilor, discriminari, aprecieri vizuale
Prin tratamentul pleoptic se urmareste ameliorarea sau normalizarea acuitatii vizuale a ochiului ambliop. (Preda, 1993)
Astfel, pentru cresterea distantei de recunoastere si diminuarea marimii la care sunt distinse obiectele si reprezentarile grafice se pot folosi imagini proiectate sau desenate, prezentate gradual, ca dimensiune si distanta. In acest scop se pot utiliza metodele lui Bangerter, care a dezvoltat mai multe variante ale unui aparat numit "mnemoscop", cu ajutorul caruia este posibila gradarea precisa a distantei, dimensiunilor imaginilor proiectate, timpului de perceptie, luminozitatii, contrastelor, etc.
Spre exemplu, una dintre cele mai frecvente afectiuni, in recuperarea careia se utilizeaza aceste metode, este ambliopia cu fixatie excentrica. Tratamentul acesteia este dificil, deoarece trebuie sa se intervina atat asupra scotomului macular, cat si asupra tulburarilor de localizare retiniana. (Preda, 1993)
In etapa premergatoare interventiei propriu-zise, este necesara ocluzia ochiului ambliop (ocluzia inversa), timp de 2-3 luni, pentru a fi in repaus complet si a suprima reflexele anormale. Dupa aceasta etapa, se aplica exercitiile de educatie vizuala de 3-4 serii de tratament pe an, timp de 15-20 de zile si de 2-3 ori pe zi.
Metodele lui Bangerter se bazeaza pe urmatoarele principii:
Timpul 1: "retino-cortical", in care se "orbeste" zona de fixare excentrica si se stimuleaza "pasiv" macula cu un aparat numit pleoptofor.
Timpul 2: "cortical", in care se reeduca ochiul ambliop, prin apelul la memoria vizuala, reducand treptat dimensiunile figurilor cu ajutorul mnemoscopului.
Largirea campului perceptiv se poate realiza prin exercitii in care copilul trebuie sa lege mai multe puncte in ordinea numerotarii lor, pentru a forma o figura sau a gasi parcursuri pe care liniile sa nu se intersecteze, jocuri de sah, etc.
Diminuarea dificultatilor in localizarea vizuala a obiectelor in plan si in spatiu are loc prin:
Exercitii pentru realizarea "reflexului de fixare", pentru aducerea obiectului in zona maximei sensibilitati vizuale prin: explorarea partilor unui obiect, apeland la vaz si la simtul tactil-kinestezic, reperarea de ansamblu a unor date spatiale si a unor date informationale despre obiect si miscarea obiectului pentru gasirea pozitiei convenabile pentru investigare. In acest scop, se utilizeaza exercitii de cautare a unui detaliu pe un desen, schema, harta sau intr-o configuratie de obiecte.
Exercitii pentru explorarea vizuala propriu-zisa a obiectului in plan delimitat, prin: punerea obiectului in contrast luminos cu fondul, asigurarea unui colorit deosebit al obiectului, reliefarea partilor obiectului cu maxima valoare informationala, etc.
Exercitii pentru identificarea obiectului, incadrarea lui categoriala si interpretare.
Alte exercitii presupun urmarirea unui punct luminos cu privirea, care are trasee diferite si descoperirea pe o foaie de hartie a unor puncte de culori diferite. Pentru aceasta, se poate folosi "localizatorul" lui Bangerter. (Stefan, 1981) Acesta este alcatuit dintr-o placa cu siruri neregulate de orificii mici care pot fi iluminate cu becuri aflate sub placa. Profesorul aprinde alternativ diferite becuri, iar elevul trebuie sa puna degetul pe orificiul luminos.
Pentru perfectionarea simtului profunzimii se pot planifica exercitii la stereometru: cu ajutorul unor sfori, tije, butoane sau manivele, elevul aliniaza baghete, popice sau alte obiecte aflate la o anumita distanta. Cresterea capacitatii de separare se poate face utilizand optotipi, cu micsorarea treptata a distantei dintre litere.
