Evaluarea clinica a obturatiilor compozite posterioare, pe dintii tratati endodontic

Evaluarea clinica a obturatiilor compozite
posterioare, pe dintii tratati endodontic

REZUMAT

Obiectiv: Scopul acestui studiu a fost de a evalua performantele clinice a doi ani de obturatii posterioare cu compozit pe premolarii si molarii tratati endodontic folosind un hibrid compozit (Filtek Z-250, mai ales 3M) si un sistem total etch bonding (Single Bond, 3M mai ales).

Metoda si Materiale: Treizeci si noua (39) de obturatii Clasa II pe premolari (n = 11) si molari (n = 28) tratati endodontic, pe 27 de pacienti (14 femei, 13 barbati cu varsta medie de 36,51), la nivelul a 16 dinti maxilari si 23 unitati odontale mandibulare ce au fost alese de catre un medic specialist.

Obturatiile au fost evaluate de catre doi clinicieni experimentati ,initial la 12 luni apoi 24 de luni in functie de criteriile si codurile Serviciului de Sanatate Publica a Statelor Unite (USPHS), care a constat in gradul de retentie, potrivirile de culoare, modificarile de culoare la nivel marginal, carii secundare, forma anatomica, adaptarea marginala, precum si aspectul la suprafata a obturatiei. Toate restaurarile au fost evaluate initial,la 12 luni si apoi la 24 de luni.

Rezultate: Loturile de esantioane t-test au aratat doar modificarile marginale de culoare ce denota o diferenta de statistica semnificativa (p <0,05) la sfarsitul celor 24 de luni, si nu s-au observat alte diferente semnificative pentru alte variabile examinate pe durata studiului. Nici unul dintre dintii restaurati nu au dezvoltat patologie periapicala la sfarsitul celor 24 de luni.

Concluzie La doi ani, au fost detectate modificari de culoare la limita marginala de deteriorare. Performanta clinica a restaurarilor compozite posterioare pe dintii tratati endodontic ,folosind Filtek Z 250 a fost gasita
acceptabila din punct de vedere clinic dupa cei doi ani.

Cuvinte cheie: Tratamentul endodontic al dintilor, criteriile USPHS in evaluarea clinica, Filtek Z 250.

Sursa bibliografica: Can Say E, Kayahan B, Ozel E, Gokce K, Soyman M, Bayirli G. Clinical Evaluation of Posterior

Composite Restorations in Endodontically Treated Teeth. J Contemp Dent Pract 2006 May;(7)2:017-025.

Introducere:

Rezistenta unui dinte tratat endodontic este direct legata de valoarea structurii dintelui ramas . Procedurile endodontice au avut doar un mic efect asupra rezistentei dintelui 2. Scaderea relativa a rigiditatii si rezistentei dintilor tratati endodontic este cauzata mai degraba, de traume carioase, factori iatrogeni, localizare si forma spatiului de acces in prepararea endodontica 3.  Devierea varfului a crescut cu extensia cavitatii preparate si a fost mai mare atunci cand calea de acces endodontic a fost incorporat in preparatie 4.
Dintii cu afectare mezio-ocluzo-distala (MOD) preparati, au reprezentat cea mai mica rezistenta la compresiune, in comparative cu dintii tratati endodontic doar cu acces pe canal ce au aratat rezistenta si fracturi similare cu cele ale dintilor naturali 5.

Tehnica de restaurare utilizata pentru un dinte tratat endodontic este adesea descrisa in termeni protetici precum prefabricate sau coroane complete la comanda si in termeni restaurativi cum ar fi amalgam, armat cu ciment glass-ionomer sau restaurari de compozit , in zonele preparate endodontic.6 Alegerea obturatiei este determinata de volumul pierderii de tesut si forma caii de acces endodontic .

