ESTETICA IN PROTEZAREA FIXA

ESTETICA IN PROTEZAREA FIXA

Cu toate progresele realizate in diverse domenii ale stiintei si tehnicii, stomatologia isi pastreaza si in prezent atributul de arta. Intervenind m sfera orala, cu multiple investiri psiho-afective, stomatologul trebuie sa priveasca actul terapeutic si din punct de vedere estetic. Adesea pacientii sunt mai interesati de aspectul estetic al restaurarii decat de cel functional. Impactul social al fizionomiei faciale, dorinta de a aparea cat mai tineri si placuti, explica aceasta schimbare de atitudine.

in contextul homeostaziei, crearea unei armonii faciale si functionale cu ajutorul dintilor frontali devine o cerinta biologica si comportamentala de o deosebita importanta. Structurile anatomice, care in ansamblul lor formeaza fata, se dezvolta concomitent si sunt interdependente m functionalitatea lor.

Oricat de perfecta ar fi o restaurare protetica din puncf de vedere functional, daca nu tinem seama de integrarea in fizionomia si personalitatea pacientului, poate fi considerata un esec. Capacitatea pacientului de a-si mentine expresia faciala normala este probabil cel mai important factor psihologic pentru acceptarea protezelor, fixe sau mobilizabile.

Refacerea esteticii este o componenta clinica a stomatologiei; variabile sunt doar tehnicile folosite. Cerintele estetice ale pacientilor nostri, dorinta aefrumos sinonim cu natural sunt aspecte de care ne lovim zilnic m cabinetele noastre. Zilnic pacientii sunt supraincarcati cu informatii din televiziune, reviste, filme, fiecare din ei dezvoltandu-si diferite standarde estetice. Conceptul de frumos este modelat constant.

Diferite studii (DeWitt, Lucker, Shaw) au demonstrat efectul salutar al atractivitatii m relatiile intemmane. Atractivitatea generala este cel mai des corelata cu cea a fetei. Ochii si dintii constitue polii atractivi ai fetei m timpul comunicarii (Savage si Devin). .

in stomatologie, necesitatea unor masuri terapeutice care sa tina seama si de efectul estetic, se afla intr-o stransa legatura cu simtul omului pentru frumos.

Cel de-al treilea dictionar intemational Webster's. defineste estetica astfe[:"apreciefea frumosului sau nazuinta spre frumos, dar si sensibilitatea pentru frumusete , eleganta si cultura aleasa. "

Fiecare om dispune de aceasta sensibilitate. Manifestarea si interpretarea acesteia ii confera individualitatea . Ea este determinata de influente culturale si de catre personalitate. Ceea ce e considerat urat si neprezentabil intr-un anumit cerc cultural, este evaluat drept fmmos m altul. Simtul individual pentru fmmos hotaraste felul in care un om doreste sa se prezinte in fata semenilor sai. Estetica este deci extrem de subiectiva.

Tratamentele stomatologice influenteaza imaginea pe care pacientul si-o face despre infatisarea sa, despre felul m care arata sau ar dori sa arate. Dupa Fmsh, rasul poate fi atragator,

poate contribui la crearea primei impresii despre infatisare si poate fi un factor care influenteaza evident eul si experienta de viata.

in ultimele decenii, R.E. Goldstein, S.Hobo, G.Chiche, S. Perelmuter, M. Magne, precum si multi alti clinicieni au stabilit reguli estetice in protezarea fixa, facand astfel sa progreseze atat teoria, cat si practica restaurarilor estetice.

1. PERSPECTIVELE ISTORICE ALE ESTETICII

Tendinta spre desavarsire, inregistrata neintrerupt m istoria umanitatii nu a ocolit nici stomatologia restauratoare si estetica. Tratamente dentare "estetice' au fost realizate cu mai mult de un mileniu inaintea erei noastre. inca din epoca primitiva omul si-a modificat dintii dm motive estetice.

Etruscii au fost familiarizati cu utilizarea dintilor umani sau a dintilor proveniti de la animale. La El Gizeh, m Egipt, s-au gasit doi dinti solidarizati cu sarma de aur. (vezi cap. 2.7)

in Talmud se permitea protezarea dentara, dar numai pentru femei. Exista informatii, datand de peste 4000 de ani cu privire la artajaponeza Ohaguro de colorare decorativa a dintilor. Rezultatul acestui obicei era o colorare maronie, care dupa cum s-a constatat mai tarziu avea si un rol carioprofilactic.

La apogeul culturii maya, oamenii posedau un intreg sistem de colorare a dintilor. Unii dintre acestia erau slefuiti m diferite forme complicate, altii erau incrustati cujad. Acest sistem a slujit exclusiv unor scopuri estetice si nu restaurative, demonstrand ca inca din cele mai vechi timpuri aspiratia spre frumusete este adanc inradacmata m om. Aceste prime incercari de tratamente dentare au avut drept scop primar omamentarea. Efectele secundare au fost rareori favorabile, m majoritatea cazurilor avand repercusiuni negative (mortificari pulpare, necroze, parodontite apicale acute, etc).

In Grecia Antica, Polyclete a stabilit m statuia sa celebra primul canon ideal al fmmusetii corpului uman: capul reprezinta 1/8 din talia individului, iar fata 1/10. Capul se inscrie intr-un patrat perfect, care se imparte m patru parti egale. Ulterior Lissipe a modificat putin canonul lui Polyclete lansand forme si fete mai longiline.

Vitmve (arhitect roman) preluand raportul de armonie al "numarului de aur' din teoria lui Euclide, 1-a aplicat proporthlor extremitatilor cefalice.

in 1509, Fra Luca Paciloli, la Venetia publica un tratat de estetica "De divina proportiona', descoperind "sectiunea de aur' si "compasul de aur'. "Numarul de aur' se regaseste aproape peste tot m natura. Scoici, cristale, ramurile plantelor, proportiile unor animale se supun aproape m totalitate regulilor numarului de aur.

Un alt titan al esteticii a fost Albrecht Durer, care m tratatul proportiilor (1528) "miscand linii orizontale si verticale, deformeaza fata umana, investigand astfel lumea dizgratiei si a monstmozitatii'. 

Se pare ca americanii au fost primii care au individualizat notiunea de fmmusete, elaborand metode pentru determinarea profilului facial, unind fete, planuri, linii si unghiuri

trasate pe fotografii sau teleradiografii. Astfel a aparut analiza estetica.

in prezent, in stomatologie, estetica se intemeiaza pe o baza mai inteleapta, pe imbunatatirea starii de sanatate a dintilor. Dar, aceleasi motive care 1-au determinat pe omul primitiv sa isi decoreze dintii explica si dorinta omului din zilele noastre de a beneficia de un tratament stomatologic atragator din punct de vedere estetic. .ihiffii?'

Primele studii aprofundate de estetica m stomatologie au fost cele legate de protezarea totala. in 1914 L.Williams intr-un studiu antropometric, a stabilit regulile morfologice ale armoniei dentare.

Mai recent Devin si Lombardi au dezvoltat un concept mai artistic m realizarea dintilor , cautand sa realizeze "dinti artificiali pur si simplu placuti la vedere'.

Desi tratamentul estetic pare a fi de o mare importanta pentru siguranta de sine si personalitatea pacientului, punctul central al tratamentului ramane totusi sanatatea orala. Un tratament condus dupa principii pur estetice are limite. Pacientul trebuie sa fie avizat in acest sens. Acest lucru poate sa il faca numai un stomatolog care stapaneste metodele terapeutice si materialele in toata subtilitatea lor.

2. IMPLICATIILE SOCIALE ALE ESTETICII

Omul actual traieste intr-o lurrie m care personalitatea si exemplele alese de el ii determina criteriile de vestimentatie, comportament si activitate m timpul liber. Ele incita la imitare. Multi oameni doresc modificarea aspectului lor pentru a se asemana cu idolul ales. Societatea , cu criteriile sale, hotaraste ceea ce trebuie sa se considere ca fiind fmmos. Dorinta de a arata bine sau mai bine, a devenit o adevarata necesitate, impusa de raporturile sociale, economice si sexuale.

Fata este partea corporala cea mai reprezentativa, iar buzele, formatiuni proeminente. De aceea cand sunt dezveliti dintii atrag atentia m mod irezistibil. Fizionomia fetei recunoaste trei factori: facial, dento-facial si dento-gingival. Ultimii doi intereseaza stomatologul m mod deosebit. Fiecare stomatolog trebuie sa cunoasca importanta psihologica a gurii. El trebuie sa stapaneasca aspectele fundamentale ale tratamentului estetic, precum si problemele pe care acestea le ridica sau le agraveaza la pacient. Orice stomatolog care opereaza modificari in aspectul fetei, trebuie sa cunoasca atat consecintele psihologice, cat si pe cele pur fizice. Trebuie gandite nu numai urmarile tratamentului , dar si motivele care determina pacientul sa se supuna unui tratament cu fundal estetic.