Dezvoltarea perceptiei culorilor si diminuarea contrastelor necesare perceptiei vizuale (cu trecerea de la contrastele vii la cele din ce in ce mai estompate) se realizeaza printr-o serie de jocuri, si anume:
Gruparea obiectelor dupa criteriul culorii.
Perceperea culorii unor materiale diferite (fire de lana, bumbac, materiale, etc.)
Colorarea unor desene dupa un model dat.
Constructii din cuburi si mozaicuri (siruri de cuburi, cu/fara alternanta de culoare).
Dupa aplicarea metodelor specifice tratamentului pleoptic se trece la tratamentul ortoptic care, prin metodele sale, urmareste utilizarea ochiului recuperat alaturi de cele valid in scopul realizarii vederii binoculare. (Preda, 1993)
Un rol important in utilizarea eficienta a vederii il ocupa exercitiile de "gimnastica oculara", care sunt efectuate atat in cadrul activitatilor instructiv-educative, cat si a celor corectiv-compensatorii. (Stefan, 1981)
Exercitii de inchidere-deschidere a pleoapelor.
Exercitii pentru antrenarea muschilor oculari externi: tinand capul fix, copilul isi muta privirea de la un obiect la altul (obiecte aflate la aceeasi distanta) sau poate sa inspecteze contururile unor forme geometrice, ale caror unghiuri sunt numerotate, asocite sau nu ritmului/sunetelor.
Conducerea privirii in directii diferite, cu ajutorul creionului sau lanternei.
Organizarea activitatilor de educatie vizuala
Prima problema care se pune in organizarea activitatii de de educatie vizuala,este cea a formarii grupelor de recuperare vizuala,si stabilirea tipului de exercitii pentru fiecare grupa de copii.Formarea grupelor de copii si alegerea exercitiilor de recuperare vizuala,sunt stabilite dupa fiecare control oftalmologic de comun acord cu medicul specialist,si in functie de defectele secundare,determinate de diminuarea acuitatii vizuale.
Controalele au loc, la intervale de 1-2 luni.Repartizarea exercitiilor si a grupelor de copii nu trebuie considerata definitiva pentru aceste intervale.Sarcina tiflopedagogului este de a verifica evolutie vizuala la inceputul fiecarei saptamani iar in cazurile unde se sesizeaza o scadere a acuitatii vizuale trebuie sa se revizuiasca impreuna cu medicul tratamentul ocluziv si pleoptic.Gruparea copiilor trebuie facuta in asa fel incat unele sedinte de recuperare sa se poata desfasura frontal.Pentru ca timpul repartizat unei grupe de copii sa poata fi folosit la maximum,este necesara o planificare e desfasurarii zilnice a fiecarei sedinte de lucru.Planificarile zilnice se intind pe o perioada de o saptamana dupa care se stabileste continuarea sau modificarea tratamentului ocluziv si pleoptic.
Pentru o cat mai buna desfasurare a activitatilor recuperatorii, se recomanda respectarea unor cerinte minime de organizare a acestora (Preda, 1993):
Repartizarea exercitiilor de educatie vizuala: se realizeaza in colaborare cu medicul oftalmolog, la inceputul fiecarui an scolar si nu are caracter definitiv.
Organizarea grupelor de copii se face in raport cu:
Afectiunea/afectiunile analizatorului vizual.
Acuitatea vizuala la distanta.
Acuitatea vizuala la distanta cititului.
Stabilirea orarului fiecarei grupe.
Elaborarea planificarii semestriale.
Intocmirea proiectului de lectie.
De asemenea, prin planificarea si desfasurarea activitatilor de educatie vizuala se urmareste, in principal, imbunatatirea performantelor vizuale, care este facilitata de o motivatie adecvata, in contexte ludice (Stefan, 1981).
Cerinte metodice ale educatiei vizuale
Educatia vizuala trebuie abordata ca parte a procesului de invatamant si datorita acestui fapt trebuie sa indeplineasca anumite cerinte metodice. In abordarea educatiei vizuale a copiilor ambliopi trebuie sa tinem seama de recomandarile si cerintele medicale.