Cu toate acestea, restaurarile de baza sunt recomandate in tratamentul bazat pe examinarea tuturor coroanelor dintilor tratati endodontic.7, 8,9 Functia principala a dintilor posteriori este de compresiune, prin urmare, beneficiul de a ocupa o pozitie este limitat. In plus, locul de pozitionare a fost gasit de multe ori principalul motiv pentru fracturarea radacinii 10, precum si prepararea spatiul realizat ce a condus la slabirea remarcabila a dintilor tratati endodontic.11

Tendinta de fata de a utiliza tehnici de restaurare stomatologica mai putin invazive , precum si progrese in curs de desfasurare in ceea ce priveste adezivele stomatologice, a creat noi sanse pentru restaurarea dintilor tratati endodontic.1 Documentare cu privire la
utilizarea diverselor materiale si tehnici directe de refacere a dintilor compromise au aratat un prognostic in vitro bun .12, 13,14 In aceste studii, compozitele adezive
de restaurare s-au dovedit a fi superioare
fata de amalgam.2, 13 Restaurarile din rasini compozite au
fost sugerate in reabilitarea unui dinte devital
numai inlocuirea tesutului ce lipsea din dinte cu sistem adeziv ce poate consolida structura ramasa a dintelui.13

Efectuarea obturatiilor compozite pe dintii tratati endodontic sunt frecvent puse in practica ca manopere de rutina, in unele scoli stomatologice.15
Cu toate acestea, nu exista decat informatii limitate in
literatura cu privire la performantele clinice si la
rata de supravietuire a restaurarilor directe cu compozit
pe dinti tratati endodontic fara acoperirea coroanei. Restaurarile posterioare cu amalgam16 sau tratamentul usor pe dintii tratati endodontic au fost studiate si s-a rezolvat cu rasini compozite17 pentru coroane de invelis.

Nu a fost raportata nici o diferenta semnificativa intre dintii restaurati cu amalgam pe suprafetele MOD mezio-disto-ocluzal si dintii restaurati pe portiunea MO / DO plus mezio-ocluzo-distal (MOD)cu rasina, intrucat dintii obturati MOD cu amalgam au avut o rata mai mare esec
decat a fost gasit pentru dintii restaurati cu rasina. Aparitia unei fracturi pe dintii restaurati cu rasini- compozite a esuat si a fost mai putin catastrofala si
mai usor de restabilit decat la dintii cu restaurari din amalgam.16, 17

Mai nou rasinile-compozite au crescut puterea de umplere din cauza ca au o concentratie mai mare, au o mai buna tehnologie de umplere,induc modificari in matricea organica, si au un grad mai mare de polimerizare care imbunatateste proprietatile lor mecanice si fizice.18 Aceste evolutii in tehnologia de umplere din seringile cu rasina au dus la modificari - inlocuirea restauratiilor vechi, precum si cresterea tendintei de a introduce compozite de restaurare pe suprafetele posterioare, afectate ale dintilor.19. Pe termen scurt studiile de laborator pot oferi unele informatii despre proprietatile fizice ale materialelor noi.

Cu toate acestea, pe termen lung, studiile clinice pot oferi mai multe informatii cu privire la aceste materiale, pe o perioada acceptabila de timp si eficacitate - cost.20 Prin urmare, scopul acestui studiu a fost de a evalua doi ani performantele clinice a restaurarilor posterioare cu compozit pe premolarii si molarii tratati endodontic folosind un hibrid compozit (Filtek Z250, mai ales 3M) si un sistem adeziv total etch (Single Bond, 3M mai ales).

Metoda si Materiale

Treizeci si noua de restaurari clasa II pe premolari tratati endodontic (n = 11) si molari (n = 28) pe 27 de pacienti (14 femei, 13 barbati, varsta medie de
36,51), pe 16 dinti maxilari si 23 dinti mandibulari fara sa prezinte preoperator infectie periapicala.

Dupa administrarea de anestezie locala, canalele radiculare au fost instrumentate utilizand tehnica crown-down cu o permanenta irigare cu hipoclorit de sodiu
(NaOCl)5.25%. Irigarea finala a fost realizat cu solutie
salina. Canalele radiculare au fost obturate utilizand tehnica condensarii laterale larece. AHPlus
(Dentsply De Trey, Konstanz, Germania) a fost utilizat ca un sealer. Dupa tratamentul endodontic, toti dintii au fost temporar restaurati cu ciment fosfat de zinc,(Kulzer, Germania), timp de o saptamana. Marginile de smalt ale cavitatii nu au fost taiate oblic, si plasarea obturatiei
a fost realizata folosind tehnica de umplere progresiva
folosind matrici metalice in combinatie cu bumbac cu rol in izolare.

Tabel 1. Criteriile USPHS modificate.