Aspectele psihologice ale reprezentarii, imaginii pe care pacientul o are despre sine si corpul sau, joaca un rol hotarator m estetica, afirma Bums. Importanta psihologica a tratamentului estetic, se bazeaza pe observatia ca sfera orala este locul primar de manifestare a multor conflicte emotionale. Ea este componenta prin care omul ia primul contact cu lumea inconjuratoare. Ea exprima bucurie, manie, placere si necaz. Fiecare pacient este o individualitate si necesita un tratament individual. Nu poate fi subliniata suficient necesitatea ca stomatologul sa observe fiecare pacient, sa-i analizeze critic

chiar si reactiile neverbale, pentru a putea castiga increderea lui. Astfel va intari componenta pozitiva a pozitiei ambivalente pe care pacientii o au fata de un om de la care spera ajutor, dar care le poate provoca si durere.

Un pacient care isi tine gura inchisa in timpul rasului, ne da fara cuvinte o informatie deosebit de importanta. Buzele putemic intinse peste dinti, obrajii cazuti sau limba presata spre o diastema, reprezinta semnalele inconstiente pe care le emite pacientul. Ele demonstreaza direct sau indirect interesul pe care pacientul il manifesta fata de infatisarea sa.

Motivatiile estetice pot constitui factorul major m solicitarea tratamentului stomatologic. Oamenii asociaza frumusetea cu succesul, cu fericirea, prietenia si autoconsideratia. Chiar si multor practicieni aspectul estetic al stomatologiei le ofera satisfactii deosebite, care sunt apreciate de catre pacienti.  .

Progresele realizate m domeniul introducerii de noi materiale si procedee terapeutice au crescut sansele de a asigura tratamente estetice. Largirea ariei operatiunilor impune necesitatea ca pacientul sa fie considerat o individualitate si sa se puna accent mai mare pe comunicarea

efectiva. 

Personalitatea, motivathle, dorintele, asteptarile, autoestimarea, capacitatea de a accepta modificarea si dorinta de a coopera sunt factori importanti pentru finalizarea cu succes a tratamentului.

Alteori pot aparea si probleme care nu isi gasesc intotdeauna rezolvarea:

. doleantele , asteptarile pacientului sunt nerealiste;

. pacientul nu este multumit cu rezultatele, care din punct de vedere tehnic si estetic sunt corecte (fenomenul nu sunt eu)

pacientul se asteapta ca prin tratamentul stomatologic sa se atenueze sau chiar sa se rezolve problemele sale psihologice;

. pacientul poate fi multumit de rezultat, dar familia si prietenii nu.

. pacientul nu doreste sa isi imbunatateasca estetica, dar stomatologul doreste. Daca pacientul vrea cu tot dinadinsul sa ramana primitiv, simplu, neatractiv, este bine sa il lasam in pace, este un mecanism de aparare; pacientul s-a obisnuit cu el si il ajuta. Aplicarea pe scara larga a principiilor psihologice si sociologice pot imbunatati practica restauratoare, care pune accent pe estetica.

3. DISPUNEREA DINTILOR IN CADRUL ARCADELOR DENTARE NATURALE

Dispunerea dintilor frontali si laterali m arcadele naturale prezinta multiple variatii. La unii indivizi se mentine armonia, la altii constituie factori de perturbare. Elementele de perturbare se accentueaza in cursul vorbirii si rasului sub actiunea muschilor mimicii. Prin concentrarea observatorului asupra elementelor de perturbare, caracterizarea unei fizionomii,

initial este obiectiva, apoi devine din ce m ce mai subiectiva.

in protezarea restauratorie, pericolul schematizarii rezida mai ales in faptul ca se realizeaza arcade conventionale bazate pe perceptii vizuale. Asa s-au realizat asa numitii dinti de "actori de cinema'. Acestia se caracterizeaza prin forme echilibrate si culori deschise. Astfel de dinti dau impresia de prestigiu, tinerete si prosperitate, dar nu au nimic comun cu dintii naturali.

in crearea armoniei de ansamblu intervin multiplii factori de integrare.

3.1. BUZELE SI VIZIBILITATEA DINTILOR

in literatura de specialitate, factorul dento-facial este cunoscut si sub numele de factor LARS:  Lips length - inaltimea buzelor Age - varsta Rase-rasa Sex - sex

Buzele pacientilor prezinta multiple variatii. S-a descris chiar o "anatomie a zambetului', configuratia individuala a buzelor avand o deosebita valoare estetica. Descrierea conformatiei buzelor se face in plan vertical si orizontal.

In plan vertical se poate face distinctie intre buze pline si subtiri. Buza superioara poate fi lunga sau scurta.

in plan orizontal se pot diferentia buze largi si inguste.

Tabelul 1.

Modificari ale gradului de vizibilitate a dintilor in functie de varsta (dupa Vig,1978)

Buzele definesc spatiul care este separat prin aranjamentul dintilor. Din aceasta cauza buzele impun stomatologului o grija estetica deosebita. Prin diminuarea sau accentuarea componentelor vizibile ale dintilor se poate obtine sau destrama armonia cu celelalte componente ale regiunii orale.

Cand gura este usor deschisa, la unii oameni se vad doar dintii mandibulari. La alti indivizi exista o combinare a vizibilitatii dintilor de pe ambele arcade. Diferentele pot fi legate de varsta si sex. Variatiile individuale sunt insa destul de mari. La barbati se vad in medie 1,91 mm din marginile incisivilor superiori, la femei insa aproape dublu (3,4mm). La barbati se vad insa mai mult din marginile incisivilor inferiori (l,23mm) decat la femei.

La persoanele care au buza superioara scurta , vizibilitatea incisivilor maxilari este mai marcata decat la persoanele cu buza mai lunga. Corelatia este logica, totusi o vizibilitate de 1-2mm este independenta de lungimea buzei.

Vizibilitatea dintilor variaza constant m cursul vorbirii si surasului datorita dinamicii buzelor. Rasul debuteaza cu un zambet. Coltul gurii se misca m afara in timp ce buzele raman

apropiate. Persoanele cu buze superioare scurte isi vizualizeaza dintii doar partial.

Zambetul se transforma m ras cand buzele se deschid. Comisurile bucale se deschid usor in sus si astfel vizibilitatea dintilor nu mai este impiedicata. Buzele primesc o noua configuratie, realizand un spatiu de separare a dintilor , asa numitele linii ale rasului. intr-o dentatie cu aspect armonios, buza de jos urmeaza curba incizala a incisivilor superiori, atingand usor cuspizii caninilor superiori

in cursul rasului, armonia faciala poate fi perturbata pe multiple cai:

. linia asimetrica a rasului, datorita acoperirii inegale a dintilor, ceea ce confera un aspect neplacut rasului sau surasului;

. linia rasului este mai inalta conferind o prea mare importanta treimii gingivale a dintilor.

linia surasului este foarte inalta dezvelind gingia si o parte a mucoasei fixe. Neregularitati la acest nivel, in conturul gingival, devin foarte evidente. Nivelul de descoperire al gingiilor in dinamica este acceptat la o dimensiune de 3 mm. Linia estetica gingivala uneste coletul incisivului central cu coletul caninului. Fata de aceasta linie, pozitia coletului incisivului lateral genereaza patru clase GAL (Gingival Aesthetic Line)

3.2. SPATIUL NEGATIV

Cand surasul se transforma m ras, gura se deschide si se formeaza un spatiu intunecat intre dintii maxilari si mandibulari. Acest spatiu a fost denumit "spatiu negativ'. El se observa de obicei si m cursul conversatiei (fig.1.). Dintii maxilari , din cauza culorii deschise creaza efect de silueta m raport cu spatiul negativ inchis, realizand un contrast mare. Deaceea, dispunerii acestui spatiu trebuie sa i se asigure aceeasi importanta ca si dintilor, deoarece efectul optic este tot atat de important ca si al structurilor care il limiteaza.

Ochiul este foarte sensibil la conturul formei obiectelor. Asa se explica usurinta de identificare a siluetei fetelor, vapoarelor, avioanelor.

Fig. 1. Spatiul negativ

Fiecare dinte are individualitatea sa proprie si se caracterizeaza printr-un contur distinct al formei si gabaritului sau. Ambrazurile incizale scot m evidenta caracteml particular al contumlui si pozitiei dintelui, mai mult decat alte trasaturi. Explicatia consta m faptul ca margmea incizala este scoasa in evidenta de fondul inchis al cavitatii bucale. Caninii ocupa o pozitie proeminenta in cadrul arcadei, deoarece marcheaza trecerea dintre regiunea frontala si

cea laterala. Ei dau astfel forma si adancime arcadei dentare.

