Etiologie alcoolism

ETIOLOGIE ALCOOLISM

Cercetarile din ultimele doua decenii au contribuit la realizarea unor progrese notabile in intelegerea efectelor etanolului, atat in sistemul nervos central, cat si la periferia organismului uman.

Studiile care au folosit metode experimentale de alcoolism, ca si cele care au urmarit elucidarea factorilor genetici responsabili de raspunsul la etanol permit conturarea unor ipoteze care necesita insa conceptualizare intr-un cadru mai larg, depasind domeniul biologicului care se cere integrat in contextul psihologic, social si cultural care are concomitent rol determinant, precum si de sistem de referinta pentru comportamentele umane.

Factorii genetici implicati in determinarea raspunsului la etanol contribuind implicit la instalarea consumului cronic, abuziv, au constituit obiectul a numeroase studii.

Desi incidenta alcoolismului in familiile consumatorilor abuzivi de alcool variaza considerabil in diferite cercetari , natura familiala a tulburarii este sustinuta argumentat de studii mai recente [13,56].

Cercetarile pe gemeni au oferit date extrem de variabile privind transmiterea ereditara a alcoolismului, ceea ce a pus problema investigarii transmiterii ' componentelor ' comportamentului de bautor.

Studiul consumului abuziv de alcool la frati si la adoptati sustine ideea unei contributii ereditare la instalarea ingestiei excesive de alcool cu diferente legate de sex ( alcoolismul ar fi mai ' biologic ' la barbati ), afirmandu-se chiar posibilitatea unei transmiteri recesive legate de cromozomul X [7,22].

Se afirma frecventa crescuta a alcoolismului si sociopatiilor in familiile rarbatilor alcoolici, la femeile alcoolice fiind intalnite, la rudele apropiate, tulburari depresive si isterice. Rata crescuta pentru depresie la femeile alcoolice si Dentru manifestari antisociale la barbatii alcoolici pare a fi insa mai curand legata de factori ambientali nonfamiliali la fel ca si diferentele dintre cele doua sexe orivind istoricul comportamentului de bautor si consecintele abuzului de alcool [29].

Un alt aspect il constituie efectul mutagen al alcoolului, substanta capabila sa determine efecte embriopatice disontogenetice atunci cand este consumata abuziv de genitori. Sindromul alcoolic fetal produs de consumul excesiv de alcool in timpul sarcinii este recunoscut in cercetari actuale drept problema importanta de sanatate mintala [71]. '

El presupune disfunctii ale sistemului nervos central cu grade diferite de retardare mentala, disabilitate de invatare, deficite de atentie, vulnerabilitate la stres, fiind asociat adesea cu alte anomalii ( facies caracteristic, microcefalie, intarzieri in dezvoltarea pre si postnatala, malformatii cardiace ). Chiar in formele oligosimptomatice ', constituie baza organica a unor dezvoltari psihopatoide, cu comportament deviant, evident mai ales in perioada adolescentei. Consumul repetat de alcool in aceasta etapa de varsta favorizata de multe ori si de microclimatul familial duce la instalarea unor forme severe de alcoolism cronic, in care factorii genetici si cei ambientali contribuie in proportii greu de precizat.

O serie de cercetari privind biochimia alcoolului sunt la randul lor in masura sa sprijine ipoteza factorilor genetici implicati in aceasta tulburare. Studii recente evidentiind existenta unor particularitati innascute de metabolizare a etanolului cu semnificatia de factori predispozanti ai consumului abuziv.

Thurman si colaboratorii in 1980 au descris fenomenul SIAM ( svvift increase in alcohol metabolism ), aceasta accelerare a metabolizarii alcoolului instalandu-se in conditiile unui consum excesiv in intevale variabile de timp la diferiti indivizi, varietate care pune in discutie existenta unei predispozitii genetice. Accelerarea mai lenta a catabolizarii duce la aparitia si mentinerea unor niveluri crescute de alcool in sistemul nervos, efectul lui farmacologic fiind mai puternic si •.emperand deci ingestia [49].

Metabolizarea hepatica accelerata a etanolului este explicata de unii cercetatori prin cresterea reoxidarii nicotinamiddinucleotidului ( NADH in NAD⁺), iar de altii prin intrarea in joc a izoenzimelor alcooldehidrogenazei ( ADH ). Cele doua explicatii sunt de fapt complementare, demonstrandu-se ca toate izoenzimele ADH au drept efector nicotinamid-adenindinucleotidul.

O serie de cercetari au aratat existenta unor diferente intre concentratiile izoenzimelor ADH la diferite grupuri etnice, precum si la indivizi diferiti, acestea cin urma fiind mai mici.

Unele cercetari imunologice au pus problema eventualei proprietati ar.tigenice a tesuturilor sintetizatoare de enzime care oxideaza alcoolul, precum si a enzimelor in sine, astfel incat, productia si activitatea lor ar putea fi inhibata ca rezultat al unor reactii autoimune.

Un alt punct de vedere atribuie sistemului microsomial de oxidare a itanolului ( MEOS ), responsabilitatea accelerarii metabolismului alcoolului, ori inductia MEOS-ului la concentratii inalte de etanol este mediata genetic. Recent a st evidentiata o izoenzima a citocromului P₄₅₀, tip 3a, care serveste exclusiv la rxidarea etanolului.