Tabel 2. Rezultatele pentru criteriile (%) USPHS pentru restaurari cu compozite si denumirea bazei

Dentina si smaltul dintilor au fost tratate cu acid fosforic 35% timp de 15 secunde si clatit bine cu apa. Excesul de apa a fost eliminat, cu ajutorul spray-ului de aer si apoi suprafata cavitatii a fost stearsa cu odischeta de bumbac, pentru a se mentine usor umeda. Adezivul Single Bond (mai ales 3M) a fost aplicat in doua straturi de la dentina umeda pana la suprafata uscata a smaltului apoi polimerizat, timp de 10 secunde, folosind o lampa fotopolimerizanta (PolyLUX II, KaVo, Germania), cu intensitate la 600 mW / cm2.

Obturarea cavitatilor carioase a inceput cu segmentul proximal al preparatiei si cu fiecare inaintare (2 mm grosime sau mai putin) a stratului rasinilor compozite (Filtek Z250, 3MESPE, St Paul, MN, 55144, Statele Unite ale Americii),compozitul a fost fotopolimerizat cu lumina ultravioleta timp de 20 de secunde. Finisajul obturatiei a fost facut cu discuri diamantate de 40 si 15μm, discuri de lustruit si benzi (SOF-Lex, 3M mai ales, St Paul, MN, SUA).

La 1 an si doi ani s-a facut reevaluarea obturatiei

initiale, ce a fost examinata pentru a stabili clinic prognosticul evolutiei si apoi au fost evaluate cu ajutorul codurilor si a criteriului 21 al Serviciului de Sanatate Publica a Statelor Unite (USPHS),gradul de retentie, potrivirile de culoare, modificari de culoare la nivel marginal, carii secundare , forma anatomica, gradul de adaptare marginala , precum si structura la suprafata (Tabelul 1)

Doi anchetatori experientati au fost angajati sa realizeze evaluarea obturatiilor, vazand fiecare pacient in parte . In plus, a fost facuta inregistrarea unui film ocluzal pentru fiecare obturatie. Radiografiile periapicale au fost facute la inceputul tratamentului si apoi la reevaluarea pacientului, cu scopul de a reaminti perioadele de tratament.

Rezultate:
Lotul de pacienti t-test a indicat doar modificari de culoare la nivel marginal al abturatiei la sfarsitul celor 24 de luni (Tabelul 2), si nu au fost observate alte diferente semnificative pe durata de studiu (figurile 1 si 2).Nici unul dintre dintii obturati nu au dezvoltat carii secundare sau patologie periapicala la sfarsitul celor 24 de luni (figurile 3 si 4).

Figura 1 Figura 2

Fig. 1 Aspecte clinice ale obturatiilor din compozit de la nivelul molarul 1 si 2 mandibular la inceput(a)si la 24 de luni de la tratament(b).D.p.d.v. clinic obturatia molarului 1 a fost evaluate cu 'Bravo' pentru criteriul "modificari de culoare la nivel marginal;potrivirea de culoare si 'Alpha' pentru alte variabile examinate .

Fig. 2 Aspecte clinice ale obturatiilor din compozit la inceput(a)si la 24 de luni de la tratament(b).Obturatia molarului 1 a fost evaluata clinic cu 'Bravo' pentru potrivirea de culoare imediat dupa tratament si apoi la 24 de luni de la efectuarea obturatiei si 'Alpha' pentru alte variabile examinate .

Figura 3 Figura 4

Figura 3. Radiografie periapicala a molarului 1 si 2 mandibular cu obturatie compozita la 24 luni. (figura 1b).

Figura 4. Radiografie periapicala a molarului 1 mandibular cu obturatie compozita la 24 luni. (figura 2b).

Discutie:
Materialele Restaurative pot fi testate din punct de vedere clinic prin diverse metode, cum ar fi studii cross-sectional , studii longitudinale, experimente clinice controlate . Studiile cross-sectional sunt cele mai
frecvent intalnite in literatura de specialitate, deoarece acestea sunt relativ simplu de efectuat si pot sa asigure rapid aflarea rezultatelor. Cu toate acestea, pe termen lung, studiile longitudinale controlate in conformitate cu conditiile standardizate sunt considerate mai sigure.22 Ele urmaresc aceleasi persoane un timp si ofera cele mai bune posibilitati de a analiza motivele pentru schimbare.