3.3. PRINCIPIUL GRADATIEI

Privind arcada dentara din fata, avem iluzia ca dintii prezinta marimi descrescande inspre zonele situate distal de linia mediana. Este vorba de principiul gradatiei care se bazeaza pe paralaxa (unghiul dintre dreptele care unesc un punct foarte departat cu extremitatile unei baze de observare). Cand privim doua stmcturi la fel de largi, dar dispuse la distante diferite, stmcturile mai apropiate par sa fie mai largi.

Daca stmcturile sunt mai deschise, se observa o diminuare treptata a marimii dinspre fata spre profunzim⁰. in plus, obrajii reduc iluminarea si astfel efectul este amplificat printr-o scadere treptata a stralucirii. Astfel iluzia optica a micsorarii este mai mare.  . :; ;

Privind arcada dentara dintr-un unghi frontal, sunt vizibile numai versantele exteme ale cuspizilor mezio-vestibulari. Numai la nivelul primului premolar se observa versantul intern al cuspidului mezio-vestibular, data fiind pozitia cuspidului caninului.

Distanta de vizibilitate m profunzime depinde de linia surasului. De cele mai multe ori se limiteza la primul molar.

Factori de perturbare a gradatiei

Armonia arcadelor dentare poate fi perturbata prin modificarea lungimii dintilor laterali, devierea axei dentare sau modificarea liniei surasului.

A)Lungimea dintilor . Un premolar prea scurt prejudiciaza principiul gradatiei. Traseul gingival este prea putemic, prea evident daca premolarul este prea scurt. (fig.2.)

Malpozitiile sunt alte cauze ale perturbarii principiului gradatiei. Daca un premolar este vestibularizat, perturbarea armoniei este evidenta (fig.3.)

Fig.2. Perturbarea annoniei in gradatie din cauza traseului marginii gingivale

Fig.l9.3.Perturbareaprincipiului gradatiei prin malpozitii dentare

Daca intregul segment al arcadei dentare este palatinizat, dintii parmai inchisi'laculoare si de aceea mai mici. Iluzia optica este de unghiuri bucale negre.

B) Deplasarea liniei surasului spre cervical amplifica ponderea componentei gingivale;

Armonia nu este perturbata cat timp marginile gingivale ale dintilor au aceeasi inaltime. Daca apare o treapta gingivala intre canin si premolari, armonia este perturbata prin destramarea principiului gradatiei. Apare iluzia optica a unor raporturi lipsite de proportionalitate (fig. 2.).

In general trebuie avut m vedere faptul ca in zona anterioara dintii artificiali nu trebuie sa "umple^spatiul edentat, ci trebuie astfel conformati incat sa se integreze m fizionomia pacientului. In aceasta ordine de idei trebuie subliniata si importanta pe care o are armonizarea curbei incizale a dintilor frontali superiori cu linia surasului buzei inferioare.

In timpul zambetului buza de jos formeaza o curba numita linia surasului. in modelarea sau montarea dintilor superiori aceasta curba trebuie folosita ca un ghid. Cand linia formata de marginile incizale ale dintilor frontali superiori urmeaza curba buzei inferioare m timpul surasului, cele doua curbe vor fi m armonie creand un aspect placut (fig.4).

Cand marginile incizale ale dintilor frontali superiori formeaza o linie care nu este in armonie, sau este chiar opusa conturului buzei inferioare, m timpul surasului se creaza un contrast intre cele doua linii. Contrastul creat, care este subliniat si de spatiul negativ, da senzatia de dezagreabil. Dizarmonia se datoreaza de cele mai multe ori modificarii marimii si proportiilor dintilor frontali m cursul restaurarilor protetice. '^h

Din punct de vedere estetic nu este nimic mai deprimant decat un zambet m care prin fanta labiala se vad doar dintii laterali. in loc de dinti, in zona mediana apare doar un spatiu intunecat, grotesc.

Modificarile legate de varsta influenteza anatomia zambetului. Odata cu inaintarea m varsta, buzele isi pierd elasticitatea. La pacientii mai m varsta sunt mai putin vizibili dintii maxilari si devin mai vizibili cei mandibulari.  i

3.4. PRINCIPIILE FORMEI

Perceptia

Perceptia vizuala este raspunsul ochiului la experiente trecute. Lumina, miscarea, conturul, forma suprafetei si textura, culoarea, toate la un loc sunt parti cu ajutorul carora creieml asociaza o experienta trecuta cu noi stimuli. Analizatoml vizual uman nu este suficient de sensibil sa deceleze variatiile cromatice minime de culoare ce se intalnesc la dintii naturali.

Perceptiile asupra culorii, marimii, formei, varstei si sexului se bazeaza pe unele influente naturale care sunt indigene unui fundal cultural al individului. Influentele perceptuale sunt de doua tipuri: cultumle si artistice.

Fig. 4. Linia surasului. Armonizarea marginilor incizale a dintilor frontali superiori cu buza inferioara

Influente culturale

Influentele culturale apar in mod firesc prin observarea mediului inconjurator. Observam (si credem) ca dintii mai inchisi la culoare , cu uzura accentuata, colorati, alungiti, apartin unei persoane mai in varsta, deoarece stim ca o data cu inaintarea in varsta dintii se inchid la culoare, se uzeaza si se pigmenteaza in santuri si in zona de colet. Observam (si credem ) ca formele rotunjite, cu contumri netede sunt feminine, in timp ce formele mai aspre, mai colturoase sunt masculine. 

Calitatile definite cultural ca fiind masculine pot imbunatati aspectul unei femei. De obicei insa nuantele masculine arata cel mai bine la o femeie-foarte atractiva si nu la una care are oricum si alte trasaturi masculine.

Dintii front.ali patrati, cu unghiuri exprimate, pot fi reusiti la o femeie "mai femimna' si nu la o femeie cu trasaturi masculinizate. Ar accentua lipsa ei de feminitate. In cultura noastra contrastul evoca o anumita alura placuta. in absenta contrastului, aceasta alura dispare.

Influente artistice

Obiectele nu pot fi distinse fara lumina. Iluminate, obiectele fundamentale prezinta

doua dimensiuni: inaltime si latime.

Lumina naturala este multidirectionala, relevand textura, creand umbre, ceea ce adauga

profunzimea, ca a treia dimensiune a realului.

A,

In perceperea formelor, influentele artistice sunt inerente m subconstientul nostm. Cea mai importanta dintre acestea este perceptia ca lumina apropie si intunericul indeparteaza. Acesta este principiul iluminarii, care creaza iluzia unei a treia dimensiuni (profunzimea), desi pagina tiparita are doar doua dimensiuni: lungime si latime (fig. 5.). Prmcipiul se aplica in egala masura la inbracaminte, machiaj sau dinti. Scopul machiajului este de a oferi contur fetei. (fig. 6.). in arta ceramicii folosim si noi machiajul

.

A doua influenta artistica, care are o importanta mare in stomatologie este folosirea liniilor orizontale si verticale. 0 linie orizontala va face un obiect sa para mai lat in timp ce o linie verticala va face un obiect sa para mai inalt.

Fig, 7. Desi ambii dinti au marimi egale, liniile trasate sugereaza ca primul dinte este mai lung si al doilea mai lat.

3.5. ILUZIA

Iluzia este arta schimbarii perceptiei astfel incat un obiect sa para diferit decat este in realitate (fig. 8. si 9.). 

Crearea de iluzii este una din cele mai importante obiective ale stomatologiei estetice. Abilitatea de a face ca un dinte sa arate mai lat sau mai ingust, mai mic sau mai inalt, este de un deosebit ajutor cand trebuie rezolvate anumite probleme dificile estetice.

Efectele estetice ale restaurarilor sunt controlate de factori ca forma, marime, aliniere, contururi, textura suprafetei si culoarea dintelui original.

Fig. 8, Iluzia de diferenta de latime data de diferenta de lungime

Fig. 9. Iluzia de dit'erenta de marime data de diferenta de luminozitate

Intelegerea principiilor de baza ale perceptiei trebuie sa preceada folosirea acestora pentru a controla iluzia. Multe din principiile de baza ale iluziei, cum ar fi forma , lumina, linia, pot fi aplicate m stomatologie. in prezenta unei lumini excesive sau m absenta luminii, formele nu pot fi distinse deoarece sunt necesare umbrele pentru a sublinia conturul sau curbura suprafetei si profunzimea.

Lumina are capacitatea de a modifica aspectul unei suprafete prin relatia ei cu forma. Aceasta capacitate se bazeaza pe perceptia observatorului, care este invatata. De exemplu invatam ca lumina soarelui vine de sus; de aceea cand privim o figura geometrica desenata, cu alta sursa de lumina, se creaza o iluzie. Exemplul clasic este reprezentat de trei cuburi care apar cinci cand imaginea este rastumata (fig. 10.). Atare manipulare a luminii si perceptiei este folosita m stomatologia estetica pentru crearea dentatiei ideale: prin colorare pentru a simula umbra, creand umbre potrivite prin dispunerea dintilor si prin conturarea sau modificarea contumlui dintelui.

