Fundamentele profesiei nursing

FUNDAMENTELE PROFESIEI NURSING

1.1 INTRODUCERE

Conform O.M.S (Organizatia Mondiala a Sanatatii) si Consiliului International al Nurselor (ICN), nursingul este o parte integranta a sistemului de ingrijire a sanatatii, cuprinzand :

1. Promovarea sanatatii

2. Prevenirea bolii

3. Ingrijirea persoanelor bolnave (fizic, mental, psihic, handicapati) de toate varstele, in toate unitatile sanitare, asezarile comunitare si in toate formele de asistenta sociala.

Virginia Henderson afirma: 'Sa ajuti individul, fie acesta bolnav sau sanatos sa-si afle calea spre sanatate sau recuperare, sa ajuti individul fie bolnav sau sanatos sa-si foloseasca fiecare actiune pentru a promova sanatatea sau recuperarea, cu conditia ca acesta sa aiba taria, vointa sau cunoasterea necesara pentru a o face, sa actioneze in asa fel incat acesta sa-si poarte de grija singur, cat mai curand posibil.'

Tot in conceptia Virginiei Henderson: 'rolul esential al asistentului medical consta in a ajuta persoana bolnava sau sanatoasa sa-si mentina sau recastige sanatatea sau sa-l asiste in ultimele clipe prin indeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi indeplinit singur, daca ar fi avut forta, vointa sau cunostintele necesare. Asistentul medical trebuie sa indeplineasca aceste functii astfel incat pacientul sa-si recastige independenta cat mai repede posibil.'

1.2 REACTII COMUNE LA SPITALIZARE

Internarea pacientului in spital constituie o etapa deosebita in viata sa, deoarece aceasta are ca scop vindecarea sa, dar in acelasi timp se intrerup legaturile permanente cu munca, familia si prietenii sai. Relatia asistent medical-pacient trebuie sa se bazeze pe incredere si respect reciproc, aceasta conferind ingrijirilor un caracter uman - conditie a calitatii ingrijirilor de baza.

In munca sa pentru pacient, asistentul medical trebuie sa comunice cu el in multiple circumstante:

atunci cand acesta ajunge la spital

atunci cand se realizeaza interviul pentru culegerea de date

atunci cand se executa ingrijirile zilnice, moment in care asistentul medical trebuie sa-i explice totul pacientului, astfel ca el sa fie informat despre interventiile pe care va trebui sa le suporte.

Aceasta comunicare, verbala, nonverbala si paraverbala trebuie sa fie o comunicare terapeutica, o relatie de ajutor pentru pacient. Atitudinea de a asculta, arta de a pune intrebari si de a raspunde, interesul concentrandu-se spre pacient, nu sunt decat cateva din caracteristicile acestei forme de comunicare.

Reactiile comune care apar pe parcursul spitalizarii sunt:

Anxietatea este sentimentul de inconfort si de tensiune pe care il resimte o persoana

- apare sub o forma acuta, in prezenta unei dureri, a fricii, a nelinistii

- poate produce modificari ale pulsului, respiratiei, tensiunii arteriale, in sensul cresterii lor.

In acest scop, asistentul medical trebuie sa invete sa deceleze anxietatea pacientului, putand fi de mare ajutor pentru acesta.

2. Frica este sentimentul pe care il resimte o persoana fata de un pericol fizic sau psihologic .

Caracetristica - se asociaza adesea cu anxietatea.

Atunci cand asistentul medical stie sa deceleze frica la persoana ingrijita, este important sa-i demonstreze intelegere si sa-l asculte cu bunavointa.

3. Singuratatea este starea in care o persoana se regaseste singura cu ea insasi.

Singuratatea frecventa si prelungita a persoanelor bolnave duce adesea la deteriorarea mentala si afectiva. De aceea, rolul asistentului medical este de a ajuta persoana singura, de a stabili cu aceasta un climat de incredere, de acceptare, de respect si intelegere.

4. Instrainarea consta in aceea ca, pacientii aflati in serviciile de sanatate, sesizeaza ca nu exista loc sau ca nu se tine seama si de opiniile lor, de nelinistea lor, de capacitatea lor de decizie, de dreptul lor la informatie, de preferintele lor si chiar de personalitatea lor, de caracteristicile proprii.

