HEPATITA CRONICA ACTIVA

Hepatita cronica activa

Definitie: boala inflamatorie cronica care afecteaza ficatul si duce la ciroza, insuficienta hepatica si deces; se asociaza adesea cu markeri de boala autoimuna.

Etiologie. Se vorbeste curent de 3 tipuri, asociate cu tablouri si titruri de autoanticorpi caracteristice: tipul I, caracterizat de pozitivitate pentru anticorpi, antinucleari si antimuschi neted; tipul II, hepatita cronica autoimuna, care se caracterizeaza prin prezenta de anticorpi microzomali renali, anti-ficat si se subdivide in tipurile a si b, ultimul asociindu-se cu infectia cu virusul hepatitei C; tipul III, o hepatita cronica asociata cu antigene solubile de celule hepatice. Epidemiologic, tipul I insumeaza aproximativ 80% din cazuri la adult si raspunde excelent la cortisteroizi. Tipul II are o prevalenta de 5 la 1000000, cu un sex ratio femeie/barbat de 8:1, cea mai mare frecventa este la varsta de 2-14 ani; acest tip se asociaza frecvent cu manifestari extrahepatice de autoimunitate (vitiligo, diabet insulino-dependent si tiroidita). Genetic, unele antigene leucocitare umane (HLA) sunt crescute in hepatita autoimuna (HLA-Al, B8 si DR3), mai ales la tipul I de hepatita autoimuna.

Clinic, manifestarile pot fi cu dificultate deosebite de cele din hepatita virala acuta: anorexie, indispozitie, greturi, varsaturi si icter. Exista si cazuri cu evolutie insidioasa, fara manifestari semnificative. La examenul fizic: icter si hepatomegalie variabile; angioame "in paianjen" si telangiectazii - martore ale bolii hepatice cronice (sunt manifestari frecvente); manifestari clasice de hepatita lupoida: aspect cushingoid, hirsutism, acnee, striuri (vergeturi) abdominale - sunt - rare, aparand mai ales la femei. Manifestarile extrahepatice pot include: artrita, ginecomastia, semne de boala inflamatorie a intestinului, candidiaza cutaneo-mucoasa si vitiligo sunt alte manifestari de boala autoimuna.

Investigatii paraclinice. Sunt utile urmatoarele teste: pentru hemoliza (anemie hemolitica concomitenta!); transaminaze serice (TGO, TGP) - adesea peste 1000 U/L; concentratia serica a bilirubinei si fosfataza alcalina - ambele crescute; dozarea albuminei serice (poate aparea hipoalbuminemie); hemograma completa (anemie normocroma/normocitara, leucopenie, trobocitopenie), autoanticorpii specifici (pozitivi: se includ anticorpi antimitocondriali, antinucleari si anti-muschi neted); alti anticorpi (anticorpi renali mitocondriali anti-ficat); celule lupice (pot fi prezente); HLA (crescuta in tipul II autoimun de hepatita cronica); biopsie hepatica percutana - aspect caracteristic: infiltrate inflamatorii, "piecemeal necrosis", ciroza. Imagistic, exista o corelatie ultrasonografica intre marirea ganglionilor din ligamentele hepatoduodenale, concordanta cu activitatea biochimica, histologica si umorala din hepatita cronica activa.

Tratamentul. Imunosupresia cu steroizi si/sau azathioprina reprezinta principala metoda terapeutica, tipurile I si II autoimune de hepatita cronica activa raspunzand bine la corticosteroizi. Se incepe cu Prednison sau cu Prednisolon oral, in doza de 2mg/kg/zi, timp de 4-8 saptamani, dupa ce transaminazele au scazut. Doza de intretinere este de 5-15 mg/zi. Adesea se asociaza azathioprina (daca nu exista raspuns clinic sau un bun raspuns la un singur medicament; este micsorat astfel si efectul advers la Prednison). La bolnavii la care este contraindicata terapia corticosteroida se recomanda Ciclosporina si imunoglobuline i.v. Terapia se continua - asa cum am amintit - pana la obtinerea remisiunii clinice si scaderea transaminazelor serice. Poate fi indicata - in acest scop - si repetarea biopsiei hepatice. Chirurgical, se intervine in caz de hipertensiune portala sau daca insuficienta hepatica impune efectuarea transplantului.