Folosirea principiilor perceptiei in controlul iluziei

A) Principiul iluminarii Influenta artistica de baza prezentata in principiul iluminarii poate fi manipulata pentru a schimba marimea si forma dintelui prin iluzie. Aceasta influenta reprezinta cheia pentru Legea Fetei. Lesea Fetei

Legea fetei este cel mai important concept utilizat in conformarea restaurarilor protetice. Intelegerea lui si interactiunea cu conceptul de lumina si intuneric ii va permite stomatologului sa conformeze corect toate restaurarile estetice.

Fata dintelui este acea zona a suprafetei vestibulare a dintilor frontali si laterali, care este delimitata de muchiile (rotunjite) de tranzitie, asa cum se vad ele dinspre fata vestibulara (fig. 11.). 

Aceste linii de tranzitie marcheaza trecerea de la suprafata vestibulara la suprafetele meziala cervicala distala si incizala Suprafata dintelui se inclma m directie orala spre suprafetele proximale mezial si distal si spre suprafata de colet a radacinii , pomind de la aceste linii de tranzitie. In portiunea incizala delimitarea se face adesea de catre marginea incizala sau varful cuspidului. Umbrele de evidentiere ale suprafetei vestibulare ale dintelui incep la liniile de tranzitie. Aceste umbre demarcheaza limitele fetei.

Fata aparenta este acea portiune a unei suprafete care este vizibila dintr-o singura privire. Perimetrul fetei aparente este dictat de pozitia observatorului m raport cu dintele. De exemplu, privind din fata sunt vizibile toate fetele incisivilor si deobicei doar jumatatea meziala a caninilor maxilari. (fig.12.).

Conform legii fetei pentm ca dinti diferiti (dizarmonici) sa para asemanatori, fetele aparente trebuie sa fie egale. Zonele din afara lor pot fi diferite, deoarece vor fi in umbra fiind retrase m raport cu fata care va reflecta lumina si va proemina.

in restaurarile protetice ceramice cu ajutorul pigmentilor pot fi create numeroase iluzii pomind de la principiul estetic al iluminarii. De fiecare data se va manipula doar "fata aparenta' si n u fata reala.

B) Principiul liniei

Relatiile dintre linii joaca un rol important in crearea iluziilor. Linia verticala din Fig. 13. pare mai lunga decat linia orizontala, desi sunt egale. Explicatia rezida in faptul ca miscarile orizontale ale ochilor se executa cu mai multa usurinta ca cele verticale. Se pierde mai mult timp cu perceptia vizuala a liniei verticale, iar creeml interpreteaza ca unui timp prelungit ii corespunde o linie mai lunga.

Fig. 14. ilustreaza efectul convergentei sau divergentei liniilor. In dreapta atentia este indreptata m afara, inauntru si la stanga. Perceptia este alterata, desi ambele linii au aceeasi lungime. 

Fig.13. Principiul liniei: linia verticala Fig.14. Desi ambele linii au aceeasi lungime, pare inai lunga decat cea orizontala ' perceptia este alterata datorita divergentei si . convergenjei liniilor

Liniile orizontale sub forma de pigmentari cervicale, texturare, Imii albe hipoplazice sau margini incizale lungi si drepte creaza iluzii de latime. Largirea fetei are acelasi efect. Liniile verticale sub forma unor santuri de crestere accentuate, linii hipoplazice si texturare verticala accentueaza inaltimea.Aceeasi iluzie se poate obtine prin modificarea marginilor si ambrazurilor

incizale.

Principiul liniei se aplica atat m vestimentatie, cat si in machiaj. Dungile verticale ale unei rochii creaza senzatia de zvelt. in schimb liniile orizontale accentueaza latimea si trebuie evitate la persoanele supraponderale si scunde.

Pentru a "alungi' si "subtia' nasul prin machiaj , se aplica o dunga deschisa verticala pe fata dorsala a nasului, si apoi pe fetele laterale altele mai inchise , pentru ca aceste zone sa se estompeze.

C) Conformarea si conturarea

Cea mai frecventa iluzie este crearea' diferitetor contumri. Ochiul este sensibil ia contumrile formei care se proiecteaza pe fundalul spatiului intunecat al cavitatii bucale. 0 usoara. modificare a unei margini incizale poate crea iluzii dorite.

Principiile de baza ale iluziilor care se refera la forma si contururi sunt:

1. Liniile verticale accentueaza inaltimea si diminueaza latimea.

2. Liniile orizontale accentueaza latimea si diminueaza inaltimea.

3. Umbrele adauga profunzime.

4. Unghiurile influenteaza perceperea liniilor care se interesecteaza.

5. Liniile si suprafetele curbe sunt mai placute, ele sunt percepute ca fiind mai feminine decat unghiurile ascutite.

6. Relatiile dintre obiective ajuta la determinarea aspectului. 

Restaurarile provizorii pot sa ofere ocazie si substrat pentru prefigurarea iluziilor ce vor fi incorporate in restaurarea finala. Astfel RPP actioneaza ca o macheta de lucru pentm crearea iluziilor estetice. La nevoie se va completa prepararea dintilor, conturarea gingiei, etc.

Desi ochiul este mai sensibil la forma contumrilor decat la forma suprafetei, aceasta din urma intervine m reflectarea luminii.

Aranjarea dintilor

A doua dintre tehnicile cele mai frecvent folosite pentru a creea iluzii se refera la dispunerea dintilor. Modificarea inclinarii axiale a suprafetelor vestibular/oral si mezial/distal pot schimba hotarator aspectul. Modelarea m planuri diferite, suprapuneri, etc.

Lombardi recomanda, mai ales pentru incepatori,un ghid al dispunerii dintilor m arcada care se refera la modificarile incizale (fig. 15.).

Fig. 15. Ghidul lui Lombardi pentru aranjarea dintilor. Rolul marginii incizale in sugerarea caracteristicilor legate de personalitate, sex si varsta

Ghidul Unu se refera la incisivul central, care exprima varsta; Doi la incisivul lateral care exprima caracteristicele sexului; Trei se refera la canin, care denota vigoarea. Acest ghid sugereaza cum sa se foloseasca spatiul "negativ' sau inchis din dosul dintilor. Modificarea marginilor incizale, care sunt apoi "proiectate' pe fundalul spatiului negativ intraoral ajuta la creerea unei variath aproape nelimitate de iluzii. 

Restaurarile provizorii sunt primele care ofera pacientului astfel de iluzii. Pacientului i se acorda timp suficient sa se obisnuiasca cu noua protezare si sa poata exprima observatiile. In caz contrar poate reactiona nefavorabil cand restaurarea este fmalizata. Cele spuse sunt deosebit de importante cand din lipsa de spatiu se recurge la artificii m dispunerea dintilor. Si pentru medic 'este dificil ca la prima vedere sa se poata decide care aranjament este mai favorabil pentru fizionomia pacientului.

Desi nu exista cercetari convingatoare care sa coreleze tipul facial cu tipul de dinti exista totusi unele principii care pot sa ajute m alegere. Acestea se refera la intelegerea personalitatii pacientului, varsta si dorintele estetice. Doar prin tatonari si erori se poate obtine delicatul echilibm care creaza armonie. Toate acestea necesita timp si disponibilitate din partea medicului care tatoneaza si retatoneaza in faza de restaurare interimara, temporara. Este o greseala sa se astepte faza de adaptare a protezei finale.

D) Colorarea

in trecut n-a existat material dentar care sa aibe proprietatea smaltului de a absorbi sau reflecta lumina, in toate conditiile. '

Dezvoltarea unei noi generatii de materiale ceramice permite mimarea dintilor naturali. Colorarea reprezinta oportunitatea finala pentru imbunatatirea  sau corectarea aspectului. Combinarea dintre conturare si colorare perfecteaza iluziile.

Pentru crearea si imbunatatirea iluziilor exista doua aspecte fundamentale ale culorii. Primul, prin cresterea valorii culorii (crescand nuanta albicioasa) zona pe care se aplica pare mai apropiata. Al doilea, diminuand valoarea culorii (crescand gri-ul, cenusiul), zona pe care se aplica pare mai putin proeminenta, mai departata.

E) Varsta

Influenta culturala a varstei este o problema sensibila pentm pacientii care doresc un tratament estetic si trebuie luata m considerare. Dintii varstnici sunt:

v    mai netezi;

v    amai inchisi la culoare (adica nu sunt asa de stralucitori, valoarea este mai scazuta);

v    cu un grad mai mare de saturare (croma este mai mare);

v    cu marginea incizala mai redusa (in zambet gradul de vizibilitate e mai redus);

v    mai lungi spre gingival (desi incizal pot fi mai scurti);

v    marginile incizale sunt mai uzate si uniforme, ambrazurile incizale mici;

v    ambrazurile gingivale mai largi, deschise;

v    mai caracterizati.