5. Sentimentul de neputinta este situatia in care pacientul se vede''condamnat'', isi da seama ca nimeni nu poate sa faca mai mult pentru el si constata cu amaraciune inutilitatea ingrijirilor acordate de personalul medical.

Toate aceste situatii pot fi reduse sau atenuate de catre asistentul medical prin ingrijiri potrivite si printr-o atitudine plina de caldura sufleteasca, fiind oricand gata sa intervina atunci cand o persoana ii solicita ajutorul.

Interventii - Orientarea pacientului

Interventiile asistentului medical pentru atenuarea reactiilor care apar pe parcursul spitalizarii sunt :

1. Pentru anxietate:

- favorizeaza adaptarea pacientului la noul mediu;

- identifica impreuna cu pacientul cauza anxietatii si/sau factorii declansatori (metode de investigare,tra-

mente);

- ajuta pacientul sa-si recunoasca anxietatea;

- diminueaza stimulii auditivi si vizuali (zgomot, lumina intensa );

- asigura un climat calm, de securitate;

- initiaza pacientul in tehnicile de relaxare;

- raspunde la intrebarile pacientului;

- sugereaza pacientului utilizarea gandurilor pozitive privind evenimentele amenintatoare;

- permite unui membru al familiei sa stea langa pacient pana cand panica va ceda (in caz de anxietate se-

vera )

2. Pentru frica:

- identifica impreuna cu pacientul natura, intensitatea si cauzele fricii;

- familiarizeaza pacientul cu noul mediu;

- exploreaza obiectul fricii pentru a identifica cu precizie ce gaseste pacientul ca amenintare (mijloace de investigare, anestezie, chimioterapie, radioterapie sau alte tratamente, frica de diagnostic grav, de durere, de a fi singur)

- furnizeaza explicatii scurte, precise asupra ingrijirilor programate;

- inaintea oricarei interventii sau tratament, aduce la cunostinta pacientului asupra caror semne sa fie mai atent si ce va simti;

- mentioneaza si explica rezultatele investigatiei;

- explica pacientului care se teme de singuratate, ca un membru al echipei de ingrijire va fi la dispozitia sa la nevoie.

1.3 INTERNAREA PACIENTULUI IN SPITAL

In cadrul serviciului de primire in spital, bolnavul are primul contact la biroul de internari (inregistrari). Intrucat acest prim contact este hotarator pentru a se castiga increderea bolnavului, este foarte important ca tot personalul serviciului de primire sa se comporte corespunzator, factor absolut necesar pentru asigurarea unei colaborari sincere intre bolnav si personalul de ingrijire.

Etape parcurse de catre bolnav in cazul internarii:

A.    Primirea si pastrarea efectelor si documentelor bolnavului.

Scop - asigurarea evidentei bolnavilor internati in spital prin inregistrarea lor la internare si la externare pe baza documentelor personale: buletin de identitate, ultimul talon de pensie, adeverinta de salariat (cu mentionarea nr. de zile de concediu medical pe ultimele 12 luni), adeverinta de somaj, bilete de trimitere, bilete de internare si bilete de iesire din spital.

Timpi de executie

- identificarea bolnavului;

verificarea biletului de trimitere sau internare;

inregistrarea datelor personale in registrul de internari-iesiri din spital

pregatirea bolnavului pentru examenul medical;

intocmirea si eliberarea bonului de preluare a hainelor si a altor bunuri apartinand bolnavului;

depozitarea hainelor la magazia de efecte, de unde vor fi preluate la iesirea din spital, pe baza bonului primit;

- documentele de la internare se anexeaza la foaia de observatie.

B. Primirea bolnavilor internati si repartizarea lor in sectia cu paturi.

De la serviciul de internare, bolnavul va fi condus la sectia de specialitate indicata de catre medicul care a internat bolnavul. Aici medicul sef al sectiei hotaraste salonul in care va fi internat, tinand seama de diagnostic, stadiul bolii, gravitatea bolii, sex, etc.

Scop - primirea adecvata, calda, plina de intelegere a bolnavului diminueaza stresul suferit de catre acesta la internare si usureaza adaptarea lui la mediul spitalicesc.