In acest studiu, pentru a putea fi atinse cerintele studiilor longitudinale medii, a fost ales o perioada de doi ani de observare, cu o perioada de 12 luni de examinare.23 Sistemul 21 USPHS modificat este conceput pentru a reflecta diferentele absolute (acceptabil / inacceptabil) si din pacate scorurile au implicatii clinice directe.24 Ar trebui sa fie mentionat ca restaurarile evaluate cu Alpha si Bravo au fost acceptate din punct de vedere clinic. Diferentele dintre scorurile Alpha si Bravo au fost doar in trepte, intrucat aceste restaurari evaluate de Charlie au avut de suferit o schimbare esentiala. Pacientii inclusi in studiu au avut o igiena orala buna si nu au avut nici o indicatie clara cu privire la orice disfunctie.
Contactele dintre dintii antagonisti au fost fie cu
smaltul fie cu restaurarile compozite. Toate restaurarile au fost efectuate de catre un clinician pentru a preveni
variatiile in designul preparat, precum si etapele de lustruire si finisare.

Rezistenta la uzura insuficienta, soldata cu pierderi ale formei anatomice si contacte interproximale cu degradare generala, au fost principalele probleme ale restaurarilor directe cu compozit in 1970 si inceputul lui 1980 .25

Pentru realizarea optima a proprietati fizice si mecanice ale rasinilor compozite, producatorii au modificat compozitia rasinilor, prin cresterea volumului particulelor umplere , variind marimea si tipul de particule, modificand chimic matricea rasinii, si
crescand masa moleculara.26, 2

Testarea materialul Filtek Z250 (3M mai ales, St Paul,
MN, 55144, Statele Unite ale Americii), utilizat in acest studiu este un hibrid compozit, care a fost modificat pentru a expune micsorarea polimerizarii, rezistenta mai mare la fracturi , si caracteristici superioare de vindecare in comparatie cu predecesorul sau, Z100 (3M mai ales). Rasina din sistemul Filtek Z250 a fost modificata prin eliminarea continutului Bis-GMA si reducerea cantitatii de TEGDMA; noua rasina se compune din UDMA si Bis-EMA (6), plus un mic aport de TEGDMA.

Producatorul a sustinut cu noul sistem de rasina are o mai mare de greutate moleculara si continut de umplere(zirconiu / particule de siliciu de volum 60% cu o dimensiune medie a particulelor de 0,6 m), Filtek Z250 au produs mai putine obligativitati ambigue pentru cross-link astfel incat
rasina este considerata mult mai eficienta.28 In acest studiu toate restaurarile au fost marcate Alpha pentru forma anatomica fata de 1 an in urma; doar 3 reconstituiri (8%) s-au marcat Bravo la doi ani de la tratament, intrucat textura suprafatei a aratat un scor mai mare al punctajului Alpha (95%). Acest rezultat este in concordanta cu studiul facut de Wilson et al.29, care a aratat un scor mare Alpha pentru forma anatomica si rugozitatea suprafatei posterioare restaurarii cu compozit Filtek Z250, la un an.

Acest rezultat poate fi explicat de gradul marit sau micsorat de polimerizare pentru Filtek Z250, in comparatie cu diverse tipuri de rasini-compozite.30 Compozitele au o
uzura mai rapida decat smaltull31, cu toate acestea,
antagonist ce corespunde dintelui restaurat cu compozit
are inca smaltul intact.32

De aceea, selectia pacientilor s-a efectuat in conformitate cu un criteriul strict, si anume, contactele dintelui ce a fost restaurat cu antagonistul ar trebui sa se fie cu smalt sau compozit.
Dimensiunea obturatiei, precum si locatia dintelui tratat a stabilit ca se produce o uzura clinica a compozitului. Cu cat creste suprafata si lungimea marginilor cavitatii si cu cat un dinte se afla mai posterior, cu atat creste si cantitatea de rasini compozite .33, 34 In studiile clinice,
cele mai frecvente apar in primii cinci ani.35
Prin urmare, doi ani de observatie nu pot fi un timp suficient de lung pentru a evalua caracteristicile de uzura
a unui compozit, ca un material de obturatie posterioara 36, in special in astfel de cazuri, in care dimensiunea cavitatii carioase este mare. Sunt necesare mai multe evaluari ale obturatiilor pentru a justifica daca succesul lor va fi mentinut.