Dintii tineri

v    sunt mai texturati; i-a sunt mai deschisi (adica stralucitori, valoarea este mai mare);

v    au un grad mai redus de saturare (croma este mai mica);

v    au marginea gingivala la jonctiunea smalt-cement;

v    au margini incizale, ceea ce face ca lateralii sa para mai scurti decat incisivii si caninii;

v    au ambrazuri incizale semnificative;

v    au ambrazuri gingivale mici;

v    au caracterizari putine, adesea cu linii sau pete hipoplazice albe.

Din punct de vedere clinic ultima ratiune estetica este de a face ca protezele artificiale sa para cat mai naturale.

Dintii naturali fmmosi sau substituentii artificiali trebuie sa fie in armonie cu personalitatea, varsta si sexul pacientului.

F) Sexul

Lombardi (8 ) a formulat o teorie cu privire la estetica dintilor frontali. El a propus ca varsta, sexul si personalitatea unei persoane sa fie reflectata in aspectul dintilor. In realitate conceptul dimorfismului sexual este greu de dovedit sau de negat. Ca o altemativa, acest concept ar trebui luat in considerare prin prisma influentei culturale.

Feminin

Dintii feminini sunt mai rotunjiti atat la nivelul marginilor incizale cat si la limita de tranzitie. Ca urmare, ambrazurile incizale sunt mai pronuntate. Marginile incizale sunt mai translucide si se pot crea striatii hipoplazice albe pentru a oferi iluzia de delicatete.

Transluciditatea la marginile incizale apare ca o linie gri in optimea incizala a suprafetei vestibulare, fiind paralela cu marginea incizala unde se poate crea un contur hipoplazic alb.

Masculin

Dintii barbatilor au unghiuri mai exprimate. La varstnici croma este mai intensa si culoarea coroanei se extinde si la marginile incizale. Ambrazurile incizale sunt mai patrate si nu atat de pronuntate ca la dintii feminini. Caracterizarea este adesea mai putemica, mai accentuata, incorporand fisuri inchise.

Influentele culturale si artistice sunt in centrul intelegerii esteticii dentare. Ele trebuie sa fie intelese indeaproape astfel ca stomatologul, ca artist, sa poata folosi influentele pentru a crea iluzii care sa satisfaca cerintele estetice ale pacientului. Numai atunci poate stomatologLil, priceput din punct de vedere tehnic, sa se ridice la nivelul unui artist, asigurand un nivel crescut al asistentei de specialitate. 

Integrarea dintilor si armonizarea lor cu trasaturile fetei si personalitatea individului este mai mult o arta decat o stiinta. Putinele reguli formulate nu pot fi aplicate nediferentiat la toate cazurile.

4. ZAMBETUL SI ESTETICA FACIALA

Estetica nu se refera doar la culoarea si forma dintilor, la mediul gingival. Estetica analizeaza si raporturile dintre cavitatea bucala, expresiile surasului si ale fetei.

Rasul si zambetul sunt proprii omului. in cadrul esteticii faciale ocupa un loc central pentru definirea individului ca fiinta sociala. Un suras placut este expresia bucuriei. Alte surasuri pot fi jenante , antrenante, vesele sau biruitoare, arogante sau pline de ura. Surasul este un gest uman unic, care se deosebeste de grimasa primatelor. Oamenii sunt interesati de zambetul lor ce exprima bucurie si de efectul lui asupra altor persoane.

Zambetul, cand este placut si atractiv, imbogateste nu numai individul care zambeste, dar si pe cei care privesc.

in mod normal, surasul trebuie sa fie agreabil , incadrandu-se intr-o armonie dintre rapoartele buzelor cu fata si a buzelor cu dmtii. Surasul depaseste cadml labial, nu intereseaza doar gura, ci intreaga fata, de la radacina parului pana la extremitatea iiiferioara a mentonului, care reprezinta suprafata de expresie. 

"Surasul dento-labial' este un concert si daca unul din executanti se inscrie intr-o disonanta , avem datoria sa intervenim pentru a restabili armonia, deoarece elementele surasului dento-labial nu pot compune un suras frumos, decat intr-un perfect acord si, doar atunci se poate institui cea mai prestigioasa fericire a fetei umane: "miracolui surasului' (Abucaya).

Responsabilitatea stomatologului pentru a pastra, crea sau asigura un zambet placut, fara a afecta functiile, are o deosebita importanta pentru pacient. Cheia succesului terapeutic este asigurarea unei armonii intre componentele regiunii bucale, faciale si ale cavitatii orale.

Unitatea si varietatea

Unitatea

Artistii sunt preocupati ca a lor creatie sa aibe o singura tema sau subiect care sa actioneze ca o forta unificatoare. in prezenta ei detaliile aditionale servesc la imbogatirea rezultatului. Un subiect fmmos este acela m care cele multe, desi se percep ca fiind multe, devin unul. Cu alte cuvinte, desi sunt prezente mai multe obiecte (dintii), ele creaza o singura tema^ (zambetul).

Din fericire stomatologul nu are probleme cu unitatea. Buzele si tesuturile moi care marginesc un zambet au miscari distincte si diferente in culoare si textura. Astfel zambetul ca entitate este unificat. Problema dentara a unitatii apare cand restaurarile artificiale sunt atat de diferite de dintii adiacenti, incat ele apar separat cu o consecutiva pierdere a unitatii zambetului. Restaurarea protetica trebuie sa nu se observe si totusi sa fie complementara dintilor restanti in asa fel incat unitatea sa fie rezultatul obtinut.

Varietatea

Desi trebuie sa fie unitate, dintii trebuie sa aibe suficienta individualitate pentru a putea aparea ca entitati distincte. Fiecare dinte trebuie sa aibe suficienta variatie, sa apara natural si sa se evite artificialul asociat cu un sir de dinti identici.

Varietatea intervine pe doua cai. Suntem obisnuiti sa ne asteptam la variatii anatomice in dentatie: incisivii centrali sunt mai lati decat cei laterali; dintii maxilari sunt mai proeminenti ca cei mandibulari. in plus ne asteptam si la un anumit grad de neregularitati legate de formarea dintilor. Dintii inferiori pot fi usor suprapusi sau rotati, unii pot fi mai proeminenti ca altii, in functie de profilul facial. 

In general figurile geometrice, liniile sau cercurile, se intalnesc mai rar m natura fara variatii. Liniile curbe care isi schimba constant raza produc un efect natural.

Zambetul

Zambetul adevarat este un gest complex. Privit din fata, zambetul debuteaza cu extinderea laterala a comisurii buzelor. Buzele pot sa ramana m contact, cu exceptia persoanelor care au buza superioara scurta.

Pe masura ce zambetul se prelungeste si se transforma in ras, buzele se separa, iar comisurile se incurbeaza in sus, dintii devenind vizibili. La unele persoane sunt vizibili dintii maxilari, la altii doar cei mandibulari. Pot sa devina insa vizibili atat dintii maxilari cat si cei mandibulari.

Odata cu indepartarea comisurilor si separarea buzelor pot fi vizibile jumatatea meziala a primului molar maxilar si premolarul secund mandibular. La cei mai multi oameni, tesuturile gingivale nu devin vizibile. Dar, la cei cu buza superioara scurta, gingia devine vizibila m cursul surasului . Vizibilitatea gingiei apare si in caz de buze hipermobile si procese alveolare masive, in special in cazul unui zambet mai larg. Pe masura ce zambetul se transforma in ras, maxilarele se departeaza intre ele si apare un spatiu intunecat intre cele doua arcade, spatiul negativ. Silueta dintilor apare pe fondul spatiului negativ, inchis.

Dintii individuali,mtr-o arcada integra nu apar prea evidenti. in schimb, spatiile edentate si diastemele sar in ochi, deoarece intremp spatiul inchis care de obicei este armonios. Silueta armonioasa a dintilor poate fi modificata de vizibilitatea coroanelor artificiale metalice, proteze fixe, dinti absenti sau nealiniati. Aberatiile in configuratia spatiului negativ produc un impact vizual de surpriza.

Ochiul tinde sa se focalizeze pe un obiect si stramuta alte informatii vizuale la periferie sau pe fundal. Relatia dintre figura si fundal este importanta in stomatologia estetica, deoarece practicianul nu doreste ca proteza lui sa devina atat de evidenta incat figura, restul zambetului si tesuturile moi sa devina fundalul. Ideal, este ca intregul zambet sa fie subiectul atentiei, astfel incat proteza sanu fie remarcata. Marginile coroanelor nu trebuie sa se observe si nu vor intra niciodata in competitie cu dintii, ca subiect de perceptie.

Etajul inferior al fetei este un domeniu ce apartine stomatologului. Una sau alta din componente poate sa nu fie atractiva. Dar de maniera in care buzele, dintii si spatiul intunecat concura intre ele la realizarea armoniei, depinde gradul de atractivitate al zonei orale.