Timpi de executie

- asistentul medical-sef, inregistreaza datele din buletinul de identitate pe foaia de observatie, apoi in registrul de internari al sectiei;

- noteaza pe foaia de observatie numarul de inregistrare din registrul sectiei;

- completeaza o anexa la foaia de alimentatie;

- bolnavul va fi predat asistentului de salon, care-l va conduce in salonul indicat;

- asistentul medical ajuta bolnavul sa-si aranjeze toate obiectele personale in noptiera;

- asistentul medical va aduce la cunostinta bolnavului regulamentul de ordine interioara al sectiei, pe care acesta il va citi;

- se va explica bolnavului ce are de facut in vederea recoltarii produselor pentru analizele de laborator si pregatirea pentru investigatii.

C. Intocmirea condicii de evidenta, a miscarii bolnavilor in sectie.

Scop - asigurarea evidentei bolnavilor internati .

Asistentul medical-sef asigura, in condica de internare-iesire a sectiei, evidenta bolnavilor internati .

Datele totale privind numarul de paturi libere, numarul de bolnavi din sectie, sunt comunicate zilnic biroului de internari.

Foaia de observatie se pastreaza intr-o mapa pentru fiecare salon, iar dupa iesirea bolnavului din spital aceasta se va pastra in arhiva sectiei sau spitalului, in ordinea datei iesirii din spital.

D. Completarea datelor generale ale foii de observatie si a documentelor de miscare ale bolnavilor.

Foaia de observatie reprezinta dosarul pacientului pe perioada internarii sale. Ea este un document medico-legal stiintific, constituind un instrument necesar activitatii personalului sanitar deoarece ea sintetizeaza riguros, stiintific, datele examenului clinic, examinari paraclinice (analize, radiografii) evolutia starii bolnavului, tratamentul.

Bolnavul poate fi internat pe baza biletului de internare sau trimitere, iar externarea sa pe baza biletului de externare. Spitalul poate interna bolnavi si prin transfer de la alt spital sau sectie, caz in care este necesar biletul de transfer.

1.4 TRANSFERUL SI EXTERNAREA PACIENTULUI

Scop - asigurarea documentelor si efectelor pentru iesirea din spital sau transferarea bolnavului in alta sectie sau spital .

Se vor aduna toate documentele necesare pentru intocmirea epicrizei (bilantul internarii) si pentru completarea biletului de iesire sau de transfer de catre medic.

Timpi de executie :

- pregatirea documentatiei necesare pentru medic;

- instiintarea familiei privind externarea sau transferul bolnavului;

- informarea bolnavului despre oportunitatea deciziei de externare sau transfer;

- instruirea bolnavului privind regimul dietetic si tratamentul prescris la externare;

- se noteaza externarea in condica;

- se scoate bolnavul din evidenta alimentatiei si a condicii de medicamente;

- se ajuta bolnavul sa-si primeasca hainele de la magazie contra bonului eliberat la internare, si sa predea hainele de spital;

se administreaza bolnavului medicatia prescrisa pe ziua respectiva;

bolnavul transferat va fi insotit pana la sectia sau spitalul in care urmeaza sa fie internat

Exista si situatii in care pacientul solicita externarea - externare la cerere -. Modalitatile de externare sunt aceleasi cu deosebirea ca in epicriza se mentioneaza ca externarea a fost facuta la cererea bolnavului iar bolnavul va trebui sa semneze in foaia de observatie refuzul ramanerii in spital.

Foaia de observatie a bolnavului adult -

ANAMNEZA

Culegerea datelor este un proces continuu, in sensul ca pe tot parcursul muncii sale asistentul medical nu inceteaza de a observa, de a intreba si de a nota datele privitoare la fiecare pacient in parte.

La baza examinarii bolnavului sta foaia de observatie clinica, care dupa modul cum este intocmita, ilustreaza concret calitatea asistentei medicale.

Foaia de observatie trebuie sa fie redactata corect, complet, ea fiind un document de o deosebita valoare din punct de vedere clinic, stiintific si juridic.

Luarea unei anamneze corecte si constiincioase reprezinta primul pas pentru diagnosticul oricarei boli.

In acest scop va trebui castigata increderea bolnavului, deoarece interogatoriul nu trebuie sa fie protocolar si sec.

Scop - identificarea problemelor pacientului prin cunoasterea acestuia.

