Functiile organului pulpar

FUNCTIILE ORGANULUI PULPAR

Particularitatile histotopografice si fiziologice ale pulpei, precum si morfologia complexa fac ca aceasta sa-si poata indeplini functiile sale vitale. Aceste functii sunt reprezentate de:

Functia formativa (dentinogenetica)- este functia care-i permite pulpei sa produca dentina functionala (primara si secundara) si dentina de iritatie (tertiara).

Dentina primara (initiala) - este dentina formata inaintea eruptiei dentare, avand un aspect tubular, regulat;

Dentina secundara: 

se depunde peste dentina primara;

se formeaza dupa eruptia dentara;

nu are o  cauza precisa;

se formeaza in special in zonele supuse liniilor de forta, in special pe podeaua camerei pulpare si de-a lungul peretilor, dar mai ales in apropierea foramenului apical;

reprezinta o adaptare la stimulii fiziologici exercitati asupra dintilor;

se deosebeste de cea primara printr-o linie de demarcatie;

poseda mai putine canalicule care au un traiect mai sinuos.

Dentina tertiara:

se datoreaza unor stimuli patogeni  (abraziune accentuata, procese carioase);

se caracterizeaza prin neregularitatea traiectelor canaliculare dentinare si prin diminuarea lor numerica, pana la disparitie.

Remineralizarea matricei dentinare decalcificate lin cazul unor leziuni carioase prin precipitarea ionilor de calciu.

Dentina scleroasa- rezulta din depunerea calcica in canaliculele dentinare pana la completa lor obturare.

Functia nutritiva - este asigurata de bogata vascularizatie de la nivelul pulpei.

Functia senzitiva- este asigurata de inervatia complexa a pulpei, care determina sensibilitatea pulpara directa prin receptorii pulpari si sensibilitatea dentino-pulpara prin receptorii senzitivi din canaliculele dentinare formate de fibrele nervoase senzitive si fibrele Tomes.

Functia regresiva - se poate instala odata cu varsta, fiind un fenomen de imbatranire a pulpei (scleroza, atrofie, distrofie calcica) sau poate fi un fenomen de imbatranire precoce determinata de carii, abraziuni accentuate, iritatii posterapeutice care accelereaza fenomenul de imbatranire fiziologica. Ca urmare a procesului de imbatranire, pulpa poate capata aspectul unui filament subtire de tesut conjunctiv fibros cu o capacitate reactionala lenta si cu functii reduse sau se poate produce fenomenul de degenerescenta calcara cu formarea de denticuli liberi interstitiali (pulpoliti) sau aderenti de pereti (denticuli). Canalele radiculare pot fi partial sau total obturate cu calcificari difuze sau chiar cu inchiderea apexului.

Labilitatea structurala pulpara - permite o serie de modificari ale componentelor pulpare, mai ales in inflamatie. Astfel, fibroblastul se poate transforma in histiocit, celulele mezenchimale primitive in fibroblasti sau chiar in odontoblasti.

Chiar si functiile celulare pot fi preluate de alte celule; astfel, functia neodentinogenetica poate fi preluata de catre celulele mezenchimale primitive, sintetizarea proteinelor de histiocite, cicatrizarea de catre fibroblasti.

Substanta fundamentala a carei functionalitate este legata de procesele de polimerizare si depolimerizare a mucopolizaharidelor din compozitie si anume trecerea dintr-o stare cu vascozitate mai mare (gel), intr-o stare mai putin densa (sol), confera o difuzibilitate mare in inflamatie ca urmare a concetratiei mai mari de lichid tisular, caracteristica starii de sol si permite extinderea inflamatiei.