Un dinte luat individual, poate fi rotit sau sa fie mai scurt decat omologul de pe hemiarcada opusa. Discrepantele minore ofera personalitate zambetului. Se suprima astfel artificialitatea si monotonia perfectiunii. Totusi, intreruperile majore ale spatiului intunecat , au efect negativ asupra zambetului la adult. La majoritatea pacientilor zambetul natural trebuie pastrat, fiind rezultatul unei deveniri personale.

De obicei, stomatologul trebuie sa corecteze o componenta dizgratioasa, dar pacientul si medicul trebuie sa ajunga la un acord in ceea ce priveste inbunatatirea ce urmeaza a fi efectuata. Fara un compromis intre cele doua parti, restaurarea finala nu este de obicei agreata.

Marimea si proportia dintilor

Dintii care devin vizibili m cursul zambetului constituie o componenta vitala a anatomiei surasului. Dintii artificiali trebuie sa se contopeasca cu elementele unui zambet.

Stomatologul va avea in vedere varsta pacientului, miscarea buzelor, anatomia dintilor si spatiul intunecat.

Proportia este o componenta esentiala a fmmosului. Aceasta se aplica la perceperea unui zambet. Dintii trebuie sa apara in proportie corespunzatoare unul fata de celalalt. in cele mai multe surasuri incisivii centrali maxilari sunt cei mai evidenti si mai dominanti. Ei ofera punctul central al compozitiei datorita localizarii si proeminarii m raport cu ceilalti dinti. Vizibilitatea relativa a restului arcadei variaza m functie de marimea fiecarui dinte si pozitia fata de linia mediana. De exemplu, intr-un zambet sunt mai vizibili multi dinti maxilari decat mandibulari; cu cat sunt situati mai la distanta,de linia mediana sunt mai putin vizibili.

Dintii pot fi mai mult sau mai putin proeminenti. Depinde de convexitatea suprafetei lor vestibulare si de lumina pe care o reflecta. Contumrile vestibulare rotunjite asociate unei arcade curbe sau convergente (triunghiulare), tind sa imprastie lumina reflectata de catre zambet. Invers, daca dintii sunt confectionati cu suprafete vestibulare plane, creste marginale distale proeminente si o arcada de forma turtita, aspectul final va fi un zambet frapant.

Silueta incizala

Curbura incizala a dintilor frontali superiori este convexa, iar cea mandibulara este concava. In caz de inversare a curbelor incizale, impresia este dezagreabila.

Analiza rasului

Analiza rasului permite stomatologului sa evite greseala frecventa de a considera ca pacientul nu este preocupat de rasul sau si ca va fi de acord cu orice tratament propus. Experienta a demonstrat ca m final pacientul este nemultumit daca medicul s-a bazat prea mult pe cuvintele si conceptiile lui. Sunt des intalnite fraze asemanatoare cu:"..daca este buna si rezistenta, aspectul imi este indiferent', sau " dumneavostra sunteti medicul, stiti mai bine.

De regula nu este bine sa ne bazam pe memoria pacientului. El uita foarte repede cum aratau arcadele sale dentare inainte de tratament si se va concentra foarte usor asupra unui punct, pe care il considera incomplet sau nereusit.

Surasul se exprima printr-o actiune musculara concentrata in jurul buzelor m treimea inferioara a fetei si o stralucire a ochilor. Surasul placut este una din formele noastre speciale de comunicare neverbala, el exprima bucuria. Multi cercetatori au incercat sa descopere secretul surasului. Fmsh si Fisher si-au indreptat atentia spre "linia surasului'.

Fig. 16. Linia surasului: a coborata, b medie, c inalta

Pentru a obtine rezultate estetice maxime cu ajutorul restaurarilor protetice se impune conceperea unui plan de tratament, m care evaluarea zambetului are un rol deosebit.

Prin evaluarea atenta a structurilor faciale si a zambetului se va aprecia pozitia liniei surasului: inalta, medie, coborata. Pe baza rezultatului obtinut se apreciaza daca interfata dintre restaurare si gingie este corespunzatoare si este m armonie cu restul arcadelor dentare. Linia inalta a buzei reprezinta cea mai mare provocare m orice fel de restaurare protetica. In cursul zambetului pacientul descopera intreaga restaurare, gingiile si tesuturile moi subiacente liniei

surasului (mucoasa fixa). 

Linia medie a buzei m cursul surasului permite vizualizarea dintilor in plenitudinea lor, a papilelor interdentare si o mica portiune din marginile gingiei libere. Este scenariul estetic ideal. Linia buzei coborate ascunde interfata dintre gingie si restaurare. Poate compensa astfel unele discrepante ale tesuturilor moi sau din zona marginala.

Se pot formula si criterii estetice ale zambetului, care sa fie apoi inregistrate pe o fisa (fig. 17.).

1. Pozitia buzei superioare.

2. Curbura buzei superioare.

3. Paralelismul curbei incizale maxilare cu buza inferioara.

4. Relatia dintre frontalii maxilari cu buza inferioara.

5. Numarul dintilor care sunt vizibili in timpul surasului.

Examinarea din profil se face tot m faza de elaborare a planului de tratament. Pacientul rm trebuie sa fie constient, deoarece zambetul fortat nu este un zambet natural. Importanta inregistarilor are o valoare deosebita m crearea unui zambet atractiv.

Fotografiile din fata si profil sunt si ele de un real folos. Cu rezerva ca sunt lipsite de dmamism si nu reflecta relatiile m continua schimbare dintre buze, dinti si spatiul intunecat.

Este o greseala sa se ia in considerare in mod critic, toate imperfectiunile minore, si mai ales sa se atraga atentia pacientului asupra lor.

. Pacientul poate sa nu dea atentie unei zone hipocalcificate, unei asimetrii sau unei mici diasteme. In schimb, discrepantele mentionate de catre pacient, oricat de mici ar fi , trebuie sa stea in atentia medicului. Eludarea lor nu este recomandabila, de vreme ce pacientul se concentreaza asupra lor.

Fig.17. Fisa anatomica a zambetului

La fiecare pacient nou, examenul clinic amanuntit este indispensabil. La fel de necesara este aprecierea clinica a fiecami pacient dupa criterii estetice.

Schema pentru analiza rasului

1. La un ras usor, cu buzele intredeschise, sunt vizibile varfurile frontalilor?

2. Incisivii centrali maxilari sunt ceva mai lungi decat dintii vecini?

3. Sunt ei prea lungi?

4. Cei sase frontali maxilari au aceeasi lungime?

5.Au toti frontalii contact intre ei?

6. Sunt frontalii drepti si aliniati pe aceeasi linie?

7. Au toti dintii aceeasi culoare?

8. Sunt dmtii mai colorati (alb sau maro)?

Sunt estetice obturatiile de pe dintii frontali, astfel incat sa riu frapeze?

Este un frontal mai inchis la culoare decat altul ?

Sunt cei sase frontali mandibulari drepti?

12. Arata toti dintii la fel?

La un ras larg devin vizibili si dintii laterali?

Exista eroziuni la nivelul coletelor dintilor?

15.La un ras larg, buza se retrage atat de mult de pe coletul dintilor incat sa se vada gingia?

Gingia are un aspect normal sau nu?

Analiza rasului da mformatii, care sunt indispensabile pentru cunoasterea si intelegerea comportamentului pacientului, care nu trebuie omis niciodata. Pacientii pot intreba lucrurile cele mai imposibile sau sa faca observatii care releva dorinte si reprezentari profunde. Stomatologul nu trebuie safie atent la ceea ce spune pacientul, ci la ceea ce exprima acesta.

Practicianul se va concentra asupra viitorului restaurarii; ce solutie mai buna poate el sa obtina la cazul respectiv. Stomatologul trebuie sa se obisnuiasca cu realitatea ca foarte multi pacienti nu au nici o imagine despre stomatologia estetica, si lui ii revine sarcina de a clarifica toate intrebarile si indoielile pacientilor. Medicul stomatolog nu are voie sa impuna pacientului propriile sale reprezentari estetice. Cunostintele si experienta sa ii permit sa judece ceea ce este posibil si realizabil, dar nu ii dau voie sa se considerejudecatorul aspectelor estetice.

De un ajutor deosebit sunt tehnicile moderne de modelare prin computer. Ele permit vizualizarea unor modificari ale situatiilor existente : fata, profil, aspect intraoral si anticiparea tratamentului tesuturilor moi si dure. Se pot anticipa forma arcadei, inaltimea fetei, relatiile dintre maxilare, forma dintilor, pozitia buzelor, contururile fetei, pozitiile statice si dinamice inregistrate m timpul masticatiei, deglutitiei, vorbirii si respiratiei.