Doi ani de cercetari au evidentiat o incidenta similara a deteriorarii la limita marginala de adaptare a obturatiei in cavitatea carioasa. Numai 5 restaurari (13% evaluate Bravo) au aratat o usoara modificare de culoare la nivel marginal (figurile 1a, 1b) si numai 2 dintre ele (5%) au fost evaluate ca Bravo pentru adaptarea marginala (Tabelul 1). Dezvoltarea technicii de umplere 37, precum si nivelul mic de configurare, 38 pot optimiza cresterea daunatoare a factorului de polimerizare subliniat, si pot sa mentina o adaptare a obturatiei satisfacatoare.

Potrivirea de culoare a obturatiei a fost excelenta, insa doar doua dintre restaurari s-au evaluat cu Bravo de la inceput (figurile 3a, 3b) si trei obturatii la 24 luni dupa
(Figurile 1b, 3b).

In general, esecurile de la inceputul restaurarilor dentare se diferentiaza fata de cele intalnite dupa saptamani sau luni , in esecuri clinice de ani de serviciu. Primele esecuri sunt un rezultat al greselilor majore ale tratamentului, selectarea unei indicatii incorecte pentru materialele de obturatie, sau simptome post-tratament.19 Pe de alta parte, cele mai multe esecuri sunt mai tarziu cauzate de fracturi ale dintilor sau ale obturatiilor,
modificari de culoare si deteriorare la nivel marginal si, a aparitiei de carii secundare.33, 39,40,41,42,43,44
Disfunctionalitatile compozitelor apar atunci cand sunt legate de expunerea la mai multe fracturi , in special, de nivelul ridicat de stres carios clasa II-a, comparat cu compozitele hibride, cu proprietati mecanice
inferioare. In acest studiu ,nici unul dintre dintii obturati, precum si nici una dintre restaurari nu s-au fracturat timp de 24 de luni, in perioada de observatie. Acest lucru se poate datora in mare masura rezistentei crescute la incovoiere a produsului Filtek Z250.30 Gradul ridicat de flexiune a rasinii compozite o face sa fie mai putin predispusa la fractura.45, 46 Un alt motiv poate fi, ca nici unul dintre pacienti nu au obiceiuri vicioase, care pot duce la accentuarea fortei exercitate pe obturatii.

Compozitele de restaurare au fost mai putin eficace in prevenirea cariilor secundare, comparativ cu amalgamul de restaurare in cazul obturatiei posterioare a dintilor tratati endodontic in special, dupa 3 ani.47 Intr-un studiu recent nici una dintre obturatii nu a prezentat carii secundare in perioada de timp de 24 luni . Este posibil ca perioada limitata de observatie de doi ani, sa fi fost insuficienta pentru dezvoltarea de carii secundare. De asemenea, respectarea stricta in ceea ce priveste regulile de sanatate orala a pacientilor, cu obiceiurile de intretinere a sanatatii orale , mai pot reprezenta conditii favorabile de mentinere a obturatiilor intr-o stare foarte buna.

In ultimii ani, indicatiile de utilizare directa a nsistemelor compozite s-au extins enorm.48
Sacrificiul minim de structura a dintelui a fost restabilit prin obturare directa cu compozit. Aceste restaurari pot fi considerate o alternativa la obturatiile prin tehnici indirecte , inclusiv onlay-uri si coroane partiale.48
A 39-a mostra de obturatie poate fi considerata mica, cu toate acestea, s-ar putea sugera anticiparea deteriorarii in restaurarile compozite, din punct de vedere al esecului si a ratei de adaptare marginala.
Importanta majora in acest sens este luarea deciziilor de catre practician, in procesul de a inlocui aceste obturatii. Doar doi ani de cercetari, au aratat o incidenta similara a modificarilor de culoare la limita marginala si a sugerat ca Filtek Z250 poate fi folosita pentru refacerea cavitatilor posterioare mari pe dintii tratati endodontic, in cazul in care selectia pacientilor a fost efectuata in mod corespunzator.

Concluzie

La doi ani de la tratament, a fost detectata limita de deteriorare la nivel marginal, cu modificari de culoare. Performanta clinica a obturatiilor posterioare cu compozit, pe dintii tratati endodontic, folosind Filtek Z250,a fost acceptata din punct de vedere clinic dupa doi ani.