Obiective:

- extragerea de date obiective si subiective privind bolnavul;

- cunoasterea deficientelor pacientului;

- cunoasterea asteptarilor pacientului;

- cunoasterea propriilor resurse;

- stabilirea diagnosticului de ingrijire.

Asistentul medical are urmatoarele surse de informatii:

- sursa directa - reprezentata de bolnav;

- sursa indirecta - reprezentata de familia bolnavului, dosarul medical anterior, alte surse secundare.

Mijloace de obtinere a informatiilor:

1. Observarea - asistentul medical trebuie sa observe cu multa atentie bolnavul, sa faca abstractie de propriile lui preocupari, sa se concentreze asupra bolnavului si asupra a tot ce-l inconjoara.

2. Interviul - intrevederea sau discutia cu bolnavul.

Conditiile pentru interviu:

- alegerea momentului oportun;

- interviul se bazeaza pe abilitatea asistentului medical pentru o comunicare eficace si clara.

In foaia de observatie se noteaza datele generale ale bolnavului si apoi datele specifice fiecarui pacient in parte:

- locul de nastere si domiciliul bolnavului pot furniza indicatii pretioase pentru diagnostic (factorii climatici scazand rezistenta organismului);

- profesiunea - se cunosc o seama de boli care se datoreaza profesiunii numite boli profesionale;

- istoricul bolii actuale - bolnavul este rugat sa dea informatii in legatura cu factorii patologici care l-au determinat sa se spitalizeze;

- antecedentele heredo-colaterale - se vor consemna bolile de care au suferit rudele apropiate;

- antecedentele personale - adesea este foarte important, chiar decisiv, in stabilirea diagnosticului, efectuarea unei anchete amanuntite a bolilor de care a suferit bolnavul;

- conditiile de viata si munca - se vor cerceta conditiile de viata de acasa, cerandu-se informatii despre viata de familie, despre alimentatie, etc. Este foarte important sa se cerceteze modul de comportare al bolnavului la locul de munca.

Tabagismul si etilismul figureaza ca si factori favorizanti intr-o serie de tulburari de natura functionala sau chiar organica.

COMUNICAREA INTERUMANA

Omul este o fiinta sociala care se afla in constanta comunicare cu celelalte fiinte umane din mediul in care traieste. Activitatea de comunicare este deci o parte integranta a comportamentului uman.

Ingrijirea este un proces interpersonal, si relatia care se formeaza intre cel care ingrijeste si cel ingrijit - pacientul- este o importanta forta mediatoare, care va influenta modul in care persoanele percep si interactioneaza unele cu celelalte. Interactiunile eficiente formeaza baza unei echipe eficiente interprofesionale in institutii si comunitati

Comunicarea este procesul de impartasire a ideilor, gandurilor si sentimentelor cu o alta persoana. Comunicarea este esentiala in relatiile stabilite cu pacientii si de asemenea si cu personalul medical. Este esentiala in fiecare din cele 5 etape ale procesului de nursing:

Culegerea datelor

Analiza si interpretarea datelor culese

Planificarea interventiilor nursing

Implementarea interventiilor

Evaluarea ingrijirilor de baza.

In sens larg comunicarea utilizeaza trei cai principale: limbaj verbal, paraverbal si non-verbal.

Comunicarea verbala este constituita din cuvantul scris sau vorbit, in timp ce comunicarea non-verbala include limbajul corpului - cinetica corpului.

Wiggens in 1994 a utilizat pentru prima data termenul de limbaj paraverbal pentru a defini aspectele nonsemantice ale comunicarii verbale utilizate pentru a exprima eficient mesajele prin cuvinte.

Limbajul paraverbal se defineste ca fiind utilizarea limbajului intr-un mod eficient capabil de a transmite mesajele dorite si se refera la acele aspecte ale vorbirii care nu sunt cuvinte: tonul vocii, ritmul, viteza vorbirii, frecventa cuvintelor, volumul, inflexiuni.

Comunicarea non-verbala se refera la mesajul transmis prin miscarea partilor corpului: grimazele fetii, modul de deplasare, pozitia, distanta, expresia faciala expresia si contactul ochilor, miscarea mainilor, a picioarelor, atingerea, tacerea, aspectul fizic, imbracamintea. Cinetica este o stiinta relativ tanara si se pare ca abilitatea umana de a o controla in mod constient limbajul corpului este mult mai dificil de dobandit decat comunicarea verbala, si majoritatea oamenilor transmit din acest punct de vedere mesaje contradictorii.