Pacientul trebuie sa se obisnuiasca cu gandul ca procedurile stomatologiei estetice dureaza uneori mai mult timp si ca, spre deosebire de cele de rutina, nu dau intotdeauna un rezultat imediat. El trebuie informat asupra acestor deosebiri, legate de necesarul mai mare de timp pentru verificari repetate, pentru modelarea si colararea portelanului, sau diversele pigmentari si caracterizari. Dar totodata trebuie sa fie convins ca rezultatul estetic merita consum mai mare de timp. nnfr ^tr

Pacientului trebuie sa i se prezinte si limitele tratamentului estetic. Acest tratament poate realiza multe, dar nu totul. Daca sunt necesare compromisuri, ele trebuie explicate pacientului. Tratamentul estetic presupune o comunicare personala intre stomatolog si pacient, care dureaza de-a lungul intregului tratament.

Prin comunicare, intelegere si rabdare reciproca, stomatologul va reusi sa transforme un suras nesigur intr-un ras deschis.

5. PROPORTIA DE AUR (DIVINA)

Pentm a intelege dimensiunile esteticii m practica stomatologica m general si arestaurarilor protetice m special, fata si cavitatea bucala trebuie integrate m cadml atotcuprinzator al proportiei de aur. Aceasta modalitate de abordare poate fi considerata o necesitate. Putine dintre studiile care s-au referit la aspectul facial au investigat m maniera stiintifica acele dimensiuni ale fetei si ale dintilor care pot conferi unei fete un aspect placut sau neplacut. Ca revers al medaliei, atractivitatea faciala are un impact important in viata individului, fapt recunoscut de membrii diverselor profesiuni din ce m ce mai mult.

Proportia de aur este o entitate pe care mintea o inregistreaza la nivel subconstient si care asigura fmmusete, confort si placere simturilor.

Relatia matematica este de 1,0 la 1, 618 si se numeste sectiunea de aur.

Deoarece dintii, maxilarele si fata sunt structuri geometrice , cu cat se integreaza mai mult in acesta proportie, cu atat mai placute sunt senzatiile estetice pe care le genereaza. Adesea este defmita ca proportie divina, iar partile care sunt in relatie se spune ca sunt de aur una fata de cealalta.  

se 13 Relatiile de aur nu reprezinta o noutate. Ele au insotit istoria umanitatii pe parcursul ei. Multe din aceste proportii au fost folosite intuitiv de catre clinicieni deoarece " aratau bine'. Odata cu recunoasterea principiului proportiei divine , relatiile pot fi folosite de catre clinicieni ca o fundamentare in practica. in acest fel estetica este stramutata de la un nivel subliminal subiectiv la un potential obiectiv la care poate fi analizat, comunicat printre clinicieni pe o baza deosebita. Astfel prin folosirea numerelor lui Fibonacci si a proportiei divine se pot stabili relatii obiective care sa fie incluse in stomatologia clinica.

Ca un concept fundamental, aceste valori, atat de des regasite in natura, par sa releve un plan de baza al perfectiunii. Partile organizate in aceasta proportie par sa prezinte maximum de fmmusete si eficienta in functie. -

Cu cat clinicienii vor fi mai familiarizati cu aceste relatii, cu atat mai fmmoase vor fi rezultatele lor. Clinicianul trebuie sa le foloseasca si ca un ghid diagnostic si restaurtiv.

Piramidele, Parthenonul si multe alte constructii si obiecte de arta care incantau simturile au fost create folosind proportia de 1,0 la 1,618, care in numere intregi poate fi exprimata 5 la 8.

Insusi Pitagora a format o organizatie pentru a studia semnificatia acestei proporth, cu sase secole inainte de era noastra.

Baza fenomenului este "sectiunea de aur'; o linie dreapta poate fi taiata astfel incat lungimea proportionala a partii mai scurte in comparatie cu cea mai lunga este aceeasi ca si a partii mai lungi cu suma ambelor parti. (fig. 18.).

Fig.18. Sectiunea de aur si progresia de aur (l,618,phi). Linia AB este sectionata la C. Lungimea lui AC este 1,618 din lungimea lui CB. Lungimea lui AC este 0,618 din lungimea lui AB. CB este 0,382 din lungimea lui AB. Proportiile CB, AC, AB formeaza o noua progresie

Cand unitatea mai mica (CB) este considerata 1;0, cea mai mare (AC) este de 1,618 Pacientii care inconjoara o mica regiune pretragiana prezinta frecvent o durere de natura articulara. Dimpotriva, daca pacientul circumscrie o zona mai larga cranio-cervicala, putem suspecta o sursa musculara a durerii.

Proportia de aur nu simbolizeaza doar frumusetea si confortul la un nivel primitiv dar este si chei^ pentru multe morfologii normale. Ea constituie o lege naturala a cresterii plantelor si animalelor.

Aplicatii clinice

Latimea totala a celor doi centrali inferiori este in raport de aur cu cea a centralilor superiori. Pentm masurarea cu precizie a raporturilor se poate folosi compasul proportiei de aur.(fig.l9.).

Incisivul central mandibular (cel mai mic dinte din arcadele dentare) poate fi folosit ca etalon. Incisivul central maxilar are o proportie de aur fata de incisivul inferior (phi sau 1.618). Incisivii centrali maxilari sunt dintii cei mai proeminenti si coroana lor este cea mai lata. in ordinea dimensiunii urmeaza caninul, incisivul lateral fiind cel mai ingust. Datorita arcuirii arcadei dentare, dintr-o perspectiva frontala dintii se ingusteaza pe masura ce se indeparteaza de linia mediana. Reducerea aparenta m latime se face in limitele proportiei de aur. Aceasta dispunere poate fi considerata un ghid m conformarea dintilor artificiali. Fiecare dinte va fi cu aproximativ 40% mai ingust decat precedentul. (fig.20.).

Aceasta relatie poate fi formulata si prin prisma fetei aparente a dintelui. Astfel, marimea fiecarui dinte, privit prin norma frontala este 60% din marimea dintelui situat mezial de el. Daca latimea avarenta a incisivului central este 1,618, incisivul lateral va fi 1 si caninul 0,618

Proportia de 1,618 la 1 este o constanta care este

exprimata prin litera greceasca j(phi) in onoarea sculptorului Phideas.

Dupa adoptarea cifrelor arabe de lumea

occidentala, relatia divina a fost tradusa m termeni  matematici de catre Fibius Bonaci. Relatia numerica este cunoscuta ca seriile Fibonacci, unde fiecare numar este suma celor doua numere precedente: 0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34 etc. Nu este vorba de o simpla progresie aritmetica. Seria urmeaza o lege care poate fi aplicata in stomatologia estetica. Progresia este perceputa placut de simturi. Numerele Fibonacci ("numere magice') exprima o proportie nemodificata de 1.61803 intre un numar si numarul precedent. De exemplu 233/144=1,61805; 377/233=1,61802;

Formele de aur

Relatiile de aur se regasesc la persoanele cu surasul cel mai placut, cu cea mai frumoasa sau aratoasa fata si la corpurile gratioase. Natura este rareori exacta, dar aceasta relatie, ca un fenomen fundamental al dezvoltarii, pare sa fie o componenta a unui plan biologic major. Prezenta ei nu poate fi pusa la indoiala. Uneori si variatiile pot fi atractive, dar fata constituita din proportiile de aur niciodata nu plictiseste observatorul (18).

Formele de aur se concretizeaza in diverse forme geometrice: triunghi, dreptunghi, pentagon. Dreptunghiurile care se gasesc m proportia de aur sunt foarte placute vederii (fig. 21.). Ele se regasesc m proportiile celor trei etaje ale fetei.

Pentru echilibrul fetei de o semnificatie deosebita sunt proportiile verticale. Aceste relatii, implicate in restaurarile noastre, au punct de plecare proportia dintre buza

superioara si buza inferioara.

La buzele considerate frumoase, inaltimea buzei superioare, masurata de la punctul cel

mai decliv al arcului lui Cupidon la stomion este mai mica decat inaltimea buzei inferioare care

este in proportie divina fata de buza superioara (Fig. 22.).

Fig. 20. Privind din fata fiecare dinte in parte (A), caninii urmeaza ca latime incisivii centrali. Totusi privind dinspre linia mediana fiecare dinte este mai ingust decat dintele situat mezial de el (B).

Fig. 21. Dreptunghiurile B si C sunt mai placute vederii fiind dreptunghiuri cu proportia de aur

Fig. 22. Proportia de aur verticala a buzei superioare fata de cea inferioara

Alta relatie verticala de aur se observa cand inaltimea filtrului este considerata 1.0, aaltimea buzei superioare si inferioare, la un loc este 1,618 (fig.23.).

Distanta dintre stomion si narina este considerata ca unitate, distanta dintre stomion si oenton masurata este 1,618 (fig. 24.).

Fig. 24. Compasul releva o proportie de aur intre distanta dintre menton - stomion si stomion- aripa nasului

6. SISTEMUL KALCO PENTRU REPRODUCEREA BUZELOR

in cursul modelarii dintilor artificiali ai unei proteze partiale fixe, tehnicianul dentar se confmnta cu unele dificultati legate de absenta unor repere anatomice.