Referinte

1. Lasfargues JJ, Bukiet F, Tirlet G, Decup F. Bonded partial restorations for endodontically treated

teeth. In: Roulet JF, Wilson NHF, Fuzzi M, eds. Advances in Operative Dentistry; Contemporary

Clinical Practice. Illinois: Quintessence Pub; 2001: 191-209.

2. Reeh ES, Messer HH, Douglas WH. Reduction in tooth stiffness as a result of endodontic and

restorative procedure. J Endod 1989;15: 512-516.

3. Wagnild GW, Mueller KI. Restoration of the endodontically treated teeth. In: Cohen S, Burns RC,

eds. Pathways of the Pulp. St Louis: Mosby Inc; 2002:765-797.

4. Panitvisai P, Messer HH. Cuspal deflection in molars in relation to endodontic and restorative

procedures. J Endod 1995; 21: 57-61.

5. Steele A, Johnson BR. In vitro fracture strength of endodontically treated premolars. J Endod 1999;

6. Ferrari M, Scotti R. Fiber posts: Characteristics and clinical applications. Milano: Masson SPA;

7. Mc Lean A. Predictably restoring endodontically treated teeth. J Can Dent Assoc 1998; 64: 782-787.

8. Saunders WP. Restoration of the root filled teeth. In: Orstavik TR, Ford P,eds. Essential

Endodontology, Prevention and Treatment of Apical Periodontitis. Oxford: Blackwell Science;

9. Nagasiri R, Chitmongkolsuk S. Long-term survival of endodontically treated molars without crown

coverage: A retrospective cohort study. J Prosthet Dent 2005; 93: 164-170.

10. Fuss Z, Lustig G, Tamse A. Prevalance of vertical root fractures in extracted endodontically treated

teeth. Int Endod J 1999; 32: 283-286.

11. Trope M, Langer I, Maltz D, Tronstad L. Resistance to fracture of restored endodontically treated

premolars. Endod Dent Traumatol 1986; 2: 35-38.

12. Reeh ES, Douglas WH, Messer HH. Stiffness of endodontically-treated teeth related to restoration

technique. J Dent Res 1989; 68: 1540-1544.

13. Ausiello P, De Gee AJ, Rengo S, Davidson CL. Fracture resistance of endodontically-treated

premolars adhesively restored. Am J Dent 1997; 10: 237-241.

14. Assif D, Nissan J, Gafni Y, Gordon M. Assessment of the resistance to fracture of endodontically

treated molars restored with amalgam. J Prosthet Dent 2003; 89: 462-465.

15. Roeters FJ, Opdam NJ, Loomans BA. The amalgam-free dental school.J Dent 2004; 32: 371-377.

16. Hansen EK, Asmussen E, Christiansen NC. In vivo fractures of endodontically treated posterior

teeth restored with amalgam. Endod Dent Traumatol 1990; 6: 49-55.

17. Hansen EK, Asmussen E. In vivo fractures of endodontically treated posterior teeth restored with

enamel-bonded resin. Endod Dent Traumatol 1990; 6: 218-225.

18. Bayne SC, Heymann HO, Swift EJ Jr. Update on dental composite restorations. J Am Dent Assoc

19. Manhart J, Chen H, Hamm G, Hickel R. Buonocore Memorial Lecture. Review of the clinical survival

of direct and indirect restorations in posterior teeth of the permanent dentition. Oper Dent 2004; 29:

20. Knibbs PJ. Methods of clinical evaluation of dental restorative materials J Oral Rehabil 1997; 24:109-123.

21. Ryge G, Cvar JF. Criteria for the clinical evaluation of dental restorative materials. US Dental Health

Center, San Francisco: US Government: Printing Office; 1971, Publication No: 7902244.

22. Jahn KR. Zu methodik und Erfahrungen des klinisch kontrollierten Experiments. Zahn Mund

Kieferheilkd Zentralbl 1990; 78: 127-130.

23. Attin T, Opatowski A, Meyer C, Zingg-Meyer B, Monting JS. Class II restorations with a polyacidmodified

composite resin in primary molars placed in a dental practice: results of a two-year clinical

evaluation. Oper Dent 2000; 25: 259-264.