Nivelul acetaldehidei este relativ crescut la persoanele predispuse la consum abuziv de alcool fapt considerat determinant pentru intensificarea ingestiei de

licool.

Factorii genetici implicati in etiologia alcoolismului a caror pondere nu trebuie supraestimata presupun si mentionarea unor aspecte mai complexe. Astfel, intr-un studiu pe gemeni se afirma ca deteriorarea somatica generata de consumul abuziv de alcool apare mai determinata genetic decat tendinta propriu-zisa la : isum excesiv, iar predispozitia catre sindromul Korsakov si encefalopatiei Wernicke are baza genetica.

Factorii psihologici si socioculturali au o contributie importanta in geneza lieoolismului cronic, interactiunea dintre personalitate si alcool, precum si dintre rersonalitate si ambianta socioculturala fiind esentiale pentru instalarea comportamentului adictiv.

Situatiile psihotraumatizante traite in copilarie, diferitele forme de deprivare carentala ( prin deces, divort, separare ) sunt intalnite frecvent in biografia alcoolicilor, ca de altfel si in alte cazuri de comportament deviant [49].

Familia dezorganizata sau aparent organizata dar disfunctionala favorizeaza ce multe ori initierea precoce in consumul abuziv de alcool.

Influentele culturale de microgrup intaresc frecvent predilectia pentru alcool, :aruia ii sunt apreciate efectele ataractice si de ' lubrefiere sociala '.

Personalitatea premorbida a alcoolicului a constituit obiectul a numeroase iercetari extrem de variate din punct de vedere al metodologiei folosite si al rezultatelor obtinute. Se accepta ca nu exista un profil unic de personalitate ;.c:eristic alcoolicilor care reprezinta in fapt o populatie destul de eterogena [10].

Personalitatea de tip instabil, insuficient maturizata din punct de vedere afectiv-emotional, pare a fi cea mai frecventa printre alcoolici aceasta optiune fiind ifirmata in cercetari mai vechi si reafirmata de studii mai recente. Trasaturile instabile de personalitate asociate cu fenomene nevrotice sunt considerate factori ce risc pentru alcoolism [26].

Trasaturile distimice, tendintele depresive latente sau manifeste sunt, de asemenea, mentionate de numerosi autori, tulburarea depresiva precedand nsumul abuziv de alcool mai ales la femei. Se pare insa ca depresia este inificativ mai frecventa la alcoolicii care solicita ajutor psihiatric, tulburarea efectiva fiind in general secundara si chiar atunci cand alcoolismul este precedat de cepresie, ulterior el se dezvolta autonom [69].

Personalitatile isterice si astenice dezvolta mai frecvent si mai precoce clcoolismul, comparativ cu alte tipuri de personalitate.

Exista studii care afirma ca alcoolicii se deosebesc de nonalcoolici nu atat crin caracteristicele lor afectiv-emotionale cat prin reactiile comportamentale prin care acestea se manifesta.

Studiul variabilelor de personalitate a alcolicilor prin metode din ce in ce mai complexe, coroborate uneori si cu cercetari de psihiatrie biologica converg ire concluzia ca se poate vorbi de mai multe subtipuri de alcoolici. Fapt cu implicatii atat in precizarea factorilor de risc cat si in instituirea nuantata a rasurilor terapeutice, avand in vedere diferentele de prognostic. Astfel, subtipul caracterizat prin ostilitate, impulsivitate, agresivitate, dezvolta o forma mai severa ce alcoolism, decat cel la care predomina imaturitatea, notele de dependenta si submisivitate, trasaturile pasiv-agresive. Consumul abuziv de alcool se intalneste si .a anxiosi, la cei cu trasaturi obsesive, la perfectionisti, unii autori considerand madecvarea sociala, introversia si anxietatea drept trasaturile cele mai comune ale rersonalitatii alcoolicilor [42].

Exista studii care considera raspunsul diferentiat la alcool, la primele i Qsumuri, drept factor de risc pentru dezvoltarea dependentei, el fiind determinat la randul sau de un complex de factori biologici, psihologici, ambientali, culturali.

Cercetari de neurofiziologie experimentala au aratat ca alcoolizarea cronica determina autoexcitarea zonelor hipotalamice responsabile de emotii pozitive, unele efecte fiind atribuite actiunii directe a etanolului pe emisfera nedominanta

Se accepta insa existenta unor mecanisme subconstiente care conditioneaza atitudinea emotionala a individului fata de alcool si alcoolism. Astfel, ipoteza consumului de alcool in scopul reducerii tensiunii psihice care odata realizata, intareste comportamentul de bautor are din ce in ce mai putini adepti fiind infirmata de numeroase cercetari cu caracter experimental si clinic [64].

Exista diferente importante in anticiparea subiectiva a efectelor consumului ce alcool, diferente pentru care determinismul genetic este semnificativ, determinismul ambiental, familial si sociocultural fiind hotarator [21]. In conditii experimentale s-a constatat ca subiectii au comportament dependent mai curand de convingerea ca au ingerat alcool, cu tot ceea ce presupune anticiparea individuala a efectelor lui, decat de efectele farmacologice propriu-zise ale substantei [68].