Comunicarea dintre cabinet si laboratorul de tehnica dentara, m vederea refacerii esteticii faciale, se loveste de unele dificultati. Pentru facilitarea acestei comunicari, firma Zhermack a conceput sistemul Kalco pentru reproducerea buzelor. Metoda serveste la transferarea unei mformatii tridimensionale asupra pozitiei buzelor pacientului. Informatia se transfera pe ocluzorul sau articulatorul in care sunt montate modele de lucm.

Sistemul Kalco ofera urmatoarele materiale:

. a. furculita portamprenta, de dimensiuni variabile, prevazute cu cursor (fig.l9.25.a)

. b. masca portamprenta, prevazuta cu un jgheab de ghidare pe cursorul furculitei (fig.l9.25.a). Aceste piese sunt confectionate din rasini si se pot steriliza.

. c. materialul de amprentare, care este un elastomer de sinteza Kalco-sil folosit pentru conformarea unei masti si reproducerea buzelor si un alginat, Kalco-algin (fig.l9.25.b), folosit ca portamprenta a partilor moi. Pentru aplicarea alginatului in zona vestibulara se foloseste o

seringa.

Tehnica de amprentare a buzelor cu ajutorul sistemului Kalco

Dupa amprentarea arcadei ce urmeaza a fi restaurata si amprenta antagonistilor se toama modelele.Modelul de lucru si cel al antagonistilor se monteaza m articulator. inregistrarea raporturilor ocluzale se face prin tehnicile obisnuite. Pe furculita dm plastic se aplica pe ambele suprafete material siliconic de amprentare Kalco-sil, se centreaza si se inregistreaza raporturile celor doua modele din gips montate in articulator.(fig.l9.25.c).

Dupa polimerizarea materialului de amprentare, se indeparteaza excesele, astfel incat sa ramana doar zonele de indentatie (fig.l9.25.d). Aceasta operatie este necesara pentru a se putea face cu usurinta transfeml in cavitatea bucala.

Urmeaza faza clinica, in care furculita din plastic se pozitioneaza m cavitatea bucala. Pe baza inregistrarilor m materilul siliconic se reproduce "in vivo' pozitia arcadelor de gips din articulator (fig. 25. e). 

Faza urmatoare este adaptarea scheletului mastii. Jgheabul cu care este prevazuta se misca pe cursorul furculitelor pana la atingerea buzelor (fig.l9.25.f). Amprentarea buzelor se face cu ajutoml alginatului Kalco-algin. in prima faza cu ajutorul seringii se introduce alginat m vestibulul bucal. in acest fel se obtine pe langa amprentarea dintilor si indepartarea buzelor m pozitia dorita. Apoi se incarca masca portamprenta cu restul de alginat si se aplica pe suprafata orala extema (fig.l9.25.g). Dupa intarirea alginatului se indeparteaza ansamblul furculita-amprenta din silicon in masca cu amprenta din alginat (fig. 25.1i). Asamblarea se realizeaza la nivelul cursorului furculitei. Pe suprafata intema (tegumentara) a amprentei din alginat se aplici material siliconic Kalco-sil, pentru amprentarea buzelor (fig. 25.i).

Ansamblul astfel pregatit se aplica pe modelele de gips fixate in articulator (fig.l9.25.j). in final se obtine o masca din silcon colorat. Buzele pot fi colorate m plus pentru a le sublinia contuml. Se apropie astfel cat mai mult de conturul natural (fig.l9.25.k).

Prin reproducerea conturului bucal si a conturului buzelor, tehnicianul are reperele necesare pentru individualizarea si armonizarea restaurarilor protetice (fig.25.1, fig.l9.25.rn).

Prin miscarea bratului mobil al articulatorului si crearea unui fundal intunecat se poate reproduce spatiul negativ care se formeaza in condiiile naturale.in ultima instanta silueta dintilor, ambrazurile incizale, efectele optice se produc doar in prezenta spatiului negativ (fig. 25.m).

Dupa parerea noastra este un aport suplimetar in realizarea esteticii, care nu a fost mentionat de catre creatorii Kalco-Sistem-ului. in fmal, proteza fixa se integreaza in armonia faciala a pacientului (fig.l9.25-n). Efectul estetic a fost favorizat de prezenta mastii din Kalco-sil. in acelasi timp pledeaza pentru necesitatea de a oferi tehnicianului dentar un cadru individual al pacientului, nu numai modelele de gips. Pentru estetica faciala, de cea mai mare importanta este oferirea conturului buzelor amprentate m zambet.

in incheiere trebuie retinut ca nu exista stomatologie fara estetica si nici estetica umana fara stomatologie. Stomatologul mileniului doi trebuie sa depaseasca viziunea dentistica de fizionomie dentara in cadrul arcadelor. El trebuie sa incadreze arcadele in estetica fetei si figurii si de ce nu m estetica generala a individului. 

in orice terapie de restaurare protetica fixa, efectul estetic este decisiv. Efectul terapiei de restaurare nu poate atinge mereu un optim estetic pe care sa-1 perceapa toti ca atare , deoarece el este, asa cum afirmam la inceput, determinat de influente culturale si de catre personalitate. Adeseori trebuie sa ne multumim cu un compromis intre forme si dimensiuni care tind spre un optimum estetic care are anumite trepte de libertate a formelor, acceptate in cadrul fizionomiilor normale din cadrul unei anumite rase.

7. Bibliografie

1. Albino J.E., Tedesco L.A., Conny D.J. - Patfent perceptions df dental -facial asthetics: Shqred coric^rn in prosthodontics. J. Prosthe. Dent. 9, 52-57, 1984. 

2. Carlsson G.E., si colab. - An international comparative multicenter study of ossessment of dental appearance using computer-aided image manipulation, Int. Journ. Prosthodont 11, 246-254, 1998.

3. Dong J.K. si colab. - The esthetics ofsmile: a review ofsome recnt studies. Int. Journ. Prosthodont. 11, 246-254,1999.

4. Frush J.P., Fisher R.D,- Introduction to dentogenic retorations, J Prosthet Dent, 5, 586; 1955

5. Frush J.P., Fisher R.D -How dentogenic restorations interpret the sexfactor., J Prosthet dent, 6; 160; 1956

6. Frush J.P., Fisher R.D -Hov dentogenic restorations interpret the personality factor., J Prosthet dent, 6; 441;

7. Frush J.P" Fisher R.D - The agefactor m dentogenics, J Prosthet dent, 7; 5; 1957

8. Goldstein R.E. - Esthetics in dentistry.vol. /., Lippincott, Philadelphia ,second ed., 1976

9. Goldstein R.E., Gaber D.A., Feinman R.A.- Porcelain laminate veneers,Chicago, Quintessence Publishung 1 ^ Co.,Inc., 1988

10. Lang N.P." Guldener Beatrice E. Siegriist -. Kronen und Bruckenprothetik, Georg Thieme Verlag Stuttgart -NewYorkl993.

11. Levin E.- Dental esthetics and the golden proportions. J Prosthet Dent, 40;244, 1978

12. Lombardi R., - The principles ofvisual perception andtheir clinical application to denture esthetics. J. Prosthet Dent,29;358,1973

13. Lombardi R. - A methodfor the classification ofdental errors m dental esthetics,] Prosthet.Dent 32;501,1974

14. Matthews T.G. - The anatomy ofa smile. J Prosthet Dent, 39; 128,1978

15. Pincus C. - Cosmetics - the psychologic fourth dimension infull mouth rehabilitation. Dent Clin North Am, 11;71,1967 

16. Proffit E.G. - Contemporary orthodontics, Ed. 2, St. Louis, 1995, Mosby.

17. Ricketts R.M.- Is there a science to esthetics, Presentation to the American Academy of Esthetic dentistry, 1980

18. Ricketts R.M., - The golden section. Proc.Fundation Orthod Res, 1980

Ricketts R.M. - Divine proportion infacial esthetics. Clin plast Surg; 994);401^22, 1982

20. Ricketts R.M. - The Golden Divider , J Clin Ortho, 15; 752, 1981

21. Ricketts R.M. -The biologic significance ofthe divine proportion and Fibonacci series, Am J Orthod , 81; 351 -70,1982

22. Scharer P, Rinn L.A., Kopp F.R.- Esthetic guidelines for restorative dentistry, Quintessence books.

23. Seibert, J.S. & Cohen, D.W. - Periodontal considerations m preparation for fixed and removable prosthodontics In: Full Mouth Reconstruction: Fixed removable Dental clinics ofNorth America (July) 31,529-555, 1987

24. Tijan, A.H., Miller, G.D. & The H.(7. Some Esthetic factors in a smile. Journal of Prosthetic Dentistry 51, 24-28, 1984