Capacitatea vizuala a copiilor ambliopi este perfectibila in conditiile de receptie imbunatatite si prin inhibarea factorilor perturbatori. Activitatea vizuala a copiilor ambliopi nu trebuie sa se dezvolte doar in conditii de laborator ci trebuie extinsa in realitatea obiectiva a mediului inconjurator. Dezvoltarea perceptiei vizuale este rezultatul dintre raportul ce se stabileste intre analizatorul vizual si cel al stimulilor ce actioneaza asupra acestuia.
Actiunea stimulilor este dependenta pe de o parte de calitatea lor fizica si de semnificatia lor semnalizatoare, iar pe de alta parte de experienta vizuala a subiectului si de starea de functionare a analizatorului.
O conditie importanta a eficientei vizuale este determinata si de motivatia si interesul pe care il prezinta stimulul pentru copilul ambliop.
Cerintele metodice ale educatiei vizuale
a) Individualizarea educatiei vizuale in raport cu specificul, natura, gradul si dinamica ambliopiei fiecarui subiect. Fiecare caz trebuie cunoscut si tratat in mod individual, exercitiile trebuie sa fie accesibile, trebuie sa tinem seama de nivelul inteligentei, de particularitatile de varsta si individuale ale subiectului. Nici un caz nu este la fel, fapt ce impune individualizarea exercitiilor.
b) Gradarea efortului vizual. Educatia vizuala este un proces stadial, gradat, exercitiile de vedere vor incepe de aproape la distanta, de la imagini mai mari la imagini mai mici, activitatea de educatie vizuala nu trebuie fortata. Daca fortam sau suprasolicitam copilul, nici chiar exercitiile bune nu dau rezultate. Cand copilul da semne de oboseala, trebuie intrerupt exercitiul.
c) Necesitatea continuitatii si caracterul sistematic al activitatii de recuperare vizuala. Intreruperile ne intorc adesea la punctul de plecare.
d) Stabilizarea, mentinerea achizitiilor dobandite. La fiecare nivel nou de dezvoltare vizuala trebuie aplicate numeroase exercitii in care noile posibilitati vizuale dobandite sunt alicate in scopul consolidarii lor.
e) Mentinerea treaza a interesului copiilor pentru exercitiile de educatie vizuala. Exercitiile trebuie alese in asa fel incat copilul sa fie atras de acestea, trebuie sa alegem acele jocuri care corespund dezvoltarii psihice si interesului copilului. Este important ca subiectii sa fie incurajati, sa se creeze atmosfera unei competitii intre ei, sa fie laudati.
f) Ordinea exercitiilor sa fie bine aleasa, sa fie legata de gradarea efortului vizual.
g) Controlul permanent al rezultatelor obtinute si antrenarea capacitatii de autocontrol a copilului.
h) Integrarea exercitiilor de educatie vizuala in ansamblul activitatilor practice si cognitive ale copilului. Acest fapt presupune a nu-l izola pe copil, a nu-l rupe in mod artificial de restul activitatilor. Este important ca functia vizuala sa fie antrenata pe fondul activitatii tuturor analizatorilor, interactiunea cunoasterii vizuale cu cea realizata pe alte cai si pe calea verbala.
Un rol important in atrenamentul copiilor cu deficiente vizuale il ocupa familia. Aceasta trebuie avertizata ca recuperearea vizuala este un proces de lunga durata si ca trebuie sa fie de acord cu tratamentul propus. Educatia vizuala, asa cum reiese din cerintele metodice, nu poate fi desfasurata izolat de intregul proces de instruire si educare a copilului. De aceea, orele de educatie vizuala sunt subordonate obiectivelor educationale generale.
Tipuri de exercitii utilizate in educatia vizuala
Le luati din materialele pe care le-ati primit pentru seminar (sintetic).
Politica de confidentialitate |
.com | Copyright ©
2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
Baltagul – caracterizarea personajelor |
Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
Caracterizarea lui Gavilescu |
Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
Actionare macara |
Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
Turismul pe terra |
Vulcanii Și mediul |
Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
Termeni si conditii |
Contact |
Creeaza si tu |