Comunicarea verbala si non-verbala se pot produce simultan. Comunicarea verbala poate lua forma unei conversatii - o intaractiune terapeutica, la inceputul careia asistenta medicala transmite o idee, un mesaj codificat in semnale verbale, pacientului. Mesajul ajunge la receptor care il decodifica si interpreteaza atasandu-i o semnificatie (interpretare). Paralimbajul va afecta interpretarea cuvintelor, asa cum o face si limbajul corpului. Interpretarea este influentata de memorie, de experientele anterioare.

Persoana care comunica aduce in convorbire atitudini, convingeri, valori si prejudecati, care sunt interpretate pe baza experientei anterioare si care in mod necesar sunt afectate de provenienta sociala.

Nevoia de a comunica - necesitatea umana de a schimba informatii, proces dinamic care pune in comun sentimente, experiente, opinii si cunostinte.

Deficitul de comunicare la nivel afectiv este reprezentat de:

1. Devalorizarea

2. Egocentrismul

3. Agresiunea

4. Alinarea mintala

5. Apatia

6. Fobia (teama)

7. Euforia

8. Delirul

9. Idea de sinucidere

10. Perceptia inadecvata de sine

Interventii din partea asistentului medical:

a. afla capacitatile si posibilitatile pacientului;

b. stimuleaza pacientul sa-si exprime nevoile, sentimentele, dorintele, ideile;

c. da posibilitatea pacientului de a lua decizii singur;

d. sa invete pacientul tehnicile de relaxare si afirmare de sine;

e. sa antreneze pacientul in activitati pentru a-i crea sentimentul utilitatii;

f. supravegheaza permanent pacientul.

COMUNICAREA TERAPEUTICA

Conditiile unei comunicari terapeutice eficace sunt:

- confortul fizic si psihic al pacientului;

- pozitia asistentului medical care favorizeaza comunicarea;

- asistentul medical trebuie sa aiba un vocabular pe intelesul pacientului, folosind mesaje scurte si clare;

- asistentul medical sa aiba un debit verbal potrivit;

- asistentul medical sa foloseasca un ton adecvat;

- asistentul medical nu trebuie sa fie influentat de problemele si oboseala personala;

- momentul comunicarii sa fie potrivit ales;

- mimica, gesturile, cuvantul sa ilustreze idea;

- asistentul medical trebuie sa manifeste solicitudine fata de pacient;

Tehnici de comunicare terapeutica

1. Ascultarea activa - mobilizarea atentiei pentru a intelege mesajul (nu se fac miscari care sa distraga atentia pacientului, il aproba atunci cand spune lucruri importante);

2. Acceptarea - vointa de a asculta mesajul pacientului fara a manifesta indoiala sau dezgust, chiar daca exista divergente de idei;

3. Utilizarea intrebarilor - metoda de interactiune verbala;

4. Parafrazarea - reluarea mesajului pacientului pentru intelegerea lui corecta;

5. Clarificarea - intreruperea discutiei pentru a clarifica sensul mesajului atunci cand intervine o neintelegere;

6. Focalizarea - centrarea mesajului pe o anumita problema;

7. Informarea pacientului - transmiterea de informatii legate de starea sa de sanatate;

8. Linistea - utilizarea unor momente de refacere pentru a permite atat pacientului cat si asistentului medical sa-si organizeze gandurile;

9. Recapitularea - revizuirea principalelor idei discutate;

Manifestarile de independenta pot fi de ordin:

- biologic - organele de simt , debitul verbal, expresia nonverbala;

- psihologic - imaginea pozitiva de sine si exprimarea usoara;

- sociologic - apartenenta la un anumit grup si relatiile individ-societate.

1.6 PROCESUL DE INGRIJIRE- Prezentare generala

Procesul de ingrijire este o metoda organizata si sistematica ce permite acordarea de ingrijiri individualizate.

Acest proces este centrat pe reactiile particulare ale fiecarui individ (sau grup de indivizi) la o modificare reala/potentiala de sanatate.

Etapele procesului de ingrijire:

Procesul de nursing este un instrument de diagnostic si management care directioneaza practica nursing, si care trebuie adus la zi cu regularitate, in functie de evolutia starii pacientului. Utilizeaza un mod de abordare stiintific de rezolvare a problemei pentru culegerea de date , pentru identificarea problemelor pacientului, selecteaza interventiile corespunzatoare, si apreciaza rezultatele.

PROCESUL DE NURSING se desfasoara in 5 etape :

Culegerea de date

Analiza si interpretarea lor (probleme, diagnostic de ingrijire)

Planificarea ingrijirilor ( obiective )

Realizarea interventiilor (aplicarea lor) - Implementare

Evaluarea

1. Culegerea datelor - permite efectuarea unei inventarieri a tuturor aspectelor privind pacientul in globalitatea sa. Ele informeaza asupra a ceea ce este pacientul, asupra suferintei, asupra obiceiurilor sale de viata si asupra starii de satisfacere a nevoilor fundamentale. Nevoile fundamentale (dupa Virginia Henderson) sunt in numar de 14 si anume:

1. Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie;

2. Nevoia de a bea si a manca;

3. Nevoia de a elimina;

4. Nevoia de a se misca si a avea o buna postura;

5. Nevoia de a dormi si de a se odihni;

6. Nevoia de a se imbraca si dezbraca;

7. Nevoia de a mentine temperatura corpului constanta;

8. Nevoia de a mentine tegumentele curate si integre;

9. Nevoia de a evita pericolele;

10. Nevoia de a comunica;

11. Nevoia de a actiona conform propriilor credinte si valori;

12. Nevoia de a se realiza;

13. Nevoia de a invata;

14. Nevoia de recreere.

Independenta si satisfacerea nevoilor.

Independenta la adult, reprezinta atingerea unui nivel acceptabil in satisfacerea nevoilor prin actiuni pe care le indeplineste individul singur fara ajutorul altei persoane.

Dependenta este incapacitatea persoanei de a indeplini singur, fara ajutorul altei persoane, actiuni care sa-i permita atingerea unui nivel acceptabil in satisfacerea nevoilor astfel incat sa fie independent.

Sursele de dificultate se definesc ca fiind cauza dependentei, reprezentand orice obstacol major care impiedica satisfacerea uneia sau mai multor nevoi fundamentale.

Factorii care pot cauza surse de dificultate sunt:

- factori fizici

- factori intrinseci - din partea organismului

- factori extrinseci - din afara organismului

- factori psihologici - emotii, sentimente, etc.

- factori sociali

- factori de ordin spiritual

- lipsa cunostintelor necesare in ceea ce priveste evitarea imbolnavirilor

2. Analiza si interpretarea datelor (diagnostic de ingrijire) - permite punerea in evidenta a problemelor de dependenta si surselor de dificultate ce le-a generat, adica elaborarea 'diagnosticului de ingrijire nursing'.

3. Planificarea ingrijirilor (obiective) - se face tinand cont de toate sursele de informatie si participarea tuturor colaboratorilor din echipa de ingrijire. Are doua componente:

- obiectivul de ingrijire vizeaza atitudinea, comportarea, actiunea pacientului insusi sau a familiei, colectivitatii. Are 5 caracteristici:

- specificitatea-unicitatea pacientului

- performanta - ce poate face pacientul

- implicarea-modul cum actioneaza pacientul

- realismul-cum face pacientul actiunea

-observabilitatea - interventia - permite asistentului medical sa determine modul de a actiona pentru a corecta problemele de dependenta ale pacientului.

4. Executarea sau aplicarea ingrijirilor (interventiilor) are ca scop precizarea concreta a interventiilor si de a ajuta pacientul sa-si mentina sau sa-si recapete independenta sau un oarecare nivel de independenta.

5. Evaluarea consta in analizarea rezultatului obtinut: daca interventiile au fost adecvate, daca s-a obtinut rezultatul dorit, daca au aparut noi date in evolutia starii pacientului (date ce trebuie notate) si daca este necesara reajustarea interventiilor, obiectivelor. Este o conditie absoluta a calitatii ingrijirilor. Evaluarea trebuie sa se faca cu regularitate la diferite intervale de timp. Se analizeaza 2 aspecte: rezultatul obtinut si satisfactia pacientului insusi.