24. Freilich MA, Goldberg AJ, Gilpatrick RO, Simonsen RJ. Direct and indirect evaluation of posterior

composite restorations at three years. Dent Mater 1992; 8: 60-64.

25. Leinfelder KF, Kusy RP. Current status of dental amalgam. J Wis Dent Assoc 1980; 56: 697-703.

26. Perry R, Kugel G, Kunzelmann KH, Flessa HP, Estefan D. Composite restoration wear analysis:

Conventional methods vs.three-dimensional laser digitizer. J Am Dent Assoc 2000; 131: 1472-1477.

27. Cobb DS, Macgregor KM, Vargas MA, Denehy GE. The physical properties of packable and

conventional posterior resin based composites: A comparison. J Am Dent Assoc 2000; 131:

28. Technical Product Profile 3M Filtek Z250 Universal Restorative System.

29. Wilson MA, Cowan AJ, Randall RC, Crisp RJ, Wilson NH. A practice-based, randomized, controlled

clinical trial of a new resin composite restorative: One-year results. Oper Dent 2002; 27: 423-429.

30. Ersoy M, Civelek A, L'Hotelier E, Say EC, Soyman M. Physical properties of different composites.

Dent Mater J 2004; 23: 278-283.

31. Krejci I, Lutz F, Zedler C. Effect of contact area size on enamel and composite wear. J Dent Res

32. Embong A, Glyn-Jones J, Harrison A. The wear effects of selected composites on restorative

materials and enamel. Dent Mater 1987; 3: 236-240.

33. Barnes DM, Blank LW, Thompson VP, Holston AM, Gingell JC. A 5 and 8 year clinical evaluation of a

posterior composite resin. Quintessence Int 1991; 22: 143-151.

34. Wilson NH, Wilson MA, offtell DG, Smith GA. Performance of occlusion in butt-joint and bevel edged

preparations: 5 year results. Dent Mater 1991; 7: 92-98.

35. Raskin A, Michotte-Theall B, Vreven J, Wilson NH. Clinical evaluation of a posterior composite 10-

year report. J Dent 1999; 27: 13-19.

36. Willems G, Lambrechts P, Braem M, Vanherle G. Composite resins in the 21st century. Quintessence

Int 1993; 24: 641-658.

37. Lutz E, Krejci I, Oldenburg TR. Elimination of polymerization stresses at the margins of posterior

composite resin restorations: a new restorative technique. Quintessence Int 1986; 17: 777-784.

38. Feilzer AJ, de Gee AJ, Davidson CL. Setting stress in composite resin in relation to configuration of

the restoratives J Dent Res 1987; 66: 1636-1639.

39. Geurtsen W, Schoeler U. A 4-year retrospective clinical study of Class I and Class II composite

restorations. J Dent 1997; 25: 229-232.

40. Jokstad A, Mjor IA, Qvist V. The age of restorations in situ. Acta Odontol Scand 1994; 52: 234-242.

41. Mjor IA. Glass-ionomer cement restorations and secondary caries: a preliminary report.

Quintessence Int 1996; 27: 171-174.

42. Mjor IA. The reasons for replacement and the age of failed restorations in general dental practice.

Acta Odontol Scand 1997; 55: 58-63.

43. Pallesen U, Qvist V. Composite resin fillings and inlays. An 11-year evaluation. Clin Oral Investig

44. Smales RJ. Longevity of cusp-covered amalgams: survivals after 15 years. Oper Dent 1991;

45. Roulet JF, Degronge M. Adhesion. The Silent Revolution in Dentistry. Leipzig, Quint Pub, 2000.

46. Yap AUJ, Teoh SH. Comparison of flexural properties of composite restoratives using the ISO and

miniflexural tests. J Oral Rehabil 2003; 30: 171-177.

47. Mannocci F, Qualtrough AJ, Worthington HV, Watson TF, Pitt Ford TF. Randomized clinical

comparison of endodontically treated teeth restored with amalgam or fiber posts and resin

composite: Five-year results. Oper Dent 2005; 30: 9-15.

48. Hickel R, Heidemann D, Staehle HJ, Minnig P, Wilson NH. Direct composite restorations: extended

use in anterior and posterior situations. Clin Oral Invest 2004; 8